MĂNĂSTIREA

- -

EDITURA
MERIDIANE
CALDARUSANI
-
https://biblioteca-digitala.ro
 MONUMENTE ISTORICE
MIC ÎNDREPTAR

https://biblioteca-digitala.ro
 C. JALBĂ

MĂNĂSTIREA
CĂLDĂRUŞANI

EDITURA MERIDIANE
B u c u r e ş t i, 1 9 6 5

https://biblioteca-digitala.ro
Fotografiile executate de Clara Spitter
(Studioul de artă fotografică al C.Ombinatului
Poligrafic « Casa Scinteii », Bucure şti) ş i
C onsramin Luchian - Bu cur eş ti
Coper:a : Biserica mănăstirii Căld:'Sruşani
I. Vedere generali\ a mănă stirii
https://biblioteca-digitala.ro
Mănăstirea Căldăruşani aşezată
este îndirecţia nord-est a Capitalei, la aproxima·
tiv treizeci de kilometri depărtare de ea. Înconjurată din trei părţi de apele lacului
cu acelaşi nume, mănăstirea ocupă centrul unei mici peninsule cu lăţimea de numai
300 de metri. Deasupra malurilor povîrnite, zidul masiv de cetate, clopotniţa, biserica
cu cele trei turle zvelte, întregul ansamblu, reflectat în undele străvezii ale lacului,
par o broderie de piatră.
După tradiţie, în timpurile de demult peninsula ar fi fost un ostrov, despărţit de
mal printr-un canal adînc. Abia mai tîrziu, prin astuparea acestui canal, fîşia de pămînt
ar fi căpătat forma de astăzi.
Odinioară, de prin aceste locuri începea renumitul codru al Vlăsiei, pădure seculară
neumblată, refugiu al haiducilor şi al bejenarilor. Urme ale codrului de altădată se
mai păstrează în apropierea lacului, străjuindu-i apele şi ascunzînd priveliştea nesfîr-
şitelor cîmpii dimprejur.
Un astfel de cadru natural, pitoresc, va fi încîntat de bună seamă ochiul domni-
torului Matei Basarab, mare animator de cultură, şi-l va fi determinat să-l aleagă drept
loc de zidire a ctitoriei sale.
Denumirea mănăstirii, sonoră şi plastică, a suscitat interes în decursul vremii şi
cercetătorii, amatori sau consacraţi, au emis diferite ipoteze, mai mult sau mai puţin
ştiinţifice. Nu lipsesc nici legendele. Se pomeneşte, astfel, că ţăranii refugiaţi în codrul
Vlăsiei din pricina jafurilor turceşti, s-ar fi statornicit într-un cătun pe marginea
lacului. După numele starostelui, Călin, şi al soţiei sale, Daria, locului i s-ar fi spus
Călindariani, din care ar deriva numele actual de Căldăruş1rni. O altă legendă spune
că în p1rtea de sud a lacului ar fi existat o aşezare ai cărei locuitori lucrau vase de aramă
pentru sufletele dimprejur şi pentru tîrgul Gherghiţa. Satul s-ar fi numit Căldărari,
mănăstirea numindu-se mai apoi Căldăruşan(, numai spre a se deosebi de el.
Inscripţia de piatră aflată deasupra uşii bisericii din incintă dovedeşte însă că mănă­
stirea şi-a purtat numele de la bun început. El pare a fi fost împrumutat de la satul
Căldăruşani din apropiere, a cărui existenţă este atestată într-un hrisov din 1593.
Hrisovul vorbeşte de un proces al lui Dumitru Logofătul cu un alt boier, înaintea dom·
niei lui Mihai Viteazul, pentru o moşie din Căldăruşanii de sus. Este de presupus că
au existat şi Căldăruşanii de Jos. Asemeni multor altora, aceste aşezări au devenit
probabil, de-a lungul vremurilor, centre l~cuite din şesul Dunării, cu alte denumiri.
 Cea mai plauzibilă sub raport ştiinţific, pare a fi [însă ipoteza lui Nicolae Iorga,
după care numele ar proveni de la depresiunea în formă de « căldăruşă» aflată în
apropiere.
Statornicită în cel de al treilea deceniu al veacului al XVII-iea, perioadă marcată
de o relativă şi vremelnică slăbire a dominaţiei otomane, domnia de lungă durată
şi oarecum liniştită a lui Matei Basarab a favorizat în general dezvoltarea culturii
feudale, îndeosebi prin avîntul deosebit pe care l-a imprimat activităţii constructive.
Monumentele ce ni s-au păstrat din această perioadă fac trecerea, din punct de vedere
a l stilului, către epoca brîncovenească, vădind desluşit diferitele etape ale dezvoltării
unor tendinţe noi, care asimilează creator elemente ale arcei bizantine şi occidentale,
atît în arhitectură cit şi în decoraţie.
Dacă Vasile Lupu, domnul Moldovei, construieşte fastuos şi relativ puţin, lui
Matei Basarab îi datorăm zidiri numeroase , însă pline de simplitate şi sobrietate. Cu
2. Clopotniţa ş i latura de vest
https://biblioteca-digitala.ro
o mare economie de mijloace au fost înălţate edificii masive, solide, în marea lor
majoritate bine conservate pînă în zilele noastre. În rîndul acestora, bisericile şi mănă·
stirile întărite deţin un loc de seamă. Domnul Ţării Româneşti reface sau construieşte
peste 20 de cinuri ecleziastice, lăcaşuri în care, în lungi zile şi nopţi de veghe, călu­
gării cărturari tălmăceau sau copiau cărţi laice şi religioase.
Mănăstirea Căldăruşani a fost ridicată pe locul cumpărat de Matei Basarab de
la Badea, fiul lui Necula, vătaf din Spăteni, nepotul lui Neagoe logofătul din Căldă­
ruşani, şi de la Stan, fiul lui « Aldimir » vornic, fapt atestat prin două acte de cumpă­
rare din 2 şi 6 mai 1637 şi printr-un act de întărire din 10 mai al aceluiaşi an. În acest
ultim document se consemnează şi destinaţia terenului: « Pre care moşie am voit domnia
mea să fac pomană şi sfîntă mănăstire întru lauda şi ajutorul sfîncului marelui mucenic
Dimitrie, Izvorîtorul de mir .. . ». La 8 decembrie 163 7 domnitorul mai cumpără şi
partea unui anume Cîrstian, nepot de frate cu Dumitru vătaful din Căldăruşani. În
anul imediat următor, mănăstirea cu zidurile ei de apărare va fi terminată, iar în
ziua de sfîntu Dimitrie, zi de hram, se va face sfinţirea bisericii după cum reiese din
textul bine păstrat al pisaniei de piatră aflată deasupra uşii din pronaos.
Cu toate că inscripţia nu lasă nici un fel de îndoială cu privire la ctitorul mănă­
stirii, o serie de istorici au contestat paternitatea lui Matei Basarab, afirmînd că înainte
ar fi fiinţat acolo cel puţin un schit de călugări, dacă nu chiar o mănăstire, pe care
domnitorul doar ar fi restaurat·o. Nicolae Iorga , luînd drept mărturie un pasaj în care
se aminteşte mănăstirea Căldăruşani , dintr-o copie după hrisovul moşiei Dulbanul,
din 1614 - 1615, aparţinînd boierilor Ghiculeşt~, îl considera drept ctitor pe Radu Vodă
Mihnea. Este vorba totuşi de o simplă ipoteză fiindcă hrisovul amintit rămîne izolat
între alte mărturii ale vremii, iar însemnările sale nu-şi găsesc confirmare. Nicăieri nu
