Verbul

Clasificare:
- Predicative
- copulative
- auxiliare
- transitive
- intranzitive
- personale
- impersonale

1. Verbele predicative – formează singure predicatul

2. Verbele copulative – ajută la formarea predicatului nominal
Acestea sunt:
a. a fi - este copulativ când NU poate fi înlocuit cu: a exista
A se afla
A se găsi
A proveni
A locui
A costa
P.N.
Cartea este 15 lei.
Se poate înlocui cu ,,costă” ESTE VERB PREDICATIV

P.N.
Cartea este frumoasă.
NU se poate înlocui cu niciunul din verbele enumerate ESTE VERB
COPULATIV, iar împreună cu NUMELE PREDICATIV ,,frumoasă” formează PREDICATUL
NOMINAL

b. a deveni – este întotdeauna copulativ

P.N.
Fratele meu a devenit medic.

c. a ieși – este copulativ când are înțelesul de a deveni

P.N
Fratele meu a ieșit medic.
 d. a ajunge –este copulativ când are înțelesul de a deveni.
P.N.
Fratele meu a ajuns medic.

e. a se face – este copulativ când are înțelesul de a deveni.

Fratele meu s-a făcut medic.

f. a rămâne – este copulativ când NU are înțelesul de ,,a sta” (a rămâne acasă, la școală, la
gară etc)
P.N.
A rămas uimit de răspunsul dat.

Nu are înțelesul de a rămâne acasă, la școala ESTE VERB COPULATIV

și formează împreună cu numele predicativ ,,uimit” predicatul nominal

g. a însemna – este copulative când NU are înțelesul de ,,a scrie”

Gestul lui înseamnă refuz.

NU are înțelesul de a scrie ESTE VERB COPULATIV și

formează împreună cu numele predicative ,,refuz” predicatul nominal

h. a părea – este copulative când se află la construcție active.

Colegul meu pare bolnav.

ESTE LA CONSTRUCȚIE ACTIVĂ ESTE VERB

COPULATIV și formează împreună cu numele predicativ ,,bolnav” predicatul nominal.

3. Verbele auxiliare – ajută la formarea unor moduri și timpuri compuse.

Acestea sunt:
a. A fi
b. A avea
c. A vrea / a voi

A fi – este auxiliar când ajută la formarea:

- Modului indicativ – timp viitor anterior: eu voi fi învățat; tu vei fi învățat

- Modului conjunctiv – timp perfect: eu să fi învățat; tu să fi învățat
- Modului conditional-optativ – timp perfect: eu aș fi învățat; tu ai fi învățat
- Construcției pasive: eu am fost lăudat; tu ai fost lăudat
- Infinitiv perfect: a fi învățat
A avea – este auxiliar când ajută la formarea:

- Modului indicativ – timp perfect compus – eu am învățat; tu ai învățat

- Condițional-optativ – timp present – eu aș învăța; tu ai învăța
- Condițional-optativ – timp perfect – eu aș fi învățat; tu ai fi învățat

A vrea / a voi – este auxiliar când ajută la formarea:

- Modului indicativ- timp viitor standard – eu voi învăța, tu vei învăța
- Modului indicativ- timp viitor anterior – eu voi fi învățat, tu vei fi învățat

4. Verbele tranzitive – sunt acele verbe care acceptă după ele complement direct (ce? Pe
cine?)

Ex: Ana citește. – verbul citește acceptă complement direct, desi nu este exprimat

ce citește? (o carte, o compunere, o poezie etc)

C.D.
Ana a cumpărat o floare.
Ce a cumpărat?

5. Verbele intranzitive – sunt verbele care nu acceptă după ele complement direct

Exemplu de verbe și locuțiuni verbale intransitive:

- A fugi, a alerga, a veni, a merge, a aluneca, a ploua, a ninge, a burnița, a ofta, a tremura, a
tuși, a râde, a-și da seama, a-și lua rămas bun, a se da de-a dura
- Verbele: contez, mizez, mă bazez, mă bizui, mă supăr, mă înfurii – cer după ele un
complement prepozițional sau o propoziție subordonată completivă prepozițională.

