VERBUL

Recapitulare

Verbul

Verbul este partea de vorbire care arată acțiunea, starea sau existența.

Verbele sunt:

 predicative, când pot forma singure predicatul;

ex.: Eu sunt în clasă.

Verbul A FI este predicativ în următoarele situații:

a se afla, a exista, a avea loc, a proveni, a (se) întâmpla, a (se) împlini, a

costa, a (se) petrece, a trece, a merge, a dura, a umbla.

Exemple:

o Deasupra patului este un tablou. (se află)

o Bătălia de la Călugăreni a fost în 1595. (a avut loc)
o El este din Iași. (provine)
o Nu știu ce e când ți se zbate ochiul. (se întâmplă)
o Mâine, sunt 15 ani de la căsătoria părinților. (se împlinesc)
o Am aflat cât este biletul de avion. (costă)
o Azi-noapte a fost o furtună puternică. (s-a petrecut)
o Când am intrat în casă, am aflat că bunicul fusese pe la noi. (trecuse)
o Am fost cu Andrei într-o excursie. (am mers)
o Ora de curs este de 50 de minute. (durează)
o Mama nu știe pe unde a fost Andrei până la acea oră. (a umblat)

 nepredicative, când nu pot forma singure predicatul.

Verbele nepredicative sunt:

 copulative, când formează cu un nume predicativ un predicat nominal: a fi, a

deveni, a ieși, a rămâne, a părea, a însemna, a se face, a ajunge.

A fi-pred.-Eu sunt în clasă.; cop.-Eu sunt doctor. (verb cop+N.P.=P.N.)

A deveni-Eu am devenit doctor. Eu am devenit trist. (vb. Cop+N.P.=P.N.)

A deveni-predicativ-a se preface, a se transforma-În lume, totul devine.

A IESI-verb pred. Eu am ieșit din casă. Cop.-Eu am ieșit medic. Eu am ieșit trist.

A părea-pred. Pare că plouă. Cop.-Mama pare tristă.

A însemna-pred. Eu însemnez pe caiet. Cop.-Mama înseamnă mult pentru mine.

A se face-pred. Pâinea s-a făcut în cuptor. Cop.-S-a făcut

mare/obraznic/leneș/doctor.

A rămâne-pred.-Eu rămân în casă. Cop.-El rămâne medic/trist.

A ajunge-pred.-Geo a ajuns acasă. Cop-Geo a ajuns sportiv/trist.

Există și alte verbe copulative: a veni (Dan îi vine unchi.), a se chema (El se cheamă
Georgescu.), a se numi (El se numește Viorel.), a se prinde (Ei se prind tovarăși.), a
se ține (Ei se țin veri.)

 auxiliare, când ajută la formarea unor timpuri compuse.

Acestea sunt:

-A AVEA, care ajută la formarea modului indicativ, timpul perfect compus (AM
ascultat), a modului condițional-optativ, timpul prezent (AȘ asculta), timpul perfect
(AȘ fi ascultat) și a viitorului popular (AM să cânt);

-A VREA, care ajută la formarea modului indicativ, timpul viitor

propriu-zis/standard (VOI cânta), viitorul anterior (VOI fi făcut);

-A FI, care ajută la formarea modului conjunctiv, timpul perfect (să FI ascultat), a
modului condițional-optativ, timpul perfect (aș FI ascultat), viitorului anterior (voi
FI fost) și a infinitivului perfect ( a FI fost).

Atât verbele predicative, cât și verbele nepredicative pot fi la moduri personale

sau la moduri nepersonale. De exemplu, în propoziția:,,Am de scris'', verbul a scrie
este predicativ, pentru că poate fi singur predicat, fiind la un mod nepredicativ,
supinul. În propoziția: ,,Fiind inginer, a schimbat ușor priza, verbul A FI este
copulativ, fiind la un mod nepredicativ, gerunziu.

