PRONUMELE

! Partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv.

CLASIFICARE:

A. Pronume cu forme personale (îşi schimbă forma după persoană).

1. PRONUMELE PERSONAL PROPRIU-ZIS

- are forme diferite după gen, număr şi persoană, are aceleaşi cazuri ca substantivul;
- la Ac şi D dezvoltă forme accentuate [forma accentuată – răspunsul dat la întrebarea pusă pronumeleui: „Mă vede (pe mine).”, „Îmi
oferă (mie).”];
- la Ac formele accentuate sunt mereu precedate de prepoziţii specifice;
- la vocativ are forma numai pentru persoana a II-a sg. şi pl., forme identice cu nominativul;
- la genitiv are forme numai pentru persoana a III-a (pot fi precedate de articol posesiv-genitival: al lui, a ei, ale lor);
- la persoana a III-a dezvoltă forme aparte [dânsul – de + însul (pronume personal formă învechită)].

Persoana I Persoana II Persoana III

CAZUL
Sg. Pl. Sg. Pl. M sg. M pl. F sg. F pl.
el ei ea ele
N eu noi tu voi
dânsul dânşii dânsa dânsele
Ac îl/l îi/i o le
mă ne te vă
neaccentuat dânsul dânşii dânsa dânsele
Ac el ei ea ele
mine noi tine voi
accentuat dânsul dânşii dânsa dânsele
lui lor ei lor
G - - - -
dânsului dânşilor dânsei dânselor
D îi/i le/li îi/i le/li
îmi/mi ne/ni îţi/ţi vă/vi
neaccentuat dânsului dânşilor dânsei dânselor
D lui lor ei lor
mie nouă ţie vouă
accentuat dânsului dânşilor dânsei dânselor
V - - tu! voi! - - - -

2. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE

- se exprimă respectul faţă de cineva;

- sunt cuvinte compuse (dumneata – domnia + ta);
- dezvoltă forme populare care indică un grad scăzut de respect: mata, matale, mătăluţă, mătălică, tălică;
- are forme reverenţioase (grad mare de respect) – locuţiuni pronominale de politeţe: Măria Ta, Domnia Ta, Înălţimea Voastră,
Excelenţa Sa, Luminăţia Voastră;
- are forme numai pentru persoana a II-a şi a III-a.

Persoana II
CAZUL Singular Abreviere Plural Abreviere
N-Ac-V dumneata d-ta dumneavoastră d-voastră
G-D dumitale d-tale dumneavoastră dv./dvs
Persoana III
CAZUL M Singular Abreviere M Plural Abreviere F Singular Abreviere F Plural Abreviere
N-Ac
dumnealui d-lui dumnealor d-lor dumneaei d-ei dumnealor d-lor
G-D

3. PRONUMELE REFLEXIV

- ţine locul obiectului asupra căruia se reflectă direct (Ac) sau indirect (D) acţiunea verbului;
- are forme proprii, invariabile după gen şi număr, numai la persoana a III-a;
- pentru persoanele I şi a II-a împrumută formele neaccentuate de Ac şi D de la pronumele personal [când are aceeaşi persoană cu
subiectul, pronumele este reflexiv, când persoana este diferită, pronumele este personal – Eu mă spăl. (mă – reflexiv),
Ea mă cheamă.(mă - personal)].

Persoana I Persoana II Persoana III

CAZUL
Singular Plural Singular Plural Neaccentuat Accentuat
Ac mă, m-, -m- ne te vă se (pe) sine
D îmi, mi ne îţi, ţi vă, v- îşi, şi sie, sieşi
! SITUAŢII PARTICULARE DE ÎNTREBUINŢARE A PRONUMELUI REFLEXIV ŞI PERSONAL

a) Dativul posesiv: reprezintă forme neaccentuate ale pronumelui reflexiv şi personal care stau uneori pe lângă un substantiv (se leagă
prin cratimă de acesta) sau pe lângă un verb care stabileşte o legătură sintactică tot cu un substantiv. Cazul este supranumit
„posesiv”, pentru că pronumele pot fi înlocuite cu adjective posesive.
Ex. De doru-ţi (tău) mă topesc. Sufletu-mi (meu) se pierde. Vorba (mea) nu mi-ai ascultat. Vă găsesc ironia (voastră) cam deplasată.
Şi-a mai pierdut din aerele sale. Asupră-mi, în juru-ne, contra-ţi etc.

b) Dativul etic: reprezintă pronumele personale persoana I şi II sg. neaccentuat (mi, ţi) care se folosesc mai ales în literatura populară
pentru a arăta că povestitorul participă sufleteşte la desfăşurarea acţiunii, considerând că personajele îi aparţin.
! Aceste pronume nu au niciodată funcţie sintactică.
Ex. Aici mi-ai fost? Mi ţi l-a luat la scărmănat...

c) Pronumele personale neutrale: nu desemnează un obiect anume, fac parte din expresii şi locuţiuni.
! Nu au niciodată funcţie sintactică.
Ex. A luat-o la sănătoasa. Le are cu matematica. Dă-i bice!

