Caracterizarea personajului principal

„Mara” din romanul „Mara” de Ioan Slavici

Ioan Slavici a fost un scriitor și jurnalist român. Este al
doilea copil al cojocarului Sava Slavici si al Elenei. Romanul
Mara a fost publicat în Foileton în anul 1894, în revista Vatra,
editată în București, împreună cu George Coșbuc și
I.L.Caragiale, devenind cel mai reușit roman al lui Slavici și
unul dintre cele mai bune romane românești. Romanul apare
oficial abia în anul 1906 repezentând cea mai valoroasă creație
epică de mare întindere. Numele personajului este Mara. Starea
civilă este văduvă cu doi copii. Ea lucrează la târg, strângând
bani în trei colțuni. Acest personaj este o rădăcină atestată într-
o existență istorică, deoarece romanul este unul realist, și
respectiv faptele sunt bazate pe niște acțiuni reale. Ea este un
personaj real. Tipologia acestui personaj este tipul avarului
(zgârcitului). Deși este zgârcită, Mara nu este lacomă, setea de
bani nu o dezumanizează, fiind mereu motivată și animată în
acțiunile ei de dragostea maternă. Construită din lumini și
umbre, eroina nu se îndură, totuși, să cheltuiască bani pentru
copiii ei.
Caracterizarea directă a Marei: „tânără și voinică”;
„Muiere mare, spățoasă, greoaie și cu obrajii bătuți de soare,
de ploi și de vânt”; „Mara stă ziua toată sub șatră, în dosul
mesei pline de poame și de turtă dulce."; ,,Nu-i vorbă, tot Mara
cea veche, tot soioasă, tot nepieptănată, și nici că i-ar fi șezut
altfel. Vorbea însă mai apăsat, se certa mai puțin, călca mai rar
și se ținea mai drept decât odinioară.". Din acest fragment
rezultă un portret fizic și moral: neîngrijită, autoritară, mai
tolerantă și calmă. Fragmentul ilustrează opoziția dintre
aspectul exterior al personajului (nemodificat) și cel interior ce
reflectă schimbări majore. Mara mai este caracterizată de către
alte personaje: ,,..că mi-e bună mamă, ...". Persida îi face un
portret moral, trăsându-i o trăsătură de caracter și anume
bunătatea. Caracterizarea indirectă, care se desprinde din
fapte, vorbe, gesturi și relația cu celelalte personaje scoate la
iveală trăsăturile ei morale. Scena în care Mara discută cu
Maica Aegidia, pentru primirea Persidei la mănăstire pentru
mai puțini bani, rezultând zgârcenia și disimularea. Scena în
care Mara o părăsește pe Persida, care abia născuse,
amintindu-și că lăsase ușa descuiată, este semnificativă
deoarece din ea rezultă frica de a nu fi călcată de hoți.
Ioan Slavici surprinde, pe tot parcursul romanului
atmosfera specifică a spațiului ardelenesc, în toate laturile vieții
omenești. În concluzie, personajul Mara este un simbol al femeii
văduve puternice care se descurcă singură într-un secol deloc
prietenos, unde banul face puterea, adica în secolul XX. Femeia
este eroina principală, iscusită precupeață, hotărâtă, o văduvă
întreprinzătoare, energică, voluntară, ce ştie să ducă pe umerii
ei voinici, mai bine decât chiar răposatul, îndatoririle ei,
dominând cu străşnicie peste viața copiilor ei.
Elaborat de către Popov Denis
Elevul clasei a X-a „B”