PRONUMELE

Definiție: este partea de vorbire flexibilă care este un substitut al

substantivului având rol anaforic (adică reia o idee exprimată anterior, în
vederea accentuării ei – Am cumpărat două cărți. Pe aceasta o citesc eu, iar pe
aceea o iei tu.) sau rol deictic (adică întărește un sens – Noi îți adresăm
întrebări, tu răspunzi iar dumnealui, profesorul nostru, ne dă note.).

De reținut! cele mai multe tipuri de pronume pot avea comportament adjectival
devenind adejctive pronominale.

I. PRONUMELE PERSONAL

Definiție: desemnează participanții la actul de comunicare (eu/tu, noi/voi) și pe

cei care nu participă direct la actul de comunicare dar sunt evocați în acesta
(el/ea, ei/ele)

Flexiunea pronumelui personal (categorii gramaticale)

1. persoana: I, a II-a și a III-a

2. număr: singular și plural

3. gen: doar la persoana a III-a are genul masculin și feminin

4. caz: N, Ac,D, G, V (forme doar pentru persoana a II-a)

5. formă: accentuată/nonclitică și neaccentuată/clitică

singular plural
caz pers. III pers. III
pers. I pers. II pers. I pers. II
masc. fem. masc. fem.
N eu tu el ea noi voi ei ele
(pe)mine (pe)tine (pe)el (pe)ea (pe)noi (pe)voi (pe)ei (pe)ele
Ac
mă,m- te, te- îl, l- o, -o ne, ne- vă, v- îi, i- le, le-
mie ție lui ei nouă vouă lor lor
D
îmi, mi, mi- îți, ți, ți- îi, i, i- îi, i, i- ne, ni, ne- vă, vi, v- le,li, le- le,li, le-
(al,a,ai, (al,a,ale, (al,a,ai, (al,a,ai,
G -- -- -- --
ale) lui ai) ei ale) lor ale) lor
V -- tu! -- -- -- voi! -- --
Funcțiile sintactice ale pronumelui personal:

1. subiect: el este trist (N)

2. nume predicativ:
 prietenul meu cel mai bun este el.(N)
 florile sunt pentru ea (Ac)
 cărțile sunt ale lor (G)
 reușita este grație ție (D)
3. complement direct:
 nu îl cunosc. Pe tine nu te mai cunoaște nimeni (Ac)
4. complement indirect:
 I-am spus să plece. Bravo lui! (D)
5. complement indirect posesiv
 Îmi strălucește părul. I-am auzit vocea. (D)
6. atribut
 Mi-a plăcut cadoul de la tine (Ac)
 plecarea ei m-a întristat (G)
 frumoasa-i casă era pe deal (D)
7. complement prepozițional
 se teme de tine (Ac)
 acționează contra lui (G)
8. complement de agent:
 desenul a fost făcut de el (Ac)
9. complement de loc
 A ajuns la mine (Ac)
 stă liniștit în fața lor (G)
10. complement de timp
 după tine, a venit și Maria (Ac)
11. complement de mod
 vorbește ca mine (Ac)
12. complement de cauză
 am fost pedepsit pentru voi (Ac)
13. complement de scop
 am un curs și pentru el m-am pregătit (Ac)
DE REȚINUT!
 pronumele însul, însa, înșii, însele sunt pronume personale; ele apar în
conbinație cu prepozițiile întru, dintru, printru: într-însul, dintr-însul, printr-
însul

Anticiparea și reluarea prin forme neaccentuate ale pronumelui personal

substantivele și pronumele cu f.s. de CD sau CI pot fi dublate astfel:

1. prin anticipare: L-am așteptat pe Ion
2. prin reluare: Mariei i-a oferit o floare.

Important!
complementul dublat si pronumele cu formă neaccentuată au o singură
funcție sintactică și se analizează împreună. (l-...pe Ion = CD; Mariei i- = CI)

DE REȚINUT CU PRIVIRE LA PRONUMELE PESONAL!

