V.

34

Semnificația titlului

Titlul „Ulița copilăriei” este o metaforă pentru imaginea unui paradis al vârstelor umane,
care stă sub semnul seninătății, al jocului și al ocrotirii părintești.

Fragmentul selectat surprinde un moment important din viața oricărui copil: prima zi de
școală. Ieșirea de pe uliță înseamnă confruntarea cu un spațiu al necunoscutului, simbolizat prin
„vălmășeala” și „larma” celorlalte străzi. Reacția este de teamă, iar „ulița copilăriei” devine,
metaforic, un refugiu sufletesc: „trupul îi înghețase pe o bancă, sufletul îi era departe, în brațele
uliței”. În curând, însă, ulița va fi, din nou, spațiul jocului și martorul prieteniei cu noii lui colegi.

Prezent în titlu, substantivul „uliță” dobândește numeroase valori expresive: prin repetare
constantă, devine laitmotiv, iar personificările succesive: „ulița l-a întovărășit până la colț”, „l-a
privit o clipă” transformă ulița într-un suprapersonaj al textului. Atributul substantival prezent în
titlu sugerează tema textului, copilăria, din al cărei câmp lexical sunt valorificate numeroase
cuvinte: „joacă”, „o droaie de copii”, „jucării”, „casa părintească” etc. Imaginea vârstei senine
este sugerată prin enumerația de epitete: „care de care mai golași, mai zdrențăroși, mai
zburdalnici”, prin comparații și imagini auditive: „pe uliță râurea veselia gureșă ca un pârâu în
matca lui”.

Simbol al vârstei inocente, „ulița copilăriei” este, totodată, în proza lui Ionel Teodoreanu,
o metaforă pentru descoperirea sinelui și a lumii.