„Să scrii pentru copii e ca un joc”, afirmă Claudia Partole, dumneavoastră ați dedicat foarte

mult timp literaturii pentru copii, astfel câștigând încrederea și aprecierea cititorilor mici.

Dorim să vă prezentăm câteva superbe opere a acestei îndrăgite autoare.

,,Mi-e dor,,Eva cl.6

Cartea ”Floarea iubirii”

Este o poveste interesantă. Noi putem învăța lucruri minunate din această carte. iubirea, față de
tot, să permiți iubirii să crească în suflet ca o floare de primăvară.
Fără să vreau, şoptesc: „Suiram! Floarea iubirii a înflorit!” Toţi terreştrii casei mă privesc ca
pe-un căzut din lună. În schimb, cei de pe Arret cred că se bucură: mesajul lor de pace a ajuns
pe Terra şi de-acum încolo nu va mai fi niciun fel de război!

Învață de la toate- această carte este sinceră și atrăgătoare, care te cheamă la protecția mediului,
dar prin simpla trezire a dragostei pentru natură și pentru frumos.

Claudia Partole ne îndeamnă:.. „Ce înseamnă pentru tine dragostea față de Pământ și de
Natură? Dacă mai ești stăpânul visurilor tale, e minunat. Înaripează-le! Încearcă, mai întâi, să
visezi că ai un tren (o insulă a ta), pe care trebuie să crești și să cultivi de toate. Cu ce vei
începe? Imaginează-ți totul și, într-o bună zi, chiar le vei avea, așa cum le-ai dorit. Visele
noastre se realizează! De-am avea răbdare suficientă și încredere…
Începe, deci, cu dragostea față de toate și învață de la toate”.

Domnișoara Cineluța / Claudia Partole.

Această carte cu poezii și povestioare îți atrage privirea prin coloritul paginilor și armonia
frazelor. Poeziile despre, păsări, flori și gâze ne cultivă dragostea față de natură.
Patole, Claudia. Lola cea frumoasă

Poezia „O furnică” recită Maria

Lola, o pisică drăgălaşă, dar cu uşoare aere de vedetă, trece prin mai multe aventuri care o
emoţionează puternic. Stresul îi trece rapid, dar, în schimb, îşi face o mulţime de prieteni.
Aceştia o surprind plăcut – vin cu toţii la ziua ei de naştere. Citeşte cartea, s-ar putea să fii
invitat şi tu la petrecerea dată de Lola.
Cartea Bună dimineața, dimineață! de Claudia Partole a fost lansată la Salonul Internațional de
Carte pentru Copii și Tineret 2015, unde a obținut Premiul Bibliotecii Naționale pentru Copii
„Ion Creangă”. Volumul adună versuri frumoase, însoțite de ilustrații deosebite, și se adresează
celor mai mici dintre cititori.

Bună dimineața, dimineața!

– Bună dimineața,
Dimineață!
-Bine te-am găsit,
Copil cuminte!
Știu că vrei să crești
Și-am să te cresc-
De aici
Până la soare-asfinte.
Partole, Claudia. Grăbește-te încet
Grăbește-te încet de Claudia Partole reprezintă o carte în care, scriitoarea a mărturisit propriile
năzbâtii.

Partole, Claudia. Când eram înger

„Cu ochi de copil mă uit la cea care sunt. Mă minunez, mă întristez uneori, dar mă şi bucur. Că
sunt..
Dacă n-aş fi, s-ar pierde Copilăria mea, îngerul meu păzitor, în această lume grăbită…
Cea care sunt, se uită cu ochi de matur la cea care eram altădată. Se cruceşte, se mai şi supără,
dar e atât de bucuroasă, că… Am fost!
Dacă nu eram, aşa cum eram, s-ar putea să nu fiu precum sunt!
Acum, Copilăria mi-e îngerul păzitor fără de care aş fi singură şi străină Lumii…” – Claudia
Partole

Partole,Claudia. Noapte bună

Lin coboară înserarea,

Toată lumea vine-acasă
Și începe o poveste
Lungă-lungă și frumoasă.
Partole,Claudia.Turtulețe- turtulețe

-La turtulețe cu lăptic,

Ca să nu mai fii pitic!
-Turtă vrea mare și mic
Să mănânce cu lăptic……..