Verbul A DEVENI este totdeauna copulativ. Doar în limbajul filosofic apare ca verb
predicativ în relație cu verbul A FI pentru a evidenția opoziția stare-schimbare.
De exemplu: În lume, nimic nu este static, ci totul DEVINE.

Locuțiunea verbală -un grup de cuvinte, care este sinonim cu un verb și se comportă
ca un verb:

 a-și aduce aminte, a-și da seama, a băga de seamă, a da ortul popii, a da bir cu
fugiții, a da năvală, a bate la cap, a bate apa în piuă (a trăncăni), a bate
câmpii, a bate palma, a bate pasul pe loc.

O problemă dificilă este stabilirea statutului de locuțiune a unei grupări de cuvinte

organizate în jurul unui verb. Gradul ridicat de coeziune a grupării este determinat
de următorii factori:

-substantivul din grupare nu poate primi un atribut; astfel, în enunțul MIHAI A

DAT VESTEA BUNĂ A CÂȘTIGĂRII MECIULUI., nu există nicio locuțiune, pentru
că substantivul VESTEA este determinat de două atribute, BUNĂ și A
CÂȘTIGĂRII; a dat vestea este o îmbinare liberă de cuvinte, nu o locuțiune.

-substantivul din grupare este nearticulat; în enunțul dat, substantivul VESTEA

este articulat hotărât, deci A DA VESTEA nu este locuțiune. A da de veste,
substantivul este nearticulat și nici nu poate primi atribut, deci gruparea este o
locuțiune verbală.

-cuvintele componente din grupare sunt invariabile ca formă, cu excepția verbului.

George are mare nevoie de ajutorul meu. –îmbinare de cuvinte

(Ele sunt îmbinări de cuvinte, deoarece nu permit verbului să se combine cu un

complement.)

Verbele predicative care pot deveni copulative pot intra și în componența unor
locuțiuni verbale: a ajunge la sapă de lemn, a-și ieși din sărite, a se face de
rușine, a rămâne pe drumuri, a-i părea bine.

Conjugările verbelor (terminația verbului cu forma din dicționar)

I-a, a mânca, a alerga, a visa.

II-ea, a plăcea, a tăcea, a dispărea

III-e, a merge, a face, a drege

IV-i, a iubi, a citi

V- î, a urî, a pârî.

Moduri și timpuri verbale

Personale/Predicative (au funcția de P.V. sau de P.N.)

M.Indicativ arată acțiuni sigure, posibile, realizabile.

Are următoarele timpuri verbale: prezent, imperfect, perfect simplu, perfect

compus, mai-mult-ca- perfectul, viitorul standard (simplu, I), viitorul anterior.

A fi

1.Prezentul-momentul actual al petrecerii acțiunii: eu sunt, tu ești, el/ea este, noi

suntem, voi sunteți, ei/ele sunt.

A avea-eu am, tu ai, el/ea are, noi avem, voi aveți, ei/ele au.

2.Imperfectul-arată o acțiune petrecută în trecut, dar neterminată: eu eram, tu

erai, el/ea era, noi eram, voi erați, ei/ele erau.

A avea-eu aveam, tu aveai, el/ea avea, noi aveam, voi aveați, ei/ele aveau

3.Perfectul compus- exprimă o acțiune trecută și terminată în momentul vorbirii.

Eu am fost, tu ai fost, el/ea a fost/noi am fost/voi ați fost/ ei/ele au fost.

A avea-eu am avut, tu ai avut, el/ea a avut, noi am avut, voi ați avut, ei/ele au avut.

El este alcătuit din verbul auxiliar A AVEA+participiul verbului de conjugat.

Eu am fost, tu ai fost, el/ea a fost, noi am fost, voi ați fost, ei/ele au fost.

Există și forme ale perfectului compus, care sunt vechi și se păstrează mai ales în
poezia populară: ,,Semănat-am grâu de vară’’; Datu-mi-te-a taică-tău’’.

Participiul este o formă nonfinită/nepersonală care arată o acțiune suferită de o

ființă sau de un lucru.