4a. PRONUMELE POSESIV

- ţine locul posesorului arătând persoana şi numărul acestuia, dar şi al obiectului posedat identificând genul şi numărul acestuia;
- după caz îşi schimbă forma numai articolul posesiv genitival care face obligatoriu parte din corpul pronumelui;
- nu are forme pentru persoana a III-a mai mulţi posesori.
Ex. N-ai noştri, Ac-pe ai noştri, G-al alor noştri, D-alor noştri

4b. ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV

- înlocuieşte posesorul şi determină substantivul care denumeşte obiectul posedat cu care face acord în gen, număr şi caz;
- este obţinut prin conversiune de la pronumele posesiv;
- se pot folosi la sg. după substantive nearticulate nume de rudenie de care se leagă prin cratimă (maică-mea, soru-sa, mă-sa);
- când stau în faţa unui substantiv sau când determină un substantiv articulat nehotărât sunt precedate de articol posesiv genitival
păstrându-şi valoarea adjectivală (cartea mea, a mea carte, o carte a mea).

Un singur posesor Mai mulţi posesori

Numărul obiectelor posedate Genul
Persoana I Persoana II Persoana III Persoana I Persoana II
M al meu al tău al său al nostru al vostru
Un obiect posedat
F a mea a ta a sa a noastră a voastră
M ai mei ai tăi ai săi ai noştri ai voştri
Mai multe obiecte posedate
F ale mele ale tale ale sale ale noastre ale voastre

5a. PRONUMELE DE ÎNTĂRIRE

- ţine locul unei persoane insistând asupra acesteia;

- are forme diferenţiate după gen, număr, caz şi persoană;
- se întrebuinţează rar şi singure numai în poziţia de subiect, utilizarea lor fiind considerată o greşeală în limba română modernă.
Ex. Însumi am verificat.

5b. ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE

- însoţeşte şi determină substantive sau pronume personale cu care se acordă în gen, număr şi caz;
- este convertit de la pronumele de întărire.

Singular Plural
PERSOANA CAZUL
M F M F
N-Ac însămi
I însumi înşine însene
G-D însemi
N-Ac însăţi
II însuţi înşivă însevă
G-D înseţi
N-Ac însăşi
III însuşi înşişi înseşi / însele
G-D înseşi
B. Pronume fără forme personale (nu îşi schimbă forma după persoană).

1a. PRONUMELE DEMONSTRATIV

- înlocuieşte un obiect arătând apropierea, depărtarea, identitatea şi diferenţierea acestuia faţă de alt obiect (ex. Părerea acestora);
- dezvoltă forme populare şi regionale;
- ! poate fi confundat cu articolul demonstrativ contextul şi poziţia:
Ex. Cel (acela-obiectul) de jos – pronume
Cel frumos – articol

1b. ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV

- determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr şi caz (ex. Părerea aceasta);
- este convertit de la pronumele demonstrativ.
- ! poate fi confundat cu articolul demonstrativ contextul şi poziţia:
Ex. Cel (acel) deal – adjectiv
Cel frumos – articol

2a. PRONUMELE NEHOTĂRÂT

- înlocuieşte substantivul fără a da o indicaţie precisă asupra obiectului denumit de acesta (ex. Cartea tuturor);
- are forme: simple (unul, altul, tot) şi compuse (care, cine, ce, cât + oare, ori, alt, şi, fie, vre, va);
- îşi schimbă în general forma după gen, număr şi caz;
- dezvoltă forme populare: fitecine, fieştecine, oareşicare;
- locuţiuni pronominale nehotărâte: cine ştie cine (ce, care, cât), te miri cine (ce, care, cât), nu ştiu cine (ce, care, cât), care mai de
care;
- sunt mereu pronume toate formele compuse cu „cine”.

2b. ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT

- este convertit de la unele forme ale pronumelui nehotărât (ex. Toată cartea);
- determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr şi caz;
- sunt mereu adjective: alde, niscai, niscaiva, fiece;
- locuţiuni adjectivale pronominale nehotărâte: ex. Te miri ce copil.
- ! poate fi confundat cu articolul nehotărât contextul şi poziţia (ex. O fată scrie, alta citeşte. – adjectiv prin simetrie).

3a. PRONUMELE NEGATIV

- înlocuieşte substantivele negând prezenţa acestora;

- se foloseşte numai în propoziţii negative;
- are forme: simple (nimic-invariabil, nimeni) şi compuse (niciunul, niciuna).

