Ochiul de Sub Copertă 1 PDF

Efim CHICU
Ochiul
de sub copertă
Versuri
Recviem
Bun găsit, singurătate,
Cartea mea de poezii,
Zâmbete înlăcrimate
Scuturări de pălării.
Ne păzeşte la intrare
Alfabetul un arici
România-i tot mai mare
Şi duşmanii tot mai mici.
Doar încerc a te deschide

Şi salcâmii înfloresc,
Egiptenii piramide,
Ochiul de sub copertă

Păsări cuiburi construiesc.
Vălură parfumul rochii

Şi pe gingăşia ta
Îşi alină umezi ochii
Câte-o doamnă singurea.
Bun găsit, singurătate,

Cartea mea de poezii,
Aş dori şi după moarte
Lumânare să-mi rămâi...
3
Surpriză
M-a invitat la o cafea
Din banii ei singurătatea
Am scis un vers, ce-l va cânta
Prin fraţii mei, străinătatea.
Efim CHICU
Doar eu şi ceaşca aburind,

Renunţ la zahărul sintetic,
Lui Dumnezeu printr-un colind
Îi mulţumesc că nu-s sovietic.
Pe masa veche de stejar

Un smoc uscat de crizanteme.
Prin gustul de lichid amar
Se ceartă titluri de poeme.
Mai e de dragoste un fir

Şi parcă ninge, parcă plouă.
Pe cel din urmă trandafir
Îngheaţă boabele de rouă.
4
În haina ta s-a îmbrăcat
Şi-mi strânge subţioară cartea.
Din banii ei m-a invitat
La o cafea singurătatea...
Stil vechi
Stau rezemat de casa mea
Şi milă mi-i să-ncerc lopata
A nins aşa cum se ningea
Când pe pământ era şi tata.
Legată-n barbă cu şiret

Îi văd căciula cea rusească
Fufaica verde de sergent
Mănuşi de traistă ciobănească.
Cu pantalonii vătuiţi,
Cârpiţi, cum poartă gospodarii,
De un ţigan tălpăluiţi,

Îşi mişcă, îngrelaţi, pâslarii.
Urmat prin curte de-un căţel

Cu fulgi înveşniciţi pe geană
Purta Siberia cu el
Prin iarna cea basarabeană,
Am început a lopăta
Omătul e uşor ca vata
Şi iar mă-ntreb, de ce purta,
Atât de grele haine tata...
5
Iubiţi-vă !
Basarabeni, cu inima acasă,
Ce faceţi semnul crucii prin străini,
Avem o Ţară Sfântă şi frumoasă
Iubiţi-vă pe voi şi pe români!
Efim CHICU
Cu Dacia arzândă prin istorii

Şi faru-nţelepciunii din latini,
Vorbiţi doar româneşte cu feciorii
Iubiţi-vă pe voi şi pe români !
Plecaţi după ştiinţă şi cultură,

În Patrie cu dreptul de stăpâni,
Stârpiţi din neam invidie şi ură
Nimic mai dureros ca despărţirea

De Ţară, de copii şi de bătrâni
Purtaţi în inimioare revenirea
6
Rămaşi la plug, la porţi de cimitire,
Prin codrii unde prins-aţi rădăcini,
Ştefanici luptătoti de întregire
Un veac de sângerândă răzvrătire

Răsrâtuiţi de „oaspeţii” străini
Şi morţii din morminte cer Unire
Bună dimineaţa!
Bună dimineaţa, sănătate,
Casă de la margine de sat!
A venit să-ţi guste din bucate
Soarele de rouă adăpat.
Pe o falcă verde zburdă mieii

Pomii huzuresc împăsăriţi
Raze auresc gaura cheii
Bună dimineaţa, pici cuminţi!
Bună dimineaţa, poezie!

Florile metafore clipesc
Dragostea în inimă se scrie

Cu eternul sânge românesc.
Iepurii cotesc râzând de vulpe

Lebede pe ape argintesc.
Mi-a scăpat privirea pe la pulpe
Bună dimineaţa! Te iubesc!
Bună dimineaţa, dimineaţă!

Fă să mi se-ntâmple ce doresc
Ştiu că mi s-a dat numai o viaţă
Toarnă-mi fericire s-o trăiesc!
7
Atunci şi acum
Argintul solzilor sclipea
La saltul peştilor pe valuri
Românul nici nu prea ştia
Că are Prutul două maluri.
Efim CHICU
Avea o seară pe un deal

O mamă şi o Românie
Poetul nostru ideal
Înveşnicit prin poezie.
Acum avem mai multe ţări,

Mai multe mame şi nici una.
S-au spart catargele pe mări
Şi parcă ni-i străină Luna.
De porţi seminţe româneşti

Spre Eminescu nu-s hotare
Poemul Lui când îl citeşti
Pe cer Luceafărul răsare.
8
– Tu, cârcotaş al nu ştiu cui,
Mă ierte sacra modestie,
Ce cauţi sub lumina Lui
În suflet fără România?
Acasă
Limba mi-i română, gândul românesc
Mi-s români copiii, pentru ei trăiesc.
Veşnicesc sfinţite casele de lut
Mare-i Eminescu, mic e râul Prut.
Dragule, creştine, de-ai ajuns la greu

Uite în oglinda sufletului tău.
Cine face bine nu ajunge rău,
Cine-şi uită neamul, n-are Dumnezeu.
Se revarsă-n Mare zeama de pe Munţi

Umblă veşnicia goală pe la nunţi
Cum m-a dat natura vreau să mai rămân

Lacrimă şi humă, tânăr şi român.
Casa mea curată, codrul meu bătrân

Dragostea de Ţară ma-ncolţit în sân
Mi-a intrat iubirea într-un stog de fân
Mare-i fericirea de a fi român!
Noul cu nepoţii vine clandestin

Mai dispar prin lume şi din nou revin
Stelele îngheaţă, anii viscolesc.
Doamne, ocroteşte Cerul Românesc...
9
Legănat basarabean
Nani, nani, drăgălaş,
Puiul mamii, românaş.
Pân-la răsărit de soare
Să se facă Ţara Mare.
Să cânte viorile
Efim CHICU
Şi privighetorile
Iar sub zbor de ciocârlie
S-avem doar o Românie.
Să plecăm după poveşti
Cu şareta-n Humuleşti
Unde-or coborâ din Rai
Ionică şi Mihai.
Nani, nani, puiul mamii

Cu noroc să-ţi fie anii.
La Prut vama să dispară
Să nu ştii ce-i dor de Ţară
Că eu, una, am ştiut
Şi tare m-a mai durut.
10 Străinii, ardă-i-ar para
Ne-au tăiat în două Ţara.
Duşmanii, lua-i-ar vântul
Ne-au înstrăinat pământul.
Nani, nani, românaş,
Puiul mamii, drăgălaş...
Clopote şi clopotari
Venim încet, cum ploaia legendară
Ca negura de toamnă revenim
Să ne spălăm ruşinea de pe Ţară
De arme râul Prut să-l curăţim.
Ne vom pleca cu inima curată

Spre Sfinţii ce-au făcut şi fac minuni
Din cer străbunii falnici să ne vadă
Cinstiţi şi demni de-a zice rugăciuni.
Cu inima spre Sfintele Altare

Ce fac stăpâni din slugi, din slugi stăpâni
Să mergem precum verdele spre soare

Cu faţa şi cu gândul spre români.
De unde între noi atâta ură?

De unde clevetire între noi?
În limba lor şi azi ne mai înjură
Acei ce ne-au tăiat într-un război.
E cea mai necesară făurire

Ascultă-ţi, frate, clopotul din sân
El bate doar cuvântul REUNIRE
Din Marea Datorie de Român!
11
Prutule apă română…
Prutule, apă română,
Înspumează-te şi mână
Stâlpii falselor hotare,
Re-fă România Mare!
Efim CHICU
Spală rănile durerii

Să dea mâna grănicerii
Să revină florăreasă
Basarabia acasă.
Prutule, apă creştină,

Fă-te ploaie de lumină
Peste frate, peste soră,
Fericire tricoloră!
La mijloc de primăvară,
Fă din lacrimi să răsară
Înfrăţită pe vecie
Preaslăvita Românie.
12
Prutule, apă cerească,
Pe ţărâna românească
Purtător de cer cu stele
Fă să ne unim prin ele!
Să fim sacră sărbătoare

De la Munte pân-la Mare
Să fim drum, să fim cărare
Pentru rude viitoare...
Bunii mei
Bunicii mei, cei simpli şi frumoşi,
De-aceea că-au trăit frumos şi simplu
Aveau o slăbiciune din strămoşi,
Se jeluiau că-i doare anotimpul.
Părea că au picioare de butuci

Şi ochi decoloraţi de lacrimi sfinte.
Cu riduri cum la cojile de nuci
Pe mâini şi pe icoanele smerite.
Fiind copil, de vremuri neatins,

Credeam că vin atâta de departe
Că nu încape drumul lor înscris

Pe rânduri labirintrice de carte.
Puţin îndemânatici la mişcări

Ei pasul se gândeau unde să-l pună
Şi vocea lor pornea din depărtări
Poveşti miraculoase să ne spună.
S-au dus urând hotarul de la Prut

Prin flacăra minunilor cărunţii.
Şi-acum încă mai cred că au avut
Ceva comun la chipul lor cu Munţii...
13
Înnoiri
Mi-i inima vioară
Şi coastele mi-s nai.
Mi-i fruntea dor de Ţară
Îngenuncheat pe plai.
Efim CHICU
Din jarul veşniciei

Luând cu mâna foc
Scriu odă României
Pe-un cerc cuprins de „Joc”
În hora de Unire
Etern copil rămân
Sclipind de fericire
Că tata mi-i român.
Îmi ung cu mir cuvântul

Şi-l pun pe tricolor.
Îmi saltă-n ritm pământul
Senzaţia de zbor.
14
S-au încărcat cu pâine
Şi cântă ne-ntrerupt
„Deşteaptă-te române”
Vapoarele pe Prut.
Struneşte catalanul
Viteaz precum Mihai
Şi Mare ca Ştefanul
Dan, căpitan de plai.
O voce legendară
Îndeamnă prin popor
Pe Eminescu-n Ţară
Să-l ungem Domnitor.
15
Degenerare
Pe burta Ţării de zăpadă
Înoată cerbi şi căprioare
În noaptea rece o să cadă
O roată de la Carul Mare.
Efim CHICU
Pe patul stingerii, actorul,

Sfinţit de lacrimă română,
Stă învelit cu tricolorul
Şi sceptrul neamului în mână.
E iarna-n criză de cojoace

Tătarii nu mai dau năvală
Urmează să semneze pace
Şi România teatrală.
Se va aşterne praf pe cronici,

Şi fosta dramă va dispare
Din lipsă de actori războinici
Şi-a celor demni de apărare.
16
Ajunşi ai urii şi ocării,
Cu pufuşor pe mustăcioare
De-o vreme nici în Sfatul Ţării
Bărbaţii nu mai au onoare.
Flori cu fiori
Iubito, nu-ţi ascunde sânii,
Au înflorit pe văi salcâmii
Şi cere pe la geam chirie
Mirosul lor de veşnicie.
Atinge-ţi inima de mine

Uşor, ca binele de bine,
Să-mi cânte simţul la vioară
Prin tine dragostea de Ţară.
Iubito, nu-ţi ascunde ochii,

Îmbracă dantelate rochii
Să joace firele de aţă

Pe lama dragostei de viaţă.
În păr cu razele de soare

Şi iarbă deasă la picioare,
Seninătate în privire,
Să dăm o fugă prin iubire.
Iubito, nu-ţi ascunde gândul

Şi lasă-ţi haina s-o ia vântul
S-admir ninsoarea de petale
Pe focul frumuseţii tale.
17
Decebal
La Roma e rouă
Pe Dacia plouă
Şi cerul îl plânge
Şi focul se stinge
În inima lui Decebal.
Efim CHICU
O mamă prin iarbă

De doftori întreabă.
Duşmani orişiunde
Nu-l poate ascunde
Decât în pământul natal.
În flacăra serii
Ard prizonierii.
Sfârşeşte cu fală
O zi triumfală
În fruntea oştirii Traian.
E iar dimineaţă
Spre moarte din viaţă
18 Cu sânge burează
Izbânda serbează
Barbarul Imperiu Roman.
Spălate de ploaie
Mai multe războaie
S-au dus în ţărână
Pe turta română
Ca flacăra florii de mac.
Dar cea mai durută
Semnare de luptă
E junghiul din mâna
Pe-o Ţară stăpână
Ce sfâşie neamul de dac.
19
Nod la pod
Mai vezi, codreanule, o dată
A cărui arbore eşti ram?
Român? Averea noastră toată
E în Unire şi în neam.
Efim CHICU
Atâta cât există semeni

Ai Ţării fii nedeclaraţi
Mai curge Prutul printre gemeni
De mamă neîmbrăţişaţi.
Ce-i dar de sânge nu se schimbă.

