Pronumele

=parte de vorbire flexibila care ţine locul unui

substantiv.
 Tipuri:
1. Pronume personal
2. Probume personal de politeţe
3. Pronume reflxiv
4. Pronume demonstrativ
5. Pronume de întărire
6. Pronume posesiv
7. Pronume interogatoriu
8. Pronume relativ
9. Pronume nehotărât
10. Pronume negativ

1. Pronumele personal
 Forme:
a) Nominativ:
Pers I: eu, noi
Pers a II-a: tu, voi
Pers a III-a: el/ea, ei/ele
b)Acuzativ:
Pers I: (pe) mine, mă , m; (pe) noi, ne;
Pers a II-a: (pe) tine, te; (pe) voi, vă , v;
Pers a III-a: (pe) el, îl, l; (pe) ei, îi, i;
(pe) ea, o; (pe) ele, le;
! Pronumele personal în cazul Ac. are atât forme
accentuate, cât şi forme neaccentuate.
c) Genitiv:
Pers I: -
Pers a II-a: -
Pers a III-a: ei, lui, lor;
d)Dativ:
Pers I: mie, îmi, mi; nouă , ne, ni;
Pers a II-a: ţie, îţi, ţi; vouă , vă , vi, v;
Pers a III-a: lui, ei, îi, i; lor, le ,li;
! Pronumele personal în cazut D. are atât forme
accentuate, cât şi forme neaccentuate.
e) Vocativ:
Pers a II-a: tu!, voi! ;
! Pronumele personale în cazul V. se izolează de
restul enunţului prin virgulă.
! Conform noii Gramatici a Academiei, tot pronume
personale sunt şi: mata, matale, mătăluţă, mătălică,
tălică.

Funcţii sintactice
1. Nominativ:
a. S. : Voi veţi fi aici şi mâine.
b. N. p. : Prietena mea este ea.
Voi- S. simplu, pron pers, pers a II-a, nr pl, caz N. ;
Ea-N. p. , pron pers, pers a III-a, nr sg, gen fem, caz N. ;
2. Acuzativ:
a. N. p. : Florile sunt de la el.
b. A. pron. Prep. : Caietele pentru mine sunt aici.
c. C. d. : Pe tine te cheamă Alex.
d. C. i. : Vorbeam despre voi.
e. C. c. loc : Am fost acasă la el.
f. C. c. timp : Am intrat în clasă după ele.
g. C. c. mod : Felix dansează ca mine.
De la el- N. p., pron pers, formă acc, pers a III-a, nr sg,
gen masc, caz Ac, precedat de prep compusă „de
la” ;
3. Genitiv:
a. N. p. : Florile sunt ale ei.
b. A. pron. Genitival : Tabloul lor este aici.
Ale ei- N. p., pron pers, pers a III-a, gen fem, nr sg, caz
G, articulat cu art posesiv „ale” ;
Lor- A. pron. Genitival, pron pers, pers a III-a, nr pl,
caz G;
4. Dativ:
a. N. p. : Mihai este asemenea lui.
b. C. i. : Ţie îţi va da premiul cel mare.
Asemenea lui- N.p., pron pers, formă acc, pers a III-a,
nr sg, gen masc, caz D, precedat de prep simplă
„asemenea” ;
Ţ ie- C. i., pron pers, formă acc, pers a II-a, nr sg, caz D;
Îţi- C. i., pron, pers, formă acc, pers a II-a, nr sg, caz D;
5. Vocativ:
- : Tu, vino mai repede!
Tu- pron pers, pers a II-a, nr sg, caz V, fă ră funcţie
sintactică ;

