A.

Genul epic
1.
Basmul cult: Povestea lui Harap-Alb, de Ion
Creang
Date despre opera
- Povestea lui Harap Alb, de Ion Creanga, este un basm cult publicat in
Convorbiri literare, in 1877
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult, adic o specie literar a
genului epic, n proz,de mare ntindere, cu numeroase personaje
purttoare ale unor valori simbolice, n care ntmplrile reale se mpletesc
cu cele fantastice, iar personajele ce reprezint binele lupt cu fore
potrivnice pe care le biruie. Reperele temporale i spaiale sunt vagi, sunt
prezente clieele compoziionale, numerele i obiectele magice. Fiind o
creaie cult, n basmul Povestea lui Harap-Alb, autorul preia tiparul narativ
al basmului popular, reorganiznd elementele stereotipe conform viziunii
sale artistice i propriului stil.
Fiind o oper epic, Povestea lui Harap-Alb are narator, aciune i
personaje. Naraiunea la persoana a III-a este realizat de un narator
omniscient, subiectiv, intervenind adesea prin comentarii sau reflecii.
Modul de expunere predominant este naraiunea mbinat cu dialogul
i descrierea.

Teme si motive
- Tema basmului este triumful binelui asupra raului, specific in orice basm
- Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria,
supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului (Spanul),
pedeapsa, casatoria.

Timp si spatiu
Aciunea se desfoar linear, succesiunea secvenelor narative este
redat prin nlnuire. Reperele temporale i spaiale sunt vagi: Amu
cic era odat ntr-o ar ..., iar fuziunea dintre real i fabulos se realizeaz
nc din incipit.

Constructia subiectului
Subiectul basmului l constituie parcurgerea drumului maturizrii de
ctre erou, ceea ce presupune un lan de aciuni convenionale: o situaie
iniial de echilibru expoziiunea; un eveniment care deregleaz echilibrul
iniial intriga; apariia donatorilor i a ajutoarelor, trecerea probelor

desfurarea aciunii; refacerea echilibrului i rsplata eroului

deznodmntul.
Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, n plan compoziional, unor
etape ale drumului iniiatic: etapa iniial, de pregtire pentru drum fiul
craiului, mezinul (naivul), parcurgerea drumului iniiatic Harap-Alb
(novicele, cel supus iniierii) i rsplata mpratul (iniiatul).
Povestea lui Harap-Alb este un basm iniiatic (bildungsroman) deoarece
urmrete eroul de-a lungul probelor care l determin s devin matur pentru
a putea conduce o mprie. Aceste probe sunt diverse i verific att
calitile fizice ct i cele morale ale eroului, avnd totodat i o valoare
simbolic.

Momentele subiectului + rezumat

- Situaia iniial de echilibru expoziiunea este redat de crai i
cei trei fii ai si
- Factorul perturbator intriga este cartea primit de la Verdemprat prin care acesta l roag pe crai s trimit pe unul dintre fii, cel
mai vrednic, s-i urmeze la tron.
- Desfurarea aciunii ncepe atunci cnd craiul hotrte s testeze
curajul fiilor si, ntmpinndu-i la pod deghizat n
urs. Podul simbolizeaz trecerea la o alt etap a vieii i se face ntr-un
singur sens. Mezinul este singurul care trece proba cu ajutorul calului
nzdrvan. Trecerea podului urmeaz unei etape de pregtiri. Drept
rsplat pentru milostenia artat Sfintei Duminici, mezinul primete
sfaturi de la aceasta s ia calul, armele i hainele cu care tatl su a
fost mire pentru a izbndi. Calul, cu puteri supranaturale, va deveni
tovarul i sftuitorul eroului. Trecerea podului este urmat de rtcirea
n pdurea labirint. Traversarea acesteia este o prob prin care eroul iar putea dovedi maturitatea, ns Harap-Alb se rtcete, ceea ce
semnific c mai are multe de nvat. Avnd nevoie de un iniiator, cele
trei apariii ale Spnului l determin s ncalce sfatul printesc i l ia ca
slug. Naiv nc, Harap-Alb coboar n fntn, fr a se gndi la
urmri. Coborrea n fntn simbolizeaz moartea eroului din care va
renate cu o alt identitate. Schimbarea numelui (a identitii) reprezint
nceputul iniierii spirituale, unde va fi condus de Spn. Personajul intr
n fntn naiv fecior de crai pentru a deveni, la ieire, Harap-Alb, rob al
Spnului.Ajuni la curte mpratului Verde, Spnul l supune la trei probe:
aducerea salilor din Grdina Ursului, aducerea capului i a pielii
cerbului btute cu nestemate i a fetei mpratului Ro pentru cstoria
Spnului. Harap-Alb trece acest probe, avnd acum iniiativa actelor
sale, cu ajutorul miraculos al Sfintei Duminici, criasa furnicilor, criasa
albinelor, a personajelor himerice: Geril, Flmnzil, Setil, Ochil,

Psri-Li-Lungil i a obiectelor magice.La curtea Impratului Ro,

Harap-Alb este supus la dou serii de probe, fiind ajutat de personaje
himerice i animaliere cu puteri supranaturale. Alte trei probe se leag
doar de fat: pzirea nocturn i prinderea fetei, transformat n pasre
i ghicitul fetei.Ajuni la curtea mpratului Verde, fata l demasc pe
Spn, care l acuz pe Harap-Alb c a divulgat secretul i i taie capul,
dezlegndu-l, n acest fel, de jurmnt. Calul este acela care distruge
ntruchiparea rului.Decapitarea eroului este ultima treapt i finalul
iniierii. nvierea este fcut de fata Impratului Ro cu ajutorul
obiectelor magice aduse de cal.
- Deznodmntul este fericit, restabilindu-se echilibrul iniial iar eroul
este recompensat prin cstoria cu fata iubit i primirea mpriei.
Nunta i schimbarea statutului social confirm maturizarea eroului.

Personajele
- Personajul principal, Harap-Alb, nu are puteri supranaturale si nici
insusiri exceptionale, dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de
calitati psiho-morale/valori etice necesare unui imparat, in viziunea
autorului. Aa cum reiese din caracterizarea direct realizat de ctre
narator, este nfiat ca un tnr fiu de crai, cel mai mic dintre frai,
naiv i novice. Numele personajului reflecta conditia duala: rob, sluga
(Harap), de origine nobila (Alb), iar sugestia cromatica alb-negru,
traversarea unei stari intermediare (initierea), intre starea de
inocenta/naivitate (negru) si invierea spirituala a celui ce va deveni
imparat (alb).
- Personajul secundar, Spanul, nu este doar o intruchipare a raului, ci
are si rolul initiatorului, este un rau necasar. De aceea calul nazdravan
nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat. Nu doar naratorul,
ci si personajele par a avea cunostinta de scenariul initiatic pe care
trebuie sa-l traverseze antagonistul.
- Eroul este sprijinit de ajutoare: fiinte cu insusiri supranaturale (Sfanta
Duminica), animale fabuloase (calul nazdravan, craiasa furnicilor si a
albinelor), fapturi himerice (cei cinci tovarasi Setila, Flamanzila, Ochila,
Gerila si Pasari-Lati-Lungila) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor,
smicelele de mar, apa vie, apa moarta) si se confrunta cu raufacatorul
(Spanul), care are functia de trimitator. Personajul cautat este fata de
imparat.

Concluzie
Poveste lui Harap-Alb de Ion Creang este un basm cult n care ntmplrile
reale se mpletesc cu cele fantastice, iar personajele ce reprezint binele
lupt cu fore potrivnice pe care le biruie i n care autorul reorganizeaz

elementele stereotipe conform viziunii sale artistice i propriului stil, nscriind

astfel aceast oper n seria capodoperelor literaturii romne.

2. Nuvela realist-psihologica - Moara cu noroc, de

Ioan Slavici
Rezumat !!!
Actiunea nuvelei se desfasoara in a doua jumatate a secolului al XIX-lea,
in zona Aradului, pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare
religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Pasti.
Ghita, cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, hotaraste sa ia in
arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani. Carciuma
este asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de
pustietati intunecoase. O vreme, la Moara cu noroc, afacerile ii merg bine, iar
primele semne ale bunastarii si ale armoniei in care traieste familia nu
intarzie sa apara: Ghita traieste fericit alaturi de sotia sa, Ana si de cei doi
copii, iar batrana, mama Anei, vegheaza la linistea familiei. Aparitia lui Lica
Samadaul, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, tulbura
echilibrul familiei. Din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul instrainarii
lui Ghita fata de familie.
Din dorinta de a se imbogati, carciumarul se indeparteaza de Ana si
devine treptat complicele lui Lica la diverse nelegiuiri: jefuirea arendasului,
uciderea unei femei si a unui copil. Retinut de jandarmi, lui Ghita i se da
drumul numai pe chezasie. Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea, fost hot
si tovaras al lui Lica, pentru a-i da in vileag pe Samadau. Ghita nu este insa
sincer fata de Pintea, deoarece ii ofera dovezi ale vinovatiei lui Lica, numai
dupa ce isi poate opri jumatate din sumele aduse de acesta din urma.
La sarbatorile Pastelui, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, lasand-o la
carciuma in compania Samadaului, in timp ce el merge sa-i anunte pe
jandarm ca Lica are asupra lui banii furati. Dezgustata de lasitatea sotului
care se instrainase de ea si de familie, Ana i se daruieste lui Lica. Cand se
intoarce si realizeaza acest lucru, Ghita o ucide, iar el la randul lui este ucis de
Raut, din ordinul lui Lica. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie
carciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea,
Lica se sinucide, izbindu-se cu capul de un copac. Singurele personaje care
supravietuiesc sunt batrana si copiii.

Date despre opera

- Nuvela Moara cu noroc, de Ion Slavici, este publicata in 1881, in
volumul de debut Novele din popor, reprezentativ pentru viziunea
autorului asupra lumii satului.

- Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat cu deschideri

bogate, o structura narativa complicata si un ritm epic neomogen, cu
modificari ale timpului povestirii.
Moara cu noroc este o nuvela, adica o specie epica in proza, cu o
constructie riguroasa, un fir narativ central; personajele relativ putine pun in
evidenta evolutia personajului principal, complex, puternic individualizat.
Nuvela apartine realismului clasic. Trasaturile realiste sunt: tema,
importanta acoradata banului, atitudinea critica fata de aspecte ale societatii,
veridicitatea intamplarilor, verosimilitatea intrigii si a personajelor,
obiectivitatea perspectivei narative, personaje tipice in situatii tipice, repere
spatio-temporale precise, dialogul viu, autentic. Tot de realism tine si analiza
psihologica realizata prin utilizarea modalitatilor de caracteriare a
personajului si de investigare psihologica (monologul interior, stilul indirect
liber, scenele dialogale, autocaracterizarea), natura conflictului (interior).

Titlul
- Titlul nuvelei este mai degraba ironic. Carciuma numita Moara cu
noroc, inseamna de fapt Moara cu ghinion, pentru ca usurinta
castigurilor de aici ascunde abateri etice grave (nelegiuirea si crima).

Timp si spatiu
- Plasarea temporala sugereaza a doua jumatate a secolului al XIX-lea, de
la Sfantul Gheorghe pana la Paste, in Transilvania, mai precis in Campia
de Vest.

Moduri de expunere
- Descrierea intiala are, pe langa rolul oisnuit de fixare a coordonatelor
spatiale si temporale, functia simbolica si de anticipare.
- Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii
priin absenta marcilor subiectivitatii.
- Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a personajelor.

Personaje
- Ghita este cel mai complex personaj din opera, al caruit destin
ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire. Bun meseria, om
harnic, blnd i cumsecade, Ghi dorete s agoniseasc atia bani
ct s-i angajeze vreo zece calfe crora s le poat da de crpit
cizmele oamenilor. Din momentul apariiei lui Lic, ncepe procesul
iremediabil de nstrinare a lui Ghi fa de familie. El parcurge un
traseu al dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari. Ezita intre cele
doua cai simbolizate de Ana (valorile familiei, iubirea, linistea colibei) si

de Lica (bogatia, atractia banilor). Se arata slab in fata tentatiilor si

sfarseste tragic.
Lica ramane egal cu sine, un om rau si primejdios. Lic este
caracterizat n mod direct de narator nc de la prima apariie: un om
de treizeci i ase de ani, nalt, usciv i supt la fa, cu mustaa lung,
cu ochii mici i verzi i cu sprncenele dese i mpreunate la mijloc. Lic
era porcar, ns dintre cei care poart cma subire i alb ca
floricelele, pieptar cu bumbi de argint i bici de carmajin.
Portretul fizic al Anei este realizat n mod direct de ctre narator,
prin intermediul unor adjective cu valoare de epitet: Ana era fraged i
subiric, Ana era sprinten i mldioas". Protejat nti de mam i
apoi de so, Ana triete ca ntr-un clopot de sticl. De aceea, la apariia
lui Lic, ea se cutremur oarecum speriat de brbia nfirii lui".
Totui d dovad de inteligen i de intuiie, atunci cnd ncearc s-1
apere pe Ghi de influena malefic a lui Lic. Ana se simte tot mai
prsit de Ghi, ncearc s-1 ajute, s-i ptrund gndurile, dar
acesta se nstrineaz de ea i o arunc treptat n braele lui Lica,
ndemnnd-o mai nti s joace cu el, c doar n-o s-i ia ceva din
frumusee". n mod inevitabil, Ana sfrete tragic, njunghiat de Ghi,
cruia-i strig cu disperare c nu vrea s moar.
Personajul secundar, jandarmul Pintea urmareste pedepsirea lui
Lica pe cai legale, motiv pentru care se asociaza cu Ghita.
Batrana si copiii, personaje episodice, supravietuiesc incendiului de
la Moara cu noroc pentru ca sunt singurele fiinte inocente si morale.

Teme si conflicte
- Tema sustine caracterul realist dar si pe cel psihologi al nuvelei:
efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire, in contextul
societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
- Conflictul exterior este reprezentat de incercarea lui Ghita de a-si
schimba statutul social, astfel intra in conflict cu Lica.
- Conflictul interior este reprezentat de dorintele lui Ghita care il sfasie:
sa ramana un om cinstit, pe de o parte, sau sa se imbogateasca alaturi de
Lica, pe de alta parte Astfel, conflictul nuvelei este complex, de natura
sociala, psihologica si morala.

Momentele subiectului
- Expozitiunea descrierea drumului care duce la Moara cu noroc,
realizata prin tehnica detaliului semnificativ, si a locului in care se afla
carciuma. Semnele parasirii anticipeaza destinul tragic al familiei.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin simbolistica initiala a

drumului ce e completeaza, in final, cu sugestia drumului vietii care

continua si dupa tragedia de la carciuma.
Intriga Aparitia lui Lica Samadaul, seful porcarilor si al turmelor de
porci din imprejurimi, la Moara cu noroc constituie intriga. Lica este
individualizat printr-un portret realizat in mod direct de catre narator,
prin utilizarea tehnicii detaliului: Lica, un om ca de treizeci de ani.....
Ana intuieste ca Lica este un om rau si primejdios si il avertizeaza pe
Ghita. Cu toate ca isi da seama de pericol, Ghita nu se poate sustrage
influentei pe care Lica o exercita asupra lui. In sufletul lui Ghita se
declanseaza conflictul interior intre dorinta de a ramane om cinstit si
tentatia de a se imbogati pe cai ilegale.
Desfasurarea actiunii se concentreaza in jurul dezumanizarii lui
Ghita. Devine mohorat, violent, ii place jocurile crude si are gesturi de
brutalitate fata de Ana, pe care o ocrotise pana atunci. Prin intermediul
monologului interior sunt redate framantarile personajului Ei! Ce sami fac?... Asa m-a lasat Dumnezeu!... Ce sa-mi fac daca e in mine ceva
mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are
cocoase in spinare.. Dornic sa faca avere, Ghita se indeparteaza de Ana
si devine treptat complicele lui Lica la diverse nelegiuiri: jefuirea
arendasului, uciderea unei femei si a uni copil. Retinut de politie, lui
Ghita i se da drumul numai pe chezasie. Carciumarul se aliaza cu
jandarmul Pintea pentru a-l da in vileag pe Samadau.
Punctul culminant al nuvelei coincide cu momentul in care Ghita
ajunge pe ultima treapta a degradarii morale. Dispus sa faca orice
pentru a se razbuna, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, la
sarbatorile Pastelui, in timp ce el merge sa-l anunte pe jandarm ca Lica
are asupra lui banii furati. Ana i se daruieste lui Lica, deoarece Lica e
om, pe cand Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti.
Cand se intoarce si realizeaza acest lucru, Ghita o ucide pe Ana, iar el la
randul lui este ucis de Raut, din ordinul lui Lica.
Deznodamantul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica
mistuie carciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cadea viu in
mainile lui Pintea, Lica se sinucide, izbindu-se cu capul de un copac.
Nuvela are un final moralizator. Singurele personaje care supravietuiesc
sunt batrana si copiii.

Concluzie
Opera literar Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvel psihologic,
deoarece are toate trsturile acestei specii literare: analizeaz conflictul
interior al personajului principal, urmrete procesul nstrinrii lui Ghi fa
de familie i urmrete degradarea moral a acestuia produs de ispita
mbogirii.

3.
Nuvela romantica istorica - Alexandru
Lpuneanul, de Costache Negruzzi
Rezumat !!!
Capitolul 1- "Daca voi nu ma vreti io va vreu
nceputul nuvelei Alexandru Lapusneanul surprinde personajul ce ofera
numele nuvelei intrnd in Moldova intovarasit de vornicul Bogdan si o
armata numeroasa avnd intentia de a-si recapata tronul pierdut din cauza
tradarii boierilor. Lapusneanul intentioneaza sa faca acest lucru
inlaturandu-l de la tron pe stefan Tomsa.
La un moment dat Lapusneanu poposeste undeva in apropierea Tecuciului
unde este ntmpinat de patru boieri: Vornicul Motoc, postelnicul Veverita si
spatarii Spancioc si Stroici, acestia vin din partea lui Stefan Tomsa si
ncearca sa-l ntoarca din drum pe Lapusneanu spunndu-i ca poporul nu l
vrea. Insa acesta intelegand ca boierii doar ncearca sa-l descurajeze se
nfurie si le promite rasplata cuvenita de indata ce isi va recapata tronul.
Dupa plecarea celorlalti trei boieri, Motoc, impresionat fiind de mania lui
Lapusneanu ii cade la picioare si ii cere iertare acestuia si l roaga sa intre
in Moldova fara armata straina deoarece va fi sprijinit de boieri si de popor.
Domnitorul nu are ncredere insa in cuvintele amagitoare ale batrnului
vornic, ramanand neclintit in hotarrea sa.
Acest capitol constituie expozitiunea.
Capitolul 2 - "Ai sa dai sama Doamna"
Acela de al doilea capitol al nuvelei reprezinta intriga acesteia. Alexandru
Lapusneanul nu ntmpina nici un fel de rezistenta din partea lui Tomsa si
instalndu-se la tronul Moldovei ncepe sa duca la ndeplinire ceea ce le
promisese celor patru boieri. Astfel voievodul omora boierii la cea mai mica
abatere si le distruge catatile. Doamna Ruxandra, ngrozita fiind de faptele
sotului sau l roaga pe acesta sa nceteze si obtine promisiunea ca acest lucru
se va ntmpla curnd, Lapusneanul de asemenea ii promite sotiei sale ce ii
va oferii un leac pentru frica.
Capitolul 3 - "Capul lui motoc vrem"
In cadrul celui de al treilea capitol este atins punctul culminant al acestei
nuvele. Lapusneanul ii invita pe toti boierii la un ospat care are loc intr-o zi
de sarbatoare dupa slujba religioasa la care domnitorul participa. Acesta
ntrzie la slujba, si dupa ce aceasta se ncheie Lapusneanul se nchina la

