IPLT „Al.

Donici”, Peresecina, r-nul Orhei

Proiect didactic la limba și literatura română

în clasa a VI-a B

Subiectul lecției:
Lectura și explorarea textului „DOI CÂINI” de Alexandru Donici
Opera epică și interferențe ale modurilor de expunere în fabulă
• FABULA ca specie moralistică/didactică

Profesoară: Dvornic Liubovi, Grad didactic I

Rebus/Acrostih

Nr Formule pentru decodificare Răspunsul corect

.
1. Neamul nostru strămoșesc Daco-roman
2. Din el ies pui Ou
3. Eu, tu, împreună Noi
4. Haină națională pentru femei Ie
5. Circa (formula populară) Cam
6. Plantă industrială cu flori albastre (2 litere) In
Provocare
 u n
s te
e e t? Un text este un ansamblu de
C tex
enunțuri organizate într-o
unitate logică, coerentă.

De-a lungul unui text dominant narativ pot

apărea și alte tipuri de secvențe:
descriptive, dialogate sau explicative,
având diverse roluri.
 re :
p u ne
ex
e
du ri d
Mo NARAȚIUNEA DIALOGUL

MONOLOGUL DESCRIEREA
 NARAȚIUNEA

 Prezintă derularea unor întâmplări într-o

ordine logică și temporală;
 Urmărește dezvoltarea unei intrigi într-o
înlănțuire de evenimente care au un
deznodământ;
 Este prezent un narator: atotștiutor (o voce
anonimă), implicat (personaj care participă
la acțiune) sau neimplicat (martor la
eveniment);
 Autorul își exprimă indirect gândurile și
trăirile, prin intermediul personajelor
implicate în acțiune;
 Evenimentele sunt relatate la persoana a
III-a sau la persoana I.
 „Odată au văzut/Pe vechiul cunoscut…”
p le
x em î n
a ți e u ne „Ce din ogradă an în curte s-au luat
e s t ați
At nar ulă.
de fab Și carele acum la o fereastră-n casă,

Șezând pe un covor din cele mai frumoase,

Afară mândru se uita”.

 Secvența narativă prezintă trăsăturile:

Unor obiecte,
Unor personaje
REA fenomene,
CRIE –
peisaje etc. –
S PORTRET
DE TABLOU

 Cu scopul de a fixa detaliile concrete, pe care le caracterizează;

 Conturează cadrul spațial și temporal al întâmplării;

 Se folosesc cuvinte din câmpul lexical, în care se încadrează tema

descrierii;
 Predomină grupuri nominale „substantiv + adjectiv”;

 Verbele sunt utilizate la prezent sau la imperfect.

 de
e
pl ulă:
e m b
e x fa
a ți e în
e st ier
At scr
de „Un câine de pe neam dulău.
Prielnic, credincios către stăpânul său…”

„Juju, cățel tărcat…”

„Șezând pe un covor din cele mai

frumoase…”
 G UL
LO
DIA
 Reproduce întocmai cuvintele unor pesonaje care
comunică unele cu celelalte;

 Permite dezvăluirea direct a gândurilor, a

sentimentelor și a atitudinilor acestora;

 Dialogul are rolul de a sublinia mai bine trăsăturile

personajelor, conferind, în același timp, și oralitate
sporită a textului.

 Dinamizează acțiunea și incintă curiozitatea

cititorului.
 le de
m p Exemple de dialog
e
ex bulă.
ți
te sta în fa
A
i a l og „ - Jujucă, ce mai faci mata?”
d

„ - Îți mulțumesc, mon cher…”;

„ - Eu sunt ca purure. Rabd foame, ploaie, ger…”;

„ - Eu!... Mă mir de întrebare…”.

 ale ere Concluzie:
e
nț pun
re
e r fe e ex
Int lor d ulă
d u ri f ab
mo în

Aceste secvențe textuale de bază se pot

combina în foarte multe feluri, în diverse texte
literare, inclusiv în fabulă, în funcție de
imaginația scriitorului și de intenția pe care
acesta o are.
 Modul dominant de expunere în FABULĂ este DIALOGUL

REȚINE:
Prin tonalitatea replicilor, putem lesne să ne dăm seama cum este un
personaj sau altul.

Datorită acestui mod, textul devine mai dinamic, conferindu-i-se

viață.

Prin intermediul dialogului, sunt evidențiate mai bine trăsăturile

personajelor.
De exemplu:

 Prin adresarea dulăului către Juju, utilizând pronumele de

politețe (familiar) „mata”, deducem că este un personaj
educat, manierat, simplu, modest.