2. Pronumele reflexiv
 Pronumele reflexiv înlocuieşte un substantiv
asupra căruia se răsfrânge acţiunea verbului,
în mod direct/ indirect şi este identic cu
persoana verbului.
Ex: Mama mă îngrijeşte mereu. -> pers I; pers
a III-a => pronume personal
Mama se îngrijeşte mereu. -> pers a III-a =
pers a III-a => pronumele reflexiv
! Pronumele reflexiv preia formele
neaccentuate ale pronumelui personal, la pers
I şi a III-a. La pers a III-a, pronumele reflexiv
are forme specifice.
 Forme:
A. Acuzativ:
 Pers I: mă, m; ne;
Pers a II-a: te; vă, v;
Pers a III-a: (pe) sine, se, s;
B.Dativ:
Pers I: îmi, mi; ne, ni;
Pers a II-a: îţî, ţi; vă, vi, v;
Pers a III-a: sieşi, îşi, şi;

Funcţiile sintactice ale pronumelui

reflexiv
! Pronumele reflexiv are funcţii sintactice doar
atunci când se poate înlocui cu forma sa
accentuată.
Ex: Mă îngrijesc mereu. => pron reflexiv (Pe mine
mă îngrijesc, nu pe altcineva)
! Când pronumele reflexiv nu se poate înlocui cu
forma accentuată, el nu are funţia sintactică şi se
analizează îmreună cu verbul înaintea căruia stă.
Ex. Mă gândesc la voi. => pron reflexiv (Pe mine
mă gândesc, nu pe altcineva).
~Pronumele reflexiv nu are funcţie
sintactică~
Funcţiile sintactice ale pronumelui
reflexiv în forma accentuată.
1. N. p. : Cartea este pentru sine.
2. A. pron. Prep. : Lauda de sine nu miroase a
bine.
3. C. d. : Se învinuia pe sine de cele întâmplate.
4. C. prep. : Petrecea mult timp cu sine însuşi.
5. C. i. : Îşi spunea sieşi că a greşit.
6. C. c. loc : l-a tras spre sine ca să îl ferească de
bicicletă.
7. C. c. mod : Îşi zicea în sine că a greşit.
8. C. c. scop : A realizat lucrarea doar pentru sine.

Funcţiile sintactice ale pronumelui

reflexiv în formă neaccentuată
1. C. d. : Se trezeşte greu dimineaţa. (Pe sine se
trezeşte, nu pe altcineva)
2. C. i. : Îşi croia dum prin mulţine. (Sieşi îsi croia
drum, nu altcuiva)

3. Pronumele şi adjectivul pronominal

demonstrativ
A. Pronumele demonstrativ
=partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un
substantiv, arătându-i apropierea, depărtarea(în
spaţiu/ timp), identitatea sau diferenţierea.
Tipurile pronumelui demonstrativ:
1. Pronumele demonstrativ de apropiere:
N. Ac. : acesta, aceasta, aceştia, acestea
G. D. : acestuia, acesteia, acestora
! Forme scurte:
N. Ac. : ăsta, asta, ăştia, astea
G. D. : ăstuia, ăsteia, ăstora
2. Pronumele demonstrativ de depărtare:
N. Ac. : acela, aceea, aceia, acelea
G. D. : aceluia, aceleia, acelora
! Forme scurte:
N. Ac. : acela, aia, ăia, alea
G. D. : ăluia, ăleia, ălora
3. Pronumele demonstrativ de identitate:
N. Ac. : acelaşi, aceeaşi, aceişi, aceleaşi
G. D. : aceluiaşi, aceleiaşi, aceloraşi
4. Pronumele demonstrativ de diferenţiere:
N. Ac. : celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte
G. D. : celuilalt, celeilalte, celorlalţi, celorlalte
! Pronumele demonstrativ nu are categoria gramaticală
persoană.
! Pronumele demonstrativ se analizează ca un
sunbstantiv: gen, număr, caz.
Cel, cea, cei, cele sunt şi forme scurte ale pronumelui
demonstrativ de depărtare, numite semiindependente,
atunci când înlocuiesc un substantiv.
Cea de acolo mă priveşte. (=aceea)
Cele verzi îmi plac mai mult. (=acelea)
Cei cuminţi vor fi răsplătiţi. (=aceia)
Cel de lângă mine ştie adevărul. (=acela)
! Nu confunda pronumele demonstartiv
semiindependent cu articolul demonsrativ.
Ex: Cea de argint îmi place mai mult. (Aceea) =>
pronume demonstrativ de depărtare semiindependent
Rochia cea nouă este frumoasă. (Face legătura între
sunbstantiv şi adjectiv) => articol demonstrativ

