Fabula

Este o specie a genului epic, în versuri(nai rar în proză), în care

sunt criticate trăsături negative de caracter şi defecte omeneşti puse
pe seama umor animale, urmărind îndreptarea comportamentului
uman.
În literatura universală au scris fabule: Esop, La Fontaine, Krâlov.
Fabula a fost cultivată în literatura română de către:
1. Grigore Alexandrescu
2. Alecu Donici
3. George Topârceanu
4. Tudor Arghezi
5. Aurel Barang
Grigore Alexandrescu aparţine generaţiei de scriitori de la 1848 şi
a scris fabule valoroase cum ar fi: „Boul şi viţelul”, „Câinele şi căţelul”,
„Lupul moralist”, „Toporul şi pădurea”.

Trăsături ale fabulei

 este o creaţie epică deoarece are narator, acţiune şi personaje
 textul fabulei este alcătuit din 2 părţi:
1. poveste alegorică
2. morala: - explicită (formulată de către autor)
- implicită (desprinsă de către autor)
 acţiunea oricărei fabule este scurt , concentrată, rezumându-se
la un singur aspect din viaţa personajelor
 cadrul spaţio-temporal al unei fabule este vag conturat, intenţia
autorului fiind de a da un caracter de generalitate faptelor
prezente
 universul uman este înlocuit cu universul necuvântătoarelor 8de
obicei animale) pe baza unei succesiune de personificări care se
numeşte alegorie
Alegoria este o figură de stil care constă în înlocuirea unei
realităţi abstracte cu o imagine concretă pe baza unor asemănări
existente între acestea. Ea se realizează printr-o succesiune de
epitete, personificări, metafore, comparaţii.
 în fabule sunt criticate: lăcomia, lenea, minciuna, îngâmfarea,
aroganţa, prostia, credulitatea / naivitatea, demagogia,
parvenitism (îmbogăţirea rapidă prin mijloace necinstite,
depăşirea condiţiei materiale pe căi josnice), făţărnicia / ipocrizia.
 numărul de personaje din fabulă este întotdeauna foarte mic,
acestea fiind alese în strânsă legătură cu tipurile umane pe care
le reprezintă: iepurele – omul fricos, leul – omul puternic, lupul –
omul făţarnic, vulpea – omul viclean, căţelul – omul naiv
 personajele unor fabule sunt prezentate în antiteză, acest fapt
fiind evident chiar din titlu
 modurile de expunere folosite în fabule sunt: naraţiune, dialog,
monologul adresat şi descrierile (foarte rar) ocupă un spaţiu
redus oferind scurte informaţii ce ajută la caracterizarea
personajelor
 atitudinea naratorului faţă de personajele înfăţişate este diferită,
ironică, sarcastică la adresa celor aflate pe o treaptă socială
superioară şi compătimitoare, îngăduitoare la adresa celor aflate
în inferioritate
 fabulei au un caracter educativ evident prin ele realizându-se, pe
un ton glumeţ, amuzant, o critică virulentă la adresa societăţii
omeneşti.