se pomeneşte de mănăstirea de pe malul lacului în actele de vînzare-cumpărare privi-
toare la proprietăţile din regiune şi nici măcar Radu Mihnea - presupusul ctitor - nu
aminteşte de ea în hrisovul său cu privire la o moşie din Împrejurimi. Lipsesc de asemeni
actele de danie ce survin îndeobşte dup ă întemeierea unei mănăstiri şi care, începînd
cu anul 1639, abundă pentru Căldăruşani. Pe de altă parte, hrisovul pomenit nu s-a
păstrat în original, ci într-o copie tîrzie. Mai sigur este deci că avem de a face cu o
interpolare, numele mănăstirii fiind introdus de abia în epoca ctitorisirii ei reale, pentru
a spori veridicitatea actului.
Faptul că mănăstirea Căldăruşani este o ctitorie a lui Matei Basarab ne-o dove·
deşte şi un hrisov al domnitorului din noiembrie 1641, referitor la mănăstirile închi-
nate «cari cu ajutorul lui dumnezeu le-am zidit noi de i znoavă din temelie, cărora li
se cheamă numele acestea: Cîmpulung, Sadova, Brîncovenii, Arnota, Că 1 dă r uşa ni».
 Un alt hrisov al lui Matei Basarab,
de înzestrare a mănăstirii, datat
cu un an mai devreme, cuprinde
şi el următorul pasaj: « Pre care
moşie am făcut Domnia Mea sfîntă
mănăstire ce se cheamă C ă l •
dăruşani. .. »
Parte din pămînturile înzes-
trării sînt cumpărate de domn,
parte luate de la boierii «vicleni».
În plus i se concesionează dările
de vin şi de sare ale unor tîrguri.
Averea era considerabilă, şi, după
cum se poate constata din inven-
tarul făcut de egumenul Varlaam,
la 5 iunie 1642, ea continua să
3. Pisania bise ricii (1 8 17) crească prin diferite danii·.
În vremea lui Matei Basarab,
ansamblul de la Căldăruşani cu-
prindea biserica cea mare şi ce·
tatea împrejmuitoare, cu un singur rînd de chilii la parter, fără trapeză. Paul de
Alep, care-l însoţea pe patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoria acestuia prin
Ţările Române puţin timp după moartea lui Matei Basarab, o descrie astfel: « Fiind
una din mănăstirile cele mai întinse are un mare renume în aceste părţi. E de asemenea
o clădire a lui Matei voievod (1638). Zidirea e vastă şi nouă din temelii, cu o bise-
rică cît se poate de frumoasă, chilii şi apartamente de o eleganţă princiară. Un lac imens
o înconjoară. Afară de un drum de ţară, nu e alt mijloc de a pătrunde. Aici se află
moaştele sfîntului Mitrofan de Alexandria .. . ».
După unele mărturii ale epocii, în vremea ce a urmat morţii Id Matei Basarab
mănăstirea ar fi început să decadă. Se spune astfel că ciuma din timpul domniei lul
Mihnea III (1658), ar fi secerat o bună parte dintre călugări, ceilalţi risipindu-se pe
la alte mănăstiri. Se arată chiar că un lung şir de ani şi anume de la moartea lui
Matei Basarab pînă în vremea lui Alexandru Ipsilanti, mănăstirea ar fi fost de-a dreptul
pustie. Documentele corectează însă tradiţia. Actele de danie şi cele de vînzare-cumpă­
rare referitoare la Căldăruşani mărturisesc nu numai că mănăstirea nu se depopulase,
dar că era capabilă să-şi sporească averea prin diverse tranzacţii comerciale. Cu rare
8 9
https://biblioteca-digitala.ro
intermitenţe, aceste documente acoperă întreg intervalul dintre 1652 şi 1754, deci
peste un secol. După toate probabilităţile, în acest răstimp au făcut danii ori
le-au întărit pe cele anterioare domnii Constantin Şerban, Grigore Ghica, Radu Leon
şi Constantin Brîncoveanu. În jurul anului 1775 o serie de mănăstiri, printre care şi
Căldăruşani, trec în administrarea mitropoliei, condusă de Grigore al II-iea. Din
însărcinarea acestuia şi cu încuviinţarea domnului Alexandru lpsilanti, arhimandritul
Filaret, mai tîrziu mitropolit al mirelor, apoi episcop de Rîmnic şi în sfîrşit succesor
al lui Grigore la scaunul mitropolitan, se ocupă de mănăstire începînd din 1775. Cu
ajutorul bănesc al domnitorului, el restaurează biserica cea mare împreună cu turlele,
renovează şi înalţă clopotniţa, adaugă un cat chiliilor din incinta cetăţii şi zideşte un
arhondaric păstrat pînă astăzi. Restaurarea datorită lui Filaret viza în primul rînd
necesităţile cultului, astfel că valoarea istorică a complexului a fost în bună parte
ştirbită. Se repictează pereţii bisericii, fără a se respecta caracterul primei zugrăveli,
se închide pridvorul cu geamuri în ramă de lemn, turlele se refac scunde şi nearmo-
nizate cu proporţiile bisericii.
De-a lungul timpului, mănăstirea a fost restaurată, dealtfel, în mai multe rînduri.
Curînd după Filaret, în 1817, biserica cea mare a fost reparată, dar mai ales zugrăvită
din nou, aşa cum atestă o altă inscripţie de pe arcada uşii pronaosului. Cu această
ocazie, caracterul originar al picturii din timpul lui Matei Basarab a fost alterat aproape
cu totul. După toate probabilităţile, această zugrăvire s-a făcut de către meşteri locali,
aparţinînd şcolii de zugravi care funcţiona în mănăstire.
Între anii 1908 - 1915, sub stăreţia mitropolitului Ghenadie Petrescu, în conformi-
tate cu criteriile de restaurare stabilite de Comisia Monumentelor Istorice, complexul
de la Căldăruşani a fost restaurat radical. Se reînnoieşte biserica cea mare din incintă,
restructurîndu-se pridvorul şi turlele într-un sens apropiat de aspectul iniţial, se refac
chiliile cetăţii de zid, pe coloane cu arcade, dîndu-li-se totodată o nouă şi raţională
dispunere, se refac arhondaricul şi paraclisul aflat în aceeaşi clădire. Ghenadie Petrescu
nu acordă însă importanţa cuvenită fidelităţii faţă de fondul istoric existent. Dacă sub
raportul arhitectural, apropierea de stilul epocii lui Matei Basarab a fost mai sensibilă,
în plastica bisericii nu s-a respectat nici măcar pictura de la 1817, mai spontană şi mai
apropiată de arta populară. Pictorul Belizarie decorează pereţii, după cum scrie N. Iorga,
cu « sfinţi simandicoşi, cum nu-i ştia vechea zugrăveală », introducînd manierismul
stilului neobizantin.
Abia după cutremurul din 1940, care avariază mai toate clădirile ansamblului, se
întreprinde o restaurare mai adecvată, deşi ea se referă în primul rînd la biserica
principală. Pridvorul a fost deschis în felul în care trebuie să fi arătat la început, turla
4. Matei Basarab 5. Doamna Elena
(tabloul votiv) (tabloul votiv)

