Legenda Meșterului Manole –

Monastirea Argeșului

Legenda meșterului Manole nu

este una singură. Ea a circulat în zeci,
chiar sute de variante, până să fie
definită într-o formă standard literară
și popularizată ca baladă de Vasile
Alecsandri.
Având poate la bază un personaj
real, opera literară a lui Vasile
Alecsandri, reprodusă în sute de
ediții, i-a conferit meşterului
imaginea unui mare iubitor de neam,
făuritor de cultură românească și
exemplu de urmat pentru toți
românii.
Balada „Monastirea Argeșului” apare mai
peste tot ca fiind „culeasă” de Vasile
Alecsandri. În fapt, a fost mai degrabă
„adaptată”: poetul s-a inspirat dintr-o
poveste populară pentru a crea o baladă în
versuri, cu o structură literară (expozițiune,
intrigă, acțiune, punct culminant,
deznodământ), ușor de citit și de transmis
mai departe.
Balada a fost publicată pentru prima oară în
1852, ca parte a culegerii Balade adunate și
îndreptate. Alecsandri își începea culegerea
de balade cu celebra afirmație: „Românul e
născut poet” – un îndemn sau o încurajare
pentru afirmarea talentului literar al unui
popor ce nu poseda încă literatură cultă.
Balada lui Alecsandri conține toate ingredientele unei
lecturi cu priză la public: tensiune, dramatism, caractere
puternice, idealuri înalte, povețe moralizatoare etc.
Poetul ȋncepe chiar cu referire la o altă legendă, cea a lui
Negru-Vodă, considerat întemeietorul Țării Românești.
Acesta l-ar fi adus pe Manole și alți nouă „meșteri mari”
la locul de construcție a mănăstirii, ales tot de el; un loc
cu valențe magice, la „Un zid părăsit/ Și neisprăvit”.

Construcția ȋnsă nu avansa căci, ca prin miracol, noaptea

se surpa toată munca de cu ziuă. Atunci Manole a avut
un vis ce spunea că nu vor putea construi mănăstirea
„Pân-om hotărî/ Ȋn zid de-a zidi/ Cea-ntâi soțioară,/ Cea-
ntâi surioară/ Care s-a ivi/ Mâini în zori de zi”.
Cel ghinionist a fost chiar meșterul Manole, a cărui
soție, Ana, a ajuns la el, deși a trebuit să înfrunte ploaia
și vântul trimise la rugile lui Manole pentru a o întoarce
din drum. Urmează scena dramatică a zidirii, cȃnd Ana
se roagă de Manole să o salveze, dar acesta nu o ascultă
și o zideşte mai departe în zidul mănăstirii.
 Mitul jertfei prin zidire 
Mitul fundamental – al sacrificiului pentru creație, ideea că nimic durabil
sau special nu se poate face fără un sacrificiu – este foarte răspândit la
toate popoarele și în toate timpurile. S-au găsit în Balcani și alte legende
care aveau ca temă chiar mitul jertfei prin zidire pentru a săvârși o
construcție. Ideea sacrificiului și a bisericii-mormânt poate fi pusă, de
altfel, în legătură și cu cea mai cunoscută istorie a popoarelor creștine,
cea a patimilor și sacrificiului lui Iisus.
Mormantul Anei lui Manole
Statuia lui Neagoe Basarab
Iconostasul bisericii de la Curtea de Arges
Intrarea in curtea Manastirii Curtea de Arges
Fantana lui Manole