Revină-n vis la tatăl tău
Şi, dacă nu-i, în care limbă
Te rogi acum la Dumnezeu?
Nu pune litere la nume

Şi nici nu scoate, stai aşa.
Să poţi răspunde, de prin lume
Când maică-ta te va striga,
20
Mai stai pe versul meu, române,
Gândeşte, nu pleca grăbit.
De n-ai fi fost de-un neam cu mine
Fii sigur, nu m-ai fi găsit...
Destin
Mi-a dat, fără abuz, să nu mă doară,
Lumină Dumnezeu din ochii Lui
Când m-am născut pe-o unghie de Ţară
Ce mai mişca din deget la Vaslui.
Trăit-am din durerile doinite

Cu neamul rătăcit prin snopi de grâu
Şi sufletul prin aşchii oţelite
Cu gard ghimpat la margine de râu.
N-au reuşit duşmanii să ne ţină

Sub talpa lor, ascunşi de Dumnezeu.
S-a revărsat o Mare de lumină

Cu aer suveran prin neamul meu.
Ni s-a redat pământul cu de toate

Şi, parcă, începusem să trăim,
Dar, ce păcat, orbiţi de libertate,
Cu Ţara am uitat să ne unim!
Alunecăm pe-aceeaşi carapace

O lecţie – exemplu pentru glob:
„Stăpân din slugă nu se poate face
Şi omul înrobit, rămâne rob!”
21
Pici şi bunici
Văd trecutul ca prin sită
Am rămas şi el s-a dus.
Văd pe mama adormită
Lângă furcă, lângă fus.
Efim CHICU
Într-o horă saltă neamul

Curăţel şi sărăcuţ.
Mă atinge-un nuc cu ramul
El gigant şi eu micuţ.
Un răţoi sărută macul

Pasc prin iarbă bobocei.
Un ţigan întinde sacul
Să mă ia cu tot cu ei.
Bate inima să spargă

Coşul pieptului fragil
Şi în mână ţin o vargă
Prima armă de copil.
22
La fântână nu pot merge
Cică-ntrânsa este lup.
Mi-am lovit un cot de-o stege
Şi n-ajung ca să mi-l pup.
Prin grânarul de cuvinte
Merg încet şi tot dezleg
Două zic şi trei în minte
Le mai coc să le-nţeleg.
Mama-i cruce spre icoană

Eu adorm în locul ei
Şi mă gâdilă cu-o pană
La ureche nepoţei.
23
Doar aici
Curg poveţe din izvoare
Ca blestemele pe Prut.
Mizerabilii pun sare
Pe rănitul meu trecut.
Efim CHICU
Taie sângerând hotare

Harta Ţării din trei foi.
Vrea la Munte şi la Mare
Basarabia din noi.
În străinul grai cuvântă

Cocoşaţii demnitari.
Într-un beci adânc se cântă
Imnul României Mari.
Linge fructele minciunii

Limba vulpii prin poveşti.
Ne salută-n vis străbunii
Din legende româneşti.
24
Botezat dintr-o fântână
Şi împărtăşit cu vin
Doar prin iarba ta română
Nu porţi nume de străin.
Patria o simţi prin sânge

Dacă ai iubirea ei.
Cât vei râde şi vei plânge
Ocroti-va ochii tăi...
Amurg
Lumânare de mândrie
Boţ de lut basarabean
Am trăit în poezie
Şi-am zis dorului alean.
Îmi fac focul din hotare

Serile la orizont
Şi întreb de Sfântul Soare
Cât mi-a mai rămas pe cont.
Cu poeme de iubire
Pe aleea de castani
Voi primi ca mulţumire

O explozie de ani.
Se vor logodi salcâmii

Viscolind prin părul meu
Şi, cum fac, pe rând, românii
Voi pleca la Dumnezeu.
Mă voi contopi cu neamul

Reuniţi acolo, sus.
Voi fi pasăre pe ramul
Unui arbore ascuns.
25
Alb-negru
Cu puful alb s-a învelit
Odihna celor roditoare.
Clipeşte cerul aurit
Din vârf de munte pân’ la Mare.
Efim CHICU
Cu mila Domnului în piept

Pământul luminat de soare
Ca un sihastru înţelept
Extrage sensul din ninsoare.
Îşi spun poveşti prin rădăcini

Copacii strânşi umăr la umăr.
Pădurea înălţa tulpini
Când anii nu aveau nici număr.
Se uşurează tot ce-i greu

Şi timpul cerne amintirea
Cu mână blândă Dumnezeu
Prin fulgi ne seamănă iubirea.
26
Natura fără de culori
Atât de rece şi de tristă
Dă respiraţiei vapori
Cu rar parfum de pianistă.
Ascuns sicriul într-un pom

Îl face Luna să se vadă
De zici că viaţa unui om
E doar o urmă pe zăpadă...
Vis
În inimi dimineaţa s-a turnat
Şi anii din desagi i-am aruncat.
Sunt tânăr cum eram la majorat
Cu dragoste de Ţară înarmat.
Doi vameşi cerşetori la cap de pod

Şi roibii din căruţe timpul rod
Iar vântul înfioară fulgi uşori
Pe Prutul îngheţat în trei culori.
Le-arunc câte-o ţigară în căciuli

Şi aflu c-au ajuns să fie nuli.
Cât podul în picioare s-a-nălţat

Decembrie pe râu s-a luminat,
E neamul ca văzduhul peste tot

Bunicul înfloreşte în nepot
S-a scurs realitatea dintr-un vis
Devine România Paradis.
Pe-o punte între aur şi arginţi

Ciocnitu-s-au, căpoşi, doi preşedinţi
Şi cât din aiureli şi-au revenit
Popoarele române s-au unit.
27
Doimi
Mama, graiul, veşnicia
Pasărea din vârf de pom
M-au născut în România
Să port numele de om.
Efim CHICU
Ţară Mică, Ţară Mare

Câte-un râu de fals hotar.
Sărut mâinile din care
Am primit Abecedar.
Căciular şi opincuţă
Cu-ale Patriei cetăţi
Umblam iernile desculţă
Prin poveştile din cărţi.
De prin şotii crengiene

Eminescu m-a primit
În poemele cu gene
De priviri spre infinit.
28
Moştenit-am măestrie
Să iubesc, să fiu iubit
Şi sunt fiu de Românie
Cu permis în infinit.
Milă mi-i de bietul frate

Cel la cuget econom
Că-i român pe jumătate
Şi pe jumătate om.
Noi la noi
Românească ni-i zidirea
Românească ni-i iubirea
Peste dacii din ţărână
Suntem lacrimă română.
Ne îmbracă-n ie Ţara
Domnişoare ca vioara
Înfrăţiţi cum este grâul
Nu ne mai desparte râul.
Se revarsă şi se cântă
Din copii spre Maica Sfântă
Făcătoare de lumină

Limba plaiului, română.
Ba săracă, ba bogată,
Ba trădată, ba furată
Are drum spre veşnicie
Marea noastră Românie.
Se-nteţeşte pulsul vieţii

Din poveşti se nasc poeţii
Curge-n delta de acasă
România cea frumoasă.
Românească ni-i gândirea

Românească ni-i unirea 29
Plâng în Patria Română,
Ca prin faguri, o albină.
Mulţumiri
Ochii mei pe o femeie
Sprâncenaţi de curcubee
Scânteind de fericire
Varsă lacrimi de iubire.
Efim CHICU
Pe sub gene de pădure

Fragi se logodesc cu mure
Şi miroasele salută
Pregătirile de nuntă.
Ce-a fost mic a crescut mare

Ce-i sămânţă a fost floare
Nu-i mireasă fără mire
Stingeri fără înmulţire.
Pe sub stele, pe sub Lună

Îşi zic tineri „Noapte bună! ”
Şi adorm îmbrăţişate
Fericitele păcate.
30
Mulţumim de Domnul Sfântul
Că ne-a dăruit Pământul,
Să bem dragostea ca vinul
Şi să ne trăim puţinul.
Cât credinţa ni-i creştină

Curge peste noi Lumină
Mulţumim din suflet Ţie,
Nesfârşită Românie!
Suntem români!
Se-aude murmur de izvor
Şi sună frunza codrilor.
Prin trap de zimbri carpatini
Suntem români!
Sclipesc odrasle de plăieşi,

Copii cu struguri de cireşi.
Prin mari varietăţi de pâini
Suntem români!
Cu Tatăl Nostru cel Ceresc

Prin Eminescu fraţi vorbesc.
Cu doine şi eterne stâni

Suntem români!
La soare anii se topesc

Şi ape-n oceane cresc.
Spre slugi se-nchină noi stăpâni
Suntem români!
Când Ţara se va reuni

Şi sărbătoarea vom hori
Cu Munţii ne-om lua de mâini
Suntem români!
31
„Fraţii” mai mari
Ne-au pângărit pământul cu sânge de război
Dând ordin să-i omoare pe cei mai buni din noi.
I-au dus prin scrum şi flăcări, de gloanţe ciuruiţi
Să le stârpească neamul, dar Bunii n-au murit...
Efim CHICU
Schilozi, dar vii, la vatră fideli au revenit

I-au maltratat prin foame, dar Bunii n-au murit...
Atunci, turbând de ură că nu i-au nimicit,
Vagoane pentru vite i-au dus spre Răsărit.
I-au dus să nu mai vină, dar Bunii s-au întors,

Au înviat din moarte precum Iisus Hristos.
Ne-au dărâmat biserici, au ars în flăcări Sfinţi
Dar n-au putut să smulgă credinţa din părinţi.
S-au înnegrit la suflet, pătaţi de vandalism

Mânat-au oarbă turma spre falsul comunism.
Cuprinşi de tiranie şi plini de neghiobii
Au înteţit tortura, ne-au pus prin puşcării.
32
Au scris pe steaguri sânge şi groază în popor
Să nimicească Bunii şi pe copiii lor
Dar fost-am tari ca piatra şi nu ne-au spulberat
Noi pe părinţi cu cinste în plai i-am înhumat.
Din mica lor avere la toţi ne-au împărţit

Ne-au învăţat să credem în Domnul Nesfârşit
S-au transformat în îngeri şi sunt pe lângă noi
Ne apără de „fraţii” ce zămislesc război.
Colaj
Din despărţiri de frate-soră,
Din munţi de carte cu poveşti
Se varsă-n lume tricoloră
Cascada limbii româneşti.
Sublim pământului se-nchină

Livezi în flori sub curcubeu.
Cât ram atâta rădăcină
A dat naturii Dumnezeu.
E semănată cu mioare
O coastă splendidă de deal
Şi poartă umbra după soare

Pe faţa grâului un val.
Un apogeu al frumuseţii
Nu poţi cu pana să-l descrii –
Simbol etern al tinereţii –
Domniţe îmbrăcate-n ii.
Pe un război ţesut de pace

Cu viitorul din trecut
Copiii noştri vor reface
O Românie fără Prut.
33
Vals şi fals
Pe globul firav ca un măr
De mintea omului muşcat
Orice arşin de adevăr
E de minciună inundat.
Efim CHICU
De n-ar mai fi evaporări,

