Sunteți pe pagina 1din 8

Forte de frecare

La miscarea unui corp printr-un fluid in repaus apare o forta


de frecare orientata pe aceeasi directie ca viteza corpului, dar in
sens opus. Pentru viteze mici, modulul fortei de frecare este direct
proportional cu modulul vitezei. In acest caz, putem scrie

Ff= µ N

constanta b fiind pozitiva. Ecuatia precedenta este valabila si cind


viteza este zero (corpul este in repaus): atunci forta de frecare este
nula. Acest tip de frecare este numita uneori frecare viscoasa.
Desi exprimarea fortei de frecare este simpla, aplicarea legii
fundamentale a dinamicii conduce la o ecuatie diferentiala care nu
poate fi rezolvata cu notiunile de matematica cunoscute de elevi in
timpul liceului. Un astfel de exemplu este caderea unui corp in cimp
gravitational, cu luarea in consideratie a frecarii cu aerul. Desi
marimea vitezei limita poate fi calculata usor egalind marimea
greutatii cu marimea fortei de frecare, dependentele de timp ale
pozitiei si vitezei nu pot fi obtinute decit prin rezolvare ecuatiei
diferentiale

In cazul deplasarii unui corp solid pe o suprafata solida,


lucrurile stau cu totul altfel. Cind corpul se misca, alunecind pe
suprafata, forta de frecare la alunecare asupra corpului este
orientata, deasemenea, in sens invers vitezei dar marimea ei, pentru
viteze mici, nu depinde de marimea vitezei. Marimea fortei de
frecare depinde, insa, de marimea N a fortelor de interactiune
normala intre cele doua suprafete (pereche de forte care impiedica
trecerea corpurilor unul prin celalalt), fiind direct proportionala cu
aceasta

(Ec. 3)

Factorul de proportionalitate c este numit coeficient de frecare la


alunecare sau coeficient de frecare cinetic. Relatia anterioara nu
este respectata cind viteza este zero (corpul este in repaus). La
viteza zero, forta de frecare este data de alta relatie, asa cum
vom vedea in paragraful urmator..

Cind corpul este in repaus pe suprafata solida, poate aparea o


forta de frecare, numita forta de frecare de repaus. Aceasta se
intimpla cind asupra corpului actioneaza o forta externa neta
diferita de zero, tangenta la suprafata de contact. In absenta
frecarii, aceasta forta ar produce o acceleratie si corpul ar incepe sa
se miste. Forta de frecare de repaus are orientarea opusa acestei
forte nete iar marimea ei este atita cit este neesar pentru
pastrarea repausului, dar nu mai mult decit o valoare maxima.
Marimea maxima a fortei de frecare de repaus este direct
proportionala cu forta de interactiune normala

(Ec. 4)

Factorul s este numit coeficient de frecare de repaus sau coeficient


de frecare static. In general, coeficientul de frecare de repaus este
un pic mai mare decit cel de alunecare. Observind un corp in repaus,
nu putem sti cit este forta de frecare de repaus decit daca
cunoastem si celelalte forte care actioneaza asupra sa.

Faptul ca ecuatiile (3) si (4) sunt asemanatoare iar in multe


probleme se considera ca cei doi coeficienti de frecare s si c sunt
egali, face ca multi sa contopeasca nejustificat cele doua forte intr-
una singura, uitind ca forta de frecare de repaus are marimea intre
zero si s.N iar forta de frecare de alunecare are marimea
exact d.N .

Distinctia intre frecarea la alunecare si frecarea de repaus


reiese clar cind ne intrebam unde se va opri un oscilator alcatuit
dintr-un corp de masa m si un resort elastic de constanta k, in
prezenta frecarii.

Stim ca, in timpul oscilatiilor, viteza schimba semnul la punctele de


intoarcere, trecind prin valoarea zero. In aceste puncte, pentru o
durata infinit de scurta, corpul se opreste. Intrebarea noastra se
refera, insa, la oprirea "definitiva", intr-o pozitie pe care corpul nu o
mai paraseste. Aceasta nu se poate intimpla decit daca forta totala
este zero.
Asadar, conditia de oprire definitiva este forta totala zero intr-o
pozitie in care viteza a ajuns la zero. Daca forta de frecare este una
"viscoasa", atunci la viteza zero forta de frecare este nula. Forta
totala nu poate fi zero decit daca forta din partea resortului este
zero. Aceasta nu se intimpla decit la pozitia xnedef in care resortul nu
este deformat. Oprirea definitiva va avea loc, deci, in aceasta
pozitie.

Rezolvarea ecuatiei diferentiale rezultate prin aplicarea legii


fundamentale arata ca ampltudinea oscilatiilor scade in timp spre
zero, dupa o lege exponentiala. Strict vorbind, pentru modelul
idealizat pe care l-am analizat, oprirea are loc dupa un timp infinit.

Daca frecarea este intre doua suprafete solide, repausul nu


inseamna automat o forta de frecare nula. Astfel, conditia de forta
totala nula poate fi indeplinita si in alte pozitii decit xnedef. Este
suficient doar ca modulul fortei din partea resortului sa fie mai mic
decit s.N. Aceasta se intimpla pe o intreaga regiune in jurul lui xnedef,
unde modulul deformarii este mai mic decit s.N/k.
Corpul se poate opri definitiv oriunde in aceasta regiune daca viteza
ajunge la zero acolo. Datorita frecarii, energia totala scade in timp si
corpul intoarce din ce in ce mai aproape de xo. Cind viteza devine zero
pentru prima data in regiunea de oprire (specificata mai sus), corpul
nu mai poate parasi aceasta pozitie.

