DA, MAI AVEM

de Adrian Punescu
ar de veci, nepmntesc de cald,
Copiii notri ntr-un ru se scald
i morii notri n pmnt se scald.
Munii Carpai miros a lun plin,
A rou i a suflet de rin,
La care capre negre se nchin.
Da, irul Munilor Carpai e-acas,
Dei chiar piatra lor fu lunecoas.
Da, noi avem Mure i Prut i Trotu,
i Olt, i Jiu i alte ruri totui.
Da, mai avem cte ceva din toate
i rurile noastre prescurtate,
Nu se mai vars n strinatate.
Da, mai avem o limb, ct se poate,
Cu subiecte i cu predicate.
Da, mai avem lumini ce lumineaz
Daca voim putem rosti o fraz.
La cinci fntni de le aflarti rostul,
Le desfiinarm cumpna viteaz,
Dar n adnc e un izvor. al nostru.
Minunea noastr, ara noastr cald,
Copiii notri dac-n ru se scald
i mortii nostri n pmnt se scald.
Tot ne-a ramas ceva dupa mezat,
Fumul incert pe hornul unui sat,
i vreun oras pitic dar crenelat.
Lui Brncoveanu i-au tiat cu grab
i capul i copiii. dar degeaba,
Ca i-a ramas sub inim s bat,
Talpa n ara nrdcinat.
Da, mai avem cte ceva prin ar,
Ceva Carpati i-o ap tutelar,
i ruri ce nu vor s curg-afar,
n ale lumii strmbe paviloane
Mai sntem douzeci de milioane,
Aici, ntregi, cu vii ca i cu mori,
Latiniznd sub venicele boli.
Contai pe noi!
Rmnem, sntem toi!