Data: 26.10.

2020
Vasile Iulia-Paula
A IX-a C
APARTENENȚA OPEREI „DUPĂ MELCI” DE ION BARBU LA SPECIA
BALADĂ

Balada populară este o operă epică narativă în versuri, cu autor necunoscut (de
obicei), în care se relatează întâmplări neobișnuite din trecut, de inspirație istorică, fantastică,
legendară sau familiară, săvârșite de personaje cu însușiri deosebite, prezentate mai ales în
antiteză.
În opinia mea, opera „După Melci” scrisă de Ion Barbu, aparține speciei baladă
populară, deoarece ilustrează toate particularitățile acestei specii literare, atât la nivelul
formei, cât și al conținutului.
O primă trăsătură este tematica baladei, aceasta fiind creația, dar si jocul, autorul
povestind întâmplările într-un mod ludic. Caracterul cantabil este asigurat de elementele de
versificație: absența strofei, poezia având structură monobloc, versul popular scurt, ritmul
trohaic, rima împerecheată care se împletește cu monorima. Totodată putem remarca
oralitatea stilului, caracteristică specifică baladei populare: interjecții („Hai”; „Hei„), verbe la
modul imperativ („fă-te-ncoace”; „ieși”), diminutive („firișoare”; „încetinel”; „binoșor”),
substantive în cazul vocativ („Melc”) ce oferă textului popular armonie, fluiditate și aspect
arhaic.
Narațiunea în versuri este simplă și liniară, îmbinând numeroase motive (motivul
melcului, motivul iernii, motivul codrului). Sunt prezente numeroase structuri specifice
populare („Melc, Melc/Cotobelc,”; „Melc nătâng/ Melc nătâng!”. Acțiunea evenimentelor se
derulează ascendent, cu respectarea momentelor subiectului. Astfel aflăm că, eul liric decide
să meargă la cules de melci. Băiatul găsește un melc și începe să-i cânte în așa fel încât acesta
să iasă din cochilia sa. Melcul se încrede în vorbele eului liric, acesta ieșind din cochilia sa și
murind, producând un dezechilibru în natură. Inocența eului liric se estompează odată cu
moarte ființei inocente, băiatul devenind conștient de consecințele faptelor sale. Eul liric
decide să păstreze cochilia melcului ca amintire a faptelor sale.
O a doua trăsătură a operei este modul principal de expunere, acesta fiind narațiunea
care se împletește cu descrierea și monologul liric confesiv. De asemenea, finalul baladei are
caracter deschis o dată cu moarte melcului nu dispare și ideea de vinovăție și suferință a eului
liric. Pe de altă parte, în baladă participă un număr redus de personaje. Personajul principal al
baladei are însușiri deosebite, băiatul putând comunica cu melcul, iar melcul la rândul lui
înțelegând cerințele eului liric.
În concluzie, opera literară „După melci” de Ion Barbu este o creație populară
aparținând speciei baladă populară, deoarece prezintă toate trăsăturile acesteia.