Funcţiile sintactice ale pronumelui

demonstrativ
Nominativ:
1. S. : Aceasta vine cu mine.
2. N. p.: Prietenul meu este celălalt.
 3. A. pron apoziţional: Concurenţii, aceia, au
câştigat.
Acuzativ:
1. N. p. : Cartea este pentru acela.
2. A. pron prep.: Cartea de la celălalt este aici.
3. A. pron apoziţional: Pe colegele mele, pe
acestea, le-au premiat.
4. C. d.: Pe aceia nu i-am văzut.
5. C. prep.: Cu celălalte m-am întâlnit ieri.
6. C. c. timp: Mergeţi acolo odată cu aceea.
7. C. c. mod: Cântaţi ca aceştia!
8. C. c. loc: Pune-l lângă celălalt.
9. C. c. cauză: Era supărat că-l certaseră pentru
ceilalţi.
10. C. c. scop: Pentru aceasta se pregăteşte
mereu.
Genitiv:
1. N. p.: Meritele sunt ale acestuia.
2. A. pron prep.: Oamenii din jurul acestuia sunt
prieteni.
3. A. pron genitival: Teza celeilate este mai bună.
4. A. pron apoziţional: Notele băieţilor, ale
acestora, sunt mici.
5. C. prep. : S-a revoltat împotriva aceloraşi.
6. C. c. timp: A sosit înaintea aceloraşi.
7. C. c. loc: În urma acesteia era grupul.
 8. C. c. mod: A studiat tema şi în baza acesteia a
scris azi.
9. C. c. cauză: Am pierdut din cauza acelora.
10. C. c. scop: Se pregăteşte în vederea
acesteia.
Dativ:
1. N. p. : Reuşita este grţie aceluia.
2. A. pron prep.: Victoria datorită aceleia este
minunată.
3. A. pron apoziţional: Prietenilor, acelora, le-am
mulţumit.
4. C. i.: Acesteia i se cuvin laude.
5. C. c. cauză: Datorită aceluia a câştigat premiul.
Vocativ:
1. -: Ceilalţi, plecaţi de aici!
2. A. pron apoziţional: Voi, ceilalţi, staţi pe loc!

Adjectivul pronominal demonstrativ

Când pronumele demonstrativ nu înlocuieşte un
substantiv, ci determină unul cu care se acordă în gen,
număr şi caz, el devine adjectiv, pronominal
demonstrativ.
! Toate adjectivele pronominale au o singură funcţie
sintactică : A. adj.
Ex: Fata aceea a venit la ziua ta. (Nu înlocuieşte, ci
determină sunbtsantivul „fata”) => adj pron dem de
depărtare
Aceea a venit la zita ta. (înlocieşte un sunvstantiv) =>
pron dem de depărtare
! Adj pron dem de apropiere şi depăratre, când stau în
faţa sunbst determinat, au, de regulă, o formă fără „a”.
Ex: acest băiat – băiatul acesta
Acele fete – fetele acelea
! Adj pron dem de identitate şi diferenţiere, când stau
în faţa subst det îşi păstrează forma.
Ex: aceleaşi cadouri – cadpurile aceleaşi
Celălalt prieten – prietenul celălalt

