PRONUMELE

În funcție de categoria persoanei, pronumele se clasifică astfel:

 Personale: personale propriu-zise, de politețe, reflexive, posesive, de întărire
 Nepersonale: demonstrative, nehotărâte, negative, interogative, relative
(I) Pronumele personale propriu-zise
Își schimbă forma în funcție de persoană, număr, gen (III), caz

REȚIN! „Lui”/„ei” / „lor” vor fi întotdeauna pronume personale, nu posesive!

(II) Pronumele de politețe
Pronumele personal de politețe este folosit în locul numelor persoanelor, pentru a exprima
respectul față de acele persoane și are forme doar pentru persoanele a II-a și a III-a.
ATENȚIE! Formele dânsul, dânsa, dânșii, dânsele sunt considerate forme de politețe
conform Noii Gramatici a limbii române!
dânsul = pronume personal
FUNCȚII SINTACTICE → VEZI PRONUMELE PERSONAL

(III) Pronumele reflexiv

Înlocuiește numele obiectului asupra căruia se exercită acțiunea verbului (direct sau indirect)
exprimând identitatea complementului cu subiectul.
Are forme proprii numai la cazurile ACUZATIV și DATIV, la persoana a III-a.
Lauda de sine nu miroase a bine.
Se gândește la examen.
ATENȚIE !
Pentru persoanele I și a II-a, împrumută formele clitice (neaccentuate) ale pronumelui
personal, cu condiția acordului în persoană cu verbul.
Eu mă spăl.
mă- pers. I, sg., Ac; spăl – pers. I, sg., deci mă este pronume reflexiv.
Mama mă spală.
mă- pers. I, sg.; spală– pers. III, sg., deci mă este pronume personal.
Eu îmi curăț pantofii de noroi.
îmi - pers. I, sg., D; curăț – pers. I, sg., deci îmi este pronume reflexiv.
Tata îmi curăță pantofii de noroi.
îmi - pers. I, sg. ; curăță– pers. III, sg., deci îmi este pronume personal.
Vă văd pe stradă. – pronume personal
Vă învățați lecția. – pronume reflexive

Din punctul de vedere al funcției sintactice, reflexivele se împart în două categorii:

a) cu funcție sintactică
b) fără funcție sintactică
FUNCȚII SINTACTICE ALE PRONUMELUI REFLEXIV
1. CD
Nu te-ai văzut în oglindă când ai plecat de acasă?
→ te = cd exprimat prin pronume reflexiv, formă clitică, pers. a II-a, sg., Ac
2. CI
Mi-am impus diverse restricții.
→ mi = ci exprimat prin pronume reflexiv, formă clitică, pers. I, sg., D
3. Atribut
Lauda de sine nu miroase a bine.
→ de sine – atribut pronominal prepozițional exprimat prin pronume reflexiv, pers. a III-a, sg.,
forma accentuată, Ac.
4. CL
Și-a făcut loc lângă sine.

Când își pierde capacitatea de a evoca un referent, ponumele reflexiv devine marcă
gramaticală fără funcție sintactică, în două ipostaze:

➢ marcă a predicatului, cu formă unică de pers. a III-a.

Cărțile se vând bine.
Dimineața devreme se merge la pescuit.

➢ Marcă a verbelor reflexive, cele care apar în dicționar însoțite de acesta, fie la Ac, fie la D.
• a se gândi, a se bosumfla, a se văita – Ac
• a-și imagina, a-și închipui – D

VALORI MORFOLOGICE ALE LUI „ȘI”

1. conjuncție coordonatoare copulativă
• Copiii și părinții se iubesc. (leagă două părți de propoziție)
• Ion se joacă și Maria citește. (leagă două propoziții)
• A fost convins de adevăr, având credință curată și încredere în sine.
2. pronume reflexiv, fără funcție sintactică, marcă a diatezei reflexive
• Nu-și amintește nimic.
3. pronume reflexiv, atribut pronominal în dativ (posesiv)
• Și-a luat geanta. (geanta sa)
4. adverb de mod – între verbul auxiliar și verbul predicativ (actualizează sensul de repede)
• A și rezolvat problema.
• Cum i-a venit rândul, a și plecat.
5. adverb de întărire (de excepție), fără f.s. (când leagă două părți de propoziție diferite).
• A venit și el.
6. substantiv
▪ „Și” este o conjuncție coordonatoare.

