VERBUL

 Este o parte de vorbire flexibilă care exprimă acțiuni, evenimente și stări.

 Are 4 categorii gramaticale: mod, timp, număr, persoană,diateza
 Verbul are 4 conjugări (pt a afla conjugarea verbul trebuie pus la infinitiv):
I - terminația a ( a ara, a uda, a urca)
II – terminația este diftongul ea (a bea, a vrea)
III – terminația e (a culege, a spune, a permite)
IV- terminația i sau î (a urî, a lovi, a iubi, a vârî)
Atenție! Verbele a crea și a agrea au conjugarea I deoarece nu se termină cu
diftongul ea ci cu vocala a: cre-a, a-gre-a.

CLASIFICARE:
A. VERBE PREDICATIVE/PERSONALE: se află la un mod predicativ/personal

B. VERBE NEPREDICATIVE/NEPERSONALE: se află la un mod nepersonal.

verbe copulative: nu are înțeles de sine stătător ci are nevoie de un nume

predicativ pentru a forma predicatul (nominal)

 a fi: când are ca sinonim sensurile lui „a exista” (a se afla,a se găsi, a trăi, a
trece, a se duce, a se întâmpla, a fi necesar, a costa,etc)
 a deveni: este totdeauna copulativ
 a ieși / a se face / a ajunge – când au sensul lui „a deveni”
 a însemna: când nu are sensul propriu de a nota/ a scrie pe ceva/ a marca
printr-un semn
 a părea: când prezintă caracteristica subiectului „ea părea bolnavă” sau în
construcții verbale impersonale: pare mai simplu să mergi pe jos.
 a rămâne: când nu are sensul propriu de a sta pe loc
 a se naște: când nu are sensul propriu de a veni pe lume „românul s-a născut
poet”

verbe auxiliare:
 a fi : intră în alcătuirea:
 viitor anterior „eu voi fi terminat treaba...”
 condițional optativ/conjunctiv timpul perfect: eu aș fi terminat
treaba/ să fi terminat treaba
 construcții pasive: el a fost bătut
  a avea: intră în alcătuirea:
 indicativ, perfect compus: eu am terminat treaba
 indicativ, viitor popular: eu am să termin treaba
 condițional optativ: eu aș termina treaba/ eu aș fi terminat treaba
 viitor în trecut: eu aveam să termin...
 a vrea/a voi:
 viitor standard: eu voi termina treaba
 viitor anterior: eu voi fi terminat treaba
Notă! verbul a fi poate fi predicativ, auxiliar sau copulativ

O ALTĂ CLASIFICARE A VERBELOR:

1. verbe personale: care au forme pentru toate persoanele

2. verbe impersonale: ca înțeles acțiunea lor nu poate fi atribuită unei

persoane, iar ca formă sunt unipersoanle având doar persoana a IIIa singular:
 se referă la fenomene meteorologice: ninge, tună, viscolește
 verbe psihologice: îmi pare bine că...
 se referă la numele cuiva: Mă cheamă Ionescu. Îmi zice campionul
 construcții cu vb a fi predicativ: E frig/ e luni / mi-e sete (atenție! Aici
substantivele de după verb sunt subiectul)
 construcții în care vb este la un mod nepersonal: Este corect a spune
adevărul.
 Verbe care devin impersonale în context: eu alerg – se aleargă repede pe
pistă
 Alte verbe și construcții impersonale:
 Este bine să...
 Se știe că..
 Trebuie să...

DE REȚINUT:
 verbe unipersonale: a cotcodăci, a lătra, a consta. Aceste verbe nu sunt
impersonale și au persoana a III-a plural.
 Unele vb impersonale pot fi folosite ca personale: profesorul tună si
fulgeră...
 Nu confunda!
 Mă cheamă Dan. – vb impersonal, fără subiect
 Nașii l-au botezat Dan – vb personal, cu subiectul nașii
 Mă numesc Dan – vb personal cu subiect inclus eu.
LOCUȚIUNILE VERBALE: un grup unitar de cuvinte care are ca sinonim un verb
„el a luat-o la sănătoasa”
 MODURILE ȘI TIMPURILE VERBALE

I. MODURI PREDICATIVE/PERSONALE:

1. INDICATIV:
prezent: eu merg
imperfect: eu mergeam/ tu mergeai/ el mergea/....
 acțiune neterminată din trecut
 spre finalul verbului apare un a
 atenție la verbul a vrea! Corect este să îl înlocuiești cu conjugarea lui
a voi: eu voiam, tu voiai, el voia, noi voiam, voi voiați, ei voiau
perfect compus: eu am mers/ tu ai mers
 folosește verbul auxiliar a avea
perfect simplu: are terminațiile: i , și, silabă accentuată, răm , răți, ră
mersei, merseși, merse, merserăm, merserăți, merseră
mai mult ca perfect: se adaugă un „se” la timpul perfect simplu?
mersesem, merseseși, mersese, merseserăm, merseserăți, merseseră
viitor stardard: eu voi merge
viitor anterior: voi fi mers
viitor în trecut: eu aveam să merg ( a avea+ conjuncția subord. să+ vb bază)
viitor popular: eu o să merg/ eu am să merg