Model de analiză:
a) pron dem: ex: Pe acesta nu-l cunosc.
Pe acesta – pron dem de apropiere, masc, sg, Ac, prep.
Simplă „pe”, C. d. ;
b) adj pron dem: ex: Acest băiat este fratele meu.
Acest – adj pron dem de apropiere, se acordă-n gen, nr
şi caz cu sunbst „băiat” (masc, sg, N), A adj;
4. Pronumele şi adjectivul pronominal
posesiv
A. Pronumele posesiv:
=partea de vorbire flexibliă care ţine atât locul obictului
posedat, cât şi al posesorului.
Ex: Cartea elevului este pe bancă .
Cartea – obiect posedat
Elevului – posesor
A sa= pron posesiv;
A – pron. semiindependent (înlocuieşte obiectul
posedat)
Sa – forma specifică a posesorului
 A sa este pe bancă . (=cartea elevului)
Formele pronumelui posesiv
a) un posesor, un obiect posedat
I: al meu, a mea
II: al tă u, a ta
III: al să u, a sa
b) un posesor, m m obiecte posedate
I: ai mei, ale mele
II: ai tă i, ale tale
III: ai să i, ale sale
c) m m posesori, un obiect posedat
I: al nostru, a noastră
II: al vostru, a voastră
III: -
d) m m posesori, m m obiecte posedate
I: ai noştri, ale noastre
II: ai voştri, ale vostre
III: -
! La persoana a III-a plural, pron posesiv nu are forme.
În comunicare se folosesc formele pron personal: al, a,
ai, ale lor.

Funcţii sintactice
1. S.: Ai noştri au plecat.
2. N. p.: Cartea este a mea. (N)
Florile sunt pentru ale noastre. (Ac)
Meritele sunt ale alor noştri. (G)
! Pentru cazurile N şi Ac, pron semiindependente sunt:
al, a, ai, ale.
! Pentru cazurile G şi D, pron semiindependente este
alor.
Ex: Reuşita a fost graţie alor noştri.
3. A pron genitival: Rezultatele alor noştri au fost
bune.
4. A pron Prep: L-a încântat cadoul de la ai voştri. (Ac)
Agitaţia din jurul alor voştri e mare.
(G)
Succesul datorită alor tăi este deplin.
(D)
5. A pron apoziţional:
Concurenţii, ai noştri, au câştigat. (N)
Pe copii, pe ai noştri, îi lă udaţi. (Ac)
Că rţile colegilor, ale alor noştri, sunt aici. (G)
Bă ieţilor, alor noştri, li s-au oferit premii. (D)
6. C d: I-au felicitat pe ai tăi.
7. C prep: Au discutat despre al meu.
8. C i: Alor noştri li s-au oferot premii.
9. C c timp: Au intrat în sală înaintea alor săi.
10. C c loc: S-au oprit lângă al nostru.
11. C c mod: Concurenţii dansează ca ai mei.
12. C c cauză : Am pierdut concursul din pricina alor
tăi.
13. C c scop: Au venit acolo pentru ai voştri.
Model de analiză:
Concurenţii dansează ca ai mei.
Ca ai mei – C c mod, pron posesiv, pers I, un posesor,
m m obiecte posedate, masc, Ac, prep simplă „ca”;
B. Adjectivul pronominal posesiv.
! Când înlocuieşte numai posesorul şi determină un
subst care denumeşte obiectul posedar cu care se
acordă -n gen, nr, caz pronumele posesiv devine adj
pron posesiv.
! Singura funcţie sintactică : A adj.
Ex: Ale sale sunt aici. (=Carţile elevei)
Pron posesiv.
Că rţile sale sunt aici.
 Adj pron posesiv.
! De obicei, adj pron posesiv nu are în structura sa
pron semiindependente: al, ai, a, ale.
Ex: Ai mei sunt harnici. (pron posesiv)
Elevii mei sunt harnici. (adj pron posesiv)
EXCEPŢII (deşi are pron semiindependent, este adj
pron posesiv)
a. când adj pron posesiv stă în faţa subst:
ex: Cartea sa este aici. => A sa carte este aici.
Adj pron posesiv => adj pron posesiv
b. când sunbst det mai are un determinant:
 O carte a sa este aici. -> adj pron posesiv
 O – art nehot
Cartea nouă a sa este aici. -> adj pron posesiv
 Nouă – adj