(IV) Pronumele și adjectivele pronominale posesive

→ Pronumele posesiv evocă simultan posesorul și obiectul posedat.

Cartea Mariei e pe birou, a ta este în bibliotecă.
→ Adjectivul pronominal posesiv evocă posesorul, iar substantivul determinat de acesta
denumește obiectul posedat.
Cartea mea e la tine.
→ Pronumele posesiv devine adjectiv pronominal când determină substantivul și se acordă cu
acesta în gen, număr și caz.
Ai mei au venit ieri.
ai mei- pronume posesiv, N, subiect
Prietenii mei au venit ieri.
mei- adjectiv pronominal posesiv, N, atribut
→ În structura pronumelui posesiv apare articolul posesiv „al”, „a”, „ai”, „ale”, care ține locul
obiectului posedat.
Atitudinea Anei este pozitivă, a mea negativă.
! „a” din „a mea” ține locul substantivului „atitudinea”.
Acest articol apare și cu adjectivul posesiv.
Un prieten al meu a venit.

FUNCȚII SINTACTICE ALE PRONUMELUI POSESIV

1. S
Ai tăi sunt înțelegători.
2. NP
Casa asta este a mea.
3. CD
I-am văzut pe ai săi la film.
4. CI
Le-am spus alor tăi că plec.
S-a gândit întotdeauna la ai săi.
5.CL
Mi-am făcut loc lângă ai mei.
6. CScop
S-a sacrificat pentru ai săi.
7. Atribut
Casa alor tăi este foarte frumoasă!
IMPORTANT!

➢ Pronumele și adjectivele pronominale posesive noștri și voștri se scriu totdeauna cu un „-i”,

deoarece nu primesc articol.

➢ În construcția cu prepoziția „de”+pronume posesiv, norma actuală permite atât pluralul, cât
și singularul: un prieten de-ai mei/de-al meu; o prietenă de-ale mele/ de-a mea.

(V) Pronume și adjectivul pronominal demonstrativ

Înlocuiește numele unui obiect, arătând apropierea, depărtarea lui în timp sau spațiu,
respectiv identitatea sau diferențierea față de alte obiecte.
FUNCȚII SINTACTICE → VEZI PRONUMELE PERSONAL/POSESIV
→ Pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal când determină substantivul și se acordă
cu acesta în gen, număr și caz.
 Acesta scrie.
acesta = pronume demonstrativ de apropiere, masculin, singular, N, subiect
 Acest copil scrie.
acest = adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, masculin, singular, N, atribut
adjectival
IMPORTANT!

➢ Pronumele și adjectivele pronominale demonstrative de depărtare și de identitate se scriu la

feminin, singular aceea, aceeași, iar la masculin plural aceia, aceiași.
Ex: cartea aceea, aceeași carte, copiii aceia, aceiași copii

(VI) Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât (indefinit)

Pronumele nehotărât se referă la o ființă/un obiect sau un ansambul de ființe/obiecte care
nu pot fi identificate sau cuantificate exact.
 A strigat cineva.
 Oricine știe să facă asta.
 Au venit toți/mulți.
Clasificare
→ Simple: tot, unul, altul, mult, puțin, anume, cutare etc.
→ Compuse:
▪ fiecare, fiecine;
▪ oricare, oricine, oricât, orișicine, orișice;
▪ oarece;
▪ careva, cineva, ceva, câtva;
▪ vreunul;
▪ altcineva, altceva;
Pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal când determină substantivul și se acordă
cu acesta în gen, număr și caz.
 Fiecare copil învață.
fiecare – adj. pron nehotărât, N., atribut adjectival
FUNCȚII SINTACTICE → VEZI PRONUMELE PERSONAL/POSESIV/DEMONSTRATIV
VALORI MORFOLOGICE ALE LUI mult, multă, puțin, puțină:
1. adjective pronominale când se află în fața substantivului determinat: Am citit puține /multe
cărți.
2. adjective propriu-zise când sunt așezate după substantivul determinat: Am citit cărți
puține/multe.
3. adverbe, f.s.circmod când determină un verb: Mănâncă mult/puțin.
VALORI MORFOLOGICE ALE LUI „tot”
1. adjectiv pronominal nehotărât: Am citit tot textul.
2. adverb (încă): Tot n-am înțeles textul.
3. substantiv (articulat): Totul este adevărat.
4. adverb cantitativ: Am mâncat tot.
→ Locuțiuni pronominale nehotărâte:
 nu știu cine = cineva
 nu știu ce = ceva
 cine știe cine = cineva
 te miri cine = oarecare, oarecine
 te miri ce = ceva
 cine știe ce = ceva
 câte și mai câte = multe
 nu se știe cât = câteva

