Pronumele

1. Pronumele personal

-forme accentuate-pe mine, pe tine, pe el, pe ea, pe noi, pe voi (Ac.)

Lui, ei, lor (G.)

-forme neaccentuate(clitice)-mă, m, ne, te, vă, o, îl, l, o, îi, le (Ac.)

Îmi, mie, ne, ni, îți, ți, îi, i, le, li (D.)

Funcții sintactice:

Ei citesc. (N. S.) Prietenii noștri sunt ei.(N., N.P.) Pe ei îi sun zilnic.(Ac. C.d) Lor le cer o carte. (D. C.i.)
Mă gândesc la ele.(Ac. C.prep) Au mers până la ei.(Ac. C.l) Plecăm după voi.(Ac. C.t) Vom proceda ca
voi. (Ac. C.m.)Am fost pedepsit pentru voi. (Ac.c.z) Am un concurs și pentru el (Ac. C.s.)m-am pregătit
mult. Veștile de la ei sunt bune. (Ac. A.P.P.)Lor le-am împrumutat cartea. (D. C.i) Reușita grație vouă
este mare. (D. A.P.P.)Părerea lor este interesantă. (G.A.P.G.) Mașina din fața lui este albă. (A.c.
A.P.P.)Ana este contra lor. (G.N.P.)Dinu merge înaintea ei. (G.C.l) George a sosit înaintea lor. (G. c.t.)

2. Pronumele personal de politețe

Forme: dumneata, dumneavoastră (pers. a II-a N. Ac. V.) dumitale, dumneavoastră (D.-G.);
DUMNEALUI, DÂNSUL, DUMNEAEI, DÂNSA, DUMNEALOR, DÂNȘII, DÂNSELE (pers. a III-a, N.-Ac.),
DUMNEALUI, DÂNSULUI, DUMNEAEI, DÂNSEI, DUMNEALOR, DÂNȘILOR, DÂNSELOR (D.-G.)

Locuțiuni pronominale de politețe: Înălțimea Voastră, Preasfinția Voastră, Excelența Sa, Domnia
Voastră.

3. Pronumele reflexiv

Mă îmbrac. (pers I. VB ȘI PRONUME)-Reflexiv

Mă îmbracă. (pers I. Pronume, persoana a III-a, verbul)-Personal

Are doar două cazuri:

Acuzativ-mă îmbrac, te îmbraci, se îmbracă, ne îmbrăcăm, vă îmbrăcați, se îmbracă.

Dativ-îmi iau, îți iei, își ia, ne luăm, vă luați, își iau.

Pronumele reflexiv apare și ca un complement obligatoriu al unor verbe, fiind în această situație o
marcă gramaticală și neavând funcție sintactică: a (se) gândi, a (se) bosumfla, a (se) teme.

Se teme de sine. –pronume reflexiv, compl. prep.

Sinele adânc al copilului. –substantiv comun, subiect

Funcții sintactice

Mama se piaptănă. (Ac. C.d.)

Și-a impus un comportament bun. (D. C.ind.)

El este mereu sigur de sine. (Ac. C.prep.)

Mi-a făcut loc lângă sine. (Ac. Circ. de loc)

Lucrează doar pentru sine. (Ac. Circ de scop)

4.Pronumele și adjectivul pronominal posesiv

Casa mea este frumoasă. (adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival)

Casa alor mei este frumoasă. (pronume posesiv, G. A.P.G.)

Ex. al meu, a mea, ai mei, ale mele, al tău, a ta, ai tăi, ale tale, al său, a sa, ai săi, ale sale, ai noștri, al
nostru, a noastră, ale noastre, al vostru, a voastră, ai voștri, ale voastre.

Atentie!!!!! lui, lor, ei-pronume personale

Funcțiile sintactice

Ai mei au venit (N. S.). Bicicleta este a mea (N. N.P.). S-a gândit la ai săi. (Ac. C.prep.) I-am întrebat pe
ai mei (Ac. C.d.). M-am așezat lângă ai mei (Ac. C.loc). Am ajuns după ai mei (Ac. C.t.). Mă port ca ai
mei (Ac. Cm). M-am certat pentru ai mei (Ac. Cz). S-a sacrificat pentru ai săi (Ac. Cs). Cadoul de la ai
mei este foarte practic (Ac. A.P.P.). Casa alor săi este frumoasă. (G. A.P.G.) Le comunic alor mei
notele luate. (D.C.indirect). Acțiunea contra alor tăi este nejustificată (G. A.P.P.). Reușita datorită alor
mei m-a bucurat. (D. A.P.P.)

Complementul indirect posesiv- Și-a dat seama de greșeală. (cui?)

Atributul pronominal în dativ-Mâna-mi tremură. (cui mână?)

5.Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ

-de apropiere: acesta, aceștia, aceasta, acestea, acestuia, acestora etc.