2. CONJUNCTIV:
prezent: eu să merg
perfect: eu să fi mers

3. CONDIȚIONAL-OPTATIV: exprimă o dorință

prezent: eu aș merge
perfect: eu aș fi mers

4. IMPERATIV: exprimă o poruncă/ un îndemn

!!! are doar persoana a 2a singular/plural
forma afirmativă: Mergi mai repede!
forma negativă: pentru forma de singular: nu + forma de infinitiv
Nu merge pe gazon!
!!!! verbul a fi: fii vesel! nu fi vesel!
II. MODURI NEPERSONALE:

1. INFINITIV: forma de dictionar a unui verb

- forma scurtă:
 cu prepoziția „a”: a merge pe jos este bine.
 fără prepoziția „a”: eu pot merge pe jos.
- forma lungă: o formă inversă veche, rară de condițional optativ terminată cu
„re”
„închinare-aș și n-am cui...”
!!! cum îl deosebesc de substantiv? dacă este substantiv îl pot articula în context:
exemple:
 „închinare-aș și n-am cui...” – verb la infinitiv forma lungă
 eu aduc închinare Domnului. – substantiv deoarece îl pot articula

2. PARTICIPIUL: se termină în t sau s

- apare în componența unor moduri și timpuri compuse: eu aș fi citit
verbul la participiu devine:
- adjectiv provenit din vb la participiu: când stă lângă un substantiv
ex. are un glas răgușit! este o fire deschisă!
- adverb provenit din vb la participiu: când însoțește un verb
ex. a vorbit răgușit! a vorbit deschis despre...

3. GERUNZIUL: se termină în ind/ ând

- devine adjectiv când se acordă în gen, nr și caz cu substantivul
 Cu mâna tremurândă atinse floarea – adjectiv (se acordă cu substantivul
mâna)
 Sania alunecând prindea viteză - vb la gerunziu (nu se acordă în nr și gen cu
substantivul sania)

4. SUSPIN: este însoțit de prepozițiile: de, la din, după, pentru

de spălat, de mers, de cântat
m-am plictisit de așteptat.
 CONSTRUCȚII VERBALE:

1. construcții active: acțiunea o face subiectul asupra altui obiect

Ionel citește o carte.

2. construcții pasive: subiectul suportă acțiunea făcută de altcineva

Cartea este citită de Ionel.

3. construcții reflexive: subiectul face acțiune și tot el o suportă/ face acțiunea

în propriul lui interes:
!!! verbul este însoțit de pronumele reflexiv forma neaccentuată: a se teme, a se
spăla
Ionel se spală cu săpun. Eu mă pieptăn cu peria.

Tipuri de construcții reflexive:

 În care pronumele reflexiv are funcție sintactică proprie. În acest caz nu
face parte din predicat: Se apără cu argumente solide. Își alege o meserie
intersantă.
 În care pronumele reflexiv intră în structura verbului pt că nu are
funcție sintactică proprie: Se gândește la mama. Și-a adus aminte de temă.
(pronumele face parte din predicat)

De reținut!
 Verbele din construcțiile pasive la formă personală formează predicate
verbale:
 Fusese încurajat de profesor să participe... =indicativ, mai mult ca
perfect
 Să fi fost lăudat, acum avea curaj mai mult. – conjunctiv, perfect

 Există și o formă reflexiv-pasivă: prin atașarea pronumelui reflexiv se la

forma activă. Apare doar la persoana a IIIa
Exemplu:
 Profesorii corectează lucrările - construcție activă
 Lucrările se coretează în alt județ - construcție reflexiv-pasivă
 Copiii citesc cărțile la bibliotecă - construcție activă
 Cărțile se citesc la bibliotecă. construcție reflexiv-pasivă
 Posibile confuzii:
 Vinetele sunt coapte de mama.- PV exprimat prin vb a coace la forma
pasivă
 Toamna, vinetele sunt coapte. – PN exprimat prin vb copulativ + nume
predicativ

 Modul condițional optativ, perfect – construcție activă

Dacă avea mașină, i-ar fi așteptat în gară pe prieteni.
 Modul condițional optaiv, prezent – construcție pasivă
Dacă ar fi așteptat de prieteni la gară, s-ar simți mai bine.