Scenariu

1) “Cel care sunt –GRIGORE VIERU”

2)„Suflet din sufletul neamului meu”
3)”Acum si in veac-GRIGORE VIERU”
Pe fundal video Gr.Vieru –Legamant –(recital)
Pe fundalul muzica trista (Ennio Morricone-FOR LOVE ONE CAN DIE)

Declamatori :(3 elevi )

1. De la străbunele izvoare, Cît zbucium, dragoste durere,

Poetul vine către noi Ascunde-n brazda stihului…

Ca rîul, plinul înspre mare, Şi cînd de vorbă cu tăcerea,

Ca fulgerul scăldat în ploi. Înfiorată-i fruntea lui…

2. El s-a născut pe margine de Prut

Şi a trăit pe margine de soartă,

Şi viscolele care l-au bătut

De neam n-au fost în stare să-l despartă.

                                       

3. Şi buciumul sună la trecerea lumii,

Din grele morminte ne strigă străbunii,

Spunînd s-avem grijă

De noi şi de ţară

Şi vorbele-acestea încep să ne doară

Şi murmură plopii, şi arde-ncet cerul

În limba aceasta – Grigore Vieru.

Prezentator 1:
  Dragi elevi, profesori!
Am conceput această activitate ca o revistă orală. Spectacolul nostru este un omagiu adus

excelenţei sale, domnului Gr. Vieru. În limba lui Gr. Vieru ne vom mîngîia astăzi sufletele,
vom călători prin minunata operă a remarcabilului poet al neamului,ne vom delecta cu cele
mai frumoase poezii şi vom gusta din roadele creaţiei sale.

Prezentator 2:

Din nou în miez de făurar intră în inimi să ne încălzească sufletele cu versul său poetul
neamului nostru, Grigore Vieru. Un poet care a trecut prin toate greutăţile vieţii. Din fragedă
copilărie a rămas orfan de tată, apoi a îndurat războiul, foametea, neajunsurile din acele
timpuri... Grigore Vieru şi-a asumat responsabilitatea faţă de graiul nostru. Îl încarcă de
înţelepciune şi frumuseţe. Un asemenea poet rămînea-va „suflet din sufletul neamului său”.

(Pe fundal video cu biografia poetului )-!!

Prezentator 1:

Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei. Tot ce e mai
frumos astăzi poartă numele lui. El a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele ca Grai,
Mamă, Patrie, Iubire şi de aceea merită cununa recunoştinţei noastre.

Poezia “Mama tu esti..”-1 elev

MAMĂ, tu ești ... Din care curg ploi

Peste camp si oras.
Mama,  Inelul
Tu ești patria mea! Din degetul tau
Creștetul tău Catare
Vârful muntelui Prin care ochesc
Acoperit cu nea. In vrajmas.
Ochii tai Basmaua
Mari albastre. Steag, 
Palmele tale Zvacnind
Araturile noastre. Ca inima
Respiratia ta Mama, 
Nor Tu esti patria mea!
 Prezentator 2  „Cea mai veche carte din lume este o mamă, cea mai frumoasă  carte din
lume este  mama.”

Prezentator 1:  Grigore Vieru spunea într-un interviu: „Sărbătoarea copilăriei mele a fost
continuă. Ea se numeste Mama. Nici războiul cu urgiile sale, nici foametea necruţătoare n-a
putut întuneca această neasemuită sărbătoare. În preajma mamei m-am simţit întotdeauna
copil. Abia la 47 de ani, cînd mama s-a stins din viaţă, abia atunci am pierdut această dulce şi
irepetabilă stare.”

Prezentator 2:  Dintre sutele de poeme pe care le-a scris, a treia parte dintre ele este
dedicată mamei. O singura sărbătoare continuă a avut Grigore Vieru. Ea s-a numit Mama!
Pe fondalul muzicii  Волшебная композиция – Хрустальная грусть 
(Elevi din clasele V-VI)

1.     (Mâinile mamei)

Când m-am născut, pe frunte eu

Aveam coroană-mpărătească:

A mamei mână părintească,

A mamei mână părintească.

Duios, o, mâna ei întâi

Cu mâna dragei mele feţe

S-au întâlnit la mine-n plete,

S-au întâlnit la mine-n plete.

 2.  (Făptura mamei)

Uşoară, maică, uşoară, În priviri c-un fel de teamă,

C-ai putea să mergi călcând Fericită totuşi eşti –

Pe seminţele ce zboară Iarba ştie cum te cheamă,

Între ceruri şi pământ! Steaua ştie ce gândeşti.

 3. (Tu, iarba, tot ai mama?)

Atunci cand infloresti,

Tu, iarba, tot ai mama?
De ea iti amintesti.
De ai, de buna seama:
Tu, steaua, tot ai mama?
Atunci cand inverzesti,
De ai, de buna seama:
De ea iti amintesti.
Atunci cand te ivesti,
Tu, floare, tot ai mama?
De ea iti amintesti.
De ai, de buna seama:

4. (Chipul tău, mamă)

Chipul tău, mamă,

Ca o mie

De privighetori rănite,

Ochii tăi

În care s-au întâmplat

Toate

Câte se pot întâmpla

Pe lume!

