FISA DE LECTURA

titlu: Antigona
autor: Sofocle
rezumat

Antigona a fost fiica lui Oedip, regele cetății Teba, născută din dragoste incestuoasă a
acestuia cu mama sa, Iocasta și sora cu Ismene, Eteocles și Polynices. Antigona, cutezătoarea
fiică a lui Oedip, asistă la dezastrul provocat de lupta dintre frații ei, Etéocle si Polinike.
Amândoi au căzut în luptă, iar tronul Tebei este ocupat de Creon. Regele dispune să se
organizeze înmormântarea lui Etéocle, apărătorul cetății. Pentru celălalt fiu al lui Oedip,
Polinike - venit cu oaste străină să cucerească cetatea - se interzice chiar simpla
înmormântare. Împotriva asprului ordin regesc, înfruntând pericolul pedepsei cu moartea, se
ridică Antigona, sora celor doi luptători. În mare taină, ea predă pamântului trupul lui
Polinike, îndeplinind astfel obilgația ce i-o reclamă, potrivit obiceiului, legătura de sânge cu
cel mort. Fapta Antigonei a fost însă repede descoperită de Creon care o condamnă la moarte.
Ea este însa netemătoare în fața morții, o privește ca pe o eliberare de suferință. Triumfă
moral, principiile promovate îi supraviețuiesc. În discuția aprinsă dintre Creon și Antigona se
dezvăluie o ciocnire ascuțită de principii morale. Antigona, fecioară firavă și gingașă, este
înzestrată cu un caracter îndrăzneț, cu un curaj demn de un luptător. Tăria ei de a-l înfrunta pe
rege se trage din conștiința că acționează în numele legilor străbune, nescrise, în care se
sintetizează morala tradițională, adânc înrădăcinată în cetățile grecești. Antigona va pieri
întemnițată, dar Creon, cel care a nesocotit voința zeilor, va primi o cruntă pedeapsa
pierzându-și fiul, pe Hemon (logodnicul Antigonei), și soția, care se sinucide aruncând
blesteme asupra trufașului și nechibzuitului ei soț.
Antigona , simbolul femeii puternice, păstrătoare a tradiției cu orice preț, are tăria sa înfrunte
porunca lui Creon pentru a-l îngropa pe Polynikes , cu toate că știe că acest gest poate s-o
coste chiar viața, pentru că tradiția cere ca orice mort să fie îngropat , indiferent ce-ar fi făcut
în timpul vieții. Polynikes întors din surghiun urzise gând rău împotriva țării și a neamului
său. Ipostaza ei de soră nu-i permite să treacă nepăsătoare pe lângă fratele lăsat pradă
păsărilor și câinilor să-l sfârtece.
Deși se dovedește pâna la urmă a fi de partea ei, Ismena, sfioasa ei soră , speriată de sfârșitul
tragic al părinților și fratelui, o sfătuiește să se gândească ce ,,cumplit sfârșit" le poate pândi,
cuvintele ei sintetizând condiția femeii în raport cu a bărbatului puternic: ,,sântem femei / și
pe bărbați a-i înfrunta nici că putem /Mai tari îs cei ce cârmuiesc și vrerii lor / Se cade-a ne
pleca..."
Finalul operei este evident tragic: Antigona se sinucide, moarte succedată de cea a
logodnicului ei, Hemon care este în același timp fiul lui Creon și al Euridicei. Trebuie
remarcat, deși apariția ei e de scurtă durată și Euridice, mama devotată, care neputând suporta
moartea fiului ei sfâșește prin a-și curma viața.