Absorbţii şi consumul ud,
Ne-am despărţi de adevăr
Şi Nordul s-ar lipi de Sud.
Caraghioşi ne perindăm
Se-nchină bunii la nebuni
Şi n-am putea să existăm
De n-am fi viruşi de minciuni.
Păşeşte el din urmă gol,

Ea înainte cu parfum,
Făcând pământului ocol
Pe-un şarpe nesfârşit de drum.
34
Sărind din primăveri în veri,
În toamnă-iarnă mă ascund
Şi-ntreb minciunile de ieri
De-i adevăr că astăzi sunt...
Jug military
Era salcâmul înflorit
Vibrau mirosuri amoroase,
Plecau băieţii la iubit
Pe strada fetelor frumoase.
Eram pe-atunce un boboc

Al lebedelor suferinţei.
Pluteam pe-un lac fără noroc
Păzit de nuferii credinţei.
Din braţul mândrei m-a luat

Urechea şarpelui din gară
La datoria de bărbat

Spre-a răstignirii primăvară.
Eram român, şi învăţam

În suflet neamul a-l ascunde.
La întrebări nu mai puteam
În graiul meu natal răspunde.
M-au instruit băgat la jug

Cu stea pe faţa cataramei,
Că nici acuma nu-mi ajung
Cuvinte doar în limba mamei.
Minciuna falşilor titani

Îmi umblă huruind prin minte 35
Cei mai de preţ din viaţă ani
I-am dat pe haine şi merinde...
Ploi
Ploua pe geam şi tu pozai
De două lacrimi decorată.
Răspunsul meu îl aşteptai
Mai mult iubire decât fată.
Efim CHICU
Şi eu, de pe pământ străin,

Decât băiat mai mult năpastă,
Ţi-am scris, minţind, că am să vin,
Cu peţitori, să-mi fii nevastă.
Mulţi ani de-atunci s-au cârduit

Din primăveri ajuns-am toamne.
Eu printre domni încărunţit
Şi tu căruntă printre doamne.
Prin ploaie astăzi te-am zărit

Ca pe-o icoană bocitoare
O bătrânică mi-a şoptit
Că n-ai primit nici o scrisoare.
36
Chemaţi de cerul înstelat
Vom înfrunta Calea Lactee,
Mai mult mister decât bărbat
Mai mult credinţă ca femeie...
Plai şi grai
Sărut obrazul, tată
Şi mâna, scumpă mamă
Pe stâlpul de la poartă
Şi floarea din năframă.
Legat pe veci de glie

Cu-a neamului iubire
Că-s om e o mândrie,
Român, o fericire.
Cu lacrimă stelară
Spre pâinea de pe masă
Mă-nchin la tine, Ţară

Că am pământ şi casă.
Pot sta în orice seară

La sfat cu Eminescu.
Atâta primăvară
N-a fost de când trăiescu.
Aceeaşi ni-i vorbirea

Din România – mamă,
Aceeaşi ni-i iubirea
Şi Prutul n-are vamă...
37
O viaţă
O viaţă ai, doar una, pe pământ
Trăieşte-o cu privirile senine
De pace şi de dragoste flămând
Frumosul va cina în rând cu tine.
Efim CHICU
Cu toţii am greşit pe undeva

Iertată să ne fie stângăcia
Înţelepciunea-i o ştiinţă grea
Dar rodul ei ne-nalţă spre Mesia.

Şi filmul ei îl iai în cer cu tine.
Aruncă, frate, relele din gând
Să învăţăm a face numai bine.
O fi din neştiinţă să greşim

Sau, poate, din plăceri nesăbuite
În tot ce făptuim ne oglindim,
Mai des să ne-nchinăm la cele Sfinte.
38
Un start nestăvilit spre veşnicie
Stropeşte-o cu esenţă de cuvânt
Şi fă-o să devină poezie...
Timp şi spaţiu
Din copite bat ca ceasul
Roibii să-şi păstreze pasul
Şi se-avântă ca securea
Oastea secerând pădurea.
Luptă ne-nfricaţi bărbaţii

Să ne apere Carpaţii.
Unde sabia-i atinge
Patria stropesc cu sânge.
Nu-ndrăznesc să intre-n ceartă

Cu Ştefan trimişi de Poartă.
Fac ghiaurii cale-ntoarsă

Peste Marea furtunoasă.
Prin cetăţile de veacuri

Neamul nostru-i plâns de steaguri.
Apa pleacă şi se-ntoarce
Lemnu-n doine se preface.
Îmbrăcând în aur plaiul

Ne-au lăsat strămoşii graiul
Soarele şi veşnicia
Eminescu, România.
Basarabie frumoasă,
Te desparte-un râu de casă 39
Dorul inima-ţi împunge
De-un secol n-o poţi ajunge...
Curaj
Să zic ca te iubesc este puţin
Să-nşir mai multe rar cine m-ar crede
Demult de mine strânsă nu te ţin
La braţ pe stradă nimeni nu ne vede.
Efim CHICU
Nu vine primăvara cum venea

Ea trece mai întâi prin cei mai tineri,
Deşi suntem cu inima pe ea
Şi liberi de duminică pân-vineri.
Cărarea spre urcuş e tot mai grea

Şi roade timpu-n noi ca-n grindă carii
Pe boltă se tot stinge câte-o stea
Şi tot mai tinerei ne par groparii.
Nu credem nicidecum că vom ceda

Şi inima ni-i plină de poveţe.
Sperăm că va veni de undeva
O apă ce-ar spăla de bătrâneţe.
40
Avem încă tupeu de a trăi
Şi nu ne dăm striviţi de talpa nopţii
Dar nimeni n-a crezut că va muri
Şi toţi au îngheţat în faţa morţii...
Zori cu flori
Frumosul a erupt din rădăcini
Plesnesc prin ramuri mugurii la soare
S-a nins cu mărţişoare la români
Şi gura unei fete dă în floare.
Îşi unge obrăjorii cu lămâi

Şi sânii cu ulei de scorţişoară
Să vălure din creştet spre călcâi
Miros de fericită domnişoară.
Mai scârţâie pe ţarină un car

În cer şi pe pământ e primăvară
Şi-un val de tineret imaginar

Împrăştie seminţele prin Ţară.
Din urmele lăsate de plăvani

Sărut de căprioară se adapă.
Răsună voci de daci şi de romani
Fântâni prizonierii încă sapă.
Politicii istoria ne-o scriu

Mărunt şi colorat pe etichete
Se-ngroapă în al minţilor sicriu
Valize cu butoane de rachete.
41
Petale de dor
Se-aprinde soarele-n culori
Să-mi spună că a fost odată
O cărăruşă printre flori
O primăvară şi o fată.
Efim CHICU
Cu ochii verzi şi buze dulci

Albastră rochie, subţire,
Fără broboadă şi papuci
Şi îmbătată de iubire.
Cu inima în dreapta mea

Şi zâmbet cald în colţul gurii.
Uşoară ca o rândunea,
Izvor de farmec al naturii.
Sub un copac îmbrăţişaţi

Am prefăcut în noapte seara.
Părinţii sunt îngrijoraţi
Dar e de vină primăvara.
42
Cum dat-a Domnul a rămas
Şi tot aşa va fi să fie,
O tinereţe de un ceas
Şi-un anotimp de-o veşnicie...
Modestie
Omătu-n sat s-a subţiat
Şi plâng căsuţele la soare
Din nou pe tata l-am visat
Şi-am scris sub sacra lui dictare:
– Pe sub eternele făclii,

Discută şi aici vecine
Despre natură şi copii.
Dar, exclusiv, numai de bine.
Când un martir se îngerea,

Veniră muzele să-l cheme,
Am auzit din cineva

Că ai fi scris nişte poeme.
Era pe-aici şi maică-ta

Ne-am bucurat de noutate.
S-a răspândit că s-ar putea
S-avem şi noi un loc în carte.
– Mă iartă, tată, i-am şoptit,

Mi-a zis: „Mă iartă tu pe mine,
Că n-avui vreme de citit
Şi-ajuns cetire mi-i ruşine...
43
Pomi
Frumoşi ca merii înfloriţi,
Îmbălsămaţi de serenade,
De n-am fi fost îndrăgostiţi
Am fi rămas fără de roade.
Efim CHICU
Pe drum mai mult prăpăstios

Ţi-am oferit la vreme ramul
Am scos din umbră ce-i frumos
Şi-am înălţat spre stele neamul.
Învinşi de dor ne-am întâlnit

Şi ne-am călit prin despărţire
Pe cursul vieţii şerpuit
De la necaz spre fericire.
Devine toamna tot mai grea

Şi ramul parcă se usucă
E tare frunza, cum era,
Dar se grăbeşte să se ducă.
44
Ieşim din iarnă cătinei
Şi fulguim spre înflorire
N-am fi ajuns nicicând bunei
De n-am fi ars într-o iubire.
Decizie
Duce-m-aş şi tot m-aş duce
Dar nu-i viaţa undeva
Mai amară şi mai dulce
Ca în Basarabia.
Cântă semenii şi joacă

De politică stricaţi
Între clopote şi toacă,
Între Mare şi Carpaţi.
Unii trag spre înfrăţire

Alţii se feresc de neam
Cu invidia prin fire

Ca feciorii lui Adam.
Cum să vezi frumosul, frate,

Când ai ochii tulburaţi
De minciuni şi de păcate,
Jertfa banilor furaţi.
Duce-m-aş şi nu m-aş duce,

Aş rămâne şi-aş pleca...
Stau, că-s purtător de cruce
Şi-n străini este mai grea.
45
Stare
În odaie adormit
Îmi torc mâţele gândirea
Mă visez întinerit
Şi îmi strâng la piept iubirea.
Efim CHICU
Visul meu n-are habar

Că sunt fire muritoare
Şi mă toarnă în pahar
Ca pe-o zi de sărbătoare.
Pradă a sărutului
Nu vrea dragostea să creadă
Că azi e, dar mâine nu-i,
Ca o babă de zăpadă.
Într-un zâmbet s-a ascuns

Şi o simt în colţul gurii
Mulţumind Celui de Sus
Că m-a dăruit naturii.
46
Mâinile când n-or putea
Nici clepsidra s-o întoarcă
Mi-or închide dragostea
Genele de promoroacă.
Dacii
Privesc spre vatră dacii
Dar Dacia nu este.
Demult intrat-au bacii
Cu turmele-n poveste.
Din sacra ei vecie

A mai rămas o pată,
O biată Românie
De Prut la Est tăiată,
Întind străini din smoală

Şosele peste oase
Şi cară vântul boală

Spre crestele muntoase.
Epoca ce urmează
E artificială.
Nici norul nu burează
Cu apă naturală.
S-au dus târându-şi sacii

Cu lupul amuletă
Spre cer de veacuri dacii
Şi au a lor Planetă.
47
Punct de reper
Erai copilă, eu băiat,
Îndrăgostiţi pe-o dalbă stradă.
În seara când ne-am sărutat
Ne bulgărisem cu zăpadă.
Efim CHICU
Îmi amintesc un adevăr

(O fi instinct, sau întâmplare?)
Muşcasem ambii dintr-un măr
Fost rătăcit prin buzunare.
Prin sânge deveneam bărbat

Şi vraja ta topea nămeţii.
Era cel mai frumos păcat
Ce l-am făcut în timpul vieţii.
Şi-am revenit de-atâtea ori

La locul falnic de pe stradă,
Pe ploi, pe vânturi şi ninsori
Ca lupul la întâia pradă.
48
Când Dumnezeu îmi va primi
Examen de-absolvire-a firii,
De-acolo, dragă, voi porni,
Din punctul prim al fericirii...
Frânţi de zbor
De eşti mascul cu os de dac
Şi-i simţi sămânţa ca şi mine
Ai ramuri care se desfac
Din rădăcinile române.
Născut pe-o urmă de calvar