 Iar replica lui Juju: „ - Eu!... Mă mir de întrebare!” scoate

în evidență înfumurarea, aroganța acestuia, socotind
faptele lui demne și pe care ar trebui să le cunoască și să
le aprecieze fiecare.
Opera epică:
 Prezintă o întâmplare la care participă animale, dar prin
intermediul lor autorul face trimitere la lumea oamenilor.
 Folosește personificarea și alegoria, pentru a evidenția
defectele omenești: servilismul, lingușirea, parvenirea,
mândria, îngâmfarea, înfumurarea.
 Autorul ne transmite ideile și atitudinea lui despre
viață/societate prin intermediul acțiunii și al
personajelor. Modurile de expunere prezente în text sunt
narațiunea și dialogul.
 Predomină indicii de timp și spațiu.
Ce este FABULA?

 Scurtă narațiune alegorică în versuri sau în proză, în

care personajele sunt animale, plante, obiecte etc. puse
în situații omenești, cu scopul de a evidenția, a satiriza
fenomene antisociale, moravuri învechite, vicii omenești,
forme neadecvate, inacceptabile de comportament care
trebuie îndreptate/corectate.
Structura fabulei:

2. Morala (învățătura)
a) explicită – plasată la
I. Fabula are o • 1. Istorioara, începutul ori la sfârșitul
structură specifică, întâmplarea propriu- fabulei;
fiind alcătuită din două zisă b) implicită, nefiind
formulată, dar se poate
părți: deduce din cuprinsul
întâmplării sau din vorbele
personajelor.
Trăsături ale fabulei:
 Este o narațiune de dimensiuni reduse, care se poate transforma într-o
mică piesă;
 Are personaje puține, precis zugrăvite, caracterizate prin fapte și prin
vorbe;
 Personajele (animale, plante, păsări, obiecte) sunt personificate, având
valoare simbolică și întruchipând diverse tipuri umane: muncitorul, leneșul,
lăudărosul, lingușitorul, demagogul ș.a.;
 Are intenția de a critica faptele nedemne/viciile și defectele omenești,
urmărind scop educativ, moralizator/de corectare, învățându-ne că în viață
trebuie să-i apreciem pe oameni nu după vorbe, ci după fapte;
 Procedeul artistic de bază este alegoria, prin care trăsăturile de caracter și
ideile umane sunt ascunse în spatele unor măști de animale, păsări sau
obiecte personificate.
 Narațiunea se dezvoltă prin intermediul dialogului, care dă dinamism
întâmplărilor.
Ce ne învață FABULA ca specie literară?

 Fabula satirizează dorința celor care vor să ajungă

„puternici” prin orice mijloace: prin ipocrizie,
lingușeală, minciună, bârfă.
 Astfel ea ne învață să nu fim ca ei, pentru că bucuria lor
este seacă, lipsită de demnitate; să punem preț în viață
pe valori morale precum cinstea, adevărul, dreptatea,
onestitatea, modestia, cumsecădenia, educația,
demnitatea, munca ș.a. – acestea fiind valorile pe care le
cultivă fabula.
 l ei TITLUL
u
a fab I”
n a liz ÂIN
A OIC
„D

 Titlul „Doi câini” este alcătuit dintr-un numeral cardinal și un

substantiv la plural, care anunță (doar) pe cei doi protagoniști
ai fabulei, fără a face vreo diferențiere de statut. Acest aspect
prinde contur, pornind de la versul al șaptelea: „Juju… și carele
acum la o fereastră-n casă,/Șezând pe un covor de cele mai
frumoase…” în contrast cu situația dificilă pe care o are dulăul:
„rabd foame, ploaie, ger… Ba ieri și un fecior trei lovituri mi-au
tras…”.
 Astfel se accentuează pozițiile sociale opuse ale personajelor.
 E SA JUL
M
le i
fabu

 Mesajul fabulei îl constituie valoarea reală, generată de

cei ce au atitudine responsabilă și demnitate. În
schimb, lingușitorii și încrezuții, care vor cu orice preț o
viață luxoasă, dar fără merite/multă trudă, osteneală,
vor fi mereu ridicoli și simple marionete, în pofida unor
avantaje de moment.
 n i fi cația
Sem o r din
t e l
cuvin registre
te
diferi icale
lex
 Utilizarea jargoanelor mon cher, apporte (Juju) și a
unor lexeme din limba vorbită mata (dulăul) scot în
evidență alternanța de registre diferite, opuse,
corespunzătoare oamenilor simpli, modești și ai celor
orgolioși, înfumurați, mândri, ce pretind că fac parte
dintr-o categorie socială aristocratică.
 Timpul Evenimentul Locul

CRONOTOPUL
e
operei – reper Odată „dulăul…au văzut În curte/„în
ale
spațio-tempor pe vechiul ogradă”
ale textului cunoscut”

acum „Juju… șezând pe „la o fereastră-n

un covor de cele casă”
mai frumoase…”

Acțiunea nu e fixată într-un anumit timp și spațiu concret.