(VII) Pronumele și adjectivul pronominal negativ

→ Evocă ființe sau obiecte inexistente.
N-a venit nimeni.
Nu cunosc niciun coleg.
Nu-l mulțumește nimic.
→ Pronumele negativ devine adjectiv pronominal când determină substantivul și se acordă cu
acesta în gen, număr și caz.
Nicio fată nu este aici.
Niciun băiat nu mă ascultă.
nicio – adjectiv pron. negativ, feminin, sg., N, atribut adjectival
FUNCȚII SINTACTICE → VEZI PRONUMELE PERSONAL/POSESIV/DEMONSTRATIV
IMPORTANT!

➢ Niciun, nicio se scriu sudat atunci când sunt adjective pronominale negative, dar în
cuvinte separate:
▪ conjuncție+ numeral: N-am nici o soră, nici două surori.
▪ conjuncție + pronume nehotărât: Nici unul, nici mai mulți nu am întâlnit.
▪ adverb+ articol: Nu e proastă și nici o persoană incultă.

(VIII) Pronumele și adjectivul pronominal interogativ

→ Se folosește pentru a construi întrebări parțiale, având rolul de a înlocui cuvântul sau
cuvintele așteptate ca răspuns la întrebare:
- Cine a venit ieri la cinematograf?
- Copilul a venit.
→ Forme: care, cine, ce, cât
Care dintre voi a greșit?
Cine a venit?
Cui i-ai spus?
Câți au venit la teatru?
→ Funcții sintactice
1. S
Cine a venit? – Ion a venit.
2. CD
Pe cine ai văzut?
3. CI
Cui i-ai oferit cadoul? – I-am oferit un cadou mamei.
4. NP
Al cui e caietul?
→ Pronumele interogativ devine adjectiv pronominal când determină substantivul și se acordă cu
acesta în gen, număr și caz.
Care băiat a răspuns?
Ce băiat a venit?
Câtă pâine ai cumpărat?
Funcția sintactică a adjectivului pronominal este de atribut.

(IX) Pronumele și adjectivul pronominal relativ

→ Face legătura între propoziții la nivelul frazei.
→ Forme: care, cine, ce, câte, câți, ceea ce
Am aflat 1/ cine a adus prăjitura. 2/
→ Exceptând formele cine, ceea ce, pronumele relative devin adjective respectând regula
acordului cu substantivul determinat.
Nu se știe 1/ care prăjitură a fost preferată de invitați. 2/
care = adjectiv pronominal relativ, feminin, N, atribut adjectival.

→ Pe lângă fs specifice pronumelui, amintim subiectul în D: Dau notă mare cui merită.
VALORI MORFOLOGICE ALE LUI „CE”
1. pronume relativ: Nu știu ce vrea./ Nu știu ce ai vorbit cu el
2. adjectiv pronominal relativ: Nu știu ce caiet vrea.
3. pronume interogativ: Ce vrei?
4. adjectiv pronominal interogativ: Ce caiet vrei?/ Ce soluție ai găsit?
5. adverb (când stă în fața unui adjectiv, unui adverb sau între două verbe repetate și are sensul
de cât): Ce frumoasă ești! /Face ce face.
6. substantiv: Are ea un ce care mă atrage.
7. interjecție (când este izolat prin virgulă de restul enunțului): Ce, n-ai plecat?

(X) Pronumele și adjectivul pronominal de întărire

→ Adjectivul pronominal de întărire are rolul de a evidenția persoana sau obiectul la care
se face referire prin intermediul substantivului/pronumelui determinat de acesta.

Forme: