Data: 16.10.

2020

I. VERBUL - actualizarea cunoştinţelor

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.

CLASIFICAREA VERBELOR:

A. 1. Verbe predicative – au înţeles de sine stătător şi pot forma singure un predicat verbal când se află la
un mod personal.
Exemple:
 Mincinosul când spune adevărul se îmbolnăveşte.
 Du-te unde a dus surdul roata.

2. Verbe nepredicative – nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat, ci împreună cu
alte cuvinte:

a. Verbele copulative – formează predicat nominal îmreună cu o altă parte de vorbire cu

funcţie de nume predicativ.
Din categoria verbeleor copulative fac parte: a deveni (este intotdeuna verb copulativ!)

a fi, a ieşi, a se face, a rămâne, a ajunge, a părea, a însemna, a se naşte, a se chema, a se

numi.

Exemple:

A fi - verb copulativ când nu poate fi înlocuit cu a trăi, a exista, a se afla.

Noi suntem cuminţi (ce?)
- verb predicativ când poate fi înlocuit cu a trăi, a exista, a se afla.
Elevii au fost în excursie.(unde?)

A deveni - întotdeauna este verb copulativ

În urma studiilor a devenit doctor.

A ajunge - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.

În doi ani a ajuns şef.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
A ajuns mai repede acasă.

A ieşi - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.

A ieşit medic din băncile facultăţii.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
A ieşit repede afară.

A rămâne - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.

De când a plecat a rămas la fel.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
A rămas în spatele meu.

A se face - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.

Maria s-a facut judecător.
 - verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
S-a făcut multă zarvă în curte.
A părea - verb copulativ când are subiect
El pare de piatră.
- verb predicativ când nu are subiect.
Se pare că va veni.

A însemna - verb copulativ când are sensul de a avea importanţă.

A însemnat mult pentru mine.
- verb predicativ când are sensul de a nota.
A însemnat pe carte.

A se numi - verb copulativ când se referă la nume

Prietena mea se numeşte Maria.
- verb predicativ când are sensul de a fi încoronat, a fi pus în funcţie.
Se va numi noul consiliu de administraţie.

A se chema - verb copulativ când se referă la nume

Ea se cheamă Iulia.
- verb predicativ când are sensul de a striga, a anunţa.
Mă cheamă la masă.

b. Verbele auxiliare (verbe ajutătoare) – ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse, dar
şi a diatezei pasive.
Sunt verbe auxiliare: a fi, a avea, a vrea (a voi).

a fi - m. indicativ, timp viitor anterior va fi venit

- m. conjuctiv, timp perfect să fi venit
- m. condiţional-optativ, timp perfect aş fi venit
- m. infinitiv, timp perfect a fi venit
- diateza pasivă sunt rugat

a avea - m. indicativ, timp perfect compus am venit

- m. condiţional-optativ, timp prezent aş veni
- m. condiţional-optativ, timp perfect aş fi venit

a vrea - m. indicativ, timp viitor voi veni

- m. indicativ, timp viitor anterior voi fi venit

!!! Observaţie Verbele auxiliare nu au niciodată funcţie sintactică, ele ajutând la formarea
formei verbale, şi analizându-se împreună cu acestea.

B. 1. Verbe personale – verbele care au forme pentru toate persoanele:.

am mâncat (I, sg), a venit (III, sg) plecaţi (II, pl)

2. Verbe unipersonale – au forme doar pentru persoana a III-a şi exprimă acţiuni atribuite unor
fenomene ale naturii, păsări, animale, planete: a miorlăi, a necheza, a răsări,giuţă, cotcodăceşte, ouă, clămpăne,
măcăie, latră, mugeşte, gâgâie, miaună.

3. Verbele impersonale – autorul acţiunii nu poate fi identificat; acţiunea nu este făcută de o persoană;
au formă numai pentru persoana a III-a singular: a trebui, a se cuveni, a se înnopta, a tuna, a fulgera.
 Exemple:
 Vara se înnoptează târziu.
 Plouă de trei zile.

4. Expresii verbale impersonale – sunt formate din verbul a fi şi un adverb sau o locuţiune adverbială
de mod cu rol de nume predicativ în cadrul construcţiei: e greu, e uşor, e normal, este posibil etc.

5. Locuţiuni verbale – grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui verb: sta în cumpănă
(a ezita), a băga în sperieţi (a speria), a trage nădejde (a spera), a lua partea (a apăra) etc.

Într-o locuţiune verbală este obligatorie prezenţa unui verb. Acesta are rolul gramatical de a indica
persoana, modul, timpul, numărul construcţiei. Celălalt cuvânt (substantiv, adverb, numeral) dă sensul locuţiunii.
În analiză nu se disociază termenii locuţiunii, ci este considerată un tot uniatar.

Exemple:
 Ionel a băgat de seamă lipsa colegului de bancă. (a observat)

MODURILE VERBALE

1. Moduri personale 2. Moduri nepersonale

Modul indicativ Modul infinitiv
Modul conjuctiv Modul participiu
Modul condiţional-optativ Modul supin
Modul imperativ Modul gerunziu
EXERCIŢII APLICATIVE

1. Completeaza spaţiile punctuate cu forma verbală indicată în paranteză:

a) ,, Cum venise( a veni, mod indicativ, timp mai mult ca perfect, pers. a III-a, nr.sg.) pe lume nici el nu-
şi dădea seama.”

b) Auzind( a auzi, modul gerunziu) corbul aceste cuvinte, aduse lui Greuceanu un cioc de apă dulce.”

c) ,, Buzduganul şi-l arunca ca să spintece.( a spinteca, conjunctiv prezent) nourii.”

2. Precizează sinonime pentru următoarele locuţiuni:

a-şi da seama- a observa, a sesiza

a pune în vedere- a comunica -cuiva o hotărâre

a trage pe sfoară- a păcăli

TEMĂ

 MANUAL: pag. 18 / ex: 29, 30

 CAIETUL TIP-DE EXERCIŢII: pag. 7 / ex: 12, 14, 15, 16