4.Perfectul simplu-exprimă în limba literară, o acțiune trecută și terminată în

momentul vorbirii.

Sunetele și grupul de sunete care arată timpul perfect simplu sunt: -a, -u, -se, -i, (-
â).

Eu cântai, tu cântași, el/ea cântă, noi cântarăm, voi cântarăți, ei/ele cântară.
Eu dispărui, tu dispăruși, el/ea dispăru, noi dispărurăm, voi dispărurăți, ei/ele
dispărură.

Eu venii, tu veniși, el/ea veni, noi venirăm, voi venirăți, ei/ele veniră.

Eu fui, tu fuși, el/ea fu, noi furăm, voi furăți, ei/ele fură.

Eu sfiii, el/ea sfii, eu pustiii, el/ea pustii, eu pusnicii, el/ea pusnici, eu zdrobii, el/ea
zdrobi.

5.Mai-mult-ca-perfectul-exprimă o acțiune trecută și terminată înaintea altei

acțiuni trecute

Grupul de sunete care arată mai-mult-ca-perfectul este –SE.

Sunetele de mai-mult-ca-perfect urmează după sunetele de perfect simplu.

Eu cântasem, tu cântaseși, el/ea cântase, noi cântaserăm, voi cântaserăți, ei/ele

cântaseră.

Eu dispărusem, tu dispăruseși, el/ea dispăruse, noi dispăruserăm, voi dispăruserăți,

ei/ele dispăruseră

Eu venisem, tu veniseși, el/ea venise/noi veniserăm, voi veniserăți, ei/ele veniseră

Eu adusesem, tu aduseseși, el/ea adusese, noi aduseserăm, voi aduseserăți, ei/ele

aduseseră

Eu fusesem, tu fuseseși, el/ea fusese, noi fuseserăm, voi fuseserăți, ei/ele

fuseseră

Eu urâsem, tu urâseși, el urâse, noi urâserăm, voi urâserăți, ele/ei urâseră.

6. Viitorul-exprimă o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii.

Verbul a vrea este auxiliar când formează viitorul, având forme specifice.

Viitorul este alcătuit din forme specifice ale verbului auxiliar A VREA+ infinitivul
verbului de conjugat.

6.Viitorul standard/simplu/I

Eu voi FI, tu vei FI, el/ea va FI, noi vom FI, voi veți FI, ei/ele vor FI

În limba vorbită, viitorul se construiește în mai multe feluri:

-verbul A AVEA la indicativ prezent+o altă formă a verbului de conjugat: am să
cânt, ai să cânți, are să cânte, avem să cântăm, aveți să cântați, au să cânte.

-O-invariabil+o altă formă a verbului de conjugat: o să cânt, o să cânți, o să cânte, o

să cântăm, o să cântați, o să cânte.

-în limbajul familiar și regional se folosesc forme de viitor alcătuite din forme ale
verbului A VREA (din care cade V de la inițială) +infinitivul verbului de conjugat: oi
cânta, ăi cânta, o cânta, om cânta, ăți cânta, or cânta. ; oi aduce, ăi aduce, o aduce,
om aduce, oți aduce, or aduce; oi veni, îi (ei) veni, o veni, om veni, îți (eți) veni, or
veni.

7. Viitorul anterior-arată o acțiune viitoare terminată înaintea altei acțiuni

viitoare. Este alcătuit din verbul auxiliar A FI+participiul verbului de conjugat.

Eu voi fi fost, tu vei fi fost, ea/el va fi fost, noi vom fi fost, voi veți fi fost, ei/ele
vor fi fost.

Există forme inverse ale viitorului și sunt folosite în limbajul poetic: semăna-vom,
sta-vom, aduna-le-vor.

Modul imperativ-arată o acțiune posibilă, realizabilă, exprimând un ordin, un îndemn,

un sfat, o rugăminte.