Are mama fată mare

Cartea Are mama fată mare a fost declarată „cea mai bună carte pentru copii a anului 1992”.
Inima
„Omul are-o inimă
Cică, e la fiecare
Cam cât pumnul lui de mare
Mică e, da-n ea încape
Toți și tot ce ți-e mai drag”.

Scriitoarea Claudia Partole a editat în Italia o carte de proză pentru copii. Ați putea sa ne
relatați puțin despre ea!
Cei mai mici au învăţat poeziile dumneavoastră , iar cei mari v-au îndrăgit pentru poeziile și
povestioarele sincere, în care s-au regăsit.

Recital de poezie (cl.7-8)

..Reverberații,,(Arina)

,,Mi-e sete,,(Andreea Caracaș)

,,Mi-e dor de tine,,(Samson Svetlana)

(anul 2000)În acest an, cartea Claudiei Partole, Fraierul, a fost selectată în cadrul celei de-a
XIX-a ediţii a Programului de lectură „Chişinăul citeşte”, categoria adolescenţi. Şi nu
întâmplător. În prefaţa cărţii, scriitoarea recunoaşte: Deseori mă gândesc că, până acum, trăiesc
pe contul Copilăriei şi Adolescenţei. De fapt, răspund mesajelor primite de la ele. Şi mă simt
obligată să le plătesc tribut prin cărţile pe care le scriu. Dar o fac nu din simplă datorie, ci din
mare drag şi dor… Cartea „Fraierul” o consacru Adolescenţei! Totodată, îi mulţumesc unui
tânăr – Dragoş Eşanu din satul Bujor, Hânceşti, pentru provocare. Mi-a zis la o
întâlnire: „Cartea „Rebela” e pentru fete, dar şi băieţii au frământările lor…” E foarte
important ca cineva să-ţi dea un imbold, să te inspire. „Această cartea e o lecție de viață,
deoarece ne răspunde la o mulțime de întrebări, aici vedem că trebuie să gândim cu un pas
înainte, să fim atenți la consecințele glumelor noastre, cartea vine cu povețe demne de urmat.”

„Care a fost imboldul de a scrie acest roman ?

Are acest roman o ispită autobiografică?”

„Ar fi bine să citească acest roman și părinții?”

„Cât timp va luat pentru a scrie acest roman?”,

„De la ce vârstă ați început a scrie?”…

”Rebela” este un roman-jurnal al istoriei unei adolescente scindate în două: între pornirile bune
și cele rele. Până la urmă: Cel mai bun profesor e suferința./ Cel mai rău profesor e plăcerea./
Cea mai nobilă virtute e puterea de a ierta./ Cea mai grea povară e să taci.

Paula, protagonista , este o eroină fictivă sau reală?

„Viața unei nopți” atinge o temă dureroasă pentru mulți dintre noi și anume plecarea
părinților peste hotarele țării.
Ați împărtășit aceea soartă și ați scris despre toate nu din auzite, le-ați trăit pe propria piele?

E cert, e o carte pe care ar trebui să o citească toți cei care au părinți plecați în străinătate

Iată câteva citate din „Viața unei nopți”:

