In opinia mea, mesajul textului “Ulita copilariei” scris de Ionel Teodoreanu, este dat prin descrierea

frumoasa facuta de catre narator, ulitei pe care acesta a copilarit, asocind-o pe aceasta cu o fiinta
umana.

In primul rand mesajul textului este sustinut de tema operei si anume “copilaria”. Relatarea faptelor
este realizata dintr-o perspectiva obiectiva, de un narator omniprezent. Inca de la inceputul textului si
pana la finalul acestuia, naratorul isi aminteste de ulita copilariei, si descrie simplitatea acesteia prin
metafore precum “E firavă şi goală : numai pământ şi pietre” sau “Uliţa mea e paşnică, tăcută”. In acelasi
timp, se regasesc o serie de comparatii intre ulita pe care naratorul a copilarit si celelalte ulite adiacente.
Prin pasajul “Acum, uliţele înstrăinate de pământ s-au învrăjbit : se sfădesc între ele, cât le lasă gura
căruţelor şi a trăsurilor şi se hărţuiesc, smulgându-şi una alteia smocuri de colb cărunt.”, naratorul
sugereaza ca vremurile s-au schimbat, fata de timpul copilariei acestuia. Putem spune ca prin metafora
“Odinioară, pe meleagurile acestea, stăpânea un sat gospodar”, naratorul se refera ca omul sfinteste
locul.

In concluzie, opera literara “Ulita copilariei” scrisa de Ionel Teodoreanu, vorbeste intr-o maniera
artistica, totodata filozofica, despre evolutia satelor, din perspectiva copilului de atunci si adultului de
acum, comparand ulita copilariei cu celelalte ulite si neputinta acesteia de a tine pasul cu evolutia.