1. complementul indirect posesiv este un tip special de CI care exprimă posesia

(dativ posesiv)
exemple:
 i-a murit pisica. (pisica lui)
 ți-am văzut cartea în librării. (cartea ta)
 mi-a pus lacăt gurii. (gurii mele)
 îmi bate cineva la ușă. (ușa mea)
 ni s-a spart oglinda mașinii. (mașinii noastre)
2. prin conversiune pronumele personal poate deveni substantiv: eul creator
3. există două situații în care pronumele personal nu are funcție sintactică:
 forme neaccentuate de Ac și D la persoana III care fac parte din
structura unor expresii și nu au nici un referent. În acest caz pronumele are
valoare neutră
 Dă-i cu bere, dă-i cu vin.
 A luat-o la sănătoasa.
 Le zice bine.
 dativul etic specific limbajului popular:
 Vor să mi te omoare
 Mi ți-l luă și mi ți-l aruncă...
4. pronumele personal și cel reflexiv NU pot avea comportament adjectival
(nu pot fi adjective pronominale)
II. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEȚE

 arată respectul față de o persoană

 are doar persoana a II-a și a III-a
 categorii gramaticale: persoana, numărul, genul și cazul

Exemple de pronume de politețe:

 dumneata, dumneavoastră, dumitale

 dumnealui, dumneaei, dumnealor
 mata, matale, mătăluță, mătălică, tălică (regionalisme)
 domnia voastră, domniile voastre
 dânsul, dânsa, dânșii, dânsele

Exemple de locuțiuni pronominale de politețe:

 Majestatea Voastră, Alteța Voastră, Înălțimea Sa/Voastră

Sanctitatea Voastră, Presfinția Voastră, Înalt Preasfinția Voastră,
Eminența Voastră (pentru papă/patriarhi/preoți/cardinali)
 Excelența Voastră/Sa (ambasadori sau miniștri)

III. PRONUMELE REFLEXIV

persoana I persoana II persoana III

caz forma
singular plural singular plural singular plural
acc mine noi tine voi sine sine
Ac
neacc mă, m- ne,ne- te, te- vă, v- se, s- se, s-
acc mie nouă ție vouă sie, sieși sie, sieși
D
neacc îmi, mi ne,ni îți, ți- vă, v-, vi își, și își, și

 FUNCȚII SINTACTICE ALE PRONUMELUI REFLEXIV:

1. complement direct: Nu te-ai văzut în oglindă? (Ac). Se cunoaște pe sine. (Ac)

2. complement indirect: Mi-am impus diferite restricții. (D)
3. complement indirect posesiv: Mi-am pierdut paltonul (D)
4. complement prepozițional: S-a bazat pe sine (Ac); A reușit grație sieși (D)
5. nume predicativ: Cartea este pentru sine (Ac)
6. atribut(dativ posesiv): Te binedispui cu gândurile-ți frumoase. (D)
7. circumstanțial de loc: Mi-a făcut loc lângă sine (Ac)
8. circumstanțial de scop: Învață pentru sine (Ac)
DE REȚINUT!!

1. a nu se confunda pronumele reflexiv cu pronumele personal. Pronumele

reflexiv are totdeauna aceeași persoană și număr cu verbul:
 mă întreb... = pronume reflexiv
 mă întreabă... = pronume personal
 mă spăl ... = pronume reflexiv
 mă spală... = pronume personal
 eu îmi spăl cămașa = pronume reflexiv
 el îmi spală cămașa = pronume personal

2. pronumele reflexiv poate fi cu /fără funcție sintactică.

Metode de a afla dacă are funcție sintactică:
 forma neaccetuată poate fi reluată prin cea accentuată:
mă cunosc îndeajuns de bine pe mine. (CD); mi-am impus mie (CI)
 pronumele nu este obligatoriu pentru verb: se spală/spală rufe, se
îmbracă/îmbracă păpușa, își cumpără/cumpără o rochie.
 pronumele poate fi înlocuit cu o altă formă pronominală de același caz:
se spală/te spală; se îmbracă/îl îmbracă; îmi spun/îi spun

3. pronumele personal și cel reflexiv NU pot avea comportament adjectival

(nu pot fi adjective pronominale)

4. pronumele reflexiv poate deveni prin conversiune:

 substantiv: un sine, sinele, în sinea lui...
 adjectiv: propunerea în sine nu e rea
 adverb: acționează prin sine și pentru sine.