icoane si saruta cu mare smerenie moastele lui Ioan. Acesta se suie din nou
in strana si se caieste de faptele sale promitandu-le boierilor ca le va aduce
pacea. Mai mult domnitorul le cere boierilor iertare si apoi ii invita la un
ospat.Banuind intentiile necurate ale domnitorului, Spancioc si Stroici nu se
duc la masa domneasca.
Comfirmand temerile celor doi boieri ospatul se transforma pe neasteptate
intr-un macel in care sunt ucisi 47 de boieri. Poporul vine la palat
amenintand sa forteze portile. Toate nemultumirile multimii se ndreapta
mpotriva lui Motoc, considerat a fi cauza tuturor relelor, de aceea poporul
cere intr-un glas capul lui Motoc.
Alexandru Lapusneanul l arunca pe motoc multimii, acesta este ucis, astfel
multimea se razbuna pentru suferintele indurate. Acest moment constituie
punctul culminant.
Dupa ce Vornicul Motoc este ucis de multime Alexandru Lapusneanul
porunceste sa fie taiate capetele boierilor din care face o piramida pe care
o arata Doamnei Ruxandra pentru a-i da un leac de frica.
Dupa ce-i ucide pe boieri, domnitorul porunceste sa fie cautati Spancioc si
Stroici insa acestia reusesc da treaca granita nu nainte de a-i transmite
domnitorului ca se vor vedea nainte de a muri.
Capitolul 4 - "De ma voi scula pre multi am sa popesc eu
Timp de patru ani Lapusneanul nu mai porunceste nici o executie insa,
totusi, ii schingiuieste pe unii boieri considerati suspecti.
In timpul sederii sale la Hotin, Lapusneanul se imbolnaveste si caznd la
pat, intr-un moment de delir cere sa fie calugarit. Dorinte ii este ndeplinita
si acesta primeste numele de Paisie. Odata revenit la realitate,
Lapusneanul, ii alunga pe cei care l-au calugarit. Acesta o alunga si pe
Ruxandra, care, la sfatul lui Spancioc pune otrava in bautura sotului sau
care isi gaseste astfel sfarsitul. Acest ultim capitol reprezinta, bineinteles,
deznodamntul nuvelei.
Date despre opera
- Prima nuvela romantica de inspiratie istorica din literatura romana.
- Publicata in perioada pasoptisa, in primul numar al Daciei Literare
(1840).
- Ulterior, nuvela a fost inclusa in cicluc Fragmente istorice, din volumul
Pacatele tineretilor (1857)
Este o nuvela romantica datorita mai multor factori: este o specie epica
in proza, cu o constructie riguroasa, avand un fir narativ central.
Personajele sunt relativ putine, caracterizate succint si graviteaza in jurul

personajului principal; inspiratia din istoria nationala; tema; conflict;

naratiune liniara; personaje construite in antiteza (dintre blandetea
doamnei si cruzimea domnului); culoarea epocii in descrieri cu valoare
documentara, nu cu valoare epica (descrierea vestimentatiei lui
Lapusneanu in biserica si a mesei domnesti).

Tema
- Lupta pentru putere in epoca mediavala (in Moldova, la mijlocul
secolului al XVI-lea)
- Evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru
Lapusneanul evidentiaza lupta pentru impunerea autoritatii
domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran.

Perspectiva narativa
- Naratorul este omniscient, omniprezent, sobru, detasat,
predominant obiectiv, dar intervine direct prin cateva epitete de
caracterizare tiran, curtezan, miselul boier, desantata
cuvantare
- Naratiunea la persoana a 3-a (viziunea dindarat) aminteste
prin obiectivitate si concizie de relatarea cronicarilor
- Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea
secventelor narative si a episoadelor, particularitate
narativa romantica, potrivit criticului Nicolae Manolescu: Intriga
liniara si previzibila este o particularitate a prozei narative care
denota multa artificialitate.

Constructia subiectului Actiunea/momentele subiectului

- Nuvela este impartita in patru capitole care fixeaza momentele
subiectului. Capitolele poarta cate un motto cu rol rezumativ, care
constituie replici memorabile ale personajelor:
- Capitolul 1 Daca voi nu ma vreti, eu va vreu...
(raspunsul dat de Lapusneanul soliei de boieri care ii cerusera
sa se intoarca de unde a venit pentru ca norodul nu il vrea).
Expozitiunea (intoarcerea lui Alexandru Lapusneanul la
tronul Moldovei, in 1564, in fruntea unei armate turcesti si
intalnirea cu solia formata din cei patru boieri trimisi de
Tomsa: Veverita, Motoc, Spancioc, Stroici) si intriga
(hotararea domnitorului de a-si relua tronul si dorinta sa de
razbunare fata de boierii tradatori).
- Capitolul 2 Ai sa dai sama, Doamna! (avertismentul
pe care vaduva unui boier decapitat il adreseaza doamnei
Ruxanda, pentru ca nu ia atitudine fata de crimele sotului

sau). Desfasurarea actiunii cuprinde o serie de evenimente

declansate de reluarea tronului de catre Alexandru
Lapusneanul: fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea
cetatilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea
averilor boieresti, uciderea unor boieri, interventia doamnei
Euxandra pe langa domnitor pentru a inceta omorurile si
promisiunea pe care acesta i-o face.
- Capitolul 3 Capul lui Motoc vrem... (cererea
vindicativa a norodului care gaseste in Motoc vinovatul pentru
toate nemultumirile). Capitolul cuprinde punctul culminant.
Participarea si discursul domnitorului la slujba religioasa de la
mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri,
omorarea lui Motoc de multimea revoltata si leacul de frica
pentru doamna Ruxanda.
- Capitolul 4 De ma voi scula, pre multi am sa popesc
si eu... (amenintarea rostita de Lapusneanul, care, bolnav,
fusese calugarit potrivit obiceiului vremii, pierzand astfel
puterea domneasca). Este infatisat deznodamantul ,
moartea tiranului prin otravire. Dupa 4 ani de la cumplitele
evenimente, Lapusneanul se retrage in cetatea Hotinului,
Bolnav de friguri, domnitorul este calugarit, dupa obiceiul
vremii. Deoarece cand isi revine, ameninta sa-i ucida pe toti
(inclusiv pe propriul fiu, urmasul la tron), doamna Ruxanda
accepta sfatul boierilor de a-l otravi.

Conflictul
- Principalul conflict, exterior, este de ordin politic: lupta pentru
putere intre domnitor si boieri. Impunerea autoritatii centrale/ domnesti
in fata oligarhiei boieresti a constituit in secolul al XVI-lea un factor de
progres, dar mijloacele alese de Lapusneanul sunt sangeroase,
caracteristice tiranului feudal.
- Conflictul secundar, intre domnitor si Motoc (boierul care il tradase),
particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului, fiind anuntat in
primul capitol si incheiat in capitolul al 3-lea. Conflictul social, intre
boieri si popor, este limitat la revolta multimii din capitolul al 3-lea.

Timpul si spatiul
- Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate
naratiunii: intoarcerea lui Lapusneanul pe tronul Moldovei, in a 2-a sa
domnie. In primele trei capitole, evenimentele se desfasoara indata dupa
revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece prin rezumarea patru ani
mai tarziu, secventa mortii domnitorului.

Personajele
Sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale (au calitati
si defecte iesite din comun) in situatii exceptionale, antiteza ca procedeu de
constructie, liniaritatea psihologica, replicile memorabile.
- Personajul principal, Alexandru Lapusneanul, al nuvelei,
exceptional, care acioneaza in situatii exceptionale (scena uciderii
boierilor, a pedepsirii lui Motoc, scena mortii domnitorului otravit).
Intruchipeaza tipul domnitorului saneros, tiran si crud. Crud, hotarat,
viclean, disimulat, inteligent bun cunoscator al psihologiei umane, abil
politic, personajul este puternic individualizat si memorabil. Este
caracterizat direct (de catre narator, de alte personaje,
autocaracterizarea) si indirect (prin fapte, limbaj, comportament, relatii
cu alte personaje individuale din nuvela).
- Personaje secundare. Doamna Ruxanda, construit in antiteza cu
Lapusneanul: bladete cruzime; caracter slab caracter tare. Ea nu
actioneaza din vointa proprie nici cand ii cere sotului sau sa inceteze
omorurile, nici cand il otraveste. Desi in Evul Mediu femeia chiar sotie
de domn nu avea prea multe drepturi, doamna Ruxanda intruchipeaza
in nuvela un caracter slab, care pune in lumina, prin contrast, vointa
personajului principal. Boierul Motoc, reprezinta tipul boierului tradator,
viclean, las, intrigant. El nu urmareste decat propriile interese. De aceea
il tradase pe Lapusneanul in prima domnie, iar la intoarcerea acestuia,
dupa refuzul de a renunta la tron, il linguseste asemenea cainelui care
in loc sa musce, linge mana care-l bate. Este las in fata primejdiei,
comportandu-se grotesc in timp ce incearca sa-l determine pe domn sa
nu-l dea multimii. In antiteza cu boierul tradator, sunt personajele
episodice, Spancioc si Stroici, cu rol jistitiar, reprezentand boierimea
tanara, capabili sa anticipeze miscarile adversarului. O sfatuiesc pe
doamna Ruxanda sa il otraveasca pe tiran si asista cu cruime la ultimele
clipe ale acestuia, adresandu-i o alta replica sugestiva Invata a muri, tu
care stiai numai a omor. Personajul colectiv, multimea revoltata
de targoveti, apare pentru prima data in literatura noastra. Psihologia
multimii este surprinsa cu finete, in mod realist: strangerea norodului la
portile curtii domnesti din cauza unor vesti nelamurite, descumpanirea
gloatei care venise fara sa stie pentru ce au venit si ce vrea in fata
intrebarii armasului, glasurile izolate care exprima nemultumirile, in
sfarsit, rostirea numelui Motoc, in care toti vad un vinovat pentru tate
suferintele: Motoc sa moara! Capul li Motoc vrem!. Odata cererea
satisfacuta, multimea Multamindu-se de asta jertfa, se imprastii, ca si
cand ar fi venit anume pentru acest lucru.

