Locuri misterioase din Romania

Uitate pe nedrept, trecute sub tacere de dezinteresul majoritatii

cercetatorilor, pe teritoriul Romaniei exista nenumarate zone
unde realitatea este invinsa de paranormal si unde taramurile se
contopesc in soapte de legende, mistere si povesti incredibile.
O parte a acestora sunt amintite mai jos. Ordinea in care sunt
prezentate este absolut intamplatoare, nu am incercat sa
alcatuim un top. La urma urmei, nu exista termen de comparatie
intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat sau blestemat
pamantul romanesc.

 Polovragi – Adevarata pestera a lui Zamolxis?

Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne

priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara
insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre
altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera
Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine
nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din
denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta
unei campii “Poleo” unde se adunau vracii si initiatii dacilor.
Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu
ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele
noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai
Eminescu in poemul “Memento mori”.

Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri

uluitoare , fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din
tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor
intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei.
Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de
ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate,
vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.
Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras
sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut
parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea
locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul.
Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani
carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata
ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea -
lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.

**Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul

Bermudelor din Oltenia". O intamplare demna de retinut este acea
care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni
pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O
iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in
care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul
Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai
deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.

**Sinca Veche & enigmele bisericii din stanca

Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un

fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici,
trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica
de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe
locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca
are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate ca exista
numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele
locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia
asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului.
Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete
face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare
parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in
cautare de comori.
Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin
aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii.
Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de
dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul
initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii
oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete
nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati
de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau
clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste
si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost
cantece in limba dac[?

Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari,

precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de
Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta
Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de
lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda
pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR
Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu
aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului,
camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura,
neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect,
echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se
inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina
stralucitoare care roiau in adancul bisericii…

**Blestemul comorilor din Baragan

Pentru majoritatea romanilor, Baraganul nu este altceva decat o

campie nesfarsita unde iarna musca viscolul, iar vara soarele arde
ucigator. Insa, foarte putini oameni cunosc suita de mistere care
invaluie oceanul de campie dintre Marea Neagra, Carpati si Dunare,
un taram evocat deseori de Panait Istrati si Fanus Neagu. Conform
legendelor locale, in pamanturile campiei se afla ingropate
numeroase comori pazite de blesteme crunte. Undeva intre
Calarasi si Lehliu se gaseste satul Dor Marunt, celebru nu demult
pentru frumosii armasari care alcatuiau cea mai mare herghelie de
cai de rasa din Baragan. Aici se afla, insa, ingropate si comori
stravechi strajuite de flacari ireale, de un albastru nelumesc care
danseaza in puterea noptii pe necuprinsul campurilor.

Celebru in acest sens este locul denumit La Movila, unde, inainte de

Revolutia din 1989,  un satean a descoperit in timp ce ara, un ulcior
plin cu bani de aur. Fire marinimoasa, localnicul i-a impartit frateste
cu ceilalti sateni. Nu a durat mult pana cand despre aceasta isprava
a aflat si Militia, care s-a autoinfintat si a confiscat taranilor toate
monedele gasite.

**Soarta blestemata a comorilor este intarita de povestea lui

Gheorghe Prepelita, un satean care a descoperit peste 100 de
monezi de aur. Prepelita nu a suflat un cuvant, dar satenii vedeau
cum neamul lui isi construieste case si grajduri noi, se imbraca
scump, isi cumpara turme de oi si vite. Blestemul comorii nu dormea:
la 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepelita se arunca
fara motiv intr-o fantana. La cateva saptamani dupa, ginerele
sateanului are aceeasi soarta, pentru ca, peste un an de zile, fiica lui
Prepelita sa se spanzure de aceeasi fantana.

