Butoiul lui Pascal

Butoiul lui Pascal este numele unui experiment de

hidrostatică despre care se presupune că a fost realizat de Blaise Pascal
în 1646. În experiment, Pascal se presupune că a introdus un lung tub
vertical într-un butoi umplut cu apă. Când a fost turnată apă în tubul
vertical, creșterea presiunii hidrostatice a determinat explozia butoiului.

Experimentul nu este menționat nicăieri în lucrările rămase de

la Pascal și poate fi apocrifă, atribuită de autorii francezi din secolul al
XIX-lea, printre care experimentul este cunoscut sub numele de crève-
tonneau (aprox .: „explozia butoiului”); cu toate acestea, experimentul
rămâne asociat cu Pascal în multe manuale elementare de fizică.

Aplicațiile legii lui Pascal

 Principiul de bază al cricului hidraulic și al presei hidraulice.
 Forța de amplificare în sistemul de frânare a majorității autovehiculelor.
 Folosit în fântâni arteziene, turnuri de apă și baraje.
 Scufundatorii trebuie să cunoască acest principiu. La o adâncime de 10 metri sub apă, presiunea
este de două ori presiunea atmosferică la nivelul mării și crește cu aproximativ 100 kPa pentru
fiecare creștere de 10 m adâncime.
 De regulă, regula lui Pascal este aplicată spațiului limitat (debit static), dar datorită procesului de
curgere continuă, principiul lui Pascal poate fi aplicat mecanismului de ridicare a uleiului (care
poate fi reprezentat ca un tub U cu pistoane la fiecare capăt). Cu toate acestea, înălțimea de
ridicare va fi în microni, deoarece energia va fi drenată și presiunea va fi diminuată după fiecare
impact cu materialul de ridicare, dar forța exercitată va fi egală.
 Forța aplicată în cilindrul P1A1.
 Principiul de bază al presării izostatice fierbinți

Bugheanu Laura