Moduri de expunere

- Naratiunea si descrierea sunt reduse, naratorul obiectiv limitandu-si

interventiile. Caracterul dramatic al textului este dat de rolul capitolelor
utilizarea predominanta a dialogului si de minima interventie a
naratorului prin consideratii personale
- Descrierile (vestimentatia si obiceiurile: portretul fizic al doamnei in
capitolul al 2-lea, vesimentatia lui Lapuseanul in biserica, masa
domneasca, ceremonia relatiilor cu domnitorul etc.) au valoare
documentara, nu valoare epica (cf. Nicolae Manolescu) si confera
culoarea locala.

Stil si oralitate
Stilul narativ se remarca prin sobrietate, concizie, echilibru intre termenii
arhaici si neologici, o mare frecventa a gerunziului, simplitatea topicii. Stilul
indirect alterneaza cu stilul direct, realizat prin dialog si interventie
izolata. Marcile prezentei naratorului sunt: topica afectiva (antepunerea
adjectivelor: aceasta desantata cuvantare, ticalosul boier, nenorocitul
domn) utilizata in caracterizarea directa, lexicul combinat.

Concluzia
Fiind o nuvela istorica in contextul literaturii pasoptiste, Alexandru
Lapusneanul este si o nuvela de factura romantica prin respectarea
principiului romantic enuntat in Introductie la Dacia Literare. Valoare
nuvelei este exprimata prin afirmatia criticului G.Calinescu: nuvela istorica
Alexandru Lapusneanul ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet daca ar
fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate inchipui o mai
perfecta sinteza de gesturi patetice adanci, de cuvinte memorabile, de
observatie psihologica si sociologica acuta, de atitudini romantice si intuitie
realista.

4.Romanul mitic, tradiionalist: Baltagul, de Mihail

Sadoveanu
Rezumat !!!
Vitoria Lipan, nevasta unui oier din Magura Tarcaului, isi asteapta sotul
plecat la Dorna sa cumpere oi. Intr-o seara de toamna, torcand pe prispa
casei, ea isi aminteste de Nechifor cu drag, caci era om plin de viata,
gospodar si oier priceput, vesel si sociabil, iubind petrecerile si nuntile, unde
spunea mereu o poveste despre oamenii de la munte, pe care Dumnezeu i-a
inzestrat cu inima usoara, sa poata rezista unei vieti aspre.Ingrijorarea Vitoriei
creste cu fiecare zi, intrucat ea cunoaste drumul parcurs de sotul ei an de an,
si ca ar fi trebuit sa se intoarca de mult.Ramasa singura cu fiica sa, Minodora,
cauta sfat la preorul Danila, ba chiar la baba Maranda, vrajitoarea satului, fara
sa gaseasca raspunsul si alinarea de care avea nevoie.

Unele vise si presimtiri negre ii sadesc in suflet ideea ca el ar fi disparut,

mort pe undeva, fara sa-l stie nimeni.Hotarand sa plece in cautarea lui dupa
sarbatorile de iarna, isi cheama fiul, pe Gheorghita, plecat la apa Jijiei, cu oile
la pasunat, in speranta ca el ii va fi sprijin in aflarea adevarului.Instiinteaza
autoritatile de la Piatra-Neamt de disparitia lui Lipan si o duce pe fiica sa,
Minodora, la manastire, pentru a fi in siguranta.Neavand incredere ca oamenii
legii o pot ajuta, Vitoria pleaca, impreuna cu Gheorghita, pe urmele celui
disparut. Inainte de a pleca, ea se supune unui ritual de purificare, postind
douasprezece vineri.Infruntand viscolul iernii, ea alege drumul pe care
presupune ca l-ar fi urmat sotul ei: Bicaz, Calugareni, Farcasa, Vatra Dornei,
Borca si Sabasa, sta de vorba cu oamenii si afla ca Lipan trecuse pe acolo.La
Borca a intalnit un botez, la Cruci o nunta. Ea stie sa-si ascunda nelinistea si
sa participe la aceste evenimente, pentru a nu supara gazdele.Ajunsi in tara
Dornelor, Vitoria iscodeste oamenii, chibzuieste, pune cap la cap informatiile
culese si deduce ca Lipan a fost insotit de alti doi oieri, carora le vanduse o
parte din turma cumparata de el.In localitatea Sabasa, Lipan nu mai
ajunsese.Fac de mai multe ori drumul dintre Suha si Sabasa si, in final, Lupu,
cainele lui Lipan, ii aduce la locul unde Nechifor fusese ucis. Vitoria descopera
osemintele sotului ei intr-o prapastie.Respectand traditia, munteanca
organizeaza priveghiul si, ajutata de domnul Toma, carciumarul, si de sotia
acestuia, il inmormanteaza pe Lipan.
La praznicul de pomenire invita autoritatile din partea locului, dar si pe
Bogza si Cutui, presupusii asasini.Prin inteligenta, intuitie, abilitate si
diplomatie, femeia povesteste drumul celor trei oieri si uciderea lui Lipan, ca
si cand ar fi fost de fata. Demascati, cei doi isi recunosc crima si Cutui este
arestat, iar Bogza ucis.
Desi sufera cumplit, Vitoria nu se lasa doborata si are cugetul impacat ca
si-a facut datoria de sotie si de crestina.Ea planuieste s-o aduca pe Minodora
sa vada mormantul tatalui ei, sa recupereze turma pierduta, gasind in sine
puterea sa-si asume toate responsabilitatile ce-i revin, in calitate de cap de
familie, deoarece viata merge mai departe.

Date despre opera

- Publicat in 1930 de catre editura Cartea Romaneasca din Bucuresti
- Sursa principala de inspiratie este Miorita, de unde a fost preluat
simbolul, structura epic, conflictul ntre cei trei ciobani i perseverena
femeii care pornete n cutarea ciobanului ucis.
- 16 capitole, fara titluri

Romanul este o creatie epica in proza, de mari dimensiuni, cu actiune

complexa, desfasurata pe mai multe planuri, in timp si spatiu precizate,
atrenand un numar mare de personaje puternic individualizate. Romanul ofera

o imagine ampla asupra vietii. Baltagul prezinta monografia satului

moldovenesc de la munte, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor
care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Insotita de Gheorghita, Vitoria reconstituie
drumul parcurs de barbatul sau, pentru elucidarea adevarului si savarsirea
dreptatii.

Titlul
Baltagul (toporul cu 2 taisuri) este un obiect simbolic, ambivalent: arma a
crimei si instrumentul actului justitiar, reparator. De remarcat ca in roman
acelasi baltag indeplineste cele doua functii. Criticul Marin Mincu asociaza
baltagul cu labrys-ul, securea dubla cu care a fost doborat minotaurul,
monstrul mitic. Chiar numele protagonistilor ar avea semnficatii simbolice,
desemnand victoria dreptatii.

Teme si motive
- Motivul cutrii i al cunoaterii se dezvolt ntr-o structur
labirintic. Planul mitic are n centru miturile din care s-a inspirat autorul,
precum i sensul ritualic al gesturilor Vitoriei. Cel mai important mit care
st la baza structurii acestui roman este mitul mioritic, fapt subliniat i
de moto-ul pe care l alege autorul pentru opera sa: Stpne, stpne, /
Mai chiam -un cne.... Acest mit include modul de nelegere a lumii
de ctre personaje, tradiiile pastorale, dar i comuniunea om-natur.
- Alt mit identificat n structura romanului este mitul egiptean al lui
Isis i Osiris. Tema romanului se refer la drumul parcurs de Vitoria
Lipan pentru aflarea adevrului despre moartea soului ei, urmat de
svrirea dreptii prin pedepsirea vinovailor.
- De asemenea, se regsesc i alte teme ale operei sadovenine, i anume:
natura, iubirea, viaa pastoral, cltoria. n acelai timp, romanul
prezint monografia satului moldovenesc de la munte, cu obiceiurile
legate de transhuman i de alte evenimente importante din lumea
satului, cum ar fi ritualurile de nunt, botez i nmormntare.

Moduri de expunere
- Naratiunea se face la persoana a 3-a, iar naratorul omniprezent si
omniscient reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si
observatiei, lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei.

Timp si spatiu
- Timpul actiunii este precizat prin repere temporale aproape de Sf.
Andrei, in Postul Mare, 10 Martie
- Spatiul actiunii este satul Magura Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei,
dar si cel de campie, Cristesti, in Balta Jijiei.

Actiune si momentele subiectului

Partea 1 (capitolele I VI ) framantarile Vitoriei si asteptarea sotului si
pregatirile de drum
- Expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului
fizic al Vitoriei, care este surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la
intarzierea sotului ei plecat la Dorna sa cumpere oi.
- Intriga cuprinde frmntrile personajului principal, dar i pregtirile
pe care le face pentru cltorie. Pe plan social, se contureaz monografia
unui sat de munte, unde tradiia nu permite abateri de la legile nescrise.
Minodora este certat de mama ei cnd este interesat de lumea
oraului. n viaa acestei societi arhaice biserica i practica magic
coexist. naintea plecrii, Vitoria se supune unui ritual de purificare:
ine post negru dousprezece vineri, merge mpreun cu fiul ei la
biseric pentru a se nchina la sfnta Ana, vinde lucruri pentru a face
rost de bani de drum, merge la Piatra-Neam s consulte autoritile,
sfinete baltagul care i va aparine lui Gheorghi.
Partea 2 (capitolele VII-XIII) contine desfasurarea actiunii si releva
drumul parcurs de Vitoria si fiul ei, Gheorghita, in cautarea lui Nechifor Lipan
- Desfasurarea actiunii prezinta calatoria Vitoriei si a fiului ei,
Gheorghita. Aceasta calatorie in cautarea adevarului despre sotul ei si
incepe in luna martie si strabate invers linia transhumantei. Aceasta
cautare este asociata cu motivul labirintului. Pentru Gheorghita calatoria
are rollul unei initieri, astfel romanul capata caracter de bildungsroman.
Indicii despre Nechifor sunt gasite la Bicaz, unde hangiul isi aminteste de
aceste. Urmatoarele popasuri sunt a Calugareni, apoi la Farcasa. La
Vatra-Dornei unde afla de actul de vanzare a oilor. Aici, Vitoria afla de
trei ciobani care au trecut spre gura Negrei. Urma acestora este regasita
la Borca, aoi la Sabasa. De asemenea, intalnesc o cumetrie, la Borca si o
nunta, la Cruci. Succesiunea acestor momente din viata omului da de
gandit Vitoriei si anticipeaza inmormantarea din final. Intreband din sat
in sat, ea isi da seama ca sotul sau a disparut intre Suha si Sabasa. Cu
ajutorul cainelui regasit, Lupu, munteanca descopera intr-o rapa
ramasitele lui Lipan, in dreptul Crucii Talienilor.
Partea a 3-a (capitolele XIV XVI) prezinta sfarsitul drumului: ancheta
politiei, inmormantarea, parastasul lui Nechifor Lipan si pedepsirea ucigasului.
- Punctul culminant este momentul in care Vitoria reconstituie cu
fidelitate scena crimei, surprinzandu-i chiar si pe ucigasii Ilie Cutui si
Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina, insa al 2-lea devine agresiv.
Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si sfasiat de cainele
Lupu, facandu-se astfel dreptate

- Deznodamantul il surprinde pe Bogza, care-i cere iertare femeii

mortului si-si recunoaste fapta.