Lacrima ta:

Diamant ce taie-n două

Oglinda zilei
Prezentator 1:
Limba este pentru Grigore Vieru ,,un grai cu ochii verzi de dor şi istorie…Un grai cu tâmple
îmbrobonate de roua trudei creatoare. Nicăieri dorul nostru de desăvârșire nu s-a arătat mai
cu dor şi mai cu tărie ca in cuprinsul limbii.”
Cântecul „În aceeași limbă..” -1 elev
În aceeaşi limbă
Toată lumea plînge,
Poţi rîde singur,
În aceeaşi limbă
Şi doar în limba ta
Rîde un pămînt.
Te poţi opri din plâns.
Ci doar în limba ta
Iar cînd nu poţi
Durerea poţi s-o mîngîi,
Nici plînge şi nici rîde,
Iar bucuria
Cînd nu poţi mîngîia
S-o preschimbi în cînt.
Şi nici cînta,
În limba ta
Cu-al tău pămînt,
Ţi-e dor de mama,
Cu cerul tău în faţă,
Şi vinul e mai vin,
Tu taci atunce
Şi prânzul e mai prânz.
Tot în limba ta.
Şi doar în limba ta

Prezentatorul 2:
Vieru a scris o poezie de mici cristale, care reflectă cu toate feţele imagini scumpe,
contemplate parcă în genunchi, într-un gest de adorație.
Născut de miresmele şi durerile pământului, marele poet se simte însetat de doruri arzătoare.
(Elev de clasa IX) Locuiesc
,,Locuiesc la marginea
Unei iubiri.
In mijlocul ei
Trăieşte credința mea.
Locuiesc la marginea unui cântec.
In mijlocul lui
Trăieşte speranța mea.
Locuiesc la marginea
Unei pâini,
In mijlocul ei –
Dragostea mea pentru voi.”
Prezentatorul 2:
Copilul - Poet s-a întâlnit cu Poetul - Copil. E în această întâlnire o taină, deoarece un poet, ce
se naște în copilărie, păstrează în el copilul, sensibilitatea și psihologia acestuia. În pofida
imaginilor sumbre ale copilăriei, poetul nu și-a pierdut darul de a privi lumea și cosmosul cu
ochi de copil-ochii mirării, fiind convins că „mirarea e un dar” ce n-a murit în el.
Prezentator 1: „Dar este câte un timp
Când nu mă pot înțelege
Cu oamenii mari.
Atunci
În copil mă preschimb.”

(Elevi de clasele primare 2-3 ele.)

Puişorii
– Pui golaşi cum staţi în cuiburi
Fără plăpumioare?
– Ne învelim cu ale mamei
Calde aripioare.
– Dar când mama nu-i acasă
Şi ploiţă cerne?
– Ne învelim atunci cu frunza
Ramurii materne.
– Dacă n-o să vină mama
Şi-o să cadă frunza?
– Cum să nu mai vină mama?
– Cum să cadă frunza?

Prezentator 1: „Copilăria e o sărbătoare care întotdeauna e cu tine…” Copiii moldoveni au

marele noroc de a creşte împreună cu poeziile lui Gr.Vieru.

Gr.Vieru afirma: „Poezia copiilor este ploaia curată care mă spală de colbul zilei, mă
înseninează… Cînd nu mă prea înţeleg cu cei mari, fug la copii. Ei mă primesc şi mă înţeleg
întotdeauna”

Prezentator 2: Compunînd versuri pentru copii, poetul mărturisea, că scriindu-le, aude şi

melodia, pe care o comunică apoi unui compozitor. Toate versurile sale au, de fapt, o
melodie unică, inconfundabilă şi nu este de mirare că în spaţiul natal această creaţie este atît
de populară şi indrăgită.
Cîntecul Copilăria (A.Lazariuc)

Strofa I:
Îmi amintesc ades de lunca ce-nverzea,
Prin care alergam cu surioara mea.
Mult mi-e dor de ea,
De pruncia mea
Şi de sora mea cea dulce şi de sora mea.

Tu cred că m-ai uitat,

Copilăria mea,
Ci eu cît voi trăi
Nici cînd nu te voi uita.

Refren 2x:
Fuga, fuga, fuga prin cîmpii,
Fuga, fuga doi copii,
Două păsări fără de griji.
Fuga, fuga, fuga la bunei,
Fuga, fuga mititei,
Două păsări aripi de vis.

Strofa II:
Îmi amintesc ades de dragii mei bunici,
Care ne îndulceau cu mere şi cu nuci.
Mult mi-e dor de ea,
De pruncia mea
Şi de sora mea cea dulce şi de sora mea.

Tu cred că m-ai uitat,

Copilăria mea,
Ci eu cît voi trăi
Nici cînd nu te voi uita.

Refren 5x
Fuga, fuga, fuga prin cîmpii,
Fuga, fuga doi copii,
Două păsări fără de griji.
Fuga, fuga, fuga la bunei,
Fuga, fuga mititei,
Două păsări aripi de vis.
Prezentatorul 1:
O astfel de întruchipare excepțională a fost acest poet, acest om cit o lacrimă .Un asemenea
poet rămâne-va ,,suflet in sufletul neamului său”.
Creația sa, va rămâne mereu o creșă pentru prunci, o școală pentru copii,o călăuză pentru
tineret, îndemnuri spre mai bine pentru maturi şi o alinare pentru cei bătrâni.

Prezentatorul 2:,,Este mai mult decât un poet, el este un destin.”El este mai mult decât un
destin omenesc. El face parte inalienabilă din destinul unui neam întreg.

Toţi (în cor):

Pentru toți Vieru este simbolul neamului nostru.
Prezentatorul 2:
Îți mulțumim, Poete , ca ai ales timpul nostru pentru a poposi pe Pământ.

Prezentatorul 1:
Îți mulțumim, Poete, pentru versurile tale,prin care am învățat sa ocrotim şi să valorizam
comorile limbii romane, am găsit curajul de a crede, de a iubi, de a spera şi de a lupta pentru
Adevăr.

Prezentatorul 2:
Îți mulțumim, Poete pentru privilegiul acordat de a-ţi fi contemporani.

Toţi (în cor)

Îți mulțumim, Poete, al neamului nostru!

(Pe fundal --Gr. Vieru –Nu am moarte cu tine nimic)