Traditii si obiceiuri de iarna in Oltenia

Ca în toată țara și în zona sudică a României, respectiv zona Olteniei, există anumite tradiții
care sunt păstrate de-a lungul timpului și trasmise din generație în generație.

De exemplu, în ajunul Crăciunului, toți membrii familiei se adună în jurul focului și agită jarul
cu un băț, rostind următoarele versuri:
,, Bună dimineața lui Ajun
Că-i mai bună a lui Crăciun ,
Într-un ceas bun
Oile lânoase
Vacile lăptoase
Cai încurători
Oameni sănătoși .,,
Specific Ajunului, colindătorii pornesc prin sat, în cete de câte 4 băieți, unul duce steaua,
altul adună darurile primite de cei pe care îi colindă, ceilalți doi cărând sacii cu merindele
adunate ( mere, nuci, colaci). Dacă un băiat iși dorește atenția unei fete, o stropește cu parfum în
seara de ajun.
În dimineața Crăciunului, sătenii se spală pe față cu apă rece și proaspătă în care se pune un
bănuț de argint care are rolul de a-i feri de boli și care le va oferi putere de muncă. Femeile
împart colaci vecinilor în memoria celor decedați. Tot în această zi se adună gunoaile din
gospodărie, acest lucru ar trebui să sporească numărul de pui scoși de cloște.
În noaptea dintre ani, copii merg cu plugușorul pentru a le ura consătenilor belșug, sănătate și
un An Nou mai bun decât cel precedent. Pentru belșug și bunăstare, se udă cu apă sființită
animalele din gospodărie și grădină.
Până la Bobotează, în casele cu fete necăsătorite, nu se toarce, deoarece dacă s-ar face acest
lucru, fetele nu se vor căsători prea curând. Ele își pot afla viitorul soț, legând cu ochii închiși al
zecelea par dintr-un gard de nuiele. Aspectul parului îi va oferi indicii despre aspectul și
calitățile viitorului soț. Astfel, dacă parul este mai lung, bărbatul va fi înalt, dacă este mai scurt,
bărbatul va fi mai scund, dacă parul este gros, bărbatul va fi solid, viguros, dacă este subțire,
viitorul soț va fi slab.
În zona județului Dolj, în primele zile din an, băieții păzesc fântânile care se află la
intersecțiile de drumuri. Acest obicei vine din trecut, când străinii de acele locuri
puteau ,,spurca,, acele fântâni și localnicii nu le mai puteau folosi. Astfel fântânile sunt acoperite
cu paie și țesături colorate, care trebuie să fie intacte la sfârșitul nopții. Dacă se găsesc deranjate,
paznicii vor fi acuzați că au dormit în timpul nopții și nu au păzit fântânile. Pedeapsa acestora va
fi mânjirea lor cu funingine, astfel tot satul îi va cunoaște ca fiind trântori.
 Aceste obiceiuri și tradiții îi făceau pe oameni să uite de necazuri și să se apropie de cele
sfinte. Din păcate, satele contemporane sunt în marea lor majoritate, aproape goale, îmbătrânite,
aceste tradiții sunt pe cale de dispariție.
Totuși, în zilele de iarnă de sărbători, mai sunt oamnei tineri care se întorc pentru o
saptămână, două în locurile unde s-au născut și mai respectă câteva tradiții. Să sperăm că ele vor
fi transmise și generațiilor viitoare.