La fel de sinistru este - spun legendele - si blestemul comorii lui

Pintecan, un alt satean care a gasit un butoias cu galbeni de aur
ingropat la radacina unui nuc. In noaptea imediat urmatoare,
“norocosul” Pintecan aude in vis o voce care-i porunceste sa
construiasca o biserica pe locul unde a descoperit banii sau il
va ajunge blestemul comorii. Dimineata, Pintecan a ignorat visul,
grabit sa se imbogateasca. Si-a impartit comoara in familie si s-a
apucat de afaceri prospere.  La doi ani de la eveniment, cand se
intorcea acasa si-a gasit baietelul de doi ani spanzurat intre gratiile
de la patut. In noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeasi voce care
l-a avetizat ca daca nu face biserica, va  fi lovit de necazuri si mai
mari. Socat, omul a construit cea de-a doua biserica a satului, care
este vizibila si astazi.
**Fantomele de pe Dealul Luncanilor

Undeva in inima Moldovei, intre orasele Iasi si Pascani, se fla satul

Sarca din care se poate ajunge in comuna Luncani. Faptele stranii
petrecute aici avertizeaza orice drumet care vrea sa plece la ceas de
seara spre Luncani. Mai ales daca drumetul este un om bun cu
inima curata, deoarece fantomele pripasite in aceste locuri,
pandesc in special pe cei cu suflet bun. Stau marturie in acest
sens, intamplarile inspaimantatoare prin care au trecut destul de
recent oameni precum Elena Surugiu, Petruta Muscalul, Maria Piper
si altii.

**Salasul fantomelor din zona este cantonat undeva la captul

unui iaz secat, unde - conform povestilor - oamenilor le apar stafii
care-i urmaresc cale de 3 kilometri pana in satul Goesti. Batranii
povestesc ca in locul blestemat au fost ingropati fara imparatasanie
si lumanare multi soldati ucisi in 1917, in  decursul primului Razboi
Mondial. Astfel se explica de ce zeci de drumeti spun ca au vazut
odata cu caderea noptii, siluete translucide, albe si tacute care
pluteau alaturi de ei, intotdeuna pe partea dreapta a drumului.
Batranii spun ca soldatii-fantome, care acum sunt prinsi intre lumi,
stafiile lor aparandu-le in special oamenilor cu suflet bun si copiilor,
asteapta ca pe dealul Luncanilor sa se faca o slujba de pomenire a
sufletelor si o sfintire a locului.

**Costesti, locul unde duhurile dau cu pietre

Localitatea Costesti din judetul Arges a figurat acum cativa ani nu

doar pe prima pagina a cotidianelor romanesti, din pricina Mineriadei
care a trecut pe aici, ci si in toiul dezbaterilor specialistilor in
paranormal. Cazul in sine a fost observat si filmat de numerosi
martori oculari, ceea ce-i da un plus de credibilitate. Totul a inceput
in noaptea zilei de 20 martie 1997, cand asupra casei familiei
Panait Draghici s-a abatut din senin o ploaie de pietre de diferite
dimensiuni, in urma careia atat proprietarii, cat si vecinii lor s-au
ales cu o spaima sora cu moarte, precum si cu acoperisurile distruse
si ferestrele sparte. Dupa prima seara “paranormala”, ploaia de
pietre a continuat a doua zi, tot la lasarea serii. Pana in noaptea de
24 martie, inainte de sarbatoarea de Bunavestire, intamplarea s-a
repetat consecutiv in fiecare seara, politia locala din Costesti
rezumandu-se la a observa ciudatul fenomen alaturi de tot satul,
dupa care a intocmit un raport de pagube si distrugere fara faptas.
Dupa Bunavestire, ploaia de pietre a incetat brusc. Linistea a
durat doar pana pe 29 august 1997, cand tirurile de pietre
aruncate de maini invizibile au reinceput mai violent decat in
primavara. Oamenii au apelat la Georgica Cretu, preotul paroh din
Costesti care a venit in casa lor chiar in timpul unei ploi de pietre
pentru a citi cu glas tare Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Spre
surprinderea tuturor, pe intreaga durata a slujbei atacul a incetat,
pentru a reincepe insa la scurt timp dupa aceea…

Culmea manifestarilor bizare din Costesti s-a inregistrat pe 4

septembrie 1997. In acea zi, mobilele au inceput sa se miste prin
casa dintr-o camera in alta, mutate parca de niste carausi invizibili.
Peste doar cateva zile, crestinii urmau sa sarbatoreasca Nasterea
Prea Sfintei Fecioare Maria. Linistea s-a asternut de atunci asupra
gospodariei familiei Draghici. Entuziastii fenomenelor paranormale
sunt de parere ca atacul s-a datorat unor demoni sau unor
furtuni magnetice. Altii inainteaza ipoteza unui fenomen evident
de Poltergeist. Faptasa ar fi fost Achilina Marciuc, o femeie care pe
parcursul intregii sale vieti s-a certat cu familia Draghici. Mai mult, in
timpul acceselor sale de furie, batrana Achilina arunca cu pietre in
casa vecinilor sai. Achilina Marciuc a murit singura intr-o mizerie
crunta pe data de 11 august 1987. Se pare ca spiritul neadormit al
batranei i-a urat atat de mult pe membrii familiei Draghici, incat a dat
cu pietre in casa vecinilor atat in lumea acesta, cat si de pe lumea
cealalta…