Personajele
- Vitoria Lipan - este personajul principal al romanului i unul dintre cele
mai complexe personaje feminine din literatura noastr. Vitoria
reprezint imaginea unui erou popular, avnd o personalitate
reprezentativ i puternic. Este soia lui Nechifor Lipan i mama
Minodorei i a lui Gheorghi. nc de la nceput impresioneaz prin
frumuseea i farmecul fizic, cci la cei aproape 40 de ani ochii ei cprui
rsfrngeau lumina castanie a prului, ns privirea ei era dus departe,
semn al gndurilor care o copleeau. Ochii ei luceau ca ntr-o uoar
cea, n dosul genelor lungi, rsfrnse n crliga. Pe lng faptul c
era o femeia drz i aspr, mai era i o femeie harnic, avnd grij de o
ntreag gospodrie n lipsa soului ei, acesta des fiind n absen. Vitoria
mai reprezint i o femeie arhaic. Era credincioas, respecta cu
strictee obiceiurile strmoeti i cretine. Nu pleac la drum pn nu
se consult cu preotul, se ruga, inea post 12 vineri, se spovedea, se
mprtea, iar cnd ntlnete o cumetrie i o nunt respect tradiia i
mai ales e preocupat s mplineasc toate cele cretineti pentru
nmormntarea lui Nechifor. ns, pe lng acest fapt este i o fire
superstiioas. Crede n vise, n semne, n descntece i n vrji i pentru
aceasta nu uit s mearg i la baba Maranda pentru a afla veti despre
soul ei. Vitoria este caracterizat indirect i prin nume, care sugereaz
c va fi victorioas biruind toate greutile i mplinindu-i destinul.
Fiind un personaj complex, caracterizat att prin mijloacele
caracterizrii directe i indirecte, prerile criticilor literari referitoare la
Vitoria sunt diverse. George Clinescu o asociaz cu un Hamlet
feminin. Perpessicius o crede un suflet tenace i aspru de munteanc,
un aspru caracter de o voin aproape slbatec, aproape
neomeneasc. Nicolae Manolescu o consider nereligioas, viclean i
rea.
Vitoriei, la fel ca i Marei, din romanul lui Ioan Slavici Mara,
ascunde sub masca asprimii, o mare sensibilitate i sufer de fiecare
dat cnd copiii ei trec prin dificulti. Ambele reprezint o fire
ambiioas i insistent. Relaiile mam-fiic ns difer. Mara i
susinea fiica i accepta ideile acesteia spre deosebire de Vitoria, care nu
era deacord cu alegerea fiicei ei. Mara e un permanent sprijin moral
pentru fata ei, i da dreptate. Vitoria ns, i n ultimul monolog zice c nu
o v-a da pe Minodora de alesul ei n nici un caz.
Vitoria reconstituie drumul fcut de brbatul ei i i atinge scopurile
puse anterior, ceea ce nu era caracteristic unei simple muieri din acele
timpuri.

- Gheorghita personajul secundar , reprezinta generatia tanara care

trebuie sa ia locul tatalui disparut. Romanul poate fi considerat unul
initiatic, deoarece prezinta drumul spre maturizarea lui Gheorghita.
Nechifor Lipan este caracterizat in absenta, prin retrospectiva si
rememorare si simbolizeaza destinul muritor al oamenilor.
- Personaje episodice sunt: Minodora, fiica receptiva la noutatile
civilizatiei este trimisa la manastire pentru purificare; mos Pricop,
parintele Danila, baba Maranda personaje reprezentative pentru lumea
satului arhaic.

Concluzie
Toate aceste trsturi tem, construirea personajelor n relatie cu mediul n
care triesc, tehnica detaliului, stilul sobru si impersonal, obiectivitatea
perspectivei narative, veridicitate conduc la concluzia c opera literar
Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman realist de tip obiectiv, care se
nscrie, prin valoarea sa, n seria capodoperelor literaturii romne.

5.Romanul realist, interbelic, obiectiv: Ion, de Liviu

Rebreanu
Rezumat !!!
Glasul pmntului
Romanul ncepe cu descrierea drumului ctre satul Pripas, la care se ajunge
prin oseaua ce vine de la Crlibaba, ntovrind Someul pn la Cluj, din
care se desprinde un drum alb mai sus de Armadia i dup ce las Jidovia
n urm, drumul urc nti anevoie pn ce-i face loc printre dealurile
strmtorate (...), apoi cotete brusc pe sub Rpile Dracului, ca s dea buzna n
Pripasul pitit ntr-o scrntitur de coline. La intrarea n sat, te ntmpin (...)
o cruce strmb pe care e rstignit un Hristos cu faa splat de ploi i cu o
cunini de flori vetede agat de picioare. Imaginea este reluat simbolic
nu numai n finalul romanului, ci i n desfurarea aciunii, n scena licitaiei
la care se vindeau mobilele nvtorului, sugernd destinul tragic al lui Ion i
al Anei, precum i viaa tensionat i necazurile celorlalte personaje: Titu,
Zaharia Herdelea, Ioan Belciug, Vasile Baciu, George Bulbuc etc.
Aciunea romanului ncepe ntr-o zi de duminic, n care toi locuitorii satului
Pripas se afl adunai la hora tradiional, n curtea Todosiei, vduva lui
Maxim Oprea. Nu lipsesc nici fruntaii satului, familia nvtorului Herdelea,
preotul Belciug i bocotanii care cinstesc cu prezena lor srbtoarea. Hora
este o pagin etnografic memorabil prin jocul tradiional, vigoarea flcilor
i candoarea fetelor, prin luta iganilor care compun imaginea unui ritm
impetuos: De tropotele juctorilor se hurduc pmntul. Zecile de perechi
bat someana cu atta pasiune, c potcoavele flcilor scapr scntei,
poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se nvltorete, se aaz n

straturi groase pe feele brzdate de sudoare, luminate de oboseal i de

mulumire.
Lui Ion i place Florica, dar Ana are pmnt, aa c el i face curte acesteia,
spre disperarea lui Vasile Baciu, tatl Anei, care se ceart cu Ion i-l face de
rsul satului, spunndu-i srntoc. Alexandru Glanetau, tatl lui Ion, a
risipit zestrea Zenobiei, care avusese avere cnd se mritase cu el. Vasile
Baciu, om vrednic al satului, se nsurase tot pentru avere cu mama Anei, dar
fiind harnic sporise averea i se gndea s-i asigure fetei zestre atunci cnd
se va mrita.
Ion, flcu harnic i mndru, dar srac o necinstete pe Ana i l oblig astfel
pe Vasile Baciu s i-o dea de nevast mpreun cu o parte din pmnturi.
Obinnd avere, Ion dobndete situaie social, demnitate uman i
satisfacerea propriului orgoliu.
n cellalt plan, familia nvtorului Herdelea are necazurile sale. Herdelea i
zidise casa pe lotul ce aparinea bisericii, cu nvoirea preotului Belciug.
Relaiile nvtorului cu preotul se degradeaz cu timpul, de aceea Herdelea
se teme c ar putea pierde toat agoniseala i i-ar rmne familia pe drumuri.
Preotul Belciug, rmas vduv nc din primul an, are o personalitate
puternic, este cel mai respectat i temut om din sat, avnd o autoritate
total asupra ntregii colectiviti.
n sat, domin mentalitatea c oamenii sunt respectai dac au oarecare
agoniseal, fapt ce face ca relaiile sociale s fie tensionate ntre srntoci
i bocotani, ntre chibzuina rosturilor i nechibzuina patimilor, ceea ce face
s se dea n permanen o lupt aprig pentru existen.
Destinele personajelor sunt determinate de aceast mentalitate, de faptul c
familiile nu se ntemeiaz pe sentimente, ci pe interese economice: n
societatea rneasc, femeia reprezint dou brae de lucru, o zestre i o
productoare de copii. Odat criza erotic trecut, ea nceteaz de a mai
nsemna ceva pentru feminitate. Soarta Anei e mai rea, dar deosebit cu mult
de a oricrei femei, nu (G. Clinescu). Btut de tat i de so, Ana, rmas
fr sprijin moral, dezorientat i respins de toi, se spnzur. Florica,
prsit de Ion, se cstorete cu George i se bucur de norocul pe care l
are, dei l iubea tot pe Ion.
Glasul iubirii
Cstorit cu Ana i aezat la casa lui, Ion, din cauza firii lui ptimae, nu se
poate mulumi cu averea pe care o dobndise i rvnete la Florica. Sfritul
lui Ion este nprasnic, fiind omort de George Bulbuc, care-l prinde iubindu-se
cu nevasta lui, aadar Rebreanu propune pentru sfritul ptimaului Ion o
crim pasional.
Finalul romanului surprinde satul adunat la srbtoarea sfinirii noii biserici,
descrie drumul care iese din satul Pripas, viaa urmndu-i cursul firesc:
Pripasul de-abia i mai arta cteva case. Doar turnul cotete, apoi se
ndoaie, apoi se ntinde, iar dreapt ca o panglic cenuie n amurgul rcoros.
(...) Satul a rmas napoi acelai, parc nimic nu s-ar fi schimbat. Civa
oameni s-au stins, alii le-au luat locul. (...) Drumul trece prin Jidovia, pe

podul de lemn, acoperit, de peste Some, i pe urm se pierde n oseaua cea

mare i fr nceput ....

