Satul meu

În satul meu de lângă râu.

Îmi place tot ce este viu
Grădini cu foarte multe flori.
Livezi cu pomi roditori.

Găseşti în centru comunal.

Un cămin şi un spital
Poliţia e lângă moară
Biserica e lângă şcoală
Şi tare ferricit sunt eu
Că sunt copil în satul meu.
Cojocari Valentina clasa a III-a
 Satul meu

Satul în care m-am născut

Şi atâţia ani mi-am petrecut
Multe amintiri mă leagă.
Din viaţa mea întreagă
Mult iubesc acest pământ
Pe care primii paşi am făcut
De-aş trece şi peste hotare
Nu-i găsesc asemănare
Sat frumos şi renumit
În livezi, grădinărit,
Oamenii harnici, gospodari
Moşteniri de la romani
Cine vine-n Botnăreşti
În anotimp de primăveri
Când tot satul parcă-i nins
De floare ca-n paradis
Se duce la el acasă
C-o impresie aleasă,
Mulţi rămân şi nu mai pleacă
Toată viaţa lor întreagă.

Cojocari Valentina clasa a III-a

 Satul meu

Înconjurat de păduri, micul meu sătuc îşi duce existenţa mulţi

ani la rând...Oriunde ne-am afla satul natal nu se poate uita niciodată.
Nu poţi uita uliţele copilăriei,pe cei dragi, şi nici poveştile spuse de
bătrânii satului.
Satul Botnăreşti este un loc ascuns în sânul dealurilor unde
pădurile stau de pază, acolo unde mereu e soarele luminos şi vântul
âmi şopteşte poveşti vechi, păstrate cu sfinţenie şi dragoste de
străbuni,e satul meu de baştină-Botnăreşti.
Acest sătuc reprezintă un colţ de rai unde Dumnezeu a
semănat cu privelişti încântătoare,cu o şcoală
mare,biserică,grădiniţă,primăerie. Aici obiceiurile şi tradiţiile poartă
ecoul adânc al trecutului şi parfumul arhaic al anilor.
Cojocari Valentina clasa a III-a
 Iarna... Iarna... Iarna...

Îmi plânge iarna

Îmi plânge în palme iarna

Cu albele-i lacrimi zalude,
Şi picurii mici de gheaţă,
Rămân fără viaţă,
În palmele-mi ude.

Şi munţi,păduri stau gârbove,

Sub o povară albă, curată
Iar iarna le plânge pe umăr la toate,
O iarnă geroasăşi tristă
Şi imaculată.

Şi corbii năucii scotocesc cu gheare

În covorul pufos de zăpadă,
Şi negre năluci se zăresc printre pomi,
Arătându-şi stingheriţi faţa lor faţă,

Fumul din hornuri dăntuie

Cu vântul tăios de afară.

Dolgopolov Daniela, clasa a VII-a

 Vine iarna

Au luat copii
Cu asalt ograda
Oare ce se-ntâmplă
Cade-ncet zăpada.

În sfârşit şi iarna
A venit la noi,
Fulgii jucăuşii,
Joacă hora-n toi

Ce mai bucurie,
Ninge fulgi mari.
Hai ,ieşiţi afară
Să mă ntâmpinaţi!

Iarna ne îndeamnă
Să ieşim din casă.
Strat de stele albe.
Peste noi se lasă.

Dolgopolov Daniela, clasa a VII-a

 Vine Anul-Nou
Ninge, ninge peste sat.
Fulgii cad încet, încet.
Albi sunt picii de pe stradă
Parcă-s oamenii de zăpadă.

Aer de sărbătoare
Porţile larg deschise
Peste tot miros de pâine,
Peste tot lumini aprinse.

Câinii tac în noaptea asta

Gospodarii, stând în prag,
Întâlnesc urătorii
Şi le zic aşa cu drag.

- Picilor ,daţi traista-ncoace,

Să vă pună moşu-n ea,
Un colac cât roata de mare,
Ia mai ţine,şi-o pară.

V-aş ruga ca şi la anul

Să ma treceţi pe aici,
Doar aşa veţi ţine minte
Că aţi fost odată... Copiii...

Anul vechi de-acu se duce,

Anul nou,iată-l pe drum,
De mânuţă îl aduce
Bunul nostru Moş Crăciun!
Dolgopolov Daniela, clasa a VII-a

Biblioteca-2018