6. Pronumele şi adjectivul pronominal

interogativ
A. Pronumele interogativ:
=partea de vorbire flexibilă care, în propoziţia
interogativă ţine locul substantivului aşteptat ca
ră spuns.
! De aceea, el apare pe primul loc în structura
propoziţiei:
Ex: Cine vorbeşte? -> Mihai vorbeşte. (cine=Mihai)
Forme: care, cine, ce, câ t, câ tă , câ ţi, câ te.
 Care
N. Ac. : care
G. D. : că rui(a), că rei(a), caror(a)
 Cine
N. Ac. : cine
G. D. : cui
 Ce -> este invariabil, înlocuieşte nume de
lucruri;
 Câ t
 N. Ac : câ t
G. D. : -
 Câ tă
N. Ac. : câ tă
G. D. : -
 Câ ţi
N. Ac. : câ ţi
G. D. : câ tor
 Câ te
N. Ac. : câ te
G. D. câ tor
Funcţii sintactice

1. S: Cine a fost la tine?

2. N p: Care este adresa ta? (N)
-Adresa ta este Bacău.-
Pentru cine sunt că rţile? (Ac)
-Că rţile sunt pentru mama.-
Al cui este caietul? (G)
-Caietul este al elevului.-
Graţie căruia este succesul? (D)
-Succesul este graţie muncii.-
3. A pron prep:
De care carte ai cumpă rat?
-Am cumpă rat carte de poveşti.-
Mă surile împotriva cărora au fost aspre?
-Mă surile împotriva trădătorilor au fost aspre.-
Reuşita datorită căruia v-a bucurat?
-Ne-a bucurat reuşita datorită lui Mihai.-
4. A pron genitival:
A cărei carte este mai interesantă ?
-Este mai interesantă cartea Anei.-
5. C d: Pe cine aştepţi? (Aştept pe mama)
6. C prep: Cu care petreci? (Petrec cu prietenii mei)
7. C i: Cui îi spui? (Îi spun mamei)
8. C c loc: Lângă cine stă ? (Stă lângă Mihai)
9. C c timp: Înaintea cui a ajuns? (A ajuns înaintea
Anei)
10. C c cauză : Din ce cauză a pierdut. (A pierdut din
cauza neatenţiei)
11. C c scop: Pentru care dintre teste te-ai pregă tait
mai mult?
B. Adjectivul pronominal interogativ
Câ nd pron interogativ nu înlocuieşte un subst, ci o
caracteristică a subst lâ ngă care stă , se acordă în gen,
nr şi caz cu acesta, el devine adj pron interogativ.
! Singura funcţie sintactică : A adj.
! Doar pron interogative ce, care, cât, câtă, câţi,
câte devin adj pron interogativ.
Pron interogativ „cine” nu devine adj pron.
Ex: Care lipseşte? => pron interogativ
Care elev lipseşte? => adj pron interogativ
Acordul adj pron interogativ „care” în cazul G:
Ex: A că rui scriitor este opera?
 „că rui, scriitor” – masc, sg
 „a, opera” – fem, sg
Al că rei fete este prietenul?
 „că rei, fete” – fem, sg
 „al, prietenul” – masc, sg
Ale că rui copil sunt mingile?
 „că rui, copil” – masc, sg
 „ale, mingile” – fem, pl

