Patria de Vasile Romanciuc

Din orice colţ al lumii

Încoace aş zbura,

Cu sufletul,cu gândul

Aici e ţara mea.

Numai în ţara asta,

Stejarii cei înalţi

Şi florile din luncă

Îţi sunt surori şi fraţi.

Şi inima îţi bate,

De parcă-ar repeta:

Cu sufletul,cu gândul

Aici e ţara mea.

Poezia Mi-i casă Moldova, de Vasile Nedelcu
E pace în iarbă,
E liniște-n Frunză.
Muncește pământul
Făr- să se-auză.
Domol curge Nistrul
Din munte spre mare.
Spun unii că-i mic,
Pentru mine e mare.
Mi-i casă Moldova,
Pământul mi-i sfânt –
Să-l apăr de rele,
Prin muncă să-l cânt...
Și codrii, frumoșii,
În zările-albastre
Doinească-ne neamul
Și faptele noastre.
MOŞTENIRE de Dumitru Matcovschi

Eu trecutul nu mi-l vînd,

Chiar să nu am de mîncare,
Eu cu el am fost şi sînt
Moldovean de la născare.

Moldovean şi patriot
Al acestui colţ de glie,
Cred în Ştefan Voievod,
Om de-naltă omenie.

In Ion Viteazul cred,

Poreclit Ion Cumplitul,
Cel cu inima de ied,
Nevîndutul, neturcitul.

Eu trecutul nu mi-l vînd,

Bani de aur nu doresc;
Orşiunde, orşicînd
Ştiu ca omul să muncesc.

E trecutul tot al meu,

E a mea Moldova-toată,
Chiar dacă şi sînt plebeu,
Şi nu viţă împărată.

Vin din secol în frămînt,

Vin din timpuri zbuciumate,
Doina plîng şi doina cînt,
Cine-a spus că nu se poate?

Nu i-o fi plăcînd cuiva

Limba noastra cea latină?
El să plece, de-i aşa,
Şi-napoi să nu mai vină.

Moştenesc acest trecut

Din părinţi, ca pe-o moşie.
Eu cu dînsul am crescut
Şi-am scris prima poezie.

Altceva ei n-au avut

Ce să-mi dee, bieţi ţărani,
Mi-au dat doar acest trecut,
Într-un car cu doi plavani.