Date despre opera

- Publicat in 1920, Romanul Ion reprezinta primul roman al lui Liviu
Rebreanu, un roman realist i obiectiv care nfieaz univerul rural
fr a-l idealiza.
- Romanul este organizat in proza, format din 2 parti ce contin 6,
respectiv 7 capitole.
Avand ca trasaturi amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri,
conflictul complex, prezenta unor personaje numeroase si realizarea unei
imagini ample supra vietii, opera literara Ion apartine speciei literare
romanul. Este roman de timp obiectiv prin specificul relatiei naratorpersonaj si al naratorului (omniscient, omniprezent). Se observa
obiectivitatea/impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a 3-a,
atitudinea detasata in descriere, veridicitate.
Trasaturi ale romanului obiectiv
- i propune s reflecte existena obinuit ;
- universul fictiv
verosimilitii ;

al

operei

literare

este

construit

dup

principiul

- construcia subiectului respect ordinea cronologic ;

- incipitul se afl ntr-o strns legtur cu finalul ;
- incipitul prezint cadrul aciunii, fixeaz timpul, reunete cele mai
importante personaje din roman ;
- aciunea se desfoar coerent, fr apariia unor situaii neprevzute,
evoluia ei putnd fi anticipat ;
- finalul este nchis, rezolvnd conflictele i nepermindu-i cititorului alte
interpretri ;
- personajul este reprezentativ pentru o categorie social sau uman, fiind
deseori vorba de tipuri ;
- personajul este surprins ntr-un proces de transformare ;
- naratorul este omiscient, relatnd la persoana a III-a, neutru i
impersoanl, fr s emit judeci de valoare, s comenteze faptele sau
s explice situaiile .
Obiectivitatea/Naratorul omniscient, omniprezent

- Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a

3-a, nonfocalizata. Viziunea dindarat presupune un narator
obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate, lasa viata
sa curga.
- Naratorul omniscient stie mai mult decat personajele sale, si,
omniprezent, dirijeaza evolutia lor ca un regizor universal. El
plasmuieste traiectoriile existentei personajelor, conform unui desitn
prestabilit si legii cauzalitatii. Efectul asupra cititorului este de iluzie a
vietii (veridicitate) si de obiectivitate.

Tema romanului
- Tema romanului este prezentarea problematicii pamantului, in
conditiile satului ardelean de la inceputul secolului XX. Romanul prezinta
lupta unui taran sarac pentru a obtine pamantul i consecintele actelor
sale.
- Caracterul monografic al romanului orienteaza investigatia narativa
spre diverse aspecte ale lumii rurale: obiceiuri legate de marile momente
din viata omului (nasterea, nunta, inmormantarea), relatii sociale
generate de diferentele economica (stratificarea sociala) sau culturale
(universul taranilor, universul intelectualitatii rurale), relatii de familie.
- Tema centrala, posesiunea pamantului, este dublata de tema
iubirii. In plan simbolic, destinul protagonistului se plaseaza pe doua
coordonate: Eros si Thanatos.

Relatia incipit final

- Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea
drumului care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului.
Personificat cu ajutorul verbelor (se desprinde, alearga, urca,
inainteaza), drumul are semnificatia simbolica a destinului unor
oameni si este investit cu functie metatextuala. Asemenea ramei unui
tablou, el separa viata reala a cititorului de viata fictionala a
personajelor din roman.
- Descrierea finala inchide simetric romanul si face mai accesibila
semnificatia simbolica a drumului prin metafora soselei viata
Drumul trece prin Jiovita, pe podul de lemn, acoperit, de peste
Somes, si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara inceput...

Modurile de expunere
- Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in
discursul narativ.
- Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a
coordonatelor spatiale si temporale, functie simbolica si de anticipare.

- Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a

realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii, prin Stilul cenusiu.
- Dialogul sustine veridicitatea si concentrarea epica.

Nivelul macrotextual, microtextual/Parti, capitole

- Arhitectura romanului sustine, la nivel macrotextual, functia epica de
interpretare.
- Romanul este alcatuit din doua parti opuse si complementare,
coordonate ale evolutiei interioare a personajului principal: Glasul
pamantului si Glasul iubirii.
- Titlurile celor 13 capitole (numar simbolic, nefast) sunt semnificative,
discursul narativ avand in Inceput si un Sfarsit: Inceputul,
Zvarcolirea, Iubirea, Noaptea, Rusinea, Nunta (prima parte);
Vasile, Copilul, Sarutarea, Streangul, Blestemul, George,
Sfarsitul (partea a 2-a)
- La nivel microtextual, functia epica de interpretare se realizeaza prin
tehnica contrapunctului: prezenarea aceleiasi teme in planuri diferite
(nunta taraneasca a Anei corespunde in planul intelectualitatii, cu nunta
Laurei; conflictul exterior din Ion si Vasile Baciu corespund conflictului
intelectualilor satului: invatatorul si preotul).

Timp si spatiu

Pentru a creea impresia de verosimil, timpul i spaiul sunt bine

precizate: aciunea se desfoara n satul Pripas din Bistria Nsud, n
primul deceniu al secolului XX.

Prezentarea actiunii/Momentele subiectului/Conflicte

-

In expozitiune, sunt prezentate principalele personaje (Ion, Ana,

Florica, George, Vasile baciu, Familia Herdelea, preotul Belciug, etc)
timpul si spatiul, ceea ce confera veridicitate romanului realist.
- Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica, in care locuitorii
satului Pripas se afla la hora, in curtea Todosiei, vaduca lui Maxim
Oprea. In centrul adunarii este grupul jucatorilor. Descrierea jocului
traditional, somesana, este o pagina etnografica memorabila, prin
raportul poplar, pasii specifici, vigoarea dansului si navala cantecului
sustinut de figurile pitoresti ale lautarilor. Cercul horei, centru al lumii
satului, este o descatusare dionisiaca de energii. Aseazarea privitorilor
reflecta relatiile sociale. Cele doua grupuri ale barbatilor respecta
stratificarea economica. Fruntasii satului, primarul si chiaburii, discuta
separat de taranii mijlocasi, aseati pe prispa. In satul traditional, lipsa
pamantului (averea) este echivalenta cu lipsa demnitatii umane.
Fetele ramase nepoftite privesc la hora, iar mamele si babele, mai

retrase, vorbesc despre gospodarie. Copiii se amesteca in joaca

printre adulti. Este prezenta si Savista, oloaga satului, piaza rea,
colpoltoare a vestilor rele in sat, infatisata cu un portret grotesc.
Intelectualii satului, preotul Belciug si familia invatatorului Herdelea,
vin sa priveasca petrecerea poporului, fara a se amesteca in joc.
Rolul horei in viata comunitatii satesti este acela de a-i asigura
coeziunea si de a facilita intemeierea noilor familii, dar cu respectarea
principiului economic. De aceea in joc sunt numai flacai si fete.
Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogata la joc, desi o place pe
Florica cea saraca, marcheaza inceputul conflictului.
Venirea lui Vasile Baciu, tatal Anei, de la carciuma la hora, si
confruntarea verbala cu Ion, pe care il numeste hot si talhar, pentru ca
sarantocul umbla sa-i ia fata promisa altui taran bogat, George
Bulbuc, constituie intriga romanului. Rusinea pe care Vasile i-o face
la hora, in fata satului, va starni dorinta de razbunare a flacaului, care
la randul sau il va face pe chiabur de rusinea satului, lasand-o pe Ana
insarcinata pentru a-l determina sa accepte nunta.
La sfarsitul petrecerii, flacaii merg la carciuma. Bataia flacailor, in
aparenta pentru plata lautarilor, in fapt pentru dreptul de a o lua de
sotie pe Ana, e incheie cu victoria lui Ion, care il rapune cu parul pe
George. Scena alimenteaza dorinta de razbunare a lui George si este
contruita simetric cu aceea de la sfarsitul romanului, cand George il
ucide pe Ion, lovindu-l cu sapa, acest moment constituie si punctul
culminant al romanului.
Conflictul central din roman este lupta pentru pamant in satul
traditional, unde posesiunea averii conditioneaza dreptul indivizilor de
a fi respectati in comunitate. Drama lui Ion este drama taranului
sarac. Mandru si orgolios, constient de calitatile sale, nu-si accepta
conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si
averea Anei. Conflictul exterior, social, intre Ion al Glanetasului si
Vasile Baciu, este dublat de conflictul interior, intre Glasul
pamantului si Glasul iubirii. Insa cele doua chemari launtrice nu il
arunca intr-o situatie-limita, pentru ca aceste doua glasuri se
manifesta succesiv, nu simultan. Se poate vorbi de conflicte
secundare intre Ion si George Bulbuc, mai intai pentru Ana, apoi
pentru Florica. Dincolo de aceste aspecte, se poate vorbi si de
conflictul tragic dintre om si o forta mai presus de calitatile individului:
pamantul-stihie. Dorinta obsesiva a personajului de a avea pamant,
iubirea lui patimasa il fac monumental, dar se incheie omeneste, prin
intoarcerea in aceasta matrice universala. Impresionanta este scena in
care Ion saruta pamantul.
In relatie cu omul, elementul primordial este perceput pe trepte de
manifestare distincte: pamantul-mama, pamantul-ibovnica, pamantulstihie.