Concluzia:
Aceasta se desfășoară într-o „curte”, spațiu care simbolizează
societatea, iar timpul de desfășurare este „odată”, adverb ce
sugerează un timp contemporan poetului, dar și faptul că
întâmplarea este repetabilă și e universal valabilă.
 iv i t ate a
s
Expre jului FIGURI DE STIL
limba ic
artist

 ALEGORIA – procedeu artistic prin care trăsăturile de caracter și metehnele

umane sunt ascunse în spatele unor măști de animale, păsări sau obiecte
personificate, prin intermediul cărora (în fabule) autorul sugerează defecte,
vicii umane, moravuri urate, precum: servilismul, lingușeala, ipocrizia,
mândria, înfumurarea ș.a.
 PERSONAJELE FABULELOR SUNT ALEGORICE, căci reprezintă tipuri de
oameni, de caractere, de moravuri.
 Alegoria este alcătuită dintr-o suită de figuri de stil:
personificarea,comparația, repetiția, epitetul, metafora ș.a.


 FIGURI DE STIL atestate în
fabula „Doi câini”:

 PERSONIFICAREA este figura de stil centrală, prin care se realizează acest transfer dinspre
lumea animală spre lumea oamenilor, cu toate defectele care există și pe care ni le
dezvăluie, pentru a acorda atenția și a le îndrepta.
 ENUMERAȚIA: „dorm, mănânc, alerg, mă hârjonesc”, atribuită lui Juju și raportată la situația
dulăului: „rabd foame, ploaie, ger…” scoate în evidență situația social contrastantă în care se
află cei doi.
 EPITETELE evidențiază sugestiv trăsături ale personajelor sau ale acțiunilor: „câine…prielnic,
credincios…(epitet dublu); „cățel tărcat…”, „,mândru de uita…” (epitet inversat).
 REPETIȚIA jargonului apporte reliefează servilismul, îndeletnicirea mediocră, lipsită de
demnitate, pe care o îndeplinește Juju în schimbul unei vieți îndestulate.
 COMPARAȚIA „sunt ca purure…” accentuează postura dulăului de a fi mereu în suferință și
greutăți.
Fabula „Câinele și cățelul” de Gr. Alexandrescu (1810 – 1885)
Câinele şi căţelul
de Grigore Alexandrescu
                        „Cât îmi sânt de urâte unele dobitoace,
                        Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
                        Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
                        De se trag din neam mare,
                        Asta e o-ntâmplare:
                        Şi eu poate sânt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
                        Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
                        Este egalitate.
                        Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
                        Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
                        Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
                        C-o am de bucurie
                        Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
                        Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.”
                        Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
                        Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
                        Căţelu Samurache, ce şedea la o parte
                        Ca simplu privitor,
                        Auzind vorba lor,
                        Şi că nu au mândrie, nici capriţii deşarte,
                        S-apropie îndată
 t a i n ele
d e s c ifrăm le și
Să i n e
x t u l u i „Câ r.
te l” d e G
cățelu rescu
d
Alexan

 1. Explică sensul următoarelor cuvinte: fieștecine,

lighioană, sadea, lichea.
 2. Numește personajele textului, precizâmd tipul
uman al fiecăruia.
 3. Formulează ideile principale ale textului.
 4. Explică semnificația moralei de la final.
 5. Identifică asemănările și deosebirile dintre cele
două texte, completând tabelul.
  Fieștecine – fiecare, oricine;
s en sul  Lighioană – animal (sălbatic);
. E xp lică nte:
1 c u v i  Sadea – de un singur fel, neamestecat
o a re lor
t
urmă cu altceva; pur, curat;
 Lichea – om fără caracter, lipsit de
demnitate, netrebnic; secătură.

a j e le Samson – tipul demagogului, al ipocritului

ers o n
te p
Nu m eș
e c iz ând (demagog – persoană care caută să-și creeze o
2. l u i, pr ruia.
xt u e c ă
te
a n al fi popularitate prin discursuri bombastice, prin
um
tipul
promisiuni mincinoase, false).
Samurache – tipul omului naiv, credul.
Boul – tipul omului indiferent.
 3. Formulează ideile principale ale textului.