Cu libertatea limitată
Înscris din faşă la dosar
Copil de mamă deportată.
Trăieşti pe-o falcă de pământ,

În Basarabia, ce are,
Câţi ari de cimitire sunt

În toată România Mare.
De jumătatea ţi-ai iubit

Cum Eminescu, prin lumină,
Eşti ca şi mine fericit
De-a ta origine română.
Din două lemne crucea ta

E Românie şi Iubire
Şi Prutul va seca cândva
De-o Mare Sete de Unire.
49
Doina orfanului
Când aveam de lapte dinţii
Dragă, mi-am pierdut părinţii.
Prin noroi şi prin zăpadă
Am crescut mai mult în stradă.
Efim CHICU
Ca să nu trăiesc degeaba
Am iubit frunza şi iarba
Şi-am turnat dragoste-n mine
Până te-am găsit pe tine.
Prin lume când te-am găsitu

Florile au înfloritu
Şi de mult ce te-am iubitu
Inima mi-ai dăruitu.
Cântă, dragă, şi dezmiardă

Copiii să nu ne piardă.
Ştiu cum e să treci prin dramă
Fără tată, fără mamă.
50
Ştiu cum te jelesc străinii
Dar nu-ţi scot din palmă spinii.
Când aveam de lapte dinţii
Dragă, mi-am pierdut părinţii.
Potop
Ploua cum s-ar vărsa găleata
Eram în codru, eu şi tata.
A tot trăsnit şi-a fulgerat
Un vechi stejar s-a despicat.
O ploaie fără de-ncetare

Legase cerul de izvoare.
De braţul tatei ţineam strâns
Şi el, până la piele plâns,
Mă sfătuia să am răbdare
Că orice ploaie-i trecătoare.
Dar devenise cerul greu

Se mâniase Dumnezeu.
Pădurea-n mintea mea plouată

Părea o haină destrămată.
Pe umăr tata m-a bătut
Şi semnul crucii ne-am făcut.
Părea că am crescut mai mare

Şi m-am făcut din slab mai tare
Iar norii negri au plecat
Şi toată lumea a-nviat.
Când frica-n mine se ascunde,

Al tatei glas din ea se-aude: 51
– E mică lumea, fiul meu,
E Mare numai Dumnezeu.
Ion şi Ana
Mi-i scris la vatră să trăiesc
Nu plec departe de albine.
Căsuţa-n care locuiesc
Şi ţie, dragă,-ţi aparţine.
Efim CHICU
La poartă mărul cel domnesc

A înflorit de dor de tine.
În grindă carii se iubesc
Tu-mbătrâneşti prin ţări străine.
Un fulger scapără prin nori.

Tunând, salută morţii viii.
Tresare pragul sub uşori
Cu semne cum creşteau copiii.
Revarsă lacrimi de argint

Oglinda Lumii peste mine.
Sunt trist ca piatra de mormânt
Dar tu repeţi că totu-i bine.
52
E o eroare vorba ta:
„Un ban în plus nicicând nu strică”
Când vei veni eu voi pleca,
Frumoasă, văduvă, Anică.
Puls
Din străinătăţi în Ţară
Cară dragoste cocori.
Sub clopotniţa stelară
Crapă fulgerele nori.
Se renasc albini din floare

Ca ideile din gând.
Trag lianele de soare
Ca minciuna de cuvânt.
Un izvor a spart o stâncă

Doar de dragul unei flori.
A pornit pe plai să plângă

Iarna dorul de ninsori.
Sub un drob enorm de gheaţă

Într-o apă de poveşti
Din năvod scăpaţi cu viaţă
Se sărută nişte peşti.
Timpul omului sfârşeşte

Ca o ploaie cu bulbuci
Sub un pom care serveşte
De sicrie şi de cruci.
53
Nucleu de grai
Pre limba mea, a ta şi-a celui Sfânt,
A celui prea sătul, sau prea flămând,
În graiul tuturor de pe pământ
E toată-nţelepciunea-ntr-un cuvânt.
Efim CHICU
Plasat la îndemâna orişicui

Ştiinţe nu ar fi în lipsa lui.
În gând, sau la vedere, dacă nu-i
Deşteptul se transformă într-un şui.
La timpul lor, mai mulţi l-au ocolit

Crezând că-s purtători de infinit
Dar, totuşi, parţial, l-au însuşit
Şi numai acceptându-l au trăit.
În lumea cu sărac şi cu bogat,

Cu plâns şi hohotit exagerat
MĂSURA e cuvântul Împărat
Şi Marii Înţelepţi l-au respectat.
54
Întoarcere
S-a întors târziu acasă.
Era toamnă şi ploua
Pe o rochie rămasă
Fără cea de-o îmbrăca.
Împroşca cu apă vântul

Peste geamuri şi pereţi.
Se făcuse terci pământul
În grădini şi pe poteci.
Cu dublură-n greutate
Ude haine şi un sac
Picura cărată-n spate

„Bogăţia” pe-un sărac.
Uşa cu pendul de lacăt

În ferestre semnul „x ”
Resturi de accent pe capăt
Desinenţă şi sufix.
Şiroia după culise

Lacrimi către rădăcini
Fiul care-şi risipise
Tinereţea prin străini.
55
Rai pe plai
De dragoste copacii plâng
Cu fericire peste mine.
Acasă graurii se strâng
Din depărtările străine.
Efim CHICU
Pe ramuri mugurii plesnesc

Şi tot ce mort părea, învie.
La soare ciufu-şi auresc
Bobocii viţelor de vie.
Se-aude surd şi rotofei

Foind cu fleita subţioară
Prin rochii vântul la femei
Făcând fiorii să tresară.
Lumina prinde-a încălzi

S-a înecat în râuri gheaţa
Ne pregătim de-a înflori
Şi tot mai verde-i dimineaţa.
56
Se-mpart iubirile la doi
Sărutul fulgeră spre seară.
Natura-mbracă haine noi
E Rai pe plai, e primăvară...
Profesie
Din vânt în cămăşuici de cit
Se dă spre noi copilăria
Cum din înaltul nesfârşit
Artistic, pică ciocârlia.
Colega mea de bucurii,

Şantaj de lungă tinereţe,
Vreau din privire să mai scrii
Pe chipul meu cu frumuseţe.
Ne-am studenţit să savurăm

Ce-a dat luminii omenirea
Dar am ajuns să constatăm

Că-i o profesie iubirea.
Indiferent de câtă ştim

Geometrie sau algebră,
E fapt, că, dacă ne iubim
Lansăm o creştere superbă.
O viaţă-ntreagă învăţăm
Din azi mai bun să facem mâine
Dar bate clopot să plecăm
Când ură nu ne mai rămâne.
57
Casă părintească
O siluetă şi-un pahar
O cioară pe un putred par
O urmă neagră de tâlhar
Un râu cu gheare de hotar.
Efim CHICU
O oală spartă-n gardul ars

Un ruginit pendul de ceas
O răsuflare de necaz
Un scârţâit de bun rămas.
Olane vechi pe un mormânt

Bătut de ploi, tocit de vânt
Din struguri boabe sângerând
De-a pururi părăsit pământ.
Deschide ciocul pasărea

Dar nu mai are cui cânta
Ar înflori şi o lalea
N-ajunge soarele la ea.
58
O siluetă şi-un pahar
Fântâna stinsă în calcar
O cioară pe un putred par
Şi flăcări de pelin amar...
Timpuri...
Se întorcea ostaşul nins
Pe plete din tranşee
De gândul că va fi ucis
Cu visul la femeie.
Venea de unde s-a salvat

A Patriei onoare
Cu fier de gloanţe decorat
Şi loc de înhumare.
N-avu nici timp de meserii

Nici carte să înveţe.
Trăi doar anii de copii

Şi-un pic la bătrâneţe.
Iar noi, urmaşii, am cedat

Moşia şi cuvântul
Şi-n alte limbi am învăţat
Să înjurăm pământul.
Atât ne-au hăţuit în ham

Străinii cu trăsura
Încât ni-i frică pentru neam
Să punem semnătura.
59
Viaţă
Cea mai frumoasă fată-n sat...
Mi-i faţa plânsă şi-i păcat...
Mi-a zis să-i fac mai mulţi copii...
De unde, Dumnezeu, să ştii
Ce zace-n capul unui şui
Efim CHICU
De teapa căpăţânii lui?
Când m-a văzut făcută grea

S-a dus la alta, ce-o avea,
Rezervă-n perne şi saltea
Şi-l tot vrăjea plătind ghiocul
Mânca-i-ar molia norocul!
Când am aflat era târziu,

Nu vreau prea multe să descriu,
Dar nu ştiam pe care bloc
Să urc al urii mele foc
Şi-n care gol să mă arunc.
De n-ar fi fost în mine prunc...
60
Şi s-a tot dus, şi-a tot venit
A-ngenunchiat şi m-a snopit,
M-a vindecat şi m-a rănit.
Ajuns-am punctul decisiv
Să-l părăsesc definitiv...
L-aş fi lăsat şi m-aş fi dus
Spre Răsărit, sau spre Apus
Dar sunt bunică, un nepot,
Mă urmăreşte peste tot
Şi poartă numele la fel...
Mânca-l-ar bafta de bunel!
61
Joc periculos
Nu te juca cu dragostea, copile,
Iubirea e „călcâiul lui Ahile”
Şi-o poate spulbera spre veşnicie
Săgeata unui arc de gelozie.
Efim CHICU
Fii tare şi imun la umilinţă.

Ascunde jurământul de credinţă.
Abuz de mângâiere nu-i prea bine
Mai lasă-mbrăţişări şi pentru tine.
Atent, celibatar, înamorate!

Iubirea-i florărie de păcate.
Străine dacă-ţi iai în îngrijire
A ta se va pleca spre ofilire.
Fii împărat şi slugă-n a ta casă

Ai mamă la copii, cea mai frumoasă.
Urcaţi prea sus, sau duşi de ape-n vale,
Ei sunt esenţa existenţei tale.
62
Bătrâne, cu iubirea nu-i de glumă.
Ai şanse de-a pieri fără de urmă
Momit într-un năvod de-o şerpuleasă
Cu miros de poveste amoroasă.
Contracurs
Mă frământă gânduri stranii
Spre trecut să sparg lăcăţi
Să ajung din nou la anii
Fără barbă şi mustăţi.
Să n-am darul de beţie,

Să nu-mi fie, cum a fost,
Viaţa ca o poezie
Învăţată pe de rost.
Mintea, însă, să-mi rămână,

Să nu fiu chiar nou, nouţ
Să nu scap darul din mână

Ca un băietan prostuţ.
În căruţa cea uşoară

Pe sumanul tatei, vechi
Să sărut o domnişoară
Cu cireşe la urechi.
Să-mi mângâie vântul pleata

Inima să-i cuceresc
Şi guriţa ei de fată
Să-mi şoptească: „Te iubesc!”
63
Lut nou
Se plouă cu splendoare
prin gama de culori.
Trec florile prin oameni
şi oamenii prin flori.
Efim CHICU
Din valuri de covoare

Se-aşterne luna mai.
Pe drum spre veşnicie
aleargă liberi cai.
Se-ating cu-aripi îngeri

de clape la pian.
La Roma-i lumânare
columna lui Traian.
Din scenele de luptă

coboară daci râzând.
A fost cândva o glumă
războiul pe pământ.
64
Din viţă negativă
se naşte pozitiv
Şi binele ajunge
la grad superlativ.
Se picură cu sânge
pe noul început.
Dau foc eternităţii
statuile de lut.
Eterni şi tandri
Zvâcneşte tricolorul
Aprinsă ni-i făclia
Cât fi-va Creatorul
Va fi şi România!
Venim din Centrul Lumii

Din Dacia străbună
Şi nu ne dăm pe unii
Căzuţi mai ieri din Lună.
Avut-am vremi sărace

Şi-un râu de nedreptate
Dar apă nu se face

Din sângele de frate.
Azi, mulţumim de masă.