-de depărtare: acela, aceia, aceea, acelea, aceluia, acelora etc.

-de identitate:același, aceiași, aceeași, aceleași, aceluiași, acelorași etc.

-de diferențiere: celălalt, ceilalți, cealaltă, celelalte, celuilalt, celorlalți etc.

Cel, cea, cei, cele sunt un tip special de pronume demonstrative (numite semiindependente), care au
o formă scurtă, atunci când sunt determinate de un atribut (cea veselă, cea tristă) sau de o
propoziție secundară (Cel/care te caută/este un prieten din copilărie/).

Funcții sintactice:

Ceilalți au plecat.(N.S.) Bunicul a rămas același.(N. N.P.) Pe acela l-am cunoscut. (Ac. C. D.) M-am
împrietenit cu aceștia.(Ac. C.prep.) Florile sunt de la acelea. (Ac. N.P.) Cadoul de la ceilalți m-a
surprins. (Ac. A.P.P.) De la aceștia până la blocul meu merg mult. (Ac. C.loc) Am sosit la școală după
celelalte din grup. (Ac. C de timp). Dan muncește ca acesta.(Ac. C.m.) Am câștigat concursul datorită
acestora. (D. C.I.) Vrea să-și ia o casă și muncește pentru asta. (Ac. Circ de scop) Nu i-am răspuns
aceluia.(D.C.I.) Succesul datorită acestuia a fost mare.(D.A.P.P.) Sârguința acestuia este mare.
(G.A.P.G.) Lupta contra acestora este absurdă.(G. A.P.P.)

6.Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât

-simple: unul, altul, atât, tot, mulți, puțin, cutare

-compuse:fiecare, oricine, oricare, orice, oricât, cineva, ceva, careva, câtva, altcineva, altcareva,
oarecare, vreunul, oarecine.

Locuțiune pronominală nehotărâtă este grupul unitar de cuvinte, care este sinonim cu un pronume
nehotărât: cine știe ce, nu știu care, te miri cine.

Când se acordă cu un substantiv în gen, număr și caz devine adjectiv pronominal nehotărât cu
funcția de atribut adjectival: Orice elev a venit.

Pronumelor Vreunul, Vreuna le corespund adjectivele pronominale vreun și vreo.

Niște devin adjective pronominale nehotărâte când se combină cu substantive masive (niște zahăr,
niște ulei)

Atenție! AMÂNDOI, AMBII, TUSTREI, CÂTEȘIDOI sunt pronume nehotărâte.

Există cuvinte care sunt doar adjective pronominale nehotărâte: anume, anumit, niscaiva, niște,
alde.

Funcții sintactice:

Fiecare a învățat. (N.S.) Tudor a devenit altul. (N.N.p) Dan i-a ajutat pe mulți. (Ac. C.d.) Vorbesc cu
altcineva. (Ac. C.prep.) Le-am spus tuturor. (D.C.i) Cadoul este de la altcineva. (Ac. N.P.) Sfaturile de
la oricare au fost bune. (Ac. A.P.P.) Acțiunile contra câtorva nu s-au justificat. (G. A.P.P.) Mă îndrept
către cineva. (Ac. C.l.) Am pus paharul în fața altcuiva.(G. C.L.) Am sosit după altcineva. ( Ac. C.t.) Ana
se poartă ca oricare. (Ac.C.m.) M-a pedepsit pentru altul. (Ac. C.z.) Angajase un avocat pentru ceva
precis. (Ac. Circ de scop) Ai ascultat părerea vreunuia? (G. A.P.G.) Lupta contra oricui este
obositoare. (G. A.P.P.)

7. Pronumele și adjectivul pronominal interogativ

Forme: cine?, ce?, cât?, câtă?, câți?, câte?.

Adjectivul pronominal interogativ stă înaintea unui substantiv nearticulat, pe care îl determină.

Ce fată a venit?

Pronumele interogativ CÂT apare pe lângă verbe care pot primi complement direct: Cât din totalul
sumei a achitat cumpărătorul? (Cumpărătorul a achitat o parte din totalul sumei.) De asemenea,
poate să apară pe lângă aceste verbe care exprimă durata și cer obligatoriu un circumstanțial: Cât a
durat vizita bunicii? (Vizita bunicii a durat săptămâni întregi.) Când pronumele interogativ CÂT
determină verbe care nu pot primi complement direct, acesta devine adverb: Cât ai alergat? Am
alergat mult.
Ce poate fi: -adverb în enunțuri exclamative cu un superlativ absolut, mijloc expresiv de exprimare:
Ce frumos e afară!

-locuțiune adjectivală specializată (ce fel de?) Ce fel de flori preferi?

