4.

Realizează o caracterizare succintă (circa 10 rânduri) a Marei, așa cum se dezvăluie din
următorul fragment (gesturi, atitudini, gânduri):
Apoi, după ce a mai băut și o ulcică de apă bună, ea scoate săculețul, ca să facă
socoteala. Niciodată ea n-o face numai pentru ziua trecută, ci pentru toată viața. Scăzând
dobânda din capete, ea pune la o parte banii pentru ziua de mâine, se duce la căpătâiul
patului și aduce cei trei ciorapi: unul pentru zile de bătrânețe, și pentru înmormântare, altul
pentru Persida și al treilea pentru Trică. Nu e chip să treacă o zi fără ca ea să pună și măcar
numai câte un creițar în fiecare din cei trei ciorapi; mai bucuros se împrumută pentru ziua de
mâine. Când poate să pună florinul, ea-l sărută, apoi rămâne așa, singură, cu banii întinși pe
masă, stă pe gânduri și începe în cele din urmă să plângă.
În fragmentul dat, Mara este ilustrată după o zi de muncă. Autorul subliniază
gândirea femeii în momentul în care acesta pune banii pentru fiecare dintre copiii săi, dar și
pentru înmormântarea ei, aceasta nu se gândea la binele familiei doar în prezent, ci și pe
termen lung. Este o femeie văduvă, plină de griji și trecută prin viață, este foarte chibzuită,
aceasta „scăzând dobânda din capete”. Este de asemenea foarte hotărâtă și determinată,
refuzând să lase vreo zi să treacă fără a pune măcar câte un florin în ciorapi. Sărutarea
florinul reprezintă ilustrarea puterii pe care banii o dețin, Mara sărută moneda deoarece
consideră că banul este o marea putere.
În finalul fragmentului, acesta începe să plângă, autorul specifică că aceasta nu o
făcea din cauza greutăților vieții, dar nici nu spune motiv, lăsând cititorul să perceapă
această acțiune în propriul mod.