Frumoşi ca pâinea caldă
Şi soarelui acasă
Îi place să ne vadă.
Cu mintea înţeleaptă
Şi mâinile de aur
Porniţi pe calea dreaptă
Răbdarea ni-i tezaur.
Zvâcneşte tricolorul
Ni-i mamă Omenia 65
Cât fi-va Creatorul
Va fi şi România!
Timp
O ploaie-ndelungată s-a oprit
Şi soarele pătrunde prin artere.
Cu focul lui de raze, aurit
Ca fericirea după o durere.
Efim CHICU
Pe roşul orizont va însera.

Furată de la prima întâlnire,
În parcul cu alei vei apărea,
Oglinda mea de maximă iubire.
Şi iar din întuneric în lumini

Se scurge timpul fără de oprire.
Luându-şi bun rămas de la albini
Se face floarea semn de înmulţire.
Se vântură ideii câte-un om

Să pună stăpânire pe mişcare
Dar este prăvălit de un atom
Trimis de infinit în deplasare.
66
Pe-aceeaşi cărăruşă-n nicăieri
Dispare şi fricosul, şi eroul.
Se schimbă posesorii de puteri
Şi vine peste vechi cu valuri noul.
E lumea din precizii şi erori
Exact ca azi nu poate fi şi mâine.
Ce scurtă este viaţa unei flori!
Iar spinii prin decenii pot rămâne.
Murim nereuşind să consumăm

Ce-ascundem sub căciulă sau broboadă
Şi toată-nţelepciunea ce-o lăsăm
E-o mică părticică de baladă.
67
Hristos a înviat!
Hristos a înviat întru dreptate.
E ziua când se iartă şi se-mparte
La cei creştini din sacra bunătate
Îşi pupă mâna fratele la frate.
Efim CHICU
Hristos a înviat fără de vamă

Din cea mai odioasă-n lume dramă.
Spre Raiul de la baştină ne cheamă
Bătăi de clopot – lacrimi de la mamă.
Copii ce aţi pornit pe calea dreaptă

Părinţii şi buneii vă aşteaptă
La uşa din pridvor pe prima treaptă
Cu-aceeaşi vorbă dulce şi-nţeleaptă.
Hristos a înviat spre mântuire

E marele motiv de revenire
La cei ce odihnesc în cimitire
Cu slavă şi lumini de amintire.
68
E iarbă pretutindeni şi e soare
Hristos a înviat fără hotare.
Când mulţi suntem şi casa ni-i mai mare,
Uniţi fiind, nimic nu ne mai doare.
Nămeţi
Când eram ba amor, ba iubire
Şi copil, parcă da, parcă nu
Îmbrăcată în haină subţire
Răsărit-ai din azimă tu.
Am trecut uşurei prin inele

Şi în braţe cu drag te-am ţinut
Împărţind şi uşoare şi grele
Am luat de la viaţă ce-am vrut.
Când trăiam decât tata mai bine

Imitând căpitanul de plai
Tinereţea s-a dus de la mine

Cu o sanie trasă de cai.
Zăpăcit, de la mijlocul vieţii

După pârtia ei m-am pornit
Dar creşteau ca pădurea nămeţii
Şi sub poale de deal m-am oprit.
Se-auzeau galopând bidiviii

Şi la hăţuri îndemnul de hoţ...
M-aşteptau în ogradă copiii
Şi-am intrat bulgărit de nepoţi.
69
August (au gust)
Nu mai are gust străinătatea
Vin colindătorii înapoi
Să-şi mai pofticească sănătatea
Şi să se mai sfătuie cu noi.
Efim CHICU
– Am plecat demult din Ţărişoară,

Fiul meu cel mare era mic,
Dar in Basarabia agrară
Nu se schimbă traiul cu nimic.
Cum stătea „înfipt în furcă tata”

În căruţa veche l-am găsit.
Mama rezema-n dereg covata
Viaţa mirosea a fân cosit.
După-mbrăţişări la colţul mesei

Întrebai părinţii buimăcit
Cum de pot în secolul vitezei
Să-şi menţină stilul neclintit.
70
Taică-meu a zis clipind din pleoape:
– Unde ne-am grăbi de lângă foc,
Dacă cimitirul ni-i aproape
Crucea din pădure stă pe loc?
Nu uita de neam, de grai şi nume.

Pace şi credinţă, fiul meu!
Totul vei avea pe astă lume
Dacă o să-i placi lui Dumnezeu...
Cuplaj
A sculptat într-o tulpină
Focul harnic până-n zori
El căldură şi lumină,
Noi fideli admiratori.
Prin cenuşa din privire

Fulguit-a jarul stins.
Tu răpită de iubire,
Eu de dragoste învins.
Ne-a plouat cerul pe buze

Soarele ne-a sărutat.
Printre flori şi printre frunze

Tu femeie, eu bărbat.
Eu poem şi tu cântare
Foarte strâns îmbrăţişaţi
De seminţe gânditoare
Purtători înaripaţi.
Posedaţi de veşnicie
Şi de moarte segmentaţi.
Eu Adam de Românie
Şi tu Evă de Carpaţi.
71
Ecou din nou
Se zbate dragostea de Ţară
Pe tricolor suflat de vânt
Şi ninge mama lui stelară
Cu fulgi de lapte pe pământ.
Efim CHICU
Păşind pe iarna adormită

În dimineţi fără cărări
Pulsează viaţa străjuită
De semne reci la întrebări.
Se-aprinde foc din rugăciune

Şi la biserica din sat
Se pregăteşte să răsune
Un glas de clopot îngheţat.
Copacul nu-şi mai simte ramul

Dar rădăcinile sunt vii.
Topind cu răsuflarea geamul
Aşteaptă mamele copii.
72
Se strânge gerul la centură
Şi vrăbii picură din cioc
Cu dinţii clănţănind în gură
Se mută câini din loc în loc.
Foşnesc ziare prinse-n poartă

De cornul dracului votat
Şi Basarabia furată
E iar bârlog de hibernat.
Salvare
Struneşte decembre prin Ţară
Din sanie calul bălan
Trecut-a ca grâul prin moară
Din vieţile noastre un an.
Trăim permanenta paradă

A celor ce fost-au şi nu-s
Ca nişte statui de zăpadă
Din noi se tot duc cum s-au dus.
Îngheaţă şi iar se dezgheaţă

Devine sfârşitu-nceput
Nimic între moarte şi viaţă

Nimic între apă şi lut.
Zadarnic îmi caut dreptatea

Legând predicat de subiect
Perfectă rămâne doar moartea
Etern consumând imperfect...
Pe ramul ce da-va în floare

Argint fulguieşte de Sus
O stea leagă cerul de Mare
Şi-n iesle se naşte Iisus.
73
Aproximaţii
Mi-am tot improvizat o scară
Din „presupun”şi „s-ar putea”
O urcă lumea şi-o coboară
Iar eu credeam că-i doar a mea.
Efim CHICU
Îmi trec privirile prin liră

Se-aude, dar nu cântă ea.
Probabilul uşor expiră
Şi iar de la-nceput o ia.
Aterizez pe firul ierbii

Atât cât pasăre mai sunt.
Când simt că mă vor paşte cerbii
Desfac aripile de unt.
Îmi las o pană, doar, să scrie

Topit de fulgerul ceresc
Şi mă prefac în poezie
Lângă femeia ce-o iubesc.
74
Când se aprinde pălălaia
Şi toţi în jurul meu bârfesc
Iubesc la nebunie ploaia
Din ochii Tatălui Ceresc.
Flori
Eram tulpina unei flori
Şi tu aroma ei erai
Zburau pe lângă noi cocori
Săltau potcoavele de cai.
Azi stăm în vaze de cristal

Abia ajunşi pe la chindii
Albi ca o haină de spital
Tăiaţi de dorul de copii.
De dragul nostru ei revin

Ne plâng să nu ne ofilim
Dă Domnul azimă şi vin

Şi-n ochii lor ne oglindim.
Vâsleşte timpul incolor

Şi orice clipă e un pas
Spre-mpărăţia orbilor
Prin cina cea de bun rămas.
O eră ne vom odihni

Fără putere şi cuvânt
Să mai trăim încă o zi
Vom înflori iar pe pământ.
75
Retrospectivă
Plouă, ninge şi îngheaţă
Peste tinereţea mea
Ninge tare peste viaţă
Cu omăt de Moscova.
Efim CHICU
Am ieşit la defilare
Strig ca să nu fiu pârât
Arde a spânzurătoare
Focul strâns legat de gât.
Avioanele brăzdează
Cerul îmbibat cu fum.
Tancuri grele şifonează
Cămăşuicile de drum.
Strigă plebea proletară:

– Să trăiască cel murit!
Cea mai dreaptă-n lume Ţară!
Cel mai luminos partid!
76
Bine mai zicea bunelul:
– Nu vorbi ce nu mănânci!
Chiar de-i diferit drapelul
Dreapta-i sora mâinii stângi...
Vals
Piatră-n dreapta, piatră-n stânga
Bate inima, nătânga.
Transpirat de poezie
M-am visat la puşcărie.
Ies afară, Luna-i plină

Cei închişi pentru Lumină
Spre-a gunoaielor revoltă
Luminează de pe boltă.
Între piatră şi gravură

Între rod şi secătură
Între cer şi-ntre pământu

Dăinuieşte doar cuvântul.
La un foc în plină seară

Nişte versuri şi-o chitară.
Prima dragoste pierdută
M-a găsit şi mă sărută.
Încep ploile să fiarbă

Pe a fericirii iarbă
Şi-i ia rochia subţire
O furtună de iubire.
Vine dimineaţa Mare

Rochia se face soare 77
Şi dansează pe câmpie
Un poem cu-o poezie...
Nerv
Drapelul roşu ne irită
Şi în al patrulea ungher
Păstrăm icoana ruginită
A Basarabiei de fier.
Efim CHICU
Greşim la urne de votare

Şi implicaţi în tărăboi
Plecăm fudui peste hotare
Să căutăm mai proşti ca noi.
Privind cu inimă română

La apa nimănui din Prut
Ne tot crucim cu-aceeaşi mână
Şi sărutăm acelaşi lut.
N-avem nici parte de dreptate

Şi nici noroc la Împăraţi
Mancurţi şi-au înălţat palate
Din revânzările de fraţi.
78
O, Doamne, cum ne-ai dat răbdare
Şi câte-o inimă de fier
Să vieţuim în Ţara-n care
E totul strigător la Cer!
Tatăl Nostru cel din Ceruri

Pe acel de pe Pământ
Prin Siberia de geruri
L-a îmbrăţişat flămând...
Ploi
Ploaia vine, iarba râde
Florile se-nveselesc
S-a mai spânzurat un gâde
Pe pământul românesc.
Pleacă spre răşini urgia

Funia va putrezi
Şi copacul bucuria
La un foc va încălzi.
Curăţarea de jivine
Nimeni nu o va opri.
Răul piere de la sine

Binele va dăinui.
Ziua peste noapte vine

Nimicind spre-a înmulţi
Dacă a făcut mult bine
Cine-a fost mai poate fi.
Cerul râde, norul plânge

Curcubeul s-a curbat.
Ce e bun se poate strânge
Ce e rău va fi arat.
79
Iluzii
O mână tremurândă sărutată
Şi-un spin de trandafir însângerat
Că tu o veşnicie vei fi fată
Şi eu, credeam, voi fi etern băiat
Efim CHICU
Cu simţul prin războaiele de lână

Iar mâinile prin ape şi prin lut,
Bunica mea frumoasă, dar bătrână.
Credeam că ea aşa s-o fi născut.
Vom reveni ca păsărea ce pleacă

Şi veşnic lângă mama voi fi fiu
Iar tu vei fi mireasă nu oleacă
Ci cât dura-va cerul siniliu,
Azi, când se înmulţesc necunoscuţii,

Şi cei plecaţi să vină nu mai pot
Preastrâns apropiat de ziua nunţii
Mai crede ca şi mine un nepot.
80
Această nevalabilă credinţă
La început de nu ne-ar mai lega
Noi, neavând de dragoste ştiinţă
N-am mai trăi, ci doar am exista.
Declaraţie
E soarele-n amiază
Şi macii se desfac
Ceasornicul lucrează
Scoţând pe „tic„ din „tac”.
Amurgu-i plin de sânge

Şi eu mă spăl pe mâini.
Lupoaica-n cuşcă plânge
La Lună latră câini.
Adorm în palma Ţării

Cu stele învelit
Şi funia visării

Mă trage spre sfârşit.
Cănd zorii bat în roşu

Spre râuri şi fântâni
Aud cântând cocoşul
Şi iar mă spăl pe mâini.
În inimă îmi pune

Momentul câte-un ghimp.
Ruşine mi-i a spune
Că-s ucigaş de timp...
81
Orheiul Vechi
Zace o cadelniţă de preot
Pe un cimitir tăiat de plug.
Să se vadă lebede pe Răut
Au aprins călugării un rug.
Efim CHICU
Taie la pădure mâini de tată

Lemne în cămaşă şi opinci
Iar un pici cu faţa pistruiată
Udă muşuroiul de furnici.
Graurii cireşe-n somn visează

Pui cu rândunele se-nvelesc.
Doamne, mai cunună şi botează
Dragostea pe plaiul românesc!
Mai rămâi baladă strămoşească,

Vatră cu legende, mai rămâi!
Apele prin stânci să mai cioplească
Lespezi pentru sacre temelii.
82
Clopote să bată cât mai tare
Să răsune-n mintea orişicui:
– Ştefan Vodă dacă este Mare
Mare e şi Ţara Dumnealui!
Tribut
Nici nu ninge, nici nu plouă
Bate lapoviţa-n geam.
Dragoste, veche şi nouă,
Mulţumesc că te mai am.
Aud murmur de izvoare

Tropot ne-ncetat de cai
Şi doinind prin domnişoare
Cel mai dulce-n lume grai.
A tărcat zăpada dealuri

Şi cocioabele scot fum.
Heleşteul n-are valuri

Dar mai e noroi pe drum.
Plânge cerul printre stele

Ba pe vale, ba pe deal.
Umblă goală pe şosele
Soarta de provincial.
Lacrima, tributul vieţii,

Calculată din întreg,
Ca pe virgula tristeţii,
O tot scriu şi iar o şterg.
83
Ploi de vară
Plouă grav, ca din găleată,
Şi umbrela noastră-i spartă
De pe barba mea pârăul
Inundează decolteul.
Şerpuieşte limpegioara
Efim CHICU
Răcorindu-ţi inimioara
Şi mai are doar un picu
Să ajungă la buricu.
A ieşit slăvitul soare

Şi umbrela-i la picioare
Apa ţi-a lipit de piele
Rochia cu floricele
Pe la sâni şi pe la coapse
Umblă flăcări amoroase
Şi eu vin tot mai aproape
Să-ţi pun buzele pe pleoape.
De pe floarea cea virgină

84 Fluturaşii beau lumină.
Tu ieşti datorită mie
Pe obraji mai purpurie.
Soarele tot toarce fire
Pe mijlocul tău subţire.
Două inimi şi-o iubire
Doi români şi-o fericire.
Rudă, rudă, paparudă,
Ce frumoasă-i mândra udă!
Are lacrimi, dar nu plânge
O tot strângi şi nu se frânge.
Năvălesc pe gene stropii
Şi o fac să-nchidă ochii.
Mai dă, Doamne, gust de viaţă,
Ploi cu mândruliţa-n braţe!
85
Revelion
Se făcuse întuneric
Era iarnă şi ningea
Se roteau feeric fulgii
Însă nimeni nu-i vedea.
Efim CHICU
A turnat Făuritorul
Dintr-un sac bijuterii
De-a umplut cerul cu stele
Şi pământul de copii.
Era anul pe sfârşite

Şi-nainte de ajun
Dintr-un drob de bunătate
L-a făcut pe Moş Crăciun.
Era zarvă şi gâlceavă

Pe pământul amorţit,
Auzind de el copiii
Câte-un pic s-au cuminţit.
86
Mai ajung şi-acuma unii
Cu trăsnăi la Anul Nou
Dar atât de bun e moşul
Că le dă şi lor cadou...
Gelozie
Urmele de vulpe pe zăpadă
Şi în loc de pene nişte bani.
O misterioasă cuconadă
Şi în zbor o şatră de ţigani.
Murmură ecoul frumuseţii

Tremură simpaticul prin mâini.
Arde monoton apusul vieţii
La o despărţire de bătrâni.
Vechi ca o trădare de iubire,

Ea nevăzătoare şi el surd,
Din păcate şi din fericire

Pleacă amândoi către absurd.
Ea încă aude şi el vede

Ard pe masă două lumânâri.
Urme pe omăt de patrupede
Pete sufleteşti de remuşcări.
Urmele de vulpe pe zăpadă

Latră-n gura lumii nişte câini.
O misterioasă cuconadă
Gheaţa unui şarpe între sâni...
87
Evoluţie
La foc ţiganul bate fierul,
Şi zburătoare taie cerul.
Între ciocan şi nicovală
Aceeaşi notă muzicală
Efim CHICU
Răsună zveltă şi rapidă,

Romalul bate s-o ucidă,
Dar ea se ţine-n larg cerescu
De ciripitul păsărescu.
Fierarul fosăie, transpiră

Şi ochii prin scântei se miră
Ce mai minune de potcoavă
Se-ncheagă din topita lavă!
Se-aude-n cer pe altă notă

Un cal gonit de o Şarlotă
Verificând cu dinţii banul
Rămas-a fără ei ţiganul.
88
Azi se înalţă fum spre soare
Şi huruitul de motoare
Alungă păsările toate.
Infernul intră în cetate
Şi cu bastoane la ieşire
Stau poliţişti în strai subţire
Verificând satanic banii
Cum n-au visat nicicând ţiganii.
Puls
Înzăpezit, înzăpeziţi
La poarta Raiului m-aşteaptă
Cei mai iubiţi din cer părinţi
Cu Semnul Sfânt în mâna dreaptă.
– Al nostru fiu, nu te grăbi,

Aud voroava salvatoare,
Când mai greşesc a aţipi
Răsbuimăcit de alergare.
Te aşteptăm la nesfârşit
Avem încredere în tine
Mângâi ce noi n-am reuşit

Cu mila facerii de bine.
Drag purtător al Sfintei Cruci,

Cuvântul nu se ţine-n pungă
Dacă pricepi să-l reproduci
Îţi face viaţa mult mai lungă.
Ca mulţumire de la ei
Simt lăcrămioara argintie
Când bate inima-n condei
Scriind această poezie.
Trăiesc mândria de bărbat

Îmbrăţişat de fericire 89
Când mame nasc câte-un băiat
Din neamul nostru prin iubire.
Vai, dragă...
Dormeam ca un pisic într-o opincă
Trezitu-m-ai cu aburii de ceai
Afară începu uşor să ningă
Vai, dragă, ce frumoasă mai erai!!!
Efim CHICU
Şi toate amintirile-ngheţară
Barau nămeţii drumul înapoi
În casa cu o singură cămară
Se rătăcise dragostea prin noi.
Sub plapuma ca frunza de subţire,

Dantelă copiată de la fulgi,
Ne încălzeam la focul de iubire,
La para lui cu flăcările lungi.
Am stins cuprinşi de dragoste îngheţul

Şi doar în faţa noastră am pozat
Era un fotograf la tot judeţul
Şi-un ţap de telefon pentru un sat.
90
Privesc acuma singur prin fereastră
La drumul alb ce duce către Rai
Şi-mi curge prin priviri iubirea noastră
Vai, dragă, ce frumoasă mai erai!!!
Enigmă
Frumoasă eşti, şireată domnişoară,
Urzind să te prefaci că mă iubeşti
Vibrezi ca libelula de uşoară
Pe flacăra minciunii omeneşti.
Şuviţele de păr însângerate

De buzele intrării în amurg
Pâraie de simţiri înamorate
În Marea mea de dragoste se scurg.
În haină minimală şi desculţă

Pe lama excitaţiei păşeşti
Atât de minunată şi drăguţă

Încât definitiv mă cucereşti.
Atât de îndesită şi de rară

Fierbinte şi ca sloiul îngheţat
Comoară maxi-dulce şi amară
Amor întâmplător neîntâmplat.
Frumoaso, năvălită peste mine

Cu-a mamei fericiţilor parfum
S-ar stinge veşnicia fără tine
Şi eu la cocoşarea unui drum.
91
Târg
Căsuţa mea cea dulce
Cu ochi de primăvară
Căciula ta de iarnă
A prins a se topi.
Efim CHICU
Să-ţi scuture pe frunte

Toţi sacii de la moară
Odochia bătrână
Curând va reveni.
Văd fulgul se topeşte

Şi curge pe perete
De razele de soare
Atins şi mângâiat
Ca lacrima iubirii
Pe faţa unei fete
Pornită şi oprită
De-un zâmbet de băiat.
92
E dulce-n tine graiul
Şi-i caldă mângâierea.
În rama suspendată
De dragoste şi dor,
Prin Sfântă Rugăciune

Să aurim tăcerea,
Lăsatu-ne-au părinţii,
Plecând, icoana lor.
Căsuţa mea din vale
Suspin de Românie
Sfinţită prin credinţă
De existenţa mea,
Nu poate să adune
Atâta bogăţie
Un om ca să te poată
Din mine cumpăra...
93
Zbor
Topea pe ţarină argint
Lumina inimii de soare
Şi ochii mei s-au rătăcit
Prin pieptul tău cu mărţişoare.
Efim CHICU
Din toate câte-s pe pământ

Cea mai simpatică zidire
Ai încâput într-un cuvânt
Ascuns în simţul meu – iubire.
Se încâlcise prin cercei

Bogată ploaia ta de plete.
Ţi-am dat un ciuf de ghiocei
Şi-o scrisorică cu secrete.
Te-ai înroşit pe obrăjori

Zâmbind timidă, dar frumoasă
Vorbisem numai prin scrisori,
Deşi, eram colegi de clasă.
94
Ne-am întâlnit la poarta ta
Privind sub Luna argintie
Iubirea noastră cum zbura
În avioane de hârtie.
Dezamăgire
Avea ceva din Mona Liza,
Un fel de zâmbet cu parfum,
Picioare lungi, precum marchiza
Privită-nsus de Avacum.
Iar ochii..., ochii ca ai Evei,

De coada şarpelui atinşi
Şi buze puse-n start gâlcevei
Cu sânii încă neatinşi.
Cosiţe multe, despletite

Ca foste funii lungi de câlţi,
Iar vârful limbii ascuţite

N-avea astâmpăr după dinţi.
Cercei cât sfertul de ureche

O broşă-n formă de sărut
Verigă fără de pereche
Şi silueta – absolut!
Iar mersul..., mersul Nefertitei

Cu paşi mărunţi şi-un pic săltaţi.
Spre frunte nimbul Afroditei
Punctat cu aur de Carpaţi.
Era frumoasă ca păcatul

Şi-am fi putut s-ajungem trei. 95
Ne-am despărţit doar pentru faptul
Că nu avea nimic al ei.
Târg împărătesc
E târg împărătesc la Cetăţuie
Se ţin trei duduiţe de-o duduie
Şi el, cât ursul gata de iernare
Se vaietă intrând prin buzunare.
Efim CHICU
Cărunt de hapsânie şi zgârcenii

Nu are decât patru-cinci decenii.
Mănâncă mult şi bea fără măsură
Şi uită de la mână pân-la gură.
Îl poate da la brazdă doar duduia

Ea-i zveltă şi-nfoiată precum tuia
De dat îţi poate da pe săturate
Da-i doamnă cu cerinţi nelimitate.
Culege giuvaiere, parcă paşte

Îar el când scoate banii zici că-i naşte
E ud de parcă-ar fi făcut pe sine
Şi jură că mai mult la târg nu vine.
96
Iar cele trei copile râd vulpeşte
Privind la mama lor cum târguieşte
Şi una după alta tot măsoară
Inele, conduraşi sau vre-o brăţară.
Prin iarbă joacă ursul cu ţiganii
Slugoii şterg pe frunte bogătanii
Se-aud relăudând broscoii balta
Şi banii dintr-o mână trec în alta.
E chel pământul trist al Cetăţuiei

Nu-i târg, nici duduiţele duduiei.
Eu vă ofer din vechea bogăţie
Materie, un pic, dar, cenuşie.
97
Vânt
Ne bat toamnele cu frunze
Iernile ne viscolesc
Piaptănă poeţii muze
Pe pământul românesc.
Efim CHICU
Piatra crapă de răbdare

Sparge fulgerul un nor
Curge aur de pe soare
Pe-o oglindă de izvor.
Doar speranţa ne mângâie

Ne rărim încetişor.
Brazi cu bube de tămâie
Din picioare cad şi mor.
Pe cel rău îl ia pustia

Iar cel bun devine dor
Dă din coadă veşnicia
Celor ce eterni se vor.
98
Are timpul strategie
La făcut uşor din greu
Purtător de Nesfârşire
Este numai Dumnezeu...
Risc
Doineşte Ţara prin ţărani.
E-atâta-n jurul meu iubire
Că pot să dau şi la duşmani
Speranţă de reînflorire.
Adun în suflet primăveri

Satisfăcut de gustul pâinii.
Nu vreau să mor prin alte ţări
Să mă ghiontească-n sol străinii.
În rezultatul unui zbor,

Sau unei poticniri fatale,
Ajunge-voi să fiu decor

Al frumuseţilor natale.
Voi fi viu sfeşnic de gutui

Luminiscent la colţ de stradă,
Sau melc, ce are casa lui
Şi huzureşte sub zăpadă.
Voi fi la margine de sat

Un fluturaş, sau o furnică.
De plaiul meu îndepărtat
Ar fi un risc s-ajung nimică.
99
Moment de infinit
S-a prins de glezne umbra şi umblă după om.
Aprinde răsăritul caisele în pom.
Acordă chiriecii pe mirişte viori
Prin iarbă libelule răcoare fac la flori.
Efim CHICU
Se fluieră un şarpe ieşit din pielea lui

Şi pasărea învaţă să zboare bravii pui.
Se tună să trezească pământul adormit
Şi auresc albine pe câmpul înflorit.
Foiesc gândaci pe drumul marcat de licurici.

Se scriu scrisori pe frunze cu ace de arici.
Prin doamne şi domniţe iubirile tresar
E vară şi prin dulce se-ascunde gust amar.
În sângele speranţei se toarnă optimism.

Furnici înaripate visează comunism.
Din deal, de-a rostogolul se-nvârte un pietroi
A vrut să-i mute locul ciobanul de la oi.
100
S-a auzit un zgomot, s-a frânt un pom uscat.
O bufniţă trezită din somn s-a speriat.
Şi toate-s învechite, nimic nu s-a schimbat
La margine de lume, în vale, lângă sat.
Dar din dar…
Precum şi mie, ţi-aş dori
Drăguţ coleg de meserie,
Sfârşitul prefăcut în zi
Şi-un bolovan de veşnicie.
Să luminezi prin ce-ai creat

Ca Eminescu România
Să-ţi vezi pe-un arbore uscat
Neofilită poezia.
Să te revezi în bucurii
Iar ce-i urât să se tot ducă
De rele protejat să fii

Cum este miezul într-o nucă.
Să te retragi spre-a dăinui

Intrând în boştura aramei
Când gustul morţii îţi va fi
Cel după naştere al mamei.
Din lut să te prefaci în lut

Şi din lumină în lumină
Prin flori lucrând, cum s-a făcut
Albina-n miere iar albină
101
Verighetă
Atâta cer în ochii tăi
A coborât ca să încapă
Că n-a rămas un loc în ei
Pentru un pic sfinţit de apă.
Efim CHICU
Atâta soare pe obraji

Şi-atâta zâmbet către mine!
Prin iarbă luminează fragi
Şi flori hrănesc din guri albine.
În păr atâta spic de grâu

Prin vânturi scuturat de roade
Parcă-i cascada unui râu
În flăcări reci vărsat pe spate.
Atât de splendidă păşeşti

Şi-atât mi-i simţul de fierbinte
La gradul care mă iubeşti
E de prisos să am şi minte.
102
De n-ai fi tu şi n-am fi noi
Cuprinşi sub zborul ciocârliei
Într-o verigă amândoi
S-ar rupe lanţul veşniciei.
Sunt clipe rare, clipe dulci

Când marii de la mici învaţă
Acum se leagă de atunci
Şi sensul lui înseamnă viaţă.
Punctum...
Din pâine creşte pâine
Şi crini se nasc din crini
Cu mamele române
Suntem copii români.
Ni-i rudă veşnicia

Română-i naţia
Trăiască România
Şi noi iubiţi de ea!
Istoria ne este
Lumină din lumini
Şi clopote dau veste

Că-n veci vom fi români.
Onoare şi mândrie
În inimi şi pe steag
Măreaţă Românie
Cu leagănul de fag.
Cu Patrie română
Pământ basarabean
Gândirea ni-i latină
Şi sângele roman.
Română este iarba

Română-i Luna-n cer 103
Mai stă la Prut degeaba
Românul grănicer.
Întâlniri
Când nu era nici internet
Nici cutiuţa de vorbire
Îndrăgostiţi, în mod secret,
Fixam piloni de întâlnire.
Efim CHICU
Şi cum se-ntâmplă uneori,

Când ţi se pare dealul vale
Ca o furtună fară nori
Se-nalţă nişte munţi în cale.
În mintea celui de-aştepta

Se cuibărea adânc trădarea
Când de necaz se ofilea
Şi se-nclina spre moarte floarea.
Legat de cel întârziat

Tuna prin inimă regretul
Şi ambii viaţa şi-ar fi dat
Să aibă-n faţă internetul,
104
Iluzii fără de sfârşit
Îşi au izvorul în iubire
Şi mulţi atunci s-au despărţit
De aşteptari la întâlnire.
Acu-i vizibil orice pas,
Se-arată viaţa ca în palmă
Amorul parcă a rămas
Dar n-are farmec fără taină.
Iau un buchet de trandafiri

Şi-l fac oglindă de tristeţe,
Mi-i dor de-acele întâlniri
Mi-i dor de-a noastră tinereţe.
105
Seri cu chitări
Vin toamne cu doamne
Şi seri cu chitări.
Saltele de frunze
Se-aştern pe cărări.
Efim CHICU
Şi Luna cu struna
Prin nit aurit
Se leagă de suflet
Şi-l fac fericit.
Iubire din fire

De stea logostea
Şi tu-nchiriată
De inima mea.
Frământă şi cântă
Sonet un poet.
Îşi leagă speranţa
De gât amulet.
106
Fantastică noapte,
Magnifică zi.
Esenţă extrasă
Din verbul „a fi.”
Nod de viaţă
Umblă vântul la cosiţă
Şi ploiţa la obraji.
Îşi ascunde o fetiţă
De-un bădiţă ochii dragi.
Piscuie prin iarba rară

Un buchet de bobocei
Şi privirea lui ştrengară
Intră-n inimioara ei.
Umblă dulcele la buze.

Trece frica pe la sâni.
Dorul freamătă prin frunze

Şi fiori vibrează-n mâini.
El, orbit de-a ei splendoare,

Simte cald în pieptul plin.
Ar vorbi dar glas nu are
Nici cuvintele nu-i vin.
Un moment de dulce jale

Între două frumuseţi.
Pune Dumnezeu la cale
Începutul unei vieţi.
107
Egalităţi
Aprinde-n fiecare clipă
Lumini de viaţă Dumnezeu.
Sub infinita lui aripă
Se naşte-n lume câte-un Eu.
Efim CHICU
Culoare verde şi albastră.

Nemărginire cer-pământ.
Copiii cresc în preajma noastră
Înţelepciune adunând.
Va înţelege fiecare
În plină noapte, zori de zi
Că frumuseţea preţ nu are
Şi doar furată poate fi.
Dispare tot ce se produce

Şi ce se vinde-i cumpărat.
E diferenţă doar de cruce
Între sărman şi împărat.
108
Îşi părăseşte frunza pomul
Şi înghiţit de umbra lui
Se duce sub zăpadă omul
Ca albul ce a fost şi nu-i.
Părerea-i dreaptă şi măreaţă

Că tot ce-i viu ar fi egal
Dar numai dincolo de viaţă
Se-adevereşte ideal.
Viitor
Mi-a-nverzit pe bust arama.
– Mi-amintesc cum eram prunc
Şi din braţe de la mama
Aş fi vrut să mă arunc
Într-o albie cu pene

Într-un coş cu flori de tei
Într-un cântec de Ilene
Ori în apa dragostei.
Mama-mi zice: „Nu se poate,

Fără tine ce fac eu?
Al meu sânge, al meu lapte

Dăruit de Dumnezeu?”
Îmi lipesc de ea auzul

I-ascult inima bătând
Şi adorm primind refuzul
Învelit cu-al ei cuvânt.
De la soare se-ncălzeşte
Capul meu de cositor.
Un hulub mă ciocăneşte
Şi mă bate cu-n picior.
Plânge-m-aş, clipind din gene,

Lacrima m-a părăsit. 109
Am fost ploaie de poeme
Şi-am ajuns un chip cioplit.
Omul...
Omul care nu mi-i drag
Iartă-l, Doamne, că-i sărac
Şi la suflet, şi la minte,
La-nţeleptele cuvinte.
Efim CHICU
Nu se bucură de Soare.
E nătâng la supărare
Şi oricât de mult i-ai da
Cată parcă i-ai lua.

Nu-mi păşească peste prag
Facă prin pustiu turism
Că-i bolnav de egoism.
N-are dragoste de Ţară

Face neamul de ocară.
E brutal şi intrigant
Bădăran şi ignorant.
110
Cu ciocan pe roşu steag
A venit şi nu mai pleacă
Din străbuna mea prisacă.
Lună, lună...
S-a îndrăgostit de Lună
Tânărul nepriceput
Ea fugea pe cer nebună
El prin bulgării de lut.
S-au oprit spre dimineaţă

La un dâmb de Răsărit
El îmbătrânit la faţă
Ea cu nimb întinerit.
Altă zi şi altă noapte

Alt poet îndrăgostit
Întunericul străbate

Şi rămâne amăgit.
Nu-i de dragoste scăpare

De iubire ascunziş,
Nu-i putere să măsoare
Vraja ochilor deschişi.
Omu-i frunza veşniciei

Ea-i din sâmbure etern
Luna-i ciur melancoliei
Frunzele prin ea se cern.
111
Fâl-fâl Paşa
Trecând prin vama „Vii, te duci”,
Sosise turcul după nuci,
Şi eu, pe soartă supărat,
Printr-un tălmaci, l-am întrebat:
Efim CHICU
– Ce-ai face tu, Fâl-Fâl Paşa,

De-ai fi străin în Ţara ta?
Trecând pe jos prin Haragâj
S-auzi cântând „Şumel camâş”…
Să-ţi bată vântul prin evrei

Cu slavonisme la Orhei –
Să nu-nţelegi de fel ce spun
Pe-o falcă de pământ străbun...
– Turceasca-i limba lui Alah,

Şi eu sunt neam de Padişah,
Cât ne rugăm la El prin Ea
N-o poate nimeni strâmtora.
112
– De Împărat sun neam şi eu
Şi noi avem un Dumnezeu.
– Păi, treaba este cam la fel
Dar voi puţin vorbiţi cu El...
Aborigen
O pasăre metalică ne cară
Din Patrie trecut şi viitor
Încerc a fulgui şi eu din ţară
Dar mi-i legat pământul de picior.
O urmă-i de ieşire pe zăpadă

Şi alta de întoarcere-napoi
Pe scară căţeluşul dă din coadă
Şi ciripesc sub streşini piţigoi.
– Mai cântă-ne, poete, se mai poate,

Cât lumea-i însetată de frumos!
Zic trandafiri cu lacrimi îngheţate

Şi spini precum cununa lui Hristos,
Ce-ar face casa mea fără lumină?