- Desfasurarea actiunii dorind sa obtina repede mult pamant, Ion ii

face curte Anei, fata unui bocotan, o seduce si il forteaza pe Vasile
Baciu sa accepte casatoria. Cum la nunta Ion nu cere acte pentru
pamantul zestre, simtindu-se inselat, incep bataile si drumurile Anei
de la Ion la Vasile. Preotul Belciug mediaza conflictul dintre cei doi
tarani, in care biata Ana nu este decat o victima tragica. Sinuciderea
Anei nu-i trezeste lui Ion regrete sau constiinta vinovatiei, pentru ca in
Ana, iar apoi in Petrisor, fiul lor, nu vede decat garantia proprietatii
asupra pamanturilor. Nici moartea copilului nu-o opreste din drumurile
lui dupa Florica, maritata intre timp cu George.
- Astfel ca deznodamantul este previzibil, iar George care-l loveste nu
este decat un instrument al destinului. George este arestat, Florica
ramane singura, iar averea lui Ion revine bisericii.

Personajele
- Ion: personjul protagonist, eponim si simbolic, ilustreaz tema
textului( destinul unui ran transilvnean obsedat de setea
de pmnt, care se manifest printr-o continu oscilare ntre dou
pasiuni puternice: iubirea pentru pmnt i iubirea pentru o
singur femeie.)-autorul nsui consider c acest
personaj ,,simbolizeaz pasiunea ranului romn pentru pmntul pe
care s-a nscut i pentru care triete i moare. Exponent al unei clase
sociale, eroul evolueaz de la tipic la atipic. Ion al Glanetaului este un
om obinuit, ran tnr, srac dar harnic.Va deveni victim a
propriei alctuiri sufleteti. El e contient c , rmnnd srac, ar fi
repetat traiectoria existenei tatlui su, de aici se nate hotrrea de
a se mbogi, indiferent de mijloace. Construcia personajului e
complex, realizat din perspectiva mai multor instane
narative. Nimeni nu sta in calea acestui personaj a caruit existenta este
guvernata de verbele a ravni si a poseda. Exponent al taranimii prin
dorinta de a avea pamant, el este o individualitate prin modul in care il
obtine. Singulara in satul Pripas nu este casatoria sarantocului cu o fata
cu zestre, pentru ca Vasile Baciu si Ion Pop al Glanetasului dobandisera
averea in acelasi fel, ci comportamentul sau: o face pe Ana de rusinea
satului inainte de nunta, iar apoi umbla dupa nevasta lui George Initial
dotat cu o serie de calitati, in goana sa patimasa dupa avere se
dezumanizeaza treptat, iar moartea lui este expresia intentiei
moralizatoare a scriitorului.
- Cele doua femei, Ana si Florica, conturate antitetic si complementar,
reprezinta cele doua obsesii ale personaului principal: averea si iubirea.
In incordarea lui de a le obtine, se confrunta, in plan individual concret,
cu Vasile Baciu si cu George Bulbuc, iar in plan general simbolic, cu
pamantul stihie, respectiv, cu comunitatea ca instanta morala. De

aceea conflictul social este dublat de conflictul tragic. Ana: personaj

secundar, tragic i simbolic, reprezint jertfa pe care att Ion ct i
Vasile Baciu o sacrificde dragul pmntului. Ilustreaz destinul femeii
ntr-o societate n care familia se ntemeiaz pe interse materiale,
caracterizat sugestiv de G. Clinescu ,, femeia reprezint dou brae de
lucru, o zestre i o productoare de copii. Odat criza erotic trecut, ea
nceteaz de a mai nsemna ceva pentru feminitate. Soarta Anei e mai
rea, dar deosebit cu mult de a oricrei femei, nu. Sortit s sufere nc
din copilrie, ea crescuse fr mam, alturi de un tat excesiv de sever,
fiind mereu ,,lipsit de dragoste printeasc mngietoare. Vasile Baciu
nu-i oferise aceast dragoste, ntruct, dup ce-i murise nevasta,
devenise beiv, ursuz i nenelegtor. Stpnit i el de,,glasul
pmntului, i urte fiica, pentru c urma s-i dea , la mriti, o parte
din loturile lui. Tcut, singuratec i mereu oprimat, Ana i deschide
sufletul n faa iubirii pentru Ion, fr s-idea seama c acesta
reprezint blestemul ei. nc din scena horei, mbtat de vorbele
mincinoase alelui Ion, Ana ncepe s-l iubeasc, sentiment cultivat cu
perfidie de flcu, pn cnd o ia de soie. Candoarea i lipsa de
experien o fac s nu neleag inteniile viclene ale lui Ion, de dragul
cruiarabd btile i insultele tatlui su. Ulterior, n lupta pentru
pmnt, dintre Vasile Baciu i Ion, femeia devine o ,,unealt urt
i brutalizat de fiecare dintre ei, fr a-i mai gsi un loc n lume. Nici
mcar naterea lui Petrior nu-iaduce vre-o bucurie, ntruct copilul
semna cu Ion i i amintea ntreg cortegiul ei de suferine. Mergnd cu
Ion la nunta Florici, Ana nelege adevrul, bnuial confirmat curnd
de Savista. Derutat, cu mintea ,,stins i cu inima ,,secat i goal,
Ana se spnzura.
Metode de caracterizare
- Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in
momente de incordare, consemnandu-le gesturile, limbajul, prezentand
relatiile dintre ele (caracterizarea indirecta). Fiind omniscient si
omniprezent, naratorul realizeaza portretul sau biografia personajelor
(caracterizare directa).
- Naratiunea la persoana a 3-a si obiectivitatea naratorului se
realizeaza intr-un stil neutru, impersonal. Stilul direct alterneaza cu
stilul indirect; in caracterizare este utilizat si stilul indirect liber.

Concluzie
n concluzie, Ion" este un roman ce marcheaza desprinderea de viziunea
idilica aspura satului prin caracterul sau realist-obiectiv, iar prin cel de
fresca, semnifica intrarea prozei romnesti n maturitate.

6.Romanul realist, interbelic, balzacian: Enigma

Otiliei, de G. Clinescu
Rezumat !!!
Felix Sima,un tnr de 18 ani,vine n Bucureti la unchiul su Costache
Giurgiuveanu pentru a urma Facultatea de medicin.Ajuns la adresa indicat
Otilia,pupila btranului,l invit n cas unde cunote membrii familiei: matua
Aglae,unchiul Simion i copiii acestora Titi.,Aurica ,Olimpia, ginerele Stanic
Raiu precum i prietenul de familie Leonida Pascalopol.
A doua zi Otilia i arat locuina, el remarc felul jucu al fetei i este
surprins cand gasete o scrisoare adresat acesteia, pe numele Otilia
Marculescu.Fata este ravnit de Leonida Pascalopol i invidiat de toi
membrii familiei Tulea.
Felix, curios de enigma numelui Mrculescu descoper soarta Otiliei care
nu este cu mult diferit de a sa. Fata a rmas orfan de mic i este crescut
de tatl su vitreg, mo Costache.Pascalopol a cunoscut-o pe mama Otiliei i
de atunci i-a ajutat foarte mult, Otilia purtandu-i o stim deosebit.
Rugat de Aglae,Felix l mediteaze pe Titi care a rmas corigent,i in
aceste imprejurari sora sa Aurica se ataseaza de tanar. El,ns, se simte tot
mai atras de Otilia pe care o admir i cu care petrece din ce n ce mai mult
timp.Vede ns n Pascalopol un rival.
La nceputul lunii august, Olimpia, cel mai mare copil al Aglaei i face
apariia acas mpreun cu Stnic, concubinul ei, cu care are un copil.
Simion nu-i recunoaste fiica i refuz s-i dea o cas de locuit i zestrea sa.
Stnic, prin minciuni i scrisori adresate domnului Pascalopol cum c se
mpuc, reuete s strng ceva bani de la toi i s-l nduplece pe Simion
cu motivarea c mai are cteva luni de trit,s-i dea zestrea Olimpiei.
La invitatia lui Pascalopol,Felix si Otilia se duc la moia acestuia,unde
tinerii profita de timpul petrecut impreuna,iar dup dou sptmni revin
acas.
ntre timp, fiul Olimpiei i al lui Stnic, Aurel Raiu, moare, iar tatl
nduioat i public n ziar decesul amintind toate rudele, n sperana de a
obine ct mai mult sprijin financiar. Stnic este interesat de averea lui mo
Costache i n acest scop l aduce pe un oarecare doctor Vasiliade pentru a-i
pune diagnosticul c este bolnav. Singurul care descoper planul este
Pascalopol, i-l avertizeaza pe btrn.
ntre Felix i Otilia se cldete o relaie de profund prietenie i
ataament. Felix i mrturisete iubirea, iar Otilia pare i ea nduioat,ns
privete totul n mod copilresc.Grija sa pentru Felix pare mai mult a unei
surori.Ruinat, Felix i pune pe hrtie toate sentimentele sale, trimitandu-i
Otilei scrisoarea, ns ea nu-i d nici un rspuns.
ntr-un moment de gelozie, Felix o roag pe Otilia s nu se mai ntlneasc

