Pe parcursul vietii, invatam noi cuvinte pe care le asociem cu

diverse imagini vizuale acumulate treptat. Astfel, oamenii reusesc sa

se exprime verbal, folosind cuvinte definitorii pentru un obiect,fiinta
sau actiune. Fara ca omul sa-I dea o insemnatate anume, cuvantul nu
poate fi folosit. Prin insusirea unei definitii, ele ne ajuta sa
comunicam. De asemenea, vorbele pot avea consecinte si pot rani
ceilalti oameni
Desi animalele nu pot vorbi, omul a reusit sa gaseasca metode
pentru ca fiintele nevorbitoare sa-l inteleaga.
Poezia ,,Dupa melci” scrisa de Ion Barbu prezinta o intamplare
din viata unui copil si consecintele morale ale acesteia. Opera incepe
cu o confesiune suprinsa de inocenta copilului: ,,Eram mult mai prost
pe atunci…”. Acesta pleaca in padure si gaseste un melc. Vrand sa se
joace cu acesta, incearca sa I descante pentru a-l scoate din cochilie.
Descantecul are un puternic efect asupra naturii si descrisa de poet ca
o furtuna dezlantuita din senin. Creaturi apar, iar copilul se sperie si
fuge. Cand se intoarce, acesta il gaseste pe melc si descopera
consecintele cuvintelor sale. Acesta incepe sa planga indurerat,
elocventa fiind secventa ,, -Melc, melc, ce-ai facut/ Din somn cum te-
ai desfacut?/ Ai crezut in vorba mea/ Prefacuta… Ea glumea!...”.
Astfel, joaca nevinovata si cuvintele rostite devin pentru copil o
experienta de cunoastere.
In concluzie, avand o legatura stransa cu lumea din jurul nostru,
cuvantul devine un mijloc de cunoastere si de intelegere.