Ce-ar zice soba noastră fără foc?
Şi eu ce-aş face smuls din rădăcină
Ajuns ca manechinul într-un bloc?
Nici moartea de aici nu mi-i străină

De toate am din mila celor Sfinţi
Nu sunt decât o mână de ţărână
Cu lacrima alături de părinţi...
113
Pluralizare
Plâns de cer cu spini de apă
Pleacă-n Rai câte-un ţăran
Lăsând coasa şi o sapă
Ascuţite din ciocan.
Efim CHICU
Strălucesc prin flori şi lauri

Prune negre lângă nuci
Şi hrănesc cireşii grauri
Prin pădurile de cruci.
Ţărăncuţa îl boceşte
Cu ştergare la fântâni
Ceara vieţii se topeşte
Lumânări curgând pe pâini.
Cei rămaşi să-l pomenească

Sorb din vinuri şi tot spun
„Dumnezeu să-l odihnească
A fost bun, chiar foarte bun,
114
A plecat să veşnicească
Plin de riduri, slab şi chel
Dumnezeu să ne păzească
Să nu fim mai răi ca el.”
Aşa-i viaţa omenească
Nu e zi din snopi de an
În ţărâna românească
Să nu intre vreun ţăran.
Se tocmeşte câte-o cruce

Se mai frânge un toiag
Noii vin, vechiul se duce
Dragii se extrag din drag.
115
Viitor cu verbe la trecut
Trecură iernile prin vară
Din lume răul să dispară
Şi tot ce zămislise omul
Redat-a tăinuirii Domnul.
Efim CHICU
Îndrăgostiţi de cele Sfinte

Săraci la trup, bogaţi la minte
Căliţi de cele suferite
Trăiau în locuri împietrite.
Creşteau în peştere urmaşii

Curaţi şi drepţi ca îngeraşii.
Averea lor-natura toată –
Lumină, apă, cer şi piatră.
Ei nu aveau proprietate
Şi nu munceau din zi în noapte
Şi erau liberi ca gorunii
În spectrul de lumini al Lunii.
116
Trăiau egali, fără pretenţii
Şi n-aveau boala de invenţii
Nici îndrăzneala, nici tupeul
De-a concura cu Dumnezeul.
Orice activ avea putinţa

Să joace-n piesa de fiinţă
Aşa cum îi dăduse rolul.
A Lui Regie Creatorul.
Trăiau bărbaţii cât Adamul
Şi nu purtau pe umeri hamul
De diavolească dirijare
Spre nebunie şi calvare.
Se simte de credinţă criză

Va fi prezentul scos din priză
Şi-n beznă contopi-se-vor
Trecut adânc cu viitor.
117
Abis
Noi nu întâmplător ajuns-am oameni
Şi nu întâmplător mai suntem fraţi,
„Smântâna ţării ”, găşti de răi şi fameni,
Zadarnic între voi vă decoraţi!
Efim CHICU
Ne-aţi dat cu tot cu lacrimă de-o parte

Şi tot cu viclenii ne dirijaţi
Cultură nu v-ajunge şi nici carte
În Ţara Mare să vă încadraţi.
Deşi, nu provenim de la maimuţe

Şi ochii ni-s rotunzi, dar nu patraţi
Trăim pe-un ţărm din trei republicuţe
Cu cei mai proşti din lume împăraţi.
La Bucureşti ni-i, fraţilor, Guvernul

Acolo ni-i scăparea de-ngâmfaţi,
Doar nu întâmplător ne-a dat Eternul
Ţinutul dintre Mare şi Carpaţi.
118
Oricât vom accepta participare
La târgul dintre şmecher şi cel prost
În Marea noastră fără de vapoare
Va fi la cârmă cine a mai fost.
La Bucureşti ni-i, fraţilor, salvarea

Demult acolo trebuia să fim
Acolo-şi are leacul îndurarea
Dar Bucureştiul tace că-l hulim.
Ne-a pus câte-un capac pe creier spânul
Şi merge judecata îndărăt
Iubim mai mult străinul ca românul
Şi toate consecinţele se văd.
Privesc dojenitor din cer străbunii

Şi nu mai contenesc a se-ntreba
Luptăm să revenim pe Harta Lumii
Ori zacem în turcismul „mahala”?
– Drăguţă, Basarabie, uşoară,

E timpul să gândeşti cu mintea ta
Să nu mai pui în treburi mari de Ţară

Pe cei ce uneltesc a te trăda!
În loc de horă, hoţii fac votare,

Drăguţă, Basarabie, m-auzi?
– Te-aud prea bine, simt şi ce te doare
Nu eu, ci semenii ţi-s surzi!
119
Vizită
Dormeam sub o copertă de baladă.
Ciulini uscaţi la margine de drum.
Visam că vine tata să mă vadă
Din cerul prăbuşit peste cătun.
Efim CHICU
Venea călcând pe pietrele crăpate

Îi cunoşteam genetic paşii grei.
În cizmele ce fost-au încălţate
De mine pân-ieşit-am din holtei.
Păşea printr-o pădure retezată

Din ciot în ciot privirile mutând
Venea din Paradis tata să vadă
Ce fac moştenitorii pe pământ.
Mergea necunoscând, parcă, Planeta

Plouată cu maşini prin curţi şi străzi
La râuri grăniceri cu baioneta
Castele din momeală şi din prăzi.
120
La gardul cu zăbrele şi betoane
Cu lacăte la porţile de fier
Privi un timp spre casa-mi cu olane
Şi iar porni agale către cer.
CUPRINS
Recviem........................................................................................3
Surpriză.......................................................................................4
Stil vechi.......................................................................................5
Iubiţi-vă !.....................................................................................6
Bună dimineaţa!........................................................................7
Atunci şi acum............................................................................8
Acasă.............................................................................................9
Legănat basarabean.............................................................. 10
Clopote şi clopotari............................................................... 11
Prutule apă română…........................................................... 12
Bunii mei.................................................................................. 13
Înnoiri........................................................................................ 14
Degenerare.............................................................................. 16
Flori cu fiori............................................................................. 17
Decebal...................................................................................... 18
Nod la pod................................................................................ 20
Destin......................................................................................... 21
Pici şi bunici............................................................................ 22
Doar aici.................................................................................... 24
Amurg........................................................................................ 25
Alb-negru.................................................................................. 26
Vis............................................................................................... 27
Doimi......................................................................................... 28
Noi la noi................................................................................... 29
Mulţumiri................................................................................. 30
Suntem români!...................................................................... 31
„Fraţii” mai mari.................................................................... 32
Colaj............................................................................................ 33
Vals şi fals................................................................................. 34
Jug military.............................................................................. 35
Ploi.............................................................................................. 36
Plai şi grai................................................................................. 37
O viaţă........................................................................................ 38
Timp şi spaţiu......................................................................... 39
Curaj........................................................................................... 40
Zori cu flori.............................................................................. 41
Petale de dor........................................................................... 42
Modestie................................................................................... 43
Pomi........................................................................................... 44
Decizie....................................................................................... 45
Stare........................................................................................... 46
Dacii........................................................................................... 47
Punct de reper........................................................................ 48
Frânţi de zbor.......................................................................... 49
Doina orfanului...................................................................... 50
Potop.......................................................................................... 51
Ion şi Ana.................................................................................. 52
Puls............................................................................................. 53
Nucleu de grai......................................................................... 54
Întoarcere................................................................................. 55
Rai pe plai................................................................................. 56
Profesie..................................................................................... 57
Casă părintească.................................................................... 58
Timpuri..................................................................................... 59
Viaţă........................................................................................... 60
Joc periculos............................................................................ 62
Contracurs................................................................................ 63
Lut nou...................................................................................... 64
Eterni şi tandri........................................................................ 65
Timp........................................................................................... 66
Hristos a înviat!...................................................................... 68
Nămeţi....................................................................................... 69
August (au gust)..................................................................... 70
Cuplaj......................................................................................... 71
Ecou din nou............................................................................ 72
Salvare....................................................................................... 73
Aproximaţii.............................................................................. 74
Flori............................................................................................ 75
Retrospectivă.......................................................................... 76
Vals............................................................................................. 77
Nerv............................................................................................ 78
Ploi.............................................................................................. 79
Iluzii........................................................................................... 80
Declaraţie................................................................................. 81
Tribut......................................................................................... 83
Ploi de vară.............................................................................. 84
Revelion.................................................................................... 86
Gelozie....................................................................................... 87
Evoluţie..................................................................................... 88
Puls............................................................................................. 89
Vai, dragă.................................................................................. 90
Enigmă....................................................................................... 91
Târg............................................................................................ 92
Zbor............................................................................................ 94
Dezamăgire.............................................................................. 95
Târg împărătesc..................................................................... 96
Vânt............................................................................................ 98
Risc............................................................................................. 99
Moment de infinit............................................................... 100
Dar din dar…......................................................................... 101
Verighetă................................................................................ 102
Punctum................................................................................. 103
Întâlniri.................................................................................. 104
Seri cu chitări....................................................................... 106
Nod de viaţă.......................................................................... 107
Egalităţi.................................................................................. 108
Viitor....................................................................................... 109
Omul........................................................................................ 110
Lună, lună.............................................................................. 111
Fâl-fâl Paşa............................................................................ 112
Aborigen................................................................................ 113
Pluralizare............................................................................ 114
Viitor cu verbe la trecut.................................................... 116
Abis.......................................................................................... 118
Vizită....................................................................................... 120

Ochiul de Sub Copertă 1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ochiul de Sub Copertă 1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Efim CHICU

Doar încerc a te deschide

Ochiul de sub copertă

Vălură parfumul rochii

Bun găsit, singurătate,

Doar eu şi ceaşca aburind,

Pe masa veche de stejar

Mai e de dragoste un fir

Legată-n barbă cu şiret

Ochiul de sub copertă

Urmat prin curte de-un căţel

Cu Dacia arzândă prin istorii

Plecaţi după ştiinţă şi cultură,

Nimic mai dureros ca despărţirea

Un veac de sângerândă răzvrătire

Pe o falcă verde zburdă mieii

Bună dimineaţa, poezie!

Ochiul de sub copertă

Iepurii cotesc râzând de vulpe

Bună dimineaţa, dimineaţă!

Avea o seară pe un deal

Acum avem mai multe ţări,

De porţi seminţe româneşti

Dragule, creştine, de-ai ajuns la greu

Se revarsă-n Mare zeama de pe Munţi

Ochiul de sub copertă

Casa mea curată, codrul meu bătrân

Noul cu nepoţii vine clandestin

Nani, nani, puiul mamii

Ne vom pleca cu inima curată

Cu inima spre Sfintele Altare

Ochiul de sub copertă

De unde între noi atâta ură?

E cea mai necesară făurire

Spală rănile durerii

Prutule, apă creştină,

Să fim sacră sărbătoare

Părea că au picioare de butuci

Fiind copil, de vremuri neatins,

Ochiul de sub copertă

Puţin îndemânatici la mişcări

S-au dus urând hotarul de la Prut

Din jarul veşniciei

Îmi ung cu mir cuvântul

Ochiul de sub copertă

Pe patul stingerii, actorul,

E iarna-n criză de cojoace

Se va aşterne praf pe cronici,

Atinge-ţi inima de mine

Iubito, nu-ţi ascunde ochii,

Ochiul de sub copertă

În păr cu razele de soare

Iubito, nu-ţi ascunde gândul

O mamă prin iarbă

Ochiul de sub copertă

Atâta cât există semeni

Ce-i dar de sânge nu se schimbă.

Nu pune litere la nume

Trăit-am din durerile doinite

N-au reuşit duşmanii să ne ţină

Ochiul de sub copertă

Ni s-a redat pământul cu de toate

Alunecăm pe-aceeaşi carapace