https://biblioteca-digitala.ro
pantocratorului, dărîmată de cutremur, a fost refăcută, iar pictura lui Belizarie a fost
reînnoită de Musceleanu.

Păstrînd caracteristica generală a monumentelor de la începutul veacului XVII,

mănăstirea Căldăruşani se distinge prin sobrietate şi simplitate, prin asimilarea crea-
toare a formelor noi.
În arhitectura bisericească din Ţara Românească dăinuie, pe de o parte, planul tip
Vodiţa II, afirmîndu-se, pe de altă parte, acele elemente mai simple şi mai legate de
arta populară. Arta tradiţională promovată de voievozi, înalta boierime şi ierarhii
bisericeşti, este asaltată de arta ţărănească atît la clădirile eclesiastice cît şi la cele
profane.

7. Biserica mănăstirii Căldă ruşani (dup3 restaurare) -+

6. Bi se rica m ~ n ăstirii înainte d e restaurare

https://biblioteca-digitala.ro
 atentă a construcţiei şi o interpretare corespunzătoare a datelor furnizate de comparaţia
Din punct de vedere al plasticii monumentale, biserica mănăstirii Căldăruşani cu alte monumente contemporane.
urmează în principiu planul specific secolului al XVII-lea, în formă de treflă, deci cu Pridvorul bisericii, conceput deschis, cu trei frontoane pe coloane masive de zidărie
abside laterale. şi cu două arcade laterale, una în dreapta şi alta în stînga, constituie un element relativ
Sub raportul plasticii decorative, detaliile noi sînt puţine. Exteriorul tencuit al ~ou în construcţiile din Muntenia. Mare şi larg, cu arcadele sale laterale bine propor-
bisericii, cu firide delimitate prin ciubuce din cărămidă profilată, primeşte pictura pe ţt~:mate, ce s~rveau ~rept intrări suplimentare (ca la Gura Motrului şi la Mitropolia
toată suprafaţa. Este absentă însă lucrătura cu cărămidă aparentă a perioadei prece- dm ~uc1;lreşt~), ~l se m_tegrea~ă organic restului clădirii. Zidul, situat la aceeaşi înălţime
dente, cînd precumpăneau încă influenţele bizantine. cu biserica, mtareşte 1mpresta de noutate subliniată şi prin continuitatea decoraţiei
În schimb, apar primele elemente care anunţă bogata decoraţie în piatră de talie exterioare.
a stilului brîncovenesc. Piatra de deasupra uşii, profilată la intrados în arc cu vîrful . Trecerea din prid;or în pronaos se face printr-o uşă cu ancadrament de piatră. Arcul
în sus, e specifică epocii, conformaţii asemănătoare întîlnindu-se la Biserica Domnească dm partea superioara este similar cu acela al uşilor altor ctitorii ale lui Matei Basarab
din Tîrgovişte, mănăstirile Valea, Aninoasa ş.a. (biserica din Goleşti). Deasupra
uşii se găseşte inscripţia săpată în
Biserica mănăstirii are dimensiuni mari şi relativ rar întîlnite în această primă
jumătate a secolului (lungimea atinge 33,65 metri, iar lăţimea 12,65 metri). De altfel,
8. Interiorul bisericii litere chirilice, continuată şi pe
stîlpi.
alături de biserica Sf. Dumitru din Craiova, reprezintă cea mai impunătoare ctitorie
Uşa, frumos sculptată, păs­
a lui Matei Basarab.
trează motive ornamentale şi de-
Zidită în plan treflat şi avînd trei turle, una deasupra naosului şi două deasupra
prinderi meşteşugăreşti mult mai
pronaosului, ea denotă o concepţie asemănătoare cu cea a bisericii Dealu (începutul vechi decît epoca, mărturisind
secolului al XVI-lea), din care de altfel şi derivă. Această ctitorie a lui Radu cel Mare influenţe orientale în concepţie
are un plan similar, manifestînd în plus puternice influenţe armene cu precădere în şi execuţie (există unele înrudiri
decoraţia exterioară, unde abundă piatra cioplită. Din această categorie mai fac parte cu Aninoasa)
- în afară de Căldăruşani - bisericile din Bucovăţ şi Tutana (veacul al XVI-lea), din
Gura Motrului şi Brebu (veacul al XVII-iea) la care este evident procesul de adaptare Sub raportul mărimii şi dispu-
şi interpretare a prototipului Dealu. nerii în planul bisericii, pronaosul
Aparţinînd acestui tip constructiv, biserica de la Căldăruşani, datorită manmii are o situaţie unică între monu-
şi dispunerii pronaosului, face însă trecerea către o altă grupă, caracterizată de mentele epocii din punct de ve-
asemenea prin plan treflat, dar înzestrată cu patru turle şi cu un pronaos mult dere arhitectonic. Arătînd ca un
lărgit. Această grupă, de formaţie autohtonă, îşi găseşte prototipul în biserica din dreptunghi cu axa perpendiculară
Curtea de Argeş şi cuprinde numai Mitropolia din Bucureşti şi biserica mănăstirii pe axa bisericii, el prezintă simili-
Cotroceni. tudini doar cu unele biserici de
Deţinînd astfel un loc aparte între monumentele istorice şi religioase ale epocii, la muntele Athos (mănăstirile Hi-
biserica mănăstirii Căldăruşani marchează distinct o anumită etapă în evoluţia ele- landar, Ivir). În contextul arhitec-
mentelor arhitecturale - către stilul unitar al perioadei brîncoveneşti. Aşa cum s-a turii veacului, această conformaţie
a pronaosului pare să facă trecerea
arătat, din cauza restaurărilor şi reparaţiilor repetate, aspectul originar al unor părţi
de la dreptunghiul aşezat pe lat, dar
de clădire a fost însă modificat sau şters cu totul, astfel încît se impune o analiză