6. Verbele personale – sunt verbele care au forme pentru toate persoane

-acceptă subiect cu care se acordă în persoană si număr
- se conjugă la toate persoanele – la singular și plural

7. Verbele impersonale – nu acceptă un subiect care denumește o persoană

- se mai numesc și unipersonale pentru că au formă numai pentru
persoana a III a singular
- există verbe și construcții verbale care sunt întotdeuna
impersonale sau care devin impersonale în funcție de context.

a. Verbe și construcții care sunt întotdeauna impersonale:

- Când exprimă fenomene ale naturii: plouă, ninge, se innorează, se înserează, se
înseninează
- Când referirea se face printr-un complement direct sau indirect
 C.D S.
Mă doare capul.
- Când se referă la denumirea unei personae:
Mă cheamă Ana.

b. Verbe și construcții verbale impersonale cu subiect.

- Când verbul ,,a fi” formează predicat nominal în construcție cu un adverb: e bine; e rău, e
ușor; e posibil; e cert
Acceptă subiect un verb la un mod nepresonal:

S
E bine a învăța.
EXPRIMAT PRIN VERB LA INFINITIV

- Când verbul ,,a fi” este însoțit de un substantiv care denumește stări fiziologice, sufletești
sau exprimă existența:

Mi-e sete. e- funcție sintactică de predicat verbal

- valoare morfologică de verb predicativ impersonal
sete – funcție sintactică de subiect
-valoare morfologică de substantiv comun simplu

Mi-e frică.
E noapte.
E decembrie.
E iarnă.

- Când verbele permit subiect nonuman.

Îmi place literature.

Verb predicative impersonal

c. Verbe și construcții care devin impersonale în funcție de context:

P.V.
El spune lecția.
Verb predicativ, personal
P.V.
Se spune adevărul rareori.
Verb predicativ, impersonal (nu i se poate atrbui un subiect uman)
P.V,
El cunoaște rezultatul analizelor.
Verb predicative, personal
P.V.
Se cunoaște rezultatul analizelor
Verb predicative, impersonal
 !!! Atentie!
P.V.
Am rămas acasă după-amiază.
Verb predicativ, personal
P.N.
Am rămas uluit de gestul său.
Format din verbul copulative ,,am rămas” și numele predicativ ,,uluit”
P.V.
Rămâne să ne auzim mâine.
Verb predicativ, impersonal (nu acceptă subiect)
P.V
A ajuns la școala devreme.
Verb predicativ, personal
P.N.
Marius a ajuns celebru.
Format din verbul copulativ ,, a ajuns” și numele predicativ ,,celebru”
P.V.
Ajunge cât ai învățat!
Verb predicativ, impersonal
P.V.
Și-a însemnat tema pe caiet.
Predicat verbal, personal
P.N.
Atitudinea lui înseamnă război.
Format din verbul copulative ,,înseamnă” și numele
predicativ ,,război”
P.V
Înseamnă că nu ai înțeles nimic.
Verb predicativ, impersonal
P.V.
El era în fața școlii.
Verb predicativ (se poate înlocui cu ,,se afla”), personal
P.N.
Era liniștit când am ajuns.
Format din verbul copulative ,,era” și numele predicativ ,,liniștit”
 P.V.
Era să alunece.
Verb predicativ

CONJUGĂRILE
În limba română există 5 conjugări
- Pentru a afla cărei conjugare îi aparține un verb – indiferent de modul și timpul acestuia –
trebuie trecut la infinitiv (forma de dicționar)
- În funcție de terminația acestuia de la infinitiv, acesta poate aparține uneia dintre
conjugări, astfel:
Conjugarea I – terminația de infinitiv – a – a pleca, a mânca, a învăța
Conjugarea a II a – terminația de infinitiv – ea – a părea, a tăcea, a bea
Conjugarea a III a – terminația de infinitiv – e – a merge, a crede, a face
Conjugarea a IV a – terminația de infinitiv – i – a veni, a primi, a iubi
Conjugarea a V a – terminația de infinitiv – î – a coborî, a urî, a doborî