Funcții sintactice

Cine a cumpărat narcisele? (N.S.) Care au fost sponsorii voștri? (N. N.p) Pe care l-ai ajutat? (Ac. C.d.)
Cui îi trimiți buchetul de ghiocei? (D. Ci.) Despre ce ați vorbit? (Ac. C.prep.) Din ce erau mănușile?
(Ac. N.p.) Înspre cine merge Maria? (Ac. C.loc.) După cine a ajuns Victor? (Ac. Circ de timp.) Precum
cine a lucrat Mihai? (Ac. C.m.) Al cui strat de flori este mai frumos?(G. A.P.G.)

Pronumele nehotărâte compuse CU CINE, CARE, CE, (oricine, oricare, orice) pot îndeplini și ele rolul
de a lega o subordonată de propoziția de care depinde, așa cum face pronumele relativ.

8.Pronumele și adjectivul pronominal relativ

-are rolul de a face legătura în frază între o propoziție secundară și propoziția de care depinde
(regenta ei). Nu are categorie gramaticală a persoanei.

-forme: care, cine, ce, cât, câtă, câți, câte.

-formă compusă-ceea ce.

Grupurile cel, cei, cele sunt analizabile, fiind alcătuite dintr-un pronume
demonstrativ(semiindependent) și pronumele relativ CE (care poate fi înlocuit cu pronumele relativ
CARE): Cel/ ce vine/ este colegul meu/.

Popular există și pronumele relativ invariabil DE. (Omul/ de va veni/ este tata/.)

În cazul G., pronumele relativ se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl înlocuiește, iar
articolul genitival se acordă în gen și număr cu substantivul determinat de pronumele relativ cu
funcția sintactică de atribut. (Elevul a cărui carte este pe bancă).

Narcisele/ care au înflorit/ sunt albe/. (N.S.)

Nu m-a surprins/ ce a ajuns Nicoleta/. (N.N.P.)

Lalelele galbene/ pe care le vezi/ le-a adus Mihai/. (Ac.C.d.)

Îngrășământul/ la care mă gândesc/ îl voi aduce mâine/.(Ac. C.prep.)

Trandafirul/ spre care te îndrepți/ este roșu/. (Ac. C. de loc.)

Ora/ după care va sosi/ este zece/. (Ac. C de timp.)

Felul/ în care a plantat florile/ este surprinzător/.(Ac. C.m.)

Cauza/ din care se află aici/ este dragostea de flori/. (Ac. C.z.)

Planul/ pentru care s-a documentat/ este foarte interesant/. (Ac/ C.scop)

Persoana/ căreia i-am prezentat proiectul/ ne-a lăudat. (D. C.ind.)

Eleva/ a cărei părere am ascultat-o/ este câștigătoarea olimpiadei de biologie/. (G.A.P.G.)

Pomul/ deasupra căruia stă pasărea/ este înalt/. (G. C.l.)

9. Pronumele și adjectivul pronominal negativ

-apare în propoziții negative

Forme: nimeni, nimic, niciunul, niciuna.

Forme populare: nimenea, nimica.

Când sunt subiecte, pronumele NIMENI și NIMIC fac acordul cu verbul predicat doar la singular, chiar
dacă în enunț se poate face referire la mai multe persoane. (Nimeni dintre ei n-a mers la spectacol.)

Pronumele negative NICIUNUL, NICIUNA și adjectivele pronominale NICIUN și NICIO se scriu legat.
Scrierea lor nu trebuie confundată cu situația în care NICI este conjuncție și se află înaintea altor
părți de vorbire. De ex. N-a venit la întâlnire NICI unul, NICI celălalt. După această conjuncție, poate
să urmeze și un numeral: N-a moștenit NICI una, NICI două case. Sau poate să apară înaintea unui
articol nehotărât: Băiatul nu era NICI un coleg de clasă, NICI fratele meu.

Funcții sintactice:

Nimeni nu a venit. (N.S.) Nu este nimeni în societate. (N. N.P.) Nu am văzut pe nimeni. (Ac.Cd.) Nu
vorbesc despre nimeni. (Ac. C.prep.) Mesajul nu este de la niciunul. (Ac. N.P.) Mesajul de la niciunul
nu mi-a plăcut. (Ac. A.P.P.) Nu am fost pe la nimeni. (Ac. C.l.) Nu dau nimănui explicații. (D. C.ind)
Cartea nimănui nu mi-a plăcut. (G. A.P.G.)

10.Adjectivul pronominal de întărire

-are întotdeauna funcția de atribut adjectival;

-există tendința de a înlocui adjectivul pronominal de întărire cu semiadverbele: chiar, tocmai; cu

adverbul PERSONAL sau cu adjectivele SINGUR, PROPRIU.

Forme: însumi, însuți, însuși (masculin, singular); însămi, însemi, însăți, înseți, însăși,j înseși. (feminin,
singular)

Înșine, înșivă, înșiși ( masculin, plural) însene, însevă, înseși, însele (feminin, plural