15
14

https://biblioteca-digitala.ro
fără depăşirea lăţimii naosului (Arnota, 1633), la pronaosul mult lărgit care întrece chiar
absidele (Mitropolia din Bucureşti, 1655). Pronaosul nu urmează un contur pătrat care
să justifice o turlă, ci se constituie ca o navă longitudinală, boltită printr-un cilindru ale
cărui arcuri se reazemă pe doi stîlpi octogonali situaţi în centru. Această navă ocupă o
treime din lăţimea pronaosului. Celelalte două fî5ii laterale se despart fiecare în cite două
pătrate. Cel dinspre vest se închide printr-o calotă sferică pe pandativi, situată mai jos
decît cilindrul central, cel dinspre est (către
altar) este dominat de o turlă. În felul acesta,
pronaosul suportă două turle, una în dreapta,
9. Amvonul
alta în stînga.
Din pronaos se pot vedea naosul şi al-
tarul, împreună cu iconostasul, datorită ce-
lor trei treceri existente în zid. Una dintre
ele, în formă de arc, se găseşte în axul bi-
sericii, celelalte două reprezintă deschideri
circulare cu diametrul de 1,50 m. Această
dispunere singulară aparţine de asemenea
unei etape tranzitorii, făcînd trecerea de la
peretele despărţitor, străpuns doar de o
simplă arcadă, la şirul coloanelor de zidărie
sau piatră, care permit circulaţia nestînjenită
din pronoas în naos - structură aproape
generală pentru bisericile din a doua jumă­
tate a secolului al XVII-iea.
De aspect pătrat (latura m'.isoară 5 metri)
naosul este dominat de turla pantocratoru-
' 1ui, care se sprijină pe patru picioare puter-
nice de zidărie, completate prin arcuri late-
rale semicilindrice. Structura corespunde
unei forme cunoscute şi mult răspîndite
spre sfîrşitul veacului al XVI-iea. Absidele
laterale apar neobişnuit de largi şi adînci.
În dreptul lor, lăţimea bisericii atinge
16,50 metri. Zidurile absidelor, cilindrice în
interior şi poligonale în exterior, au o con-
formaţie uzuală pentru bisericile veacului.
https://biblioteca-digitala.ro
Iconostasul din lemn, relativ scund, desparte naosul de altar. În plan, altarul se pre-
zintă ca un dreptunghi în prelungirea zidurilor naosului, închis printr-un semicerc,
asemănător absidelor şi situat în ax. Rezultă o apreciabilă mărire a spaţiului, accentuată
şi prin existenţa a două nişe profunde plasate în pereţii de nord şi sud. El este boltit
printr-un cilindru termim.t cu un sector sferic.
Biserica mănăstirii Căldăruşani este bogat pictată. Din pkate, aşa cum arată
astăzi, pictura păstrează foarte puţin caracterul originar. Ca lucruri sigure de epocă
pot fi semnalate numai tablourile votive din pronaos, reprezentînd pe Matei Basarab
şi Elena Doamna. Capetele de sfinţi din registrul de sus şi de după stîlpii deschide-
rilor spre naos datează de la repictarea din 1775 care, pentru interior, s-a conformat
în linii generale caracterului zugrăvirii originare. Faptul se poate constata după felul
în care au fost respectate unele prescripţii iconografice (herminii), proprii stilului
bizantin.
Sondajul efectuat în registrul de jos al pronaosului a dus la descoperirea, sub stratul
actual de pictură, a unui al doilea strat, probabil cel iniţial.
Restaurarea mitropolitului Ghenadie Petrescu s-a extins şi asupra zugrăvelii, dar
pictorul Belizarie care a operat atît în interior cît şi în exterior, a deformat şi mai mult
trăsăturile arhaice existente, ducînd la devalorizarea aproape completă a tablourilor.
Cam la fel au procedat şi Cantini şi Pănăşescu, cărora li se datoreşte decoraţia din absi-
dele naosului sau, mai tîrziu Musceleanu, care a reînnoit lucrarea lui Belizarie, avariată
în urma cutremurului.
În forma lor de astăzi, turlele - trei la număr - urmează structura octogonală iniţială.
Ferestrele înalte şi înguste, cite una pentru fiecare faţetă, sînt mult adîncite în raport cu
suprafaţa; diferenţa se acoperă prin resaliturile succesive ale arcadelor în retrageri con-
centrice.
Cele nouă ferestre ale bisericii aveau odinioară chenare de piatră. În interior apar