7. Pronumele şi adjectivul pronominal

relativ
A. Pronumele relativ
=partea de vorbire flexibilă care apare în frază, în care
leagă o propoziţie subordontă de regenta ei.
Forme:
a. Simple:
 Aceleaşi forme cu ale pronumelui interogativ:
Care, cine, ce, cât, câtă, câţi, câte
b.Compuse: ceea ce
! Grupările cel ce, cei ce, cele ce sunt alcătuite
dintr-un pronume demonstrativ + pronumele
relativ „ce”.
Funcţiile sintactice
1. S: Spune/ cine a fost la tine. /
(La tine a fost Mihai)
2. N p: Spune/ care este adresa ta. / (N)
(Adresa ta este Bacău)
Spune/ a cui este cartea. / (G)
(Cartea este a mamei)
Spune/ pentru cine este cartea. / (Ac)
(Cartea este pentru mama)
Spune/ datorită cui este succesul. / (D)
(Succesul este datorită muncii)
3. A pron genitival:
Spune/ a cărui carte este mai interesantă. /
(Cartea mamei este mai interesantă)
4. A pron prep:
Spune/ de care carte ai cumpărat. / (Ac)
(Ai cumpărat carte de poveşti)
Spune/ măsurile împotriva cărora au fost luate(G)
(Măsurile împotriva infractorilor au fost luate)
Spune/ reuşita datorită căruia este mai mare.(D)
 (Reuşita datorită colegului este mai mare)
5. C d: Spune/ pe cine ai văzut. / (Ai văzut pe Mihai)
6.C i: Spune/ cui i-ai dat cartea. / (I-ai dat cartea
colegei)
7. C prep: Spune/ despre ce vorbiţi. / (Vorbim
despre tabără)
8.C c loc: Spune/ lângă cine s-a aşezat. / (S-a aşezat
lângă mama)
9. C c timp: Spune/ înaintea cui a ajuns. / (A ajuns
înaintea lui Mihai)
10. C c mod: Spune/ ca şi cine înveţi tu. / (Tu
înveţi ca premiantul)
11. C c cauză: Spune/ din cauza cui s-a
accidentat. / (S-a accidentat din cauza colegului)
12. C c scop: Spune/ pentru care s-a pregătit mai
mult. / (S-a pregătit mai mult pentru examen)
Acordul pronumelui relativ în cazul Genitiv
Ex: El este colegul a cărui mamă este învăţătoare.
Întrebarea al cărei rost nu-l înţeleg mă frământă.
B. Adjectivul pronominal relativ
! Pronumele relative cine şi ceea ce nu devin adj pron
relative.
Când pronumele relativ nu înlocuieşte un substantiv,
ci o caracteristică a substantivului lângă care stă,
acordându-se în gen, număr şi caz cu acesta, el devine
adj pron relativ=A adj.
Ex: Nu ştiu/ care a venit. /
 Pronume relativ
Nu ştiu/ care coleg a venit. /
 Adjectiv pronominal relativ, A adj

Pronumele şi adjectivul pronominal

nehotărât
A. Pronunele nehotărât
=partea de vorbire flexibilă , care înlocuieşte un
substantiv fă ră să dea vreo indicaţie precisă asupra
obiectului denumit de acesta.
 Forme:
a) Simple:
Atât, atâta, atâţia, atâtea
Unul, una, unii, unele
Altul, alta, alţii, altele
Mult, multă , mulţi, multe
Puţin, puţină , puţini, puşine
Tot, toată , toţi, toate
Cutare
b) Compuse:
cineva, ceva, careva, câtva
oricare, oricine, orice, oricât
oriş icare, oriş icine, oriş ice, oriş icât
altcineva, altceva, altcareva, altcâtva
fiecare, fiecine, fiece, fiecât
vreunul
! Noua gramatică include printre pronumele nehotă râte
cuvintele amândoi, ambii, tustrei, câteşitrei, încadrate
în mod tradiţional în clasa numeralelor.
! Locuţiunea pronominală nehotă râtă =grup de
cuvintecu sens unitar, care se comportă gramatical ca
un pronume mehotă rât.
Ex: cine ştie cine, nu ştiu ce, te miri ce, cine ştie ce,
care mai de care, nu ştiu cine, te miri cine;