 1. Dulăul, pe nume Samson, afirmă că urăște animalele

care se cred puternice.
 2. Ascultat de un bou, Samson susține că ar fi bine să fie
egalitate.
 3. Cățelul Samurache este de acord cu această părere.
 4. Samson, iritat de intervenția lui Samurache,
accentuează că vrea egalitate cu cei puternici, nu cu cei
mici.
 4. Explică semnificația MORALEI de la final.

 Oamenii pretind să se egaleze întotdeauna cu cei mai

puternici, indiferent dacă au merite sau nu, iar pe cei
slabi îi înjosesc.
 5. Identifică asemănările și deosebirile dintre
cele două texte, completând tabelul.

„Doi câini” de Al. Donici Asemănări „Câinele și cățelul” de

Există două personaje
(principale).
Cățelul deja are o viață
aristocrat, căpătată prin
lingușire.
Dulăul, văzând situația
cățelului, îi pune întrebări decâi altul;
privind izbânda acestuia de a
atinge un astfel de statut.
Personajele sunt animale;
În ambele fabule este un personaj
dulău;
Un câine pretinde că este mai mare
Alegoria și personificarea sunt
figurile de stil dominante;
Modurile de expunere de bază:
narațiunea, dialogul;
Satirizează dorința celor care vor să
parvină (să pătrundă într-un nivel
Gr. Alexandrescu
Sunt trei personaje
Dulăul pretinde la o
egalitate cu cei puternici și
mari.
Boul este nepăsător de
vorbele dulăului care își
dorește cu orice preț poziție
socială.
Cinquain: Fabula

 Fabula
 Educativă, moralizatoare
 Critică, satirizează, biciuiește
 Este o armă îndreptată asupra defectelor omenești
 Alegorie
 Argumentare - MODEL

În opinia mea, opera………… (titlul), de……. (numele autorului) este o

fabulă, specie a genului epic în (versuri sau proză), în care aspecte
negative ale societății umane sunt înfățișate sub masca unei povești cu
animale, având scop moralizator, didactic.
În primul rând, sunt prezentate personaje-animale….. (prezentarea
personajelor din textul suport), prin intermediul cărora autorul
satirizează defecte umane cum ar fi: (prezentarea trăsăturilor umane
satirizate).
În al doilea rând, textul are o structură specifică: povestea-alegorie și
o morală. Povestea prezintă… (rezumatul textului suport). Morala
(citat), ca finalitate didactică, trimite la ideea…. (învățătura care se
desprinde din text).
În concluzie, trăsăturile prezentate mai sus justifică încadrarea
textului suport la specia fabulei.
 Text argumentativ: Fabulă
În opinia mea, opera „Câinele și cățelul” de Grigore Alexandrescu este o fabulă, specie
a genului epic în versuri, în care aspecte negative ale societății umane sunt înfățișate sub
masca unei povești cu animale, având scop moralizator, didactic.
În primul rând, sunt prezentate personaje-animale: boul, dulăul Samson și cățelul
Samurache, prin intermediul cărora autorul satirizează defecte umane cum ar fi: demagogia,
ipocrizia, dar și naivitatea.
În al doilea rând, textul are o structură specifică: povestirea propriu-zisă (alegorie) și o
morală. Povestea prezintă inițial discursul lui Samson, care susține ideea egalității între
animale. Cățelul Samurache îl crede și i se adresează cu admirație, ca unui frate mai
mare. Enervat, dulăul îl ceartă și îl jignește, dezvăluindu-și adevăratele concepții,
conform cărora egalitatea nu se aplică tuturor. Morala „Aceasta între noi adesea o
vedem/Și numai cu cei mari egalitate vrem”, ca finalitate didactică, trimite la ideea că în
societatea umană egalitatea există doar la nivelul declarațiilor, deoarece, în realitate, cei
puternici o ignoră.
În concluzie, trăsăturile prezentate mai sus justifică încadrarea textului suport în specia
fabulei. Autorul, într-o formă originală, utilizând procedeul alegoriei, satirizează diverse
metehne omenești cu scopul de a le îndrepta.
Tema de casă

Redactarea unui text argumentativ:

Apartenența textului literar „Doi câini” la specia fabulă

Atenție: Utilizează algoritmul de pe slide-ul anterior!

Citat:

Demnitatea constă nu din a poseda onoruri,

ci din conștiința că le merităm.
 Aristotel