Forta de frecare evolueaza in timp asa cum arata graficul precedent,


avind discontinuitati (salturi instantanee). In pozitia finala ea trece
brusc exact la valoarea necesara pentru a compensa forta din partea
resortului.

Pozitia din regiunea de oprire in care corpul se opreste


"definitiv" depinde de conditiile initiale. In problema rezolvata pe
care o gasiti aici, corpul porneste din repaus de la o pozitie initiala in
care resortul este alungit si este calculata pozitia de oprire in
functie de pozitia initiala. Pentru simplificare, coeficientul de
frecare statica este considerat egal cu cel de frecare cinetica. Se
arata acolo ca distanta punctelor de intoarcere fata de pozitia in
care resortul este nedeformat scade intr-o progresie aritmetica. Din
acest motiv, in figura anterioara, punctele de intoarcere se gasesc pe
doua linii drepte cu pante opuse, egale in modul.
Forta de frecare
Cand doua corpuri solide sunt in contact si aplicam o forta unuia din cele doua corpuri ( F), la suprafta
de contact intre corpuri apare o alta forta, numita forta de frecare (Ff), care se opune miscarii
corpului. In functie de valoarea fortei aplicate corpului poate sa apara miscarea relativa sau cele doua
corpuri raman in repaus.
Daca crestem treptat forta de tractiune vom constata ca si forta de frecare creste, fara ca corpurile sa
se miste unul fata de celalalt. Aceasta crestere se poate face pana la o valoare maxima a fortei de
frecare (Ffmax).
In cazul in care forta aplicata F<Ffmax corpurile nu se misca, intre ele apare frecarea statica, forta
aplicata va fi egala cu forta de frecare statica.
In cazul in care forta aplicata F>Ffmax se produce alunecarea, forta de frecare se numeste frecare
cinetica.
Observam ca exista doua tipuri de frecare: frecarea statica si frecarea cinetica.Forta de frecare statica
este deci o forta variabila care ia valori de la 0 la Ff maxim.
Forta de frecare cinetica (de alunecare) are o valoare constanta: Fc = μN , unde μ - este coeficientul
de frecare iar N este apasarea normala a suprafetei.
Daca impingem un corp greu pe o suprafata o sa observam ca dupa ce porneste este mai usor sa il
impingem (Forta de frecare cinetica este mai mica decat valoarea maxima a fortei de frecare statice.
Cauza frecarii este legata de interactia particulelor din care sunt alcatuite corpurile la suprafata de
contact intre ele. Apar forte de adeziune de natura moleculara

Experiment: Folosind un sistem de achiziti de date Vernier, s-a realizat urmatorul experiment. Un corp
a fost tras pe o suprafata orizontala folosind un senzor de forta, cuplat la interfata LabPro. A fost
obtinut graficul de mai jos.
Se observa ca in prima secunda, forta de tractiune creste pana la o valoare maxima, fara sa se produca
deplasarea (frecare statica). Apoi incepe miscarea (frecare de alunecare) iatr forta de tractiune care
este egala cu forta de frecare de alunecare are usoare variatii in jurul unei valori constante.

Valoarea coeficientilor de frecare pentru diferite tipuri de suptrafete in contact


Suprafete in contact Frecare statica Frecare cinetica
Otel pe otel (uscat) 0.6 0.4
Otel pe otel (lubrefiat) 0.1 0.05
Teflon pe otel 0.041 0.04
Garnitura de frana pe fonta 0.4 0.3
Pneuri de roti pe asfalt uscat 0.9 0.8
Metal pe gheata 0.022 0.02
Cauciuc pe lemn 0.7

 
Rostogolirea

Daca o roata aflata in contact cu o suprafata este supusa actiunii unei forte de tractiune, frecarea
statica va impiedica alunecarea. In locul alunecarii se va produce o miscare de rostogolire. Si in acest
caz apare o forta de rezistenta la inaintare, care este frecarea de rostogolire, diferita de frecarea
statica sau cinetica. Daca forta de tractiune este prea mare (mai mare decat frecarea statica) atunci
roata se invarte in gol, apare alunecarea. Este cazul unei masini care porneste de pe loc accelerata
puetrnic. In loc sa se produca rostogolirea, apare alunecarea.
Frecarea de rostogolire este de obicei mult mai mica decat frecarea de alunecare. Marile piramide in
Egipt au fost construite introducand busteni circulari sub blocurile de piatra, deci inlocuind frecarea de
alunecare cu frecarea de rostogolire.
Forta de frecare de rostogolire Fr = μrN , unde μr - este coeficientul de frecare de rostogolire
iar N este apasarea normala a suprafetei.

Tipul de suprafete de contact Coeficientul de frecare de rostogolire


Roti de otel pe sine de otel 0.001-0.002
Roti de tramvai pe sine de otel 0.005
Cauciucuri de camion pe asfalt 0.006-0.01
Caucicuri de masina pe ciment 0.01-0.015
Cauciucuri pe asfalt 0.03
Cauciucuri pe nisip solid 0.04-0.08
Cauciucuri de nisip nesolidificat 0.2-0.4

Observatie: In cazul pneurilor de la masini sitatia este mai complicata. Coeficientul de frecare de
rostogolire nu este constant ci depinde de presiunea din pneuri si de viteza.