cu Pascalopol, ns tot el, invitat de acesta la el acas, i d seama de

greeala fcut fa de Otilia. n cas discuiile despre adopia Otiliei de ctre
mo Costache declaneaz un nou val cu scandaluri din partea Aglaei. n cele
din urm fata i cere lui mo Costache s nu ntocmeasc formalitatile de
adoptie si pleac cu Pascalopol la moie, spre surprinderea lui Felix, care
rmne dezamgit.El se refugiaz n braele unei curtezane Georgeta.
Felix are ocazia s-l cunoasc pe Weissmann, un coleg de facultate care-i
trezete pasiuni nebnuite pentru poezie. Discuiile avute cu acesta i
dezvluie situaia material dificil a studentului, dar i spiritul practic al
acestuia, care face injecii i consult diferite persoane pentru a-i ntreine
fraii i surorile.
Cina la restaurantul domnului Iorgu n cinstea aniversrii fiicei sale minore
i reunesc la aceeai mas pe Georgeta cu generalul, pe Stnic, Olimpia,
Aglae, Titi, Felix i mo Costache. Aglae pare foarte interesat de viitorul fiicei
celor dou gazele n sperana c o va cstori cu Titi, n timp ce Felix se simte
din ce n ce mai jignit de purtrile Georgetei.
La nceput, dup o uoar criz, familia Tulea ignor purtrile lui Simion,
care ncepuse s aiureze, ns vznd c situaia devine insuportabil, Aglae
ajutat de Stnic i de Weissmann l duc la un sanatoriu. Titi se afl n
centrul ateniei pentru Aglae care urmrete s-l nsoare ct mai bine spre
dezamgirea Aurichii i a Olimpiei.
O nepoat a sa de 16 ani pe nume Lili i manifest dorina de a se
cstori, iar Stnic l recomand tatlui acesteia pe Felix Sima, n special
pentru c dorea a aduce n rndurile familiei sale i oameni culi. Felix viseaz
c Otilia cnt la pian, ns spre surprinderea sa totul pare a fi realitate.
Revzndu-se, cei doi povestesc ndelung,n timp ce Felix se simte tot mai
atras de Otilia i de schimbarea acesteia.
Mo Costache are planurile sale cu cei doi tineri ncepnd s adune
materiale de construcii pentru o cas unde cei doi, Felix i Otilia aveau s
stea dup moartea sa.
Stnic i face cunotin lui Felix cu Lili spre suprarea lui Titi care este
atras de fat i nu nelege de ce toate sunt atrase de biatul doctorului Sima.
Din cauza unei uoare insolaii i a efortului, mo Costache are un atac, n
urma cruia toat familia Tulea i petrece dou zile n casa btrnului
ignornd boala acestuia. Pascalopol aduce un doctor avizat, profesor la
universitate, care recomand mult linite i odihn bolnavului.
Mo Costache se nsntoete i i alung din cas pe toi cei din familia
Tulea fiind de acord cu propunerea lui Pascalopol de a deschide un cont n
banc pe numele Otiliei cu suma de 300000 lei, ns nu-i d banii, ncreznduse n sntatea sa. Moierul deschide contul i depune n el 100000 lei pe
numele Otiliei.
Dup infarct mo Costache devine din ce n ce mai speriat de moarte, la
aceasta contribuind i Stnic care i povestea tot felul de nenorociri.

Consult diferii doctori, urmeaz chiar un tratament chetuind bani pe

medicamente i invit i preoii s-i sfineasc casa. Vinde apoi anumite
imobile i aduce n cas o menajer pe nume Paulina, dar care nu st mult
pentru c btrnul i descoper interesul fa de averea sa.
Aurica se spovedete preotului uic, mrturisindu-i dorina de a se
cstori cu un evreu i anume cu Weissemann,iar Stnic o ndeamn pe
Otilia s-l conving pe Felix s se cstoreasc cu Lili.
Mo Costache ii druiete lui Pascalopol 100000 lei pentru Otilia.Stnic,
dup indelungi cautari afl locul unde sunt ascuni banii i-l jefuiete.Mo
Costache este surprins de atac i n urma efortului moare.
Stnic divoreaz de Olimpia i se cstorete cu Georgeta, iar apoi
intr n politic.
Otilia se cstorete cu Pascalopol si pleac impreuna la Paris.
Felix, cu ocazia rzboiului, devine doctor,apoi profesor universitar i se
cstorete bine intrnd n cercuri nalte.
Se ntlnete ntmpltor cu Pascalopol pe tren i afl c acesta a divorat
de Otilia, fiind acum cstorit cu un om bogat din Buenos Aires. Fotografia
artat nu mai aduce nimic din ceea ce era odinioara Otilia. Amintirile acelei
idile se nruiesc n cuvintele lui mo Costache: Aici nu st nimeni.

Elemente de realism balzacian:

- Tema o fresca din viata burgheziei bucurestene, familia, societatea;
- Motivul mostenirii, al paternitatii;
- Expozitiune: situarea exacta in timp si spatiu, descrierea mediului,
-

dinspre exterior spre interior;

Caracterizarea personajelor: fizionomie, vestimentatie, cadru ambiant;
tendinta de generalizare catre o tipologie;
Notarea amanuntului semnificativ;
Descrieri minutioase, tehnica detaliului;
Lipsa de idealizare.

Date despre opera

- Enigma Otiliei este un roman de tip balzacian scris de George
Clinescu n anul 1938.
- Romanul, alctuit din douzeci de capitole, este construit pe mai
multe planuri narative, care urmresc destinul diferitelor personaje,
conferind dimensiune celor dou conflicte.

Roman

- Opera literara Enigma Otiliei este roman prin amploarea actiunii,

desfasurata pe mai multe planuri, cu conflict complex, la care participa
numeroase personaje.
- Este roman realist prin: tema, structura, specificul secventelor
descriptive, realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismului
clasic, balzacian, prin spiritul critic si polemic si prin elemente ale
modernitatii.

Narator omniscient, omniprezent

- Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a 3-a.
- Naratorul omniscient stie mai mult decat personajele sale si ,
omniprezent, controleaza evolutia lor ca un regizor universal. El
plasmuieste traiectoriile existentei personajelor, dar acestea actioneaza
automat, ca niste marionete.

Tema
- Dup temele folosite, romanul este balzacian i citadin, aspect al
modernismului lovinescian. O fresc a burgheziei bucuretene de la
nceputul secolului XX (1909-1911), opera prezint aspectele ei
caracteristice din perspectiva social economic (motenirea averii lui
Costache Giurgiuveanu). Pe acest fundal se profileaz i maturizarea lui
Felix care-i ofer caracterul de bildungsroman.
- Calitatea realist-balzaciana este ntrit de folosirea motivelor motenirii
i paternitii.

Titlu
- Initial, Parintii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a paternitatii, pentru
ca fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia, ca
niste parinti.
- Schimbarea titlului mut accentul pe misterul comportamentului ei.

Capitole/planuri narative
- Romanul, alcatuit din 20 de capitole, este construit pe mai multe plauri
narative, care urmaresc destinul unor personaje, prin acumularea
detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui
Stanica etc.
- Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii
lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu.

- Al 2-lea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan,
vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste cu tutorele lui si
traieste iubirea adolescentina pentru Otilia.
- Autorul acorda interes si planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii
ample a societatii citadine.

Moduri de expunere
- Sunt prezente toate modurile de expunere, cu diverse trsturi si
semnificatii: descrierea are functie simbolic si de anticipare;
naratiunea este obiectiv si are functia de reprezentare a realittii prin
absenta mrcilor subiectivittii iar dialogul sustine veridicitatea.

Relatia incipit final

- Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal si spatial,
prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul si traseaza
principalele planuri epice.
- Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urma de un epilog.
- Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descfierea strazii si a
casei lui mos Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/strainul din
familia Giurgiuveanu, in momente diferite ale existentei sale.

Timp si spatiu/Momentele subiectului

Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix, orfan, absolvent
al Liceului Internat din Iasi, la Bucuresti, in casa unchiului si tutorelui sau
legal, pentru a urma Facultatea de Medicina. Costache Giurgiuveanu
este un rentier avar, care o creste in casa lui pe Otilia Marculescu, fiica
sa vitrega, cu intentia de a o infia. Aglae o considera un pericol pentru
mostenirea fratelui ei.
Expozitiunea este realizata in metoda realist-balzaciana: situarea
exacta a actiunii in timp si spatiu, veridicitatea sustinuta prin detaliile
topografice, descrierea strazii in maniera realista, finetea observatiei si
notarea detaliului semnificativ: temporal ntr-o sear de la nceputul
lui iulie 1909) i spaial (descrierea strazii Antim, a arhitecturii casei lui
mo Costache, a interioarelor). Caracteristicile arhitectonice ale strazii si
ale casei lui mos Costache sunt surprinse de ochiul unui estet, din
perspectiva naratorului specializat, desi observatia ii este atribuita
personajului intrus, care cauta o anumita casa. Familiarizarea cu mediul,
prin procedeul restrangerii treptate a cadrului, este o modalitate de
patrundere a psihologiei personajelor din acest spatiu, prin reconstituirea
atmosferei. Strada si casa lui mos Costache sugereaza, prin detaliile
surprinse, constrastul dintre pretentia de confort si bun gust a unor
locatari bogati, burghezi imbogatiti candva, si realitate: inculti, zgarciti,

snobi, delasatori. Arhitectura sugereaza imaginea unei lumi in declin,

care a avut candva energia necesara pentru a dobandi avere, dar nu si
fondul cultural. Patruns in locuinta, Felix il cunoaste pe unchiul sau, un
omulet straniu, pe verisoara Otilia si asista la o scena de familie: jocul
de table. Sunt realizate portretele fizice ale personajelor, cu detalii
vestimentare si fiziologice care sugereaza, in maniera clasica, trasaturi
de caracter si este prezentata, in mod direct, starea civila, statutul in
familie, elemente de biografie. Replicile Aglae anticipeaza conflictul
succesoral, iar atitudinea protectoare a Otiliei motiveaza atasamentul lui
Felix
Intriga se dezvolta pe doua planuri care se intrepatrund:
- 1. Istoria mostenirii lui Costache Giurgiuveanu; Competitia
pentru mostenirea batranului avar este un prilej pentru observarea
efectelor, in plan moral, ale obsesiei banului. Batranul avar nutreste
iluzia longevitatii si nu pune in practica niciun proiect privitor la
asigurarea viitorului Otiliei, pentru a nu cheltui. Clanul Tulea
urmareste succesiunea totala a averii lui, plan periclitat ipotetic de
infierea Otiliei Desi are o afectiune sincera pentru fata, batranul
amana infierea ei, de dragul banilor si din teama de Aglae. Initial
intr-un plan secundar, Stanica Ratiu urmareste sa parvina, vieaza
averea clanului Tulea, dar smulge banii lui mos Costache.
Pretutindeni prezent, divers informat, amestecandu-se oriunde
crede ca poate obtine ceva bani sau poate da lovitura vietii lui,
personajul sustine in fond intriga romanului, pana la rezolvarea in
deznodamant: Olimpia e parasita de Stanica, Aurica nu-si poate
face o situatie, Felix o pierde pe Otilia.
- 2. Planul formarii tanarului Felix, student la medicina,
urmareste experientele traite de acesta in casa unchiului sau, in
special iubirea adolescentina pentru Otilia. Este gelos pe
Pascalopol, dar nu ia nicio decