Sunteți pe pagina 1din 5

Introducere

Romanul Mara, de Ioan Slavici, a fost publicat în 1894, în


revista „Vatra”, iar în volum a apărut abia în 1906, fiind
considerat „cel mai bun roman al nostru, înainte de Ion”
(Şerban Cioculescu) şi „aproape o capodoperă”, (George
Călinescu),

Ca orice roman, Mara este o specie a genului epic, în proză,


de mare întindere, cu acţiune complexă, desfăşurată pe mai
multe planuri narative organizate prin alternanţă sau
înlănţuire, cu o intrigă amplă şi complicată. Personajele
numeroase, de diverse tipologii şi etnii dar bine
individualizate, sunt angrenate în conflicte puternice, iar
structura narativă realistă profilează o imagine consistentă şi
profundă a vieţii. Principalul mod de expunere este
naraţiunea, iar personajele se conturează direct prin descriere
şi indirect, din propriile fapte, gânduri şi vorbe, cu ajutorul
dialogului şi al monologului interior.

Opera literara Mara asa cum sugereaza titlu este un roman


in care actiunea se centreaza asupra vietii Marei si a copiilor
sai, Persida si Trica .

În romanul Mara, de Ioan Slavici, Persida este fiica Marei,


sora lui Trică, soţia lui Naţl şi nora măcelarului Hubăr. Ea este
una dintre cele mai reuşite, mai strălucitoare figuri feminine
din literatura română şi este ilustrată de Slavici în evoluţia sa
de la copilărie la maturitate.Acest personaj reprezinta tipul
personajului reflector/gînditor,ea este nevoita sa se zbata intre
iubire si datoria fata de familie
Personajul este caracterizat direct: portretul este facut de
narator si de alte personaje,indirect: prin propriile ganduri,
simtiri si actiuni.

Cuprins

Caracterizarea directa este realizata prin prezentarea


trasaturilor fizice si morale ale personajului.

Portretul fizic, realizat direct de catre narator, sugereaza


trasaturile morale, avand efecte surprinzatoare asupra celor
din jur: "Inalta, lata-n umeri, plina, rotunda si cu toate acestea
subtirica s-o frangi din mijloc; iar fata ei ca luna plina, curata
ca floarea de cires si alba, de o albeata prin care numai din
cand in cand strabate, abia vazut, un fel de rumeneala". Din
descrierea detaliata a naratorului reies, indirect, forta si
gingasia, puritatea si vointa, care constituie principalele
trasaturi ale unui caracter putenic. Dupa intalnirea Persidei cu
Nafl, naratorul omniscient remarca, in mod direct, impresia
puternica pe care o produce asupra flacaului: "era chiar mai
tanara, mai frumoasa si mai plina de farmec decat cum Natl
era-n stare sa si-o inchipuiasca".

Alte insusiri reies din atitudinea si opiniile celorlalte


personaje. Astfel, asupra lui Natl, infatisarea plina de farmec a
Persidei revarsa "o vapaie mistuitoare", iar flacaul ramane "cu
privirea pierduta", cu barba tremuranda. Hubaroaia este
incantata de fata "atat de frageda, atat de frumoasa", dar o
compatimeste ca are ca mama pe Mara, "precupeata si
podarita", insa Trica "era mandru de sora-sa".
Maica Aegidia o considera desteapta,ascultatoare,tacuta de
cand s-a despartit de Trica, insa nu puteai s-o mentii curata
prea mult timp. Nu ezita sa-si apere fratele atunci cand acesta
are nevoie de ajutor,infrunta pe maici pentru a se razbuna.
Obisnuindu-se cu viata de la manastire ,Persida a luat
obiceiurile maicii Acgidia, a devenit o adevarata gospodina
Mara o considera o adevarata frumusete si ii face o
descriere cum doar unei printese i s-ar face.,deasemenea la
inceputul romanului, mama sa o prezinta ca fiind ca si fratele
ei zdenturoasa,murdara,nepieptanata si intotdeauna in
cautare de joaca .
Caracterizarea indirecta realizata prin faptele, prin
prezentarea mediului de viata si prin punerea ei in relatiile cu
celelalte personaje, contureaza portretul moral al eroinei.
Persida trăieşte o iubire pasionantă, o emoţie puternică,
naratorul sondând sufletul omenesc cu o neobişnuită forţă de
sugestie a cuvântului şi o deosebită măiestrie artistică.
Tatonarile si grija ei pentru tanarul neamt, de care o
desparteau religia, pozitia sociala si etnia, constituie
argumentul cel mai convingator privind iubirea patimasa a
Persidei, sentimentul fiind si cauza incalcarii tuturor restrictiilor
sociale si etice: casatoria secreta, fuga cu Natl la Viena si
casnicia nefericita. Pasiunea statonica pentru barbatul ei este
insotita de sinceritate si delicatete sufleteasca, ea fiind
deznadajduita ca "l-am scos eu pe el din minti" si isi roaga
mama sa nu-l blesteme pe Natl, deoarece "eu sunt de vina!".
Mara consider ca fata are dreptate, deoarece "cum sa nu-l
scoata din minti cand era atat de frumoasa, atat de desteapta
si atat de cuminte?".
Căsnicia ei parcurge mari dificultăţi, Naţl „stătea cu prietenii
şi toată osteneala, toată grija, rămânea în sarcina ei”, dar
Persida îşi salvează căsătoria prin luciditate şi inteligenţă, prin
puterea dragostei şi prin stăpânirea de sine, prin bunătate şi
blândeţe, făcând ca soţul să-i ceară iertare şi familia să iasă
mai întărită din aceste încercări. Nu numai Naţl se simte umilit
de forţa morală a Persidei, dar şi socrul său se simte dator să-
i ceară iertare: „Iartă, fata noastră, toate supărările pe care ţi
le-am făcut şi fii încredinţată despre iubirea noastră
părintească.
Pe masura ce timpul trece, ea devine tot mai aspra ,isi pierde
farmecul din tinerete si capata infatisarea Marei « Femeie
greu muncita, se pierduse incetul cu incepul ,infatisarea ei
gingasa , se facuse tot mai voinica, mai tapana, dar tot o data
si mai noduroasa acum «Este economa, caci luand in arenta
Birtul de la Saraceni ea tine socotelile casei si evidenta
banilor la fel ca Mara
Persida este unul dintre cele mai stralucitoare personaje
feminine din literature romaneasca reusind sa uimeasca prin
calitatile sale.Fire sincera si voluntara, delicata si pura,
Persida invinge loviturile sortii cu multa cutezanta, dar si cu o
calma resemnare
Incheiere
Persida ilustreaza in roman ideea ca omul poate izbandi in
viata numai prin vointa,luciditate, stapanire de sine care sunt
principalele arme ale eroinei, ce are un destin zbuciumat. In
conturarea acestui personaj, Slavici demonstraza ca este un
fin psiholog si rafinat observator al sufletului omului.
Ca si Mara, Persida este o personalitate puternica, avand un
acut simt al realului, in care domina principalele sale calitati:
devotamentul, chibzuinta si vointa puternica, datorita carora
izbuteste sa invinga toate piedicile vietii. Nicolae Manolescu
apreciaza ca Persida "nu este decat o Mara juvenila, pe cale
de a lua cu varsta, obiceiurile si infatisarea mamei sale".
Ioan Slavici surprinde, pe tot parcursul romanului atmosfera
specifica spatiului ardelenesc, si toate laturile vietii omenesti.
         In concluzie, personajul Mara este un simbol al femeii
vaduve puternice care se descurca singura intr-un secol deloc
prietenos, unde banul face puterea.