**Poeni, satul blestemat de lupi… 

Satul Poeni de la poalele Muntilor Poiana Rusca ascunde niste

intamplari care ar face cinste oricarui roman de groaza marca
Stephen King. Cazul cuprinde o serie de atacuri ale lupilor
indreptate asupra mai multor sateni. O femeie, Maria Sarbu, a fost
chiar omorata si devorata de ceea ce, la prima vedere, pare un lup.
Insa toti zoologii afirma ca, de obicei, lupii nu ataca oamenii decat
daca sunt turbati, ceea ce in povestea de fata este putin probabil.
Totodata, in nicio circumstanta lupii nu devin mancatori de oameni,
fenomen care se intalneste doar in cazul tigrilor, leilor si leoparzilor.
Misterul de la Poeni se adanceste si mai mult daca luam in
calcul faptul ca in zona respectiva nu mai existau lupi de peste
o suta de ani.

Batranii satului sunt de parere ca faptasul nu a putut fi in ruptul

capului un lup obisnuit, ci ca animalul care a atacat oamenii din
Poeni a fost un lup necurat, un strigon, cum se spune in aceste
parti strigoiului. Cei care au scapat povestesc ca fiara din alta 
lume arata precum un caine mare, negru cu blana zburlita, care
nu lasa urma pe zapada sau prin praf atungi cand fuge, ca si
cum ar fi plutit. De asemnea, povestile spun ca aratarea disparea
instantaneu daca oamenii apucau sa-si faca semnul crucii sau sa
roasteasca o rugaciune. Drac sau suflet neadormit de strigoi, nu se
stie exact ce a atacat satul Poeni. Oamenii sunt de parere ca
povestea neamului muscat de fiara necurata incepe acum peste
doua sute de ani, cand cineva din familia respectiva ar fi omorat un
alt satean pentru a-i fura o arma foarte valoroasa. Cel ucis era unicul
fiu al unei batrane care in ziua inmormantarii ar fi aruncat in cimitir
un greu blestem asupra neamului ucigasului fiului sau.

**Balta Vrajitoarelor

Satul Boldesti. Padurea Boldu-Creteasca. Langa Bucuresti, la doar

30 de minute distanta de padurea Cernica, exista o balta
blestemata, recunoscuta si temuta inclusiv in prezent de localnici.
Ascunsa in mijlocul padurii Boldu-Creteasca, balta este la prima
vedere un banal ochi de apa de dimensiuni mai mult decat modeste,
cu un diametru de doar 5 metri. In ciuda aparentei obisnuite, se
spune ca peticul de apa este inconjurat de forte din alte lumi si
este loc de manifestari inexplicabile.
Faima baltii este demult cunoscuta de vrajitoarele tiganci care
se aduna din lumea intreaga aici, in prejma noptilor de Sfantul
Gheorghe, Sanziene si Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca
se deschid temporar portile spre celelalte taramuri. Balta este un
loc al puterii transmis din generatie in generatie in randul
vrajitoarelor. Se pare ca orice vraja, blestem sau dezlegare spuse pe
malul acestei mici balti ascunse la marginea Bucurestilor se
indeplineste negresit. Parca pentru a adauga un miez de adevar in
povestea vrajitoarelor, exista oameni care au observat in preajma
baltii o serie de fenomene ciudate precum fulgere globulare si
furtuni iscate din senin in perimetrul restrans al baltii. De
asemenea, numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, caini sau pisici)
refuza sa bea apa de aici, preferand parca sa moara de sete decat
sa se adape din balta.

Balta, care are o adancime de doar un metru si jumatate, nu seaca,

nu se mareste, nu se micsoreaza niciodata - indiferent daca este
seceta sau ploua abundent. Cu toate acestea, conform legendelor,
balta pare a nu avea fund: oamenii din zona spun ca au aruncat in
ea un bolovan greu de 20 de kilograme. Acesta ar fi disparut fara
urma in doua saptamani…