obişnuitele glafuri, menite să ofere un spor de luminozitate, fără ca deschiderile să fie
lărgite.
Decoraţia urmează în linii mari pe cea specifică stilului « muntenesc». Suprafaţa
tencuită e împărţită, printr-un brîu linear, în două registre suprapuse. Brîul se situează
la înălţimea punctelor de racord ale panourilor. În registrul inferior, ca şi în cel superior,
se află firide al căror cîmp interior se situează în acelaşi plan cu cel al zidului. Astfel
cărămizile rotunjite care formează ciubucele se găsesc în relief, conform principiului
17
 decorativ pe cale de a se generaliza
în veacul al XVII-iea, (structuri
asemănătoare se pot observa la
exterioarele bisericilor Dealu, Go-
leşti, Brebu). Interiorul firidelor
cu prinde picturi.
În general, pictura a fost lu-
crată în tempera, pe fond poleit
cu şlahmetal. Aureolele sfinţilor
sînt aurite .
Brîul şi firidele celor două
registre au dispărut prin reparaţia
de la 1775, fiind reconstituite abia
în 1915, împreună cu pictura.
Tot atunci , zidul bisericii a fost
10. Aspect din pivniţa mă năstirii înălţat cu circa o jumătate de
metru şi s-a adăugat o cornişă
zimţată, pentru a remedia în parte
proporţiile edificiului, socotite gre-
oaie. La această restaurare, acoperişul nu s-a executat din aramă, ci din zinc, iar la
temelia care începuse să se macine nu s-au întreprins lucrări de consolidare. Abia după
cutremurul din 1940 soclul a fost placat cu piatră şi a fost aşezată o bordură cores-
punzăt:>are în jurul bisericii.
Clădirea cel mai puţin atinsă de trecerea timpului este pivniţa, păstrată în partea
de vest cu frumoase bolţi de zidărie din cărămidă presată.
Int:area, care-şi păstrează dispoziţia de odinioară, trece printr-un gang s.cund ~i
boltit aflat în partea de vest. Deasupra se ridică turnul clopotniţei. În vremea ctttorulm,
aceas~a se remarca prin înălţime şi masivitate, semănînd cu clopotniţele altor mănăstiri
ale lui Matei Vodă, cum ar fi Strehaia, Brebu, Brîncoveni, Comana sau Plumbuita. În
vîrf se găsea o încăpere de strajă, din lemn. La reparaţia din 1775 turnul..a fost. înălţa.t cu
încă 10 metri, dar o dată cu lucrările de restaurare din 1915, proporţnle lm au aJuns
mai mici chiar decît înainte. La ultima restaurare, efectuată de Direcţia monumentelor
istorice din CSAC, clopotniţa s-a reclădit integral, masivă şi înaltă, la dimensiunile
iniţiale.
La nord de incintă, în plină verdeaţă, se găseşte mica biserică a cimitirului, sub care
se află gropniţa, ridicată de Constantin biv-vei ban şi Toma Creţulescu biv-vei logofăt.
Data construcţiei nu poate fi stabilită precis. Se pare că a fost ridicată în timpul stăreţiei
lui Gheorghe. Un rînd de firide înalte îi decorează exteriorul, ~i cărui p~reţi sî~t p~ctaţi
în tempera, ca de altfel şi interiorul. În biserică se intră prmtr-un pridvor 1.nch1s cu
geamlîc, asemănător celui existent la biserica mare înainte de restaurarea dm 1915.
11. Bi sericu ţa Cocioc

Ca toate mănăstirile, biserica de la Căldăruşani a fost înconjurată cu ziduri puternice

pentru apărarea obştei mănăstireşti .
Incinta are forma unui patrulater cu zidurile consolidate, iar pe alocuri reconstruite
complet. În exterior, zidurile apar drepte, fără deschideri, iar în interior li se alipesc
chiliile şi celelalte clădiri. Modificări însemnate se fac simţite şi aici. Iniţial latura de
est consta dintr-un zid. Chiliile aveau un singur cat. Etajarea chiliilor pînă la nivelul
zidurilor se datoreşte stareţului Filaret, dar aspectul lor actual, îl urmează pe cel
de după restaurarea din 1915, prezentînd coloane de zidărie cu arcade. Dispunerea
Încăperilor diferă, înnoiri structurale survenind prin ultimul şir de lucrări şi la
alte clădiri. Trapeza a fost acoperită cu bolţi pe pandativi. _De asemenea, zidul cetăţii
deteriorat de cutremur şi de incendiul din 1945, a fost consolidat, iar pe alocuri re-
construit complet.

