Victoraş
Victor, Victor, Victoraş
Nu-i zgârcit şi nu-i poznaş
El la noi la grădiniţă
Cel mai vesel băieţaş
El la masă nu-ntârzie
Ştie lingura să ţie
Spune mama, spune tata
Vorba lui aici e gata
Victoraş i-a spune-hai
Câte degeţele ai
Nouă eu am nouă
Ninge
Ninge lin ca în poveşti
Dalb e codrul meu străbun
Cade neaua paşnic peste
Crânguşorul de alun
Moş Crăciun
La mîinuţele-amîndouă
Numai nouă degeţele
Unde-i unul dintre ele
Zău e mare-ncurcătură
Dar al zecele-ai pierdutul
Victoraş î-l ţine-n gură
Râde Vica, Vasilica
Şi Vadim şi Valerica
Râde micul Victorel
S-a pierdut un degeţel.
Codrul lăutarul tace
Ninge peste tei şi fag
Nu cunosc mai multă pace
C-an aceste locuri dragi.
Moş Crăciun de unde-vii Şi de ce eşti Moş Crăciun
Şi din ce împărăţii Pentru mici atât de bun
Cât ai mers, ţi-a nins pe barbă Şi atunci de Anul Nou
Şi acum e albă, albă Fiecărui un cadou

Nu-n zadar îţi spun cei mici

Cel mai bun dintre bunici.

Pâinea

Pâinică frumoasă,
Din cuptor scoasă,
Pâiniţă cuminte
Cu faţa fierbinte
Ca faţa măicuţei,
Ca mâna tăicuţei,
Ca soarele-n vară,
Ca bulgăru-n ţară!

Pâinea

Omul lasă-n câmp o boabă, Şi brutarul, meşter mare,

Ploaia o stropeşte-n grabă. Coace-o pâine ca un soare.
Brazda şi omătul gros Şi femeia la ospăţ
Îi ţin boabei cald şi dos. Taie pâine în bucăţi --

Şi din boabă spicul creşte. Fiecărui o felie

Soarele mi-l aureşte. Cui munci cu hărnicie.

Silitoare ca albina, Iar zăpada, mândrul soare,

Zumzăie pe lan combina. Ploaia, brazda primitoare

Un copil pe mirişti trece, Lasă partea lor de pâine

Duce tatei apă rece. La copiii mici ca tine.

Albă-albă ca zăharul
Face făina morarul.

Toamna
George Coşbuc

Ieri vedeam pe luncă flori, Azi e frig şi nori şi vânt,

Vedeam fluturi zburători Frunzele cad la pământ,
Şi vedeam zburând albinele, Florile stau supărate,
Ieri era şi cald şi bine! Veştejesc de brumă toate.

Ieri era frumos pe-afară,

Ca-ntr-o caldă zi de vară;
Azi, e iarnă pe pământ,
Vreme rea şi bate vânt!

Ultima lună de toamnă

Iulian Filip
Un clopot adînc peste-o casă şi-un clopot profet din cîmpie
cu dangăt de bună vestire, cu dangăte dulci ni-l îndeamnă
cu cîntec de leagăn se lasă-a pe cel depărtat – să revie,
durere şi iubire. că-i prima lună de toamnă

Întîia lună de toamnă şi trec copiii la carte,

adună copiii la carte – şi, doamne, se nasc alţi copii...
cu clopote-i cheamă-îndeamnă Un clopot se-ngînă departe
pe-aproape la şcoli, pe departe... cu-amare balade-n cîmpii.

Se-anunţă cu chiote nunţile. Un clopot din lume-l aduce

Mirese tomnatice-aşteaptă. acasă şi-aici un cîntar
Bătrînii îşi numără punţile măsoară soartă şi cruce,
spre judecata cea dreaptă. măsoară dulce şi-amar.

Dar, doamne, între nuntă şi Tăcut îndelung, iar dă zvon

moarte, un clopot profet, ce înseamnă
prin molcome, paşnice ploi, venirea lui Druţă Ion
cînd trec copiii la carte, acasă la trista lui doamnă –
copii se mai nasc pe la noi ultima lună de toamnă.