IV. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV

 exprimă posesia

ATENȚIE!
 pronumele posesiv este totdeauna însoțit de al/a/ai/ale.
Excepție: atunci când stă lângă o prepoziție marcă a genitivului.
Al meu este mai înalt.
Luptă împotriva mea. Se uită în jurul său.
 lui, ei, lor sunt pronume personale în genitiv, NU pronume posesive.
 persoana I persoana II persoana III
meu, mea, tău, ta, său, sa,
mei, mele tăi, tale săi, sale
nostru, noastră, vostru, voastră,
--
noștri, noastre voștri, voastre

Funcții sintactice ale pronumelui posesiv:

1. atribut adjectival: ideea ta este strălucită.
2. subiect: ai mei sunt acasă. (N)
3. nume predicativ: cartea este a mea. (N)
4. complement direct: pe ai tăi i-am cunoscut vara trecută. (Ac)
5. complement prepozițional: se tem de ai noștri. (Ac). se răsfrânge asupra alor
noștri. (G)
6. circumstanțial de loc: merg până la ai tăi. (Ac). mașina s-a oprit în fața alor
tăi (G)
7. circumstanțial de mod: vorbesc ca ai mei. (Ac)
8. circumstanțial de timp: am sosit la școală înaintea alor tăi (G)
9. circumstanțial de cauză: m-a pedepsit pentru ai tăi. (Ac)
10. circumstanțial de scop: s-a sacrificat pentru ai săi. (Ac)
11. atribut: cartea de la ai tăi a fost interesantă (Ac) cartea alor tăi m-a
impresionat. (G)
Adjectivul pronominal posesiv:
are funcție sintactică de atribut adjectival și se acordă în gen, nr și caz cu
substantivul lângă care stă
ex. cartea mea este nouă.
a nu se confunda cu pronumele posesiv:
ex. pixul meu scrie frumos – adjectiv pron. posesiv
pixul alor mei scrie frumos – pronume posesiv.

V. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV.

Definiție: face referire la un obiect sau ființă exprimând apropierea,

depărtarea, diferența sau identitatea.
1. Pronume demonstrativ de apropiere:
masculin feminin
caz
singular plural singular plural
N, Ac acesta, ăsta aceștia, ăștia aceasta, asta acestea, astea
G, D acestuia, ăstuia acestora, ăstora acesteia, ăsteia acestora, ăstora
2. Pronume demonstrativ de depărtare:

masculin feminin
caz
singular plural singular plural
N, Ac acela, ăla aceia, ăia aceea, aia acelea, alea
G, D aceluia, ăluia acelora, ălora aceleia, ăleia acelora, ălora

3. Pronume demonstrativ de identitate:

masculin feminin
caz
singular plural singular plural
N, Ac același aceiași aceeași aceleași
G, D aceluiași acelorași aceleiași acelorași

4. Pronume demonstrativ de diferențiere:

masculin feminin
caz
singular plural singular plural
cealaltă, celelalte,
N, Ac celălalt,ăstălalt ceilalți, ăilalți
ăstălaltă ălelalte
celuilalt, celorlalți, celeilalte, celorlalte,
G, D
ăstuilalt ăstorlalți ăsteilalte ăstorlalte

Funcțiile sintactice ale pronumelui demonstrativ:

1. subiect: aceea e cea mai bună prietenă. (N)

2. nume predicativ: părinții mei sunt aceștia.
3. complement direct: pe acesta l-am văzut la grădiniță. (Ac)
4. complement indirect: l-am dat acestuia mașina. (D)
5. complement prepozițional: citesc despre acesta.
6. circumstanțial de loc: am fost la acesta (Ac). am oprit mașina în fața
acestuia (G)
7. circumstanțial de timp: am ajuns odată cu acesta (Ac). am ajuns la școală
înaintea acestuia. (G)
8. circumstanțial de mod: merge ca acesta (Ac)
9. circumstanțial de cauză: m-a bătut pentru acesta (Ac)
10 circumstanțial de scop: am un examen și pentru acesta învăț. (Ac)
11. atribut prepozițional: cartea de la acesta mi-a plăcut mult. (Ac)
12. atribut genitival: cartea acestuia este groasă (G)
13. apoziție: elevul, adică acesta din clasa a treia, a plâns. (N)