18

https://biblioteca-digitala.ro
 În afara incintei, pe malul opus al lacului Căldăruşani, se găseşte o altă bisericuţă,
numită «Cocioc». La început, în locul acela fusese o construcţie de lemn, ridicată de
stareţul Gheorghe, alături de cîteva chilii izolate. În 1825, aşa cum rezultă din inscripţia
de la intrare, fraţii Ioan şi Nicolaie Bîţcoveanu - logofeţi la mitropolie - construiesc o
biserică din cărămidă, cu o singură turlă deasupra naosului. Ea se înscrie într-un
plan treflat, oarecum asemănător bisericii mari din incinta mănăstirii. Pridvorul e închis
cu geamlîc, iar pronaosul, care îl continuă, rămîne îngust. Decoraţia exterioară se reduce
la un rînd de firide mari, cu pa-
nouri rotunjite la vîrf. Pictura, în
tempera, este aplicată peste cea
veche. Biserica a fost reparată şi
zugrăvită din nou de către Ghe-
nadie Petrescu în 1898, încă îna-
inte de a ajunge stareţ al Căldă­
ruşanilor .
Fraţii Bîţc oveanu au reînn oit
ş i c hiliile din jurul bisericii, unde
pentru scurt timp a fost instalată
o tipografie cumpărată de m ă năs­
tire. O dată cu reparaţiile din
1898, ele au dispărut.
De-a lungul veacurilor, cu
unele interrnitenţe, mănăstirea
Căldăruşani a fost un important
12. Pi s:rnia hisc ricii Cocioc centru de activitate culturală şi
meşteşugărească . Este adevărat că
avînd proprietăţi întinse şi fiind
preocupată de exploatarea iobagilor care munceau pentru mănăstire, obştea călugă-
rească de la Căldăruşani se transformase într-un fel de organism administrativ. Călu­
gării «clăcuiau», adică luau dijma cuvenită de pe proprietăţile mănăstirii, se judecau
pentru hotarele schimbate, sau pentru «rumânii» robi şi, în sfîrşit, scriau zapise
pentru diferitele trebuinţe ale mănăstirii. În a doua jumătate a secolului al XVIII-iea,
epocă de puternică efervescenţă pe tărîmul culturii, călugării consacră o bună parte
din timpul lor traducerii şi copierii unor manuscrise sau cărţi, religioase în primul rînd,
dar şi laice.
20
https://biblioteca-digitala.ro
Activitatea culturală desfăşurată la Căldă­
ruşani se leagă în mare măsură de numele
arhimandritului Gheorghe. Acesta acceptă de
la Grigore al II-iea stăreţia mănăstirii Cer-
nica, pentru a o primi cîţiva ani mai tîrziu
( 1792) şi pe cea a mănăstirii Căldăruşani.
Gheorghe va conduce concomitent cele două
mănăstiri, zăbovind cînd într-una, cînd în cea-
laltă, supraveghind şi îndrumînd munca de
copiere şi tălmăcire. Oprindu-se în primul
rînd la cărţile cu conţinut religios, ca «Vieţi
de sfinţi», tradusă după Metafrastos în 1761,
sau « Imitatio Cristi» rălmăcită în 1774 de
dascălul ardelean Ioan Duma după Thomas
D'Aquino, deci anterioară celei din 1812
a lui Samuil Clain, socotită prima ei tra-
ducere, călugării copiază şi cărţi de literatură
juridică, ca «Îndreptarea legii» din 1652.
Cu timpul apar din ce în ce mai frecvent
cărţi laice. Aşa sînt: «Elementele geometriei »
tradusă de Constantin Panul în coada copiei
unor scrieri ale patriarhului Hrisant, «Pe
scurt istoria a împăraţilor Răsăritului s coas:i
după limba franţuzească» în 1787, o « Is-
torie Universală de la facerea lumii pînă
la căderea împărăţiei romane de apus » (în
care se amestecă ficţiunile biblice cu istoria)
etc. Datorită strînselor legături cu mănăstirea
Neamţ unde se desfăşura o bogată activi-
tate cărturărească, monahii de la Căldăru­
şani copiază cu promptitudine exemplarele
originale de acolo precum: «Simion, noul
cuvîntător de dumnezeu» apărută la Neamţ
13. Intrarea în biserică
în 1803 şi copiată în 1804 «de pe însuşi izvodul» de Nicodim Greceanu de la
Căldăruşani.
În Catagrafia din 1807 se arată că la Căldurăşani erau «cărţi greceşti ... 4 tomuri
de Vizantidi, un Hronograf vechi, gramatica lui Theodor Gazi, Gheografia lui Danii!
şi Grigore ... Un Plutarh, Luchianos şi alţi filozofi ... »
Răsfoind filele îngălbenite de vreme, te întîmpină în numeroase exemplare însemnări
olografe asupra evenimentelor istorice ale epocii însoţite, uneori, de comentarii. Astfel
într-un « Sf. Simion Evlavistul » de la sfîr.
şitul secolului al XVIII-lea se pot citi
14. Cruce din coleqia mănăsti rii scurte note anonime ca: «La leat 1789
noembrie 14 au venit nemţii în ţară şi
s-au dus la 1792. La 1798 decembrie 20
au fost văcărit. La leat 1802 octombrie 14
s-au cutremurat pămîntul. La leat 1799 s-au
ars Craiova de cîrjalii decembrie 24, în 15. Detaliu
ajunul crăciunului». « Tîlcuirea scării din
elinie », manuscris din 1785 al dascălului
Macarie, poartă însemnarea răscoalei con·
dusă de Tudor Vladimirescu, făcută de Activitatea cărturărească se intensifică la Căldăruşani o dată cu instalarea în chiliile
monahul Dometie: «S-au însemnat de cînd din ~propie~ea bisericii Cocioc a unei tipografii a mitropoliei. Aici se tipăresc «Vieţile
s-au sculat Tudor cu oamenii şi au intrat Sfinţilor» şi cartea de morală răspîndită în acel timp , «Oglinda omului celui din-lă­
Tudor în Bucureşti şi s-au spart tot oraşul. u.ntru ». !ipărire~ va fi supravegheată de ieromonahul Macarie, «psalt şi izvoditor de
Spre pomenire leat 1821 martie 17 zile». cmtece bisericeşti», cel care va adapta muzica bisericească de tip oriental-bizantin sub
Pe o « Carte de cîntări bisericeşti » scrisă directa. influenţă a melodiei populare. În afara acestei tipografii (aprox. 1825) după
de cîntăreţul Meletie Monahul în 1848 apare scurt timp .desfiinţată , în mănăstire va mai funcţiona o altă tipografie (1878) în care
însemnarea despre holera din timpul lui se vor imprima, cu precădere, cărţi religioase.
Gheorghe Bibescu şi despre războiul ruso· În afara traducerilor , la Căldăruşani s-au compus şi lucrări originale, s-au făcut
turc din 1791: « Şi s-au lovit ei şi la vama prelucrări după cărţi eclesiastice. Nicodim Greceanu scrie în 1796 o «Carte folositoare
Braşovului şi au pierit mai mulţi din turci ... de suflet»; Danii!, în 1803, dă o« Hronologhie, sau numărarea anilor după bibliile cele
şi era turci mulţi în oraşul Ploieşti şi în
s~oveneşti şi după hronografurile cele ruseşti scrise cu mîna , aşişderea şi după cele greceşti
Văleni de pe apa Teleajenului şi au dat o
ş1 după cele româneşti ».
iarnă foarte mare, era zăpadă de palme trei şi În prima jumătate a secolului al XIX-iea funcţionau b Căldăruşani diferite ateliere
au şezut pînă la mucenici ... ». Deşi însem- meşt~şugă~eşti_. în. care. lu.erau dmplari, legători de cărţi, pitari, prescurari, postăvari,
narea este aproximativ mult ulterioară eve· fierari, cro1ton, cojocari, cizmari. Se pare că în mănăstire mai exista de asemenea o şcoală
nimentelor pomenite, ea poartă pecetea de zugravi de biserică; acolo şi -a făcut ucenicia cunoscutul pictor de biserici, pitarul
amintirii vii, autenticitatea faptului trăit.