„Când se produce distanțarea dintre doi, nu există nici învins, nici învingător. Ori ambii sunt și
una și cealaltă. Așa precum și vina o împart, până la urmă, aproape la egal: jumi-juma!”
„Nu are rost să te dai în spectacol atunci când te biciuiește soarta.”
„E atât de important în viața asta ca cineva să te aștepte, să aibă nevoie de tine.”
„Așa, fără nimeni, o fi cel mai greu mormânt, și cel mai adânc - sub ele geme pământul.”
„Poate de mine am fugit?! Dar m-am ajuns din urmă și încerc să mă târâi (tot eu) îndărăt
acasă, să mă conving, să-mi cer iertare în numele cuiva, justificând ignoranța altcuiva, să-mi
făgăduiesc imposibilul pentru a mă convinge să revin.”
„E atât de greu să te întorci după ce ai fugit.”
„Atunci când te simți străin într-o lume bogată, curată, civilizată, unde știi că nu ai un ungher al
tău, unde nimeni nu te așteaptă... Atunci ți-e dor de ceea ce era al tău, fie și lipsit aceasta de
semnul nobleței, profan, înnămolit în nimicuri lumești, dar care te acceptă chiar dacă te umilește
pe dinăuntru.”
„Întotdeauna e nevoie de un cineva care să te oprească să nu aluneci, să te scoată de unde cazi,
să nu te pierzi de-a binelea, să te pălmuiască, pentru a nu te biciui cu nemilă tu.”
„Dacă am face nunți, cumetrii și înmormântări mai modeste, poate n-am fi slugile altor neamuri
mai bogate, dar și mult mai oneste.”
„- Unde te duci?- În lume.- Ce fel de lume?- A banilor.- Și sufletul?- Care?- Al tău! Îl iei cu
tine?- De ce? El rămâne acasă... Sufletul nu știe să facă bani!...Durerea te poate frânge, dar și
înălța te poate!..(din jurnalul unei târfe)”
„Străinătatea e frumoasă și ademenitoare, dar e și grea, apăsătoare, imprevizibilă. Una e să vii
să vezi, să admiri, să te plimbi, dar să știi că te întorci acasă, și e cu totul altceva când îți dai
seama că ai venit pentru nu se știe cât timp.”
„„- Tu femeie, care stai aici și aduni dolari sau euro, pentru cine îi aduci? Pentru fiica ta sau
pentru fiul tău, pentru ei care au rămas acasă și care, poate acum, în clipa asta, sunt violați,
sunt folosiți de cineva ca o marfă, ca o jucărie! Tu aduni bani și ei îi risipesc, cheltuidu-și
norocul... Iar tu? Ți-ai lăsat acasă în grija străinilor un copilaș! Zici că-l îngrijește mama ta?
Crezi că el - copilul tău, va simți mângâierea de mamă pe care i-ai putea-o da doar tu? Dar ce
va fi cu copiii lăsați orfani, pe drumuri, vă gândiți? Vor avea ei la rândul lor căldura de
părinte? Vă vor ierta credeți?
......Oameni buni, credeți că ne vor primi acasă? Mâine, când ne vom întoarce - bătrâni, bolnavi,
fără puteri... Părinții, copiii se vor uita ca la niște străini la noi! Nu ne vor da crezare, nu ne vor
asculta, nu ne vor urma și cel mai groaznic - nu ne vor iubi! Știți că am umplut drumurile
Europei cu tinere forțe să se prostitueze?! E bine, e frumos, ne face onoare acest fapt?
Închisorile Greciei și Italiei gem de străini, printre care sunt și fii de-ai noștri... Dragii mei! Vă
rog... Haidem acasă! Să ne întoarcem cu toții și să facem ceva, să ne salvăm sufletele noastre și
a copiilor... Încă nu e târziu! Dar poate fi târziu...”
„Chiar și atunci când nimeni nu aruncă o vină asupra ta, poți simți povara ei.”
„Îți dai seama când nu mai aștepți, că ai primit mai mult decât ai dat.”
„Eu însă trebuie să-mi recunosc că vin din țara unde mereu ceva nu funcționează. Unde mereu
ceva lipsește. Unde poți fi frustrat în orice clipă. Unde se îmbătrânește imediat după ieșirea din
copilărie și se moare (spiritual și nu numai), rămânând în aparență viu, din clipa când regreți
că te-ai născut...”
„Nivelul de civilizație a unui popor se vede în felul oamenilor de a se comporta unii cu alții.”
„Cele trăite au devenit parte din mine, ca niște microbi inofensivi.”
„Odată cu plecarea celor dragi, plecăm câte puțin și noi.”