Venise vara cu lumina si caldura care strabateau orasele aglomerate, precum si

varfurile muntilor. Alaturi de colegi si diriginta, eram intr un parc natural si de abia
incepusem un traseu care urma sa ne duca pana aproape de nori. Pregatisem
ghiozdanele si eram gata pentru un drum lung.
Urcand la pas, admirand peisajul feeric care ne motiva sa mergem mai departe.
Pasarile cantau de pe crengile copacilor inalti si le priveam cu bucurie. La jumatatea
traseului, doamna diriginta a decis sa facem un popas, pentru ca eram foarte obositi.
Am intins cateva paturi pe iarba si ne am intins la umbra copacilor. O briza de vant ne
alina fetele imbujorate. Profesoara a propus un joc interesant, care consta in inceperea
unei povesti despre acel colt de natura, fiecare copil trebuind sa zica cate un cuvant.
Zis si facut! Usor-usor realizam o descriere a peisajului cu fiecare cuvant pe care il
spuneam. Ne distram, dar , in acelasi timp, ne imbogateam si vocabularul. Dupa ce ne
am terminat povestea, diriginta ne a surprins cu niste prajituri facute chiar de aceasta.
Fiecare si a savurat surpriza dulce in timp ce soarele apunea.
Venise timpul sa ne continuam traseul. Am strans paturile si am pornit, din
nou, la drum, odihniti, spre poalele muntilor. Pe drum, gandul mi a ramas tot acolo
sus, izolati de viata de zi cu zi, intr un parc in care am reusit sa ma relaxez cu
adevarat.