Dupa melci

de Ion Barbu
Poezia Dupa melci a fost publicata in revista Viata Romaneasca in anul 1921. In aparenta untext pentru
copii poezia prezinta o intamplare din viata unui copil (posibil autorul) si consecintele moraleale
acestuia.Poemul are ca tema drama unui copil coplesit de resentimente motivul fiind moartea unui melc.In
aceasta poezie ne este infatisata incapabilitatea dintre nume si
regn.Titlul poeziei Dupa melci trimite cu gandul o vanatoare a unor copii in prag de primavera.Poezia
este alcatuita din strofe inegale, asemanatoare unui cantec batranesc de nunta sau unuidescantec.Poemul
incepe cu o confesiune, un monolog marcat de inocenta copilului de odinioara eram multmai prost pe
atunci.In primele strofe sunt conturate imaginile unei padurii in luna aprilie si intamplarile traite de
copilatuncicand gaseste un melc si vrea sa se joace cu el, deacantandu-l pentru al scoate din gaoace :
Melc,melc\ Cotobelc\ Ghemvargat si ferecat\ Lasa noaptea din gaoace\ Melc natang si vino-ncoace.Alaturi
de copil sunt descries si alte personaje prietenii de joaca ai acestuia (fetiscane si tarla depitici) cei care
contureaza tabloul de primavara al unei luni inocente.Ritualul este repetat determinandruperea melcului din
lumea vegetala si intrarea acestuia in lumea reala, o lume care se dovedeste a-i fifatala. Astfel prin actul
magic al descantecului s-au descatusat fortele obscure ale naturii, puterileintunericului (capcauni, joimarite,
muma padurii).In partea a doua a peziei furia naturii realizata din mai multe tablouri poetice este sugerata
devifornita tarzie.Copilul aflat langa foc isi imagineaza suferinta melcului si regreta faptul ca la last in
frunzis expusfuriei naturii. Melcul este surprins de ger si degera. Existenta sa vegetativa capata una
spiriruala in minteacopilului. Astfel copilul intors a doua zi in locul unde-l lasase, descopera consecintele
nefaste aledescantecului.Punctul culminant al poeziei il reprezinta incantatia indurerata: Melc, melc, ce-ai
fcut,/ Dinsomn cum te-ai desfcut ?/ Ai crezut n vorba mea/ Prefcut Ea glumea !. Aceasta este reactia
unuisuflet care traieste revelatia lumii si a puterii maxime a cuvantului forta lui demiurgica.Bogetul si
lamentatia copilului pun in evidenta suferinta acestuia de determinare a mortiiintamplatoare, accidentale a
melcului. Interventia copilului la momentul inoportun se face intr-un modinfantil: melcul este luat si asezat
in podul casei pentru ai fi aproape in momentele de deznadejdie.Copilul se simte dator sa-l ocroteasca si
dupa moarte protejandul de vigizitandurile vremii.Aceasta apropiere se face intr-un mod trist reprezentand o
experienta de cunoastere si o maturitatesufleteasca.Textul se incheie atfel prin acelasi descantec de data
aceasta ca un boget si devenit leit motivulpoeziei.Poetul ne infatiseaza astfel perioada copilariei descrisa
prin trairile intense ale copilului de altadata, sensibilitatea acestuia in fata unei finte mici neajutorate aflata
in pragul mortii; toate acesteareprezentand o arta poetica a modernismului. Pentru poet iubirea si creatia sunt
ingemanate asa cum si elapartine simultan unui timp prezent si trecut. Sonoritatea trista reluarea leit
motivului sunt trasaturimoderniste
Balada Dupa melci apare pentru prima data in revista .Viata Romaneasca" (1921), fiind retiparita intr-o
placheta ilustrata neinspirat de catre pictorul M. Teisanu, ceea ce l-a determinat pe poet sa ceara retragerea
din librarii a tirajului. Incidentul este simptomatic pentru posibila .capcana" in care te atrage lectura
poemelor de asemenea factura ale lui Ion Barbu - poeme la limita greu de precizat dintre naratiune
versificata si lirism obiectiv, cu substrat simbolic:
ar trebui sa spunem o poema epica, daca n-ar fi prea mult; sau balada, daca n-ar fi prea putin" (Alexandru
CioranescU).
La primul nivel, literal, al semnificatiei textului, scenariul epic este urmatorul: un copil, ipostaza a
naratorului, pornind cu alti copii ca sa culeaga flori in lunca, la o vreme cand soarele primaverii nu a prins
inca putere, descopera, sub mormane de frunze moarte, un melc ascuns in ghiocul lui, parca in pofida
trecerii iernii. Dupa obiceiul jocurilor copilaresti, copilul ii descanta incet, pentru a-l ademeni sa iasa din
cochilie. Este insa intrerupt si alungat de ivirea unei babe, o gusata sluta care culege gateje, si care-l sperie
prin aspectul ei de vrajitoare. Noaptea se instaleaza din nou viscolul si ninsoarea. A doua zi, copilul se
intoarce pentru a cauta melcul si descopera ca acesta, amagit de promisiunea descantecului, a iesit din
gaoace, dar a murit din cauza frigului care l-a rasucit ca pe o frunza uscata. Descantecul, rostit de copilul

care acum isi intelege vina, se transforma in bocet.

La un alt nivel de semnificatie, cel figurativ-simbolic, poemul, care porneste de la o remodelare savanta a
imaginatiei folclorice (si implicit a imaginarului fabuloS), trebuie citit ca .o parabola a cunoasterii":
Plecand de la ritul de descantare a melcului, poetul extrage semnificatia tragica a actului de revelare"
(Marin Mincu, Opera literara a lui Ion BarbU). Dincolo de aparenta ludica, se poate identifica sensul negativ
al initierii ce se constituie intr-o drama a cunoasterii. Inconstient, gratuit", copilul comite un hybris: prin
puterea descantecului, el declanseaza fortele magice, tulburand legile firii, dar neputand anticipa finalitatea
tragica a actului sau.
Relatiile dintre natura si constiinta se stabilesc la nivelul imitatiei si al imaginatiei, spontaneitatii ludice,
caracteristice copilului, fiind exprimate in limbajul magiei populare, ce conserva atmosfera de mister:
Vezi, atunci mi-a dat prin gand
Ca tot stand si alegand
jos, in vraful de foi ude,
Prin lastari si vrejuri crude,
S-ar putea sa dau de ei.
Melcul prost, incetinel
In ungher adanc, un gand
imi soptea ca melcul bland
Sub mormant de foi, pe-aproape,
Cheama omul sa-l dezgroape"
Melcul simbolizeaza eterna regenerare a naturii, misterul increatului", a carui revelare, echivalenta cu
transformarea in act, in devenire, in alterare" (Marin Mincu, op. ciT), se petrece sub forma jocului, ca
expresie a gratuitatii infantile:
Era, tot o mogaldeata:
Ochi de bou, dar cu albeata:
intre el si ce-i afar'
Strejuia un zid de var. () // Vream sa-l vad cum se dezghioaca,
Pui molatic, din ghioaca:
Vream sa-l vad cum iar invie
Somnoros, din colivie".

Copilaria, ca faza a cunoasterii, similara, in oarecare masura, animismului primitiv, face din jocul, in sine
inofensiv, un act de provocare la implinire a ceea ce este increat si vietuieste in somnul vegetativ.

Prin rostirea descantecului, declansare gratuita a magiei, copilul-erou savarseste, fara voie, un sacrilegiu,
intervenind inoportun in ritmul firesc de manifestare a naturii. Acest pacat (hybriS) de accelerare a creatiei
este mai intai anticipat prin transformarea padurii intr-un spatiu al fantasmelor infricosatoare (implicand
teama ce dezvaluie gravitatea experientei gratuite"), pentru ca in final sa fie sanctionat, de asemenea,
simbolic prin moartea melcului.

Ce e sigur e ca micul protagonist a atins cu degete vinovate un mister: () actul lui e o transgresiune care
incearca sa suspende efectele legii naturale si ca atare va intampina o dura cenzura" (Alexandru
CioranescU).
Invocarea, de la sfarsit, a magiei descantecului, nu mai are eficienta initiala si raul savarsit nu mai poate fi
reparat. Sensul tragic profund al aventurii de cunoastere se exprima prin plansul cathartic. Copilul a parcurs
involuntar un intreg ciclu al cunoasterii. Declansand prin descantec manifestarea unei latente potentiale, de
fapt a propriei latente, el a descoperit tragismul ascuns in existenta, indreptata iremediabil spre moarte, cat si
tragismul cunoasterii, al acelei cunoasteri incantatorii, care presupune contopirea cu obiectul, nunta

senzorialului cu intelectualul, cunoasterea poetica deci" (Marin Mincu, op. ciT). (G. D.)

Dupa melci
Poemul ,,Dupa melci , a fost publicat in 1921, iar epitorul l-ailustrat ca pe o placheta pentru copii,
dovedind faptul ca nu a intelesmesajul textului.Ca substrat antropologic (sursa de inspiratie) putem mentiona
ointamplare din copilaria poetului, petrecuta la Stalpeni. Intr-o zi agasit un melc inghetat ceea ce l-a
determinat sa-si imagineze oadevarata drama petrecuta in natura.La nivel compozitional, poemul este alcatuit
dintr-un prolog,urmat de 3 parti narative, numerotate cu cifre romane. Temapoemului o constituie magia
cuvantului si cunoasterea.In prolog ni se prezinta ,,personajul principal, un copil, trezit laviata de primavara
timpurie, dornic sa exploreze imprejurimile si sadescopere lumea, precum si coordonatele spatio-temporale:
mediulrural si primavara devreme, mai precis luna februarie in postulPastelui.Copilul simbolizeaza fiinta superioara,
insetata de cunoastere,care incearca sa isi depaseasca limitele, in aceasta incercare sedescopera pe sine ,
descopera lumea fiintelor inferioare, ce-idetermina anumite valente tragice.Plecat impreuna cu alti copii
sa hoinareasca prin padure si saculeaga: ,,ierburi noi, craite, melci, copilul descopera melcul cedormea
tihnit in cochilia sa. Melcul simbolizeaza fiinta inferioara cese va lasa pacalita de fiinta superioara, dar v-a
sfarsi tragic. Defaptaceasta este drama fiintelor inferioare care incearca sa-sidepaseasca limita