23

https://biblioteca-digitala.ro

Nicolae Teodorescu, pe care episcopul Chesarie l-a pus în 1831 să conducă la Buzău
o şcoală de zugravi.
Colecţia mănăstirii Căldăruşani adăposteşte o serie de icoane interesante, dintre
care o parte datorate marelui pictor Nicolae Grigorescu. În anii 1854 şi 1855, în urma
lucrărilor iconografice executate pentru biserica de la Băicoi şi înaintea zugrăvirii bise-
ricii Zamfira, Grigorescu a lucrat în două rînduri pentru mănăstirea Căldăruşani. În
biografia făcută pictorului, Vlahuţă îi atribuie un număr de icoane pentru catape·
teazmă şi compoziţia « Izvorul Tămăduirii », destinată aghiazmatarului din curtea
mănăstirii. Această din urmă icoană, pictată pe lemn, a trecut mai apoi în posesia
muzeului Kalinderu, aflîndu-se astăzi în patrimoniul Galeriei naţionale de artă.
Dintre icoanele din colecţia de la Căldăruşani numai două sînt datate şi semnate:
Sfinţii Gheorghe şi Dimitrie (1854) şi Încoronarea fecioarei (1855). Celelalte au fost
identificate şi atestate ca aparţinînd aceleiaşi perioade de început a lui Grigorescu,
după o minuţioasă analiză şi după compararea cu celelelalte lucrări ale pictorului.
Trei icoane, Sfinţii Gheorghe şi Dimitrie, Isus împărat şi Sfinţii Constantin şi Elena,
au formatul şi dimensiunile similare. Se poate presupune, datorită acestei asemănări,
că ele alcătuiau un grup pentru catapeteazmă, deşi din ansamblu lipseşte Maica Dom-
nului, obligatorie în prescripţiile iconografice. Ipoteza este susţinută şi de existenţa
altor două compoziţii, destinate să ocupe locul imediat inferior în conformaţia catape-
teazmei: Isus şi samariteanca (sub Isus îm/Jărat) şi Izvorul tămăduirii, sub Icoana Fecioarei,
care nu s-a păstrat.
Concepţia tînărului pictor este deocamdată neoclasică şi conformă canoanelor
uzuale, dar o comparaţie cu alte cîteva icoane care ni s-au păstrat din vremea uceni·
ciei, relevă la cele de la Căldăruşani un desen sigur, un colorit rafinat şi judicios distri-
buit precum şi o deosebită predilecţie pentru detaliul vestimentar, în care mai tîrziu
(Zamfira, Agapia), va excela. Abundă brocardul, mătasea, pietrele scumpe; mantiile
şi îmbrăcămintea sfinţilor capătă accente de lumină subliniate prin tonuri deschise,
care contrastează cu ansamblul întunecat şi sobru. Atitudinile şi expresia personajelor
se caracterizează uneori prin spontaneitate şi realism, lăsînd să se întrevadă rezultatele
primelor studii după natură, care vor duce la formarea noului său stil (Agapia), · adevă­
rată inovaţie în pictura religioasă tradiţională.
https://biblioteca-digitala.ro
Dintre icoanele prezumtiv destinate catapetezmei, Isus împărat este superioară prin
factură şi aparţine probabil perioadei secunde de lucru pentru Căldăruşani. Tratarea
e sigură şi atitudinea naturală. Icoana Sfinţii Constantin şi Elena se distinge prin bogăţia
vestimentară a celor două personaje, subliniată printr-un colorit luminos.
Un loc aparte îl ocupă compoziţia Isus şi samariteanca, inspirat după tabloul
omonim al lui Annibale Caracci, aflat în muzeul din Viena. Dacă dispoziţia, gesturile
şi proporţiile personajelor sînt aproape aidoma cu modelul, tratarea şi mai cu seamă
coloritul poartă pecetea personalităţii în formare a lui Grigorescu. Individualitatea
pronunţată a figurilor şi conformaţia metalică a trăsăturilor, sînt însuşiri care mai
tîrziu, filtrate şi potenţate, vor trece în operele de maturitate. Peisajul exotic ce serveşte
drept fundal, împrumutat tot de la Caracci, apare scăldat într-o lumină difuză, care
conferă scenei o profunzime ciudată şi vibrantă.
În Izvoru! tămăduirii, care reprezintă rodul exclusiv al imaginaţiei pictorului, transpar
unele stîngăcii, datorate schemei neadecvate subiectului. La dreapta şi la stînga fîntînii
se văd două grupuri numeroase de credincioşi. Ele sint omogene, în pofida străduinţei
vizibile a pictorului de a individualiza figurile prin portretizare. Nici personajele de
prim plan nu fac vreo excepţie, mişcările lor păstrînd hieratismul obişnuit al icoanelor
populare.
Sfinţii Stelian şi Pantelimon este o piesă executată cu îngrijire deosebită, în care
se remarcă sensibilitatea cromatică şi eleganţa liniilor. În sfîrşit, Sf1ntu Dumitru prezintă
mai m uite registre ilustrînd scene hagiografice şi patru medalioane de colţ, cu prinzînd
capetele evangheliştilor.
Din vechile podoabe ale bisericii merită a fi menţionat mai ales un vas alcătuit
din monede antice, dăruit de Buzinca dregătorul, - fost ispravnic al mănăstirii -
şî păstrat astăzi în Muzeul de artă al R.P.R.
Începînd din anul 1952, la Căldăruşani au fost efectuate ample lucrări de restaurare,
ce vizau în primul rînd laturile de nord şi vest ale cetăţii, deteriorate de un incendiu
în 1945. Încăperile au fost refăcute cu planşee pe grinzi de lemn, cu pardoseli din beton
mozaicat, respectîndu-se pe cît posibil caracterul de epocă pentru amenajările interioare.
La cîteva săli s-au refăcut arcele cu bolţi existente, la altele, unde acestea nu prezentau
interes istoric şi arhitectural, s-a procedat la înlocuirea lor cu planşee de beton armat.
S-a refăcut fosta trapeză, destinată a adăposti colecţia mănăstirii. Aici, pentru respec-
25
 tarea aspectului arhaic, planşeul din beton armat a fost înlăturat. S-a procedat la acope-
rirea sălii printr-un sistem de arce şi bolţi de cărămidă pe stîlpi de zidărie. Bolţile
îşi anihilează reciproc împingerile pe liniile interioare ale arcelor de susţinere. Pe con-
turul clădirii, aceste împingeri se aplică la vîrful zidurilor de faţadă, aşa încît pentru
asigurarea stabilităţii lor s-au prevăz ut centuri de beton armat. Treptat, în cursul
lucrărilor , care cu mici intermitenţe s-au desfăşurat pînă în anul 1960, s-au restaurat
aripa de nord, de vest, bu că tăriile, trapeza, apoi latura de est şi de sud. În felul acesta
comp lexul Căldăruşani a fost renovat cu desăvî rş ire , respectîndu-se fondul istoric
a l co nstru cţiei , păstrÎndu-se neatinsă valoarea de monument ilustrativ al unui stil LISTA ILUSTRAŢIILOR
ş i a l unei epoci.