Funcţiile sintactice ale pronumelui

nehotărât
1. S: Fiecare învaţă .
2. N p: El este altul acum. (N)
Că rţile sunt pentru toţi. (Ac)
Meritele sunt ale altcuiva. (G)
Reuşita este graţie multora. (D)
3. A pron genitival: Meritele unora au fost
recunoscute. (G)
 4. A pron prep:
Pedeapsa împotriva altora este mare. (G)
Mâncarea de la altul este mai bună . (Ac)
Rezultatele datorită unora dintre elevi sunt mari.
(D)
5. A pron apoziţional: Rezultatele elevilor, ale
tuturor, sunt bune. (G)
6. C. d.: Îi ascultă pe fiecare.
7. C. i. : Tuturor li se cuvin laude. (D)
8. C prep: Vorbeam despre altcineva.
9. C c loc: Lângă cutare s-a aşezat el.
10. C c timp: Am ajuns înaintea tuturor.
11. C c mod: S-a dus acolo ca alţii.
12. C c cauză : A pierdut concursul din cauza
altora.
13. C c scop: A mucit o viaţă întreagă pentru toţi.
B. Adjectivul pronominal nehotă rât
Când nu înlocuieşte un substantiv, ci o caracteristică a
substantivului, acordându-se în gen, numă r şi cazcu
acesta, pronumele nehotă rât devine adjectiv pronominal
nehotă rât = A. adj.
!Pronumele nehotă râte compuse cu cine nu devin adj
pron nehot.
Ex: Oricare poate învă ţa lecţia. (pron nehot)
Oricare elev poate învă ţâ lecţia. (Adj pron nehot)
Pronumele şi adjectivul
pronominal negativ
A. Pronumele negativ
=parta de vorbire care înlocuieşte numele
obiectului prezentat ca inexistent.
! Pronumele negative apar doar în enunţuri
negative.
Ex: Nimeni nu a scris lecţia. –> pronume
nehotărât (Verbul este în formă negativă)
 Forme:
a) Simple:
nimic, nimeni (N. Ac.) + nimănui (G. D.)
b) Compuse:
N. Ac. : niciunul, niciuna, niciunii, niciunele
G. D. : niciunuia, niciuneia, niciunora

Funcţii sintactice
1. S: N-a venit nimeni cu noi.
2.N p : El nu este împotriva niciunuia dintre
voi.
 3.A pron genitival: N-a contestat meritele
niciunuia dintre voi.
4.A pron prep: Cadoul de la niciunul n-a fost ca
al tău.
5.C d: N-am văuzut pe nimeni.
6.C prep: Nu vorbesc despre nimic interesant.
7.C i: Nimănui nu-i place violenţa.
8.A pron apoziţional: Caietele lor, ale
niciunora, n-au fost găsite.
9.C c timp: N-a ajuns la gară odată cu unul
dintre voi.
10. C c loc: Nu te aşeza lângă niciunul dintre
colegi.
11. C c mod: Nu e mai mare decât niciunul
dintre voi.
12. C c cauză: Accidentul nu s-a întâmplat
din cauza niciunuia.
13. C c scop: Nu s-a pregătit pentru niciunul
dintre examene.

B. Adjectivul pronominal negativ

Când nu înlocuieşte un substantiv, ci determină
un substantiv cu care se aordă în gen, număr şi
caz, pronumele negativ devine adjectiv
pronominal negativ = A. adj.
! Pronumele negative nimeni, nimic nu devin adj
pron negative.
 Forme:
N. Ac. : niciun, nicio, niciunii, niciunele
G. D. : niciunui, niciunei, niciunor
Ex: Niciunul nu vine. (pron negativ)
Niciun elev nu vine. (adj pron negativ)

Model de analiză a pron negativ

a) Nu vine nimeni.
Nimeni – S. simplu -> pron. Negativ, simplu, N;
b) Nu vorbeşte despre niciunele dintre voi.
Despre niciunele – C. prep. -> pron negativ,
compus, fem, pl, Ac, prep compusă „despre”;

Pronumele şi adjectivul
pronominat de întărire
A. Pronumele de întărire
=partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un
substantiv ce denumeşte o persoană, insistând
asupra sa.
! Pronumele de întărire a dispărut lin limba română
contemporană.
B. Adjectivul pronominal de întărire
=se acordă-n gen, număr şi caz cu substantivul sau
pronumele determinat şi are rolul de a preciza prin
insistenţă persoana la care se referă = A. adj.
 Forme:
I: N.Ac. : însumi, însămi, înşine, însene
I: G. D. : însumi, însemi, înşine, însene
II: N. Ac. : însuţi, însăţi, înşivă, însevă
II: G. D. : înşuţi, înseţi, înşivă, însevă
III: N. Ac. : însuşi, însăşi, înşişi, înseşi, însele
III: G. D. : însuşi, înseşi, înşişi, înseşi, însele
Ex: Directorul însuşi l-a premiat.
Însuşi – A. adj. -> adj pron de întărire, se acordă-n
gen, număr şi caz cu subst „directorul” (masc, sg,
N);