MASCULIN FEMININ
CAZUL
singular plural singular plural
N – Ac niciunul niciunii niciuna niciunele
G-D niciunuia niciunora niciuneia niciunora

3b. ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV

- este convertit de la formele compuse ale pronumelui negativ;

- determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr şi caz.

MASCULIN FEMININ
CAZUL
singular plural singular plural
N – Ac niciun niciunii nicio niciunele
G-D niciunui niciunor niciunei niciunor

! SITUAŢII PARTICULARE DE ORTOGRAFIERE

a) Nici un = adverb + articol (ex. Nu este nici un om prost, nici un incult.)

b) Nici un = adverb + numeral (ex. Nu am nici un frate, nici mai mulţi.)
c) Nici unul = adverb + pronume nehotărât (ex. Nu-mi place nici unul, nici celălalt.)
4a. PRONUMELE INTEROGATIV

- ţine locul unui substantiv aşteptat ca răspuns la o întrebare (ex. Care pleacă?);
- se foloseşte la începutul propoziţiilor interogative;
- forme: care (fiinţe + lucruri), cine (fiinţe), ce (lucruri), cât (cantităţi);
- „ce” este invariabil;
- ! în poziţie de subiect, pronumele interogativ-relative impun verbului predicat un acord de persoana a III-a sg.

Cine? Care? Cât?

CAZUL M+F Singular Plural Singular Plural
Singular+Plural M F M+F M F M F
N-Ac Cine? Care? Care? Care? Cât? Câtă? Câţi? Câte?
G-D Cui? Căruia? Căreia? Cărora? - - Câtor? Câtor?

4b. ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV

- este convertit de la formele pronominale care, ce, cât;

- determină un substantiv nearticulat cu care se acordă în gen, număr şi caz şi stau în faţa acestuia (ex. Care copil pleacă?);
- ! în Genitiv, adjectivul interogativ „care” este precedat de articol posesiv-genitival. Acordul se face în felul următor: adjectivul face
acord în gen, număr şi caz cu posesorul, iar articolul face acord în gen şi număr cu obiectul posedat.
ex. Ale căror fete sunt florile?

5a. PRONUMELE RELATIV

- face legătura dintre o propoziţie subordonată şi regenta acesteia, deci stabileşte un raport de subordonare;
- înlocuieşte un substantiv exprimat în regentă (ex. Am văzut copilul de care îmi vorbeai.);
- are forme: simple (care, cine, ce, cât, de) şi compuse (se obţin dintr-o particulă demonstrativă variabilă şi invariabilul „ce”: cel ce);
- ce şi de sunt invariabile (Ex. Cartea de mi-ai dat-o este interesantă);
- în Genitiv, pronumele relativ „care” este precedat de articol posesiv-genitival. Acordul se face în felul următor: pronumele face
acord în gen, număr cu substantivul înlocuit, iar articolul face acord în gen şi număr cu substantivul determinat de pronume (ACORD
ÎNCRUCIŞAT):
Ex. Trandafirul a cărui tulpină s-a rupt s-a ofilit.

FORME SIMPLE
SINGULAR PLURAL
CAZUL
MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININ
N-Ac care, cine, cât care, cine, câtă care, câţi care, câte
G-D căruia, cui căreia, cui cărora, câtor cărora, câtor
FORME COMPUSE
SINGULAR PLURAL
CAZUL
MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININ
N-Ac cel ce ceea ce cei ce cele ce
G-D celui ce celei ce celor ce celor ce

5b. ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV

- este convertit de la formele pronominale care, ce, cât;

- determină un substantiv nearticulat cu care se acordă în gen, număr şi caz şi stau în faţa acestuia (ex. Mi-ai spus ce cadou ai
cumpărat.)

MODIFICĂRI DOOM2

1. Acordul adjectivului pronominal de întărire în gen, număr, persoană şi caz este obligatoriu;
2. Pronumele şi adjectivele posesive noştri, voştri se scriu întotdeauna cu un singur i, pentru că nu primesc articol;
3. Este obligatorie prepoziţia „pe” la Ac. pronumelui relativ „care” CD (ex. Omul pe care l-am văzut...);
4. În construcţii de tipul de+pronume posesiv se admite şi pluralul, dar şi singularul (ex. Un prieten de-ai mei/de-al meu, o prietenă
de-ale mele/de-a mea);
5. Pronumele şi adjectivele demonstrative de depărtare şi de identitate se scriu şi se pronunţă în felul următor:
- la feminin singular:
aceea [āčēĭā]
aceeaşi [āčēĭāş¹]
- la masculin plural:
aceia [āčēĭā]
aceiaşi [āčēĭāş¹]