Adjectivul pronominal demonstrativ:

stă lângă un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz
are funcție sintactică de atribut adjectival.
exemple: aceasta este roșie. (pronume demonstrativ)
floarea aceasta este roșie (adjectiv pron. dem.)
a nu se confunda cu pronumele demonstrativ:
 mașina acesteia este roșie (pron. dem., fem. sg. G)
 mașina aceasta este roșie (adjectiv pron.dem, se acordă cu substantivul
mașina în gen, nr și caz – fem, sg, N)
forme corecte și greșite:
corect: fetelor acestora le-am oferit flori
greșit: fetelor acestea ....
corect: părul băiatului aceluia ...
greșit: părul băiatului acela....

VI. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV

 este marcă lexicală e enunțului interogativ

Flexiunea pronumelui și adjectivului pronominal interogativ:
CARE:
N. și Ac = care
G. și D. = cărui(a) /cărei(a) / căror(a)

CINE:
N. și Ac = cine
G. și D. = cui
atenție!! pronumele interogativ cine? nu poate deveni adjectiv pronominal

CE:
N. și Ac = ce?
G. și D. = nu are forme.
atenție:
corect: ce-i cu întrebările astea? greșit: ce-s cu întrebările astea?
CÂT:
N. și Ac = cât/câtă / câți / câte
G. și D. =câtor(a)
atenție:
- pentru genitiv :
- se adaugă un a la final: copiii câtora nu vin?
- se face cu construcția a+ acuzativ: cărțile a câți copii....?
- pentru dativ:
- se face cu construcția la+ acuzativ: la câți copii le-ai dat cadouri?

AL CÂTELEA: se folosește pentru a arăta ordinea

N. și Ac = al câtelea/ a câta
G. și D. = nu are forme

Funcții sintactice ale pronumelui interogativ:

atenție!!! funcția sintactică a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a

cuvântului așteptat ca răspuns la întrebare

Adjectivul pronominal interogativ:

- când însoțește un substantiv cu care se acordă în gen, nr și caz

- are funcția de atribut adjectival
Exemple:
- ce mănânci? =pronume / ce prăjitură mănânci? =adjectiv
- câte ai citit? = pronume / câte cărți ai citit? = adjectiv
- cărora dintre fete le-ai dat flori? = pron / căror fete le-ai dat flori?=adj.
ATENȚIE!!!
 locuțiunea interogativă ce fel de este totdeauna adjectivală: ce fel de
cărți...
 de ce poate fi confundat cu locuțiune adverbială!!
- pentru a evita confuzia: dacă de se poate înlocui cu pentru și răspunsul
așteptat va folosi prepoziția de...atunci avem de-a face cu pronume.
- exemplu: de ce ai întârziat? de=pentru și răspunsul va începe de obicei cu de:
de frică, de asta...
 ce poate fi:
- interjecție: Ce? Crezi că are dreptate? – arată atitudinea afectivă a
vorbitorului
- sinonim cu interjecția poftim: n-am adus banii. ce?
- adverb sau adjectiv în enunțuri exclamative: ce desen! ce cuminte s-a făcut!
(adj) ce repede aleargă! (adverb)
 cât mai poate fi și adverb interogativ:
- lângă un verb intanzitiv: cât ai alergat?
- lângă un verb care exprimă durata: cât a durat concertul?
- în structuri în care apar adjective sau adverbe ce arată gradația + prep. de:
Cât de înaltă s-a făcut Ioana? Cât de bine ai învățat lecția?
- în propoziții exclamative: cât de mult te apreciez!
 cât mai poate fi și:
- prepoziție: apare în comparații și stă înaintea unui substantiv/pronume
băiatul este înalt cât bradul
- conjuncție: când introduce propoziții CT, concesive, consecutive (vorbirea
populară)
PP CT
se comportă bine/cât știe/ că îl putem ajuta
CV PP
cât e el de deștept/tot se mai înșeală câteodată
PP P consec.
gemea/ cât îți era mai mare mila
- substantiv neutru: aflați câtul...
- apare în locuțiuni adverbiale: nu știu cât / te miri cât
- adverb: lângă un numeral cardinal: merg câte trei...