Coperta: Biserica măn ăs tirii Căldăruşani În afara textului :

1. Vedere generală a mănăstirii
16. T a bloul votiv (detaliu): Matei Ba·
fn text: sarab
2. Clopotniţa şi latura de vest 17. Faţada sud a bisericii
3. Pisania bisericii (181 7) 18. Pridvorul
4. Matei Basarab 19. Intrarea În pronaos şi pisania
5. Doamna Elena 20. Fereas tră

6. Biserica m ă năstirii Înainte de restau• 21. Faţada est a incintei

rare 22 . Interiorul incintei
7. Biserica m ă năstirii Căldăruşani (du- 23. Interiorul fostei trapeze
pă resta urare) 24. Turnul clopotniţei
8. Interiorul bisericii 25. Aghiazmatarul şi biseri ca cimiti·
9. Amvonul rului
10. Aspect din pivniţa mănăstirii 26. Biserica cimitirului
11. Bisericuţa Cocioc 27. Detaliu de pictură mur a l ă (faţada
12. Pisania bisericii Cocioc sud)
13 . Intrarea În biserică 28-29-30-31-32, Icoane pictate de
14. Cruce din colecţia mănăstirii N. Grigorescu
15 . Detaliu 33. Vedere generală a măn ăstirii

27

https://biblioteca-digitala.ro
16 17

https://biblioteca-digitala.ro
 18 19

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
 25
24

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
 29

https://biblioteca-digitala.ro
 31

30 32

https://biblioteca-digitala.ro
 33

https://biblioteca-digitala.ro
 SCURTĂ BIBLIOGRAFIE

Istoria României, voi. III, Editura Academiei R.P.R., Bucu·

reşti, 1963.
Scurtă istorie a artelor plastice în R.P.R. Arta românească
în epoca feudală, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1957.

G hica ·Bu de ş t i, Biserica mănăstirii Căldăruşani (Buletinul Comisiei monu·

mentelor istorice, XXV) 1932.
I o n e s c u G r i g o r e, Bucureşti, ghid istoric şi artistic, Bucureşti, 1938.
I o nes cu Grigore, Istoria arhitecturii româneşti, Bucureşti, 1937.
I org a N., Cîteva documente păstrate la mănăstirea Căldăruşani (St. şi
Doc., VII).
M u s c e 1 e a nu Gr., Mănăstirea Căldăruşani, 1638 (Calendarul antic) 1866, 1875.

O p r e s cu G. acad., Nicolae Grigorescu, vol. I.

O p r e s cu G. acad. şi
N i c u 1 e s c u R., N. Grigorescu, anii de ucenicie. Editura pentru literatură,
Bucureşti, 1956.

P o p e s c u M i h a i, Mănăstirea Căldăruşani (Revista Soc. Tinerimea română,

LII, nr. 3) 1933.
Stă noi u D., Mănăstirea Căldăruşani, Bucureşti, 1924.
Planul bisericii
mănăstirii Căldăruşani

4î

https://biblioteca-digitala.ro
 Redactor responsabil: VICTOR ADRIAN
Tehnoredactor: DUMITRU PETRE
Dat la cules 03.03.1965. Bun de ripar 22.05.1965.
Apdru.t 1965. Tiraj 6000+160. Hirîie tielind aetatd
de 100 g/m'. Fr. 24/700 X 900. Coli ed. 2.75 Coii de
ripar 2. Comanda 2187 A. nr. 18656. C.Z. Penrrn

@:
bibliotecile mari 728.8 C.Z pentru bibliotecile mici
728,8(026).
Întreprinderea Poligrafică „Arta Grafică„,
Calea Şerban Vodă
133, Bu cureşti, R.P.R.
Comanda nr. 238

https://biblioteca-digitala.ro
 I\ A
1\1'\ERI DIAN E
,/ V \.

Lei,

https://biblioteca-digitala.ro