Acid cianhidric

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acidul cianhidric (sau cianura de hidrogen) este un

compus chimic cu formula HCN. Este un lichid incolor, Acid cianhidric
gălbui, inflamabil, cu o solubilitate bună în apă, cu un
miros neplăcut de migdale amare, extrem de toxic.[2]
Mirosul asemănător cu cel de migdale se explică prin
faptul că semințele de migdale conțin o glicozidă
cianogenă, care sub acțiunea enzimei hidroxilnitrilază se
descompune în glucoză și acid cianhidric. Este produs în
cantități mari, deoarece este un compus destul de
important din punct de vedere industrial, fiind folosit ca și
precursor pentru mulți compuși chimici (de la polimeri la
medicamente).

Obținere
Acidul cianhidric poate fi obținut plecând de la multe
combinații ale hidrogenului, ale carbonului și ale azotului
(în special amoniac). În prezent, este sintetizat în cantități
industriale prin diverse procedee, și este și obținut ca și
produs rezidual în procesul de fabricare al Denumiri
Nume IUPAC Formonitril (substitutiv)
acrilonitrilului.[2] În anul 2006, au fost produse numai în Hidridonitridocarbon (aditiv)
Statele Unite minimum 225 de milioane de kg.[3] Alte denumiri Acid prusic
Cianură de hidrogen
Cel mai important procedeu de obținere este oxidarea Zyklon B
Andrusov, în care metanul și amoniacul reacționează în Identificare
prezență de oxigen, la aproximativ 1200 °C și pe un Număr CAS 74-90-8
catalizator de platină:[4] ChEMBL CHEMBL183419 (https://www.
ebi.ac.uk/chembldb/index.php/
2 CH4 + 2 NH3 + 3 O2 → 2 HCN + 6 H2O compound/inspect/CHEMBL18
3419)
Energia necesară pentru desfășurarea reacției este PubChem 768 (https://pubchem.ncbi.nl
furnizată prin oxidarea parțială a metanului și CID m.nih.gov/compound/768)
amoniacului. Informații generale
Formulă HCN
O altă metodă, de o importanță mai scăzută, este chimică
procedeul Degussa, în care se folosesc aceeași reactanți Aspect miros de migdale amare
(metan și amoniac), dar reacția are loc în atmosferă lipsită Masă molară 27,03 g/mol
de oxigen, iar energia trebuie transferată indirect prin Proprietăți
Densitate 0,69 g/cm3
peretele reactorului:[5]
Starea de
lichidă
agregare
Punct de
−13 °C
topire
 CH4 + NH3 → HCN + 3H2 Punct de
26 °C
fierbere
Solubilitate nu disociază complet în apă
Proprietăți deoarece este un acid slab
Presiune de
0,816 bar (20 °C)
vapori
Proprietăți chimice Indice de
refracție(nD) 1,2675
Vâscozitate dinamică 0,201 poiseuille
În combinație cu potasiul formează sarea cianură de
potasiu, care este utilizată la obținerea aurului.

Inflamabil, Toxic, Periculos pentru mediu,

Răspândire Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și
presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Acidul cianhidric se poate extrage din fructele care au Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.p
endocarp, precum cireșele, merele, caisele și migdalele hp?title=Acid_cianhidric&action=edit&section=0)
amare, din care se extrage uleiul de migdale. Multe dintre
aceste endocarpuri conțin cantități mici de cianhidrine,
precum mandelonitril sau amigdalină, care pot elibera HCN.[6][7]

Toxicitate
Acidul cianhidric este un gaz extrem de toxic. A fost folosit în timpul Germaniei naziste în lagărele de
exterminare sub denumirea comercială de Zyklon B[8]. Acidul cianhidric este trecut în lista armelor chimice
(gaz de luptă)[9];

Vezi și
Cianură
Cianogen
Acid izocianic
Acid fulminic
Acid tiocianic

Referințe
1. ^ „Acid cianhidric” (https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/768), hydrogen cyanide (în
engleză), PubChem, accesat în 18 noiembrie 2016
2. ^ a b Gail, E.; Gos, S.; Kulzer, R.; Lorösch, J.; Rubo, A.; Sauer, M. (2005), „Cyano
Compounds, Inorganic”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-
VCH, doi:10.1002/14356007.a08_159.pub2 (https://doi.org/10.1002%2F14356007.a08_159.
pub2)
3. ^ [1] (http://cfpub.epa.gov/iursearch/2006_iur_companyinfo.cfm?chemid=6177&outchem=bot
h#notes) Arhivat (https://web.archive.org/web/20130510000856/http://cfpub.epa.gov/iursearc
h/2006_iur_companyinfo.cfm?chemid=6177&outchem=both#notes) în 10 mai 2013, la
Wayback Machine.. EPA. Accesat 2013-01-31. Cifra calculată în kg din livre
4. ^ Andrussow, L. (1935). „The catalytic oxydation of ammonia-methane-mixtures to hydrogen
cyanide”. Angewandte Chemie. 48 (37): 593–595. doi:10.1002/ange.19350483702 (https://d
oi.org/10.1002%2Fange.19350483702).
 5. ^ Endter, F. (1958). „Die technische Synthese von Cyanwasserstoff aus Methan und
Ammoniak ohne Zusatz von Sauerstoff”. Chemie Ingenieur Technik. 30 (5): 305–310.
doi:10.1002/cite.330300506 (https://doi.org/10.1002%2Fcite.330300506).
6. ^ Vetter, J. (2000). „Plant cyanogenic glycosides”. Toxicon. 38 (1): 11–36.
doi:10.1016/S0041-0101(99)00128-2 (https://doi.org/10.1016%2FS0041-0101%2899%2900
128-2). PMID 10669009 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10669009).
7. ^ Jones, D. A. (1998). „Why are so many food plants cyanogenic?”. Phytochemistry. 47 (2):
155–162. doi:10.1016/S0031-9422(97)00425-1 (https://doi.org/10.1016%2FS0031-9422%28
97%2900425-1). PMID 9431670 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9431670).
8. ^ Dwork, Deborah (1996). Auschwitz, 1270 to the present. Norton. p. 219.
ISBN 0393039331. Mai multe valori specificate pentru |pages= și |page= (ajutor)
9. ^ „Hydrogen Cyanide” (http://www.opcw.org/about-chemical-weapons/types-of-chemical-age
nt/blood-agents/hydrogen-cyanide/). Organisation for the Prohibition of Chemical Weapons.
Accesat în 14 ianuarie 2009.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Acid_cianhidric&oldid=15535893