FABULA

Definitie

Fabula este opera epica în versuri sau în proza in care autorul, prin intermediul personajelor
– animale, lucruri, plante – puse în situații omenesti si avand trasaturi specifice oamenilor,
satirizeaza (critica, ridiculizeaza) greseli si defecte, cu scopul de a le îndrepta.
Trasaturi

§ apartine enului epic, este populara sau culta, in § figura de stil dominanta este personificarea
versuri sau in proza (figura de stil prin care se atribuie lucrurilor,
animalelor sau fenomenelor din natura
§ fabula are, de regula, doua parti: partea însusiri omenesti)
narativa, care cuprinde povestirea alegorica
(alegoria este procedeul artistic dominant § atitudinea autorului fata de personaje este
prin care animalele, pasarile sau obiectele ironica
personificate vorbesc, actioneaza si gandesc
ca oamenii) a faptelor și partea finala, morala § rol dominant are dialogul, care confera
care se desprinde direct sau indirect din text textului aspectul unei scenete, acesta
interferand cu naratiunea
§ este scrisa într-o forma simpla, accesibila
§ are un conflict puternic urmat de un
§ personajele sunt putine, ele intruchipeaza tipuri
deznodamant imediat
umane (personajele care, de regula sunt
animale, se comporta ca și oamenii, § locul si timpul sunt vagi,intarind ideea ca
criticandu-li-se anumite defecte, cu scopul de asemenea fapte se pot petrece oriunde si
a le îndrepta) oricand
Origine

§ Inceputurile fabulei (fabula - din limba latina- povestire;a fabula = a spune povesti,
lucruri neadevarate) se pierd in negura istoriei. Edelstand du Meril presupune ca
originile fabulei provin din perioada primitiva, cand omul credea in supranaturalul
incorporat in fenomene sau animale. Fara sa distinga insa timpul mitic de timpul
istoric, propriu aparitiei fabulei, acesti invatati nu au avut o intelegere clara a
fabulei.

§ Credinta animista a omului l-a determinat pe acesta sa surprinda caracteristicile

esentiale ale unor elemente. Depasirea animismului s-a realizat in momentul cand
omul a inceput sa reflecte asupra relatiilor sale cu natura si societatea in mod
estetic, nu mitic.

§ Datorita faptului ca omul s-a constientizat pe sine desprinzandu-se de natura,

elementele mitice reflectate in fabula incep sa functioneze ca elemente etice,
reprezentand binele sau raul. Astfel, obtine fabula oglindirea alegorica a naturii si a
relatiilor interumane din diferite societati. In antichitate basmul si fabula erau
denumite prin aceeasi notiune, basmul avand insa prioritate ca pondere, dar si in
timp.
§ Prin Esop, fabula se distanteaza de basm captandu-si propria functie moralizatoare si
critica prin amplificarea simbolului, a alegoriei. Transpunand intamplari din lumea
reala in cea animala, fabula confera personajelor vicii si insusiri umane.

§ In fabula adevarul imbraca haina metaforei din imperative estetice, dar si din
necesitatea de a vorbi “in pilde” in epocile de cenzura tiranica si despotism. Nu se
poate demonstra exact originea fabulei într-un anumit teritoriu de provenienta, iar
inceputurile fabulei nu pot fi atribuite unui singur popor. Fabulele populare au circulat
atat in literatura orientala cat si in cea elena, cu secole inainte de atestarea lor.

§ S-a crezut multa vreme ca tara de origine a fabulei este Grecia antica, Esop fiind
considerat “parintele fabulei” data fiind larga raspandire a Esopiei. Insa datorita
originii folclorice a fabulei, aparitia ei a fost posibila oriunde. Fabule pe tema
prieteniei se regasesc chiar in cel mai vechi si mai important monument cultural
cunoscut Panciatantra lui Bidpay, legendara figura indiana care a trait aproximativ
intre secolele XV-X înaintea erei noastre. Cu toate acestea meritul de a ridica fabula
in randul speciilor literare consacrate ii revine sclavului grec Esop.
Schema narativa

Fabula clasica are o structura dualista. Incepand cu titlul gasim in ea o opozitie intre
doua personaje ale caror pozitii subiective sunt dezaxate, unul se situeza pe o pozitie
superioara si il domina pe cel inferior. Gratie unui eveniment narativ neprevazut
pozitia celor doua personaje se va rasturna. Aceasta schema a fost definita de C.
Vandendorpe drept „o dublă inversare” (Sa invatam sa citim fabulele, Montréal, 1989).
Aceasta schema care se intalneste in zeci de fabule, blocheaza situatia de
comprehensiune si elibereaza o morala extrem de clara. Hegel spunea ca fabula „este
ca o enigma care va fi intotdeauna acompaniata de solutia sa”. (Estetica, II).
Reprezentanti

In literatura romana In literatura universala

§ Alecu Donici § Esop

§ Anton Pann § La Fontaine

§ Grigore Alexandrescu § Krâlov

§ George Toparceanu §

§ Tudor Arghezi