Modurile verbelor

1. Personale / predicative: indicativ

Conjunctiv
Condițional-optativ
Imperativ
2. Nepersonale / nepredicative: infinitiv (forma din dicționar)
Participiu
Supin
Gerunziu
Timpul – surprinde momentul în care are loc acțiunea

1. Personale / predicative
Verbul a învăța
Modul indicativ
Persoana Timp present timp imperfect timp perfect compus
I sg Eu învăț eu învățam eu am învățat
II sg Tu înveți tu învățai tu ai învățat
 III sg El/ea învață el/ea învăța el/ea a învățat
I pl Noi învățăm noi învățam noi am învățat
II pl Voi învățați voi învățați voi ați învățat
III pl Ei/ele învață ei/ele învățau ei/ele au învățat

Persoana Timp perfect simplu timp mai mult ca perfect timp viitor standard
I sg Eu învățai eu învățasem eu voi învăța
II sg Tu învățași tu învățaseși tu vei învăța
III sg El/ea învăță el/ea învățase el/ea va învăța
I pl Noi învățarăm noi învățaserăm noi vom învăța
II pl Voi învățarăți voi învățaserăți voi veți învăța
III pl Ei/ele învățară ei/ele învățaseră ei/ele vor învăța
Persoana Timp viitor anterior timp viitor popular timp viitor popular
I sg Eu voi fi învățat eu o să învăț eu am să învăț
II sg Tu vei fi învățat tu o să înveți tu ai să înveți
III sg El/ea va fi învățat el/ea o să învețe el/ea are să învețe
I pl Noi vom fi învățat noi o să învățăm noi avem să învățăm
II pl Voi veți fi învățat voi o să învățați voi aveți să învățați
III pl Ei/ele vor fi învățat ei/ele o să învețe ei/ele au să învețe

Persoana Timp viitor popular

I sg Eu oi învăța
II sg Tu oi învăța
III sg El/ea o învăța
I pl Noi om învăța
II pl Voi oți (ăți) învăța
III pl Ei/ele or învăța
 Modul conjunctiv
Persoana Timp prezent Timp perfect
I sg Eu să învăț Eu să fi învățat
II sg Tu să înveți Tu să fi învățat
III sg El/ea să învețe El/ea să fi învățat
I pl Noi să învățăm Noi să fi învățat
II pl Voi să învățați Voi să fi învățat
III pl Ei/ele să învățe Ei să fi învățat

Mod conditional-optativ

Persoana Timp prezent Timp perfect

I sg Eu aș învăța Eu aș fi învățat
II sg Tu ai învăța Tu ai fi învățat
III sg El/ea ar învăța El/ea ar fi învățat
I pl Noi am învăța Noi am fi învățat
II pl Voi ați învăța Voi ați fi învățat
III pl Ei/ele ar învăța Ei ar fi învățat

Modul imperativ
- Are forme doar pentru persoana a II a singular și plural
Învață! Nu învăța!
Învățați! Nu învățați!

2. Nepersonale / nepredicative
 Modul infinitiv
Timp prezent timp perfect
A învăța a fi învățat

Modul participiu

Învățat - masculine singular învățați- masculine plural

Învățată- feminine singular învățate- feminin plural

Modul supin

de învățat la învățat pentru învățat

Modul gerunziu

Învățând
!!! Modurile nepersonale nu îndeplinesc funcția de PREDICAT
- Pot avea orice alta funcție sintactică
Exemple:
Subiect: Este ușor a învăța.
Circumstantial de mod: A reușit învățând.
Atribut adjectival: Lecția învățată nu l a cumințit.
Nume predicative: Lecția este de învățat pentru maine.
Complement direct: Pot învăța orice și oricât.