Are forme doar pentru persoana a II-a, singular și plural. Nu are forme specifice
de timp. În vorbire, are o intonație specifică, exclamativă.

Du! Fă! Fii!Vino! Apari! Fugi! Ieși! Taci! Șezi!

NU FI! Nu duce! Nu face! Nu veni! Nu fugiți! Nu ieși!

Verbele la imperativ sunt în propoziție predicate verbale.

Conjunctivul arată o acțiune posibilă, realizabilă

-are timpurile:

-prezent- să fiu, să fii, să fie, să fim, să fiți, să fie;

-perfect-să fi fost, să fi fost, să fi fost, să fi fost, să fi fost, să fi fost

Condiționalul-optativ-arată acțiuni posibile a căror realizare depinde de o condiție

sau arată acțiuni dorite.
-are timpurile:

-prezent-aș fi, ai fi, ar fi, am fi, ați fi, ar fi;

-perfect-aș fi fost, ai fi fost, ar fi fost, am fi fost, ați fi fost, ar fi fost.

La timpul prezent există și forme inverse în construcții afective din limbajul

familiar (Vedea-l-aș mare!). Când între infinitiv și auxiliar nu este un pronume
personal, infinitivului i se adaugă sufixul –RE (Închinare-aș în cinstea ta!)

La condiționalul-optativ, prezent, cuvintele cam, mai, tot se intercalează între

verbul auxiliar și infinitivul verbului de conjugat: aș cam pleca, aș mai citi, aș tot
vorbi.

La condiționalul-optativ, perfect, cuvintele cam, mai, tot se intercalează între cele

două verbe auxiliare: aș cam fi plecat, aș mai fi citit, aș tot fi vorbit.

Singurele verbe care au funcție de P.V./P.N. sunt cele la modurile personale

(indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ).

Funcții sintactice:

Infinitivul

Subiect-A mânca este important. (cine este important?)

Nume predicativ (va sta mereu pe lângă un verb copulativ) Dorința este de a mânca.

Complement direct-Pot cânta la un instrument. (ce pot?)

Complement prepozițional-Se gândește la a urma un curs. (la ce se gândește?)

Circumstanțial de mod-Aleargă fără a respira. (cum aleargă?)

Circumstanțial de timp-Înainte de a răsări soarele am plecat. (când am plecat?)

Atribut verbal-Dorința de a mânca e mare. (care dorință?)

Circumstanțial de cauză-Se teme a nu greși la lucrare. (din ce cauză?)

Circumstanțial de scop-Luptă pentru a avea bunuri. (cu ce scop?)

Gerunziul

Subiect-Se aude plouând. (cine/ce se aude?)

Complement direct-Aud plouând. (eu ce aud?)

Circumstanțial de mod-Se plimba pedalând încet. (cum se plimba?)

Circumstanțial de timp-Trecând prin București, mama mi-a arătat Ateneul. (când

mi-a arătat Ateneul?)

Atribut verbal-Coșurile fumegând se văd în zare.(care coșuri?)

Circumstanțial de cauză - Pierzând cheile, am rămas acasă. (din ce cauză am rămas

acasă?)

Supinul

Subiect - De scris e ușor. (cine/ce e ușor?)

Nume predicative -Dorința este de scris.

Atribut verbal-Mașina de spălat s-a stricat. (care mașină?)

Complement direct-Am de scris. (ce am?)

Complement prepozițional-Se apucă de înot. (de ce se apucă?)

Participiul

Atribut adjectival-Copacul tăiat este aici. (care copac?)

Nume predicativ-Copacul este tăiat.

Verbele predicative și copulative care au categoria gramaticală a modului ocupă în

enunț doar poziția de centru, îndeplinind funcția sintactică de: P.V. sau de P.N.

În calitate de adjuncți, verbele la forme nepersonale intră într-un grup verbal, în

care pot îndeplini funcția sintactică de: S, N.P., COMPLEMENT,
CIRCUMSTANȚIAL., iar într-un grup nominal au funcția de atribut verbal .