VII. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV

- poate avea rol dublu: face referire la un obiect/ ființă sau are rol conector
între un termen regent și propoziția subordonată
exemple:
câinele /care-mi place/e negru (prop. principală=cîinele ...e negru; prop.
subordonată atributivă=care-mi place; care=subiect)
- are forme comune cu interogativul (care, cine, ce cât, câtă, câți, câte, al
câtelea, a câta) la care se adaugă pronumele relativ compus ceea ce:
a cumpărat ceea ce a găsit.
Funcții sintactice: aceeași cu a propoziției subordonate pe care o introduce

Adjectivul pronominal relativ:

- a nu se confunda cu pronumele relativ!!!
atenție:
- cât și ce sunt adverbe relative când:
- stau lângă verbe intranzitive: văd cât ai alergat
- stau lângă verbe care arată durata: merse ce merse, până ajunse la palat
VIII. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT

Funcțiile sintactice ale pronumelui nehotărât:

Adjectiv pronominal nehotărât:
-când stă lângă un substantiv cu care se acordă în gen, nr și caz.
- funcția sintactică = atribut pronominal

atenție!!
 un și o pot deveni adjective pronominale nehotărâte atunci când se combină
cu un alt pron sau adjectiv pronominal nehotărât sau demonstrativ:
un băiat aleargă, altul/celălalt privește.
o fată citește, cealaltă/alta desenează.
 locuțiunile pronominale nehotărâte: nu știu cine (cineva), nu știu ce (ceva),
cine știe cine (cineva), te miri cine (oarecare, oarecine), cine știe ce (ceva),
te miri ce (ceva), câte și mai câte (multe).
!!!! a nu se confunda locuțiunile pronominale nehotărâte cu pronumele relative:
a bătut la ușă nu știu cine = locuțiune pronominală
nu știu 1/ cine a bătut la ușă.2/ =pronume relativ
 tot poate avea și alte valori morfologice:
- adverb:
- când arată continuitatea: am tot discutat și nu am găsit soluții.
- când introduce o subordonată concesivă: chiar dacă plouă1/, tot voi ieși la
plimbare2/.
- când este folosit pentru gradele de comparație: tot atât de bună ca ...
- substantiv (când are sensul de întreg, total, ansamblu): armonia totului
 unele pronume nehotărâte pot avea valoare neutră:
-una, alta: alta acum!; să-ți spuna una și mai...
- tot: martorul a văzut tot...; tot ce se întâmplă/ ce e de văzut
- alte cele: a terminat cu pariurile acum s-a apucat de alte cele.
 vreo este un semiadverb având sensul de aproximativ, circa: au venit vreo
câțiva colegi/ am nevoie de vreo 2-3 zile/ au venit vreo cinci colegi
 tot, oricât, mult, puțin, atât = adverbe când sunt lângă verbe intranzitive
am mers atât/puțin/mult.
mă bucur puțin.
IX. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV:
- înlocuiește numele obiectelor prezentate ca inexistente
- se folosește în enunțuri negative
- nu are persoană
Forme: nimeni, nimănui, nimic, niciunul, niciuna, niciunii, niciunele, niciunuia,
niciuneia, niciunora.
Funcțiile sintactice ale pronumelui negativ:

IMPORTANT:
 nimeni și nimic nu pot fi adjective pronominale negative, doar niciunul și
niciuna:

 a nu se confunda nicunul (pron nehotărât) cu:

- omonimul său: nici unul.(nici=conjuncție; unul= pronume nehotărât) nici unul, nici
altul nu au terminat treaba.
-structura omonimă nici un în care nici=conjuncție iar un = numeral: nu am nici un
apartament, nici două.
  nimeni și nimic pot deveni prin conversiune:
- substantiv: băiatul e un nimeni
- substantiv neutru: am cumpărat nimicuri
- substantiv feminin: examenul a fost o nimica toată.
- locuțiune adjectivală: el este un om de nimic. viața de nimic pe care o duce...

X. ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE:

- însoțește un substantiv sau un pronume și precizează prin insistență persoana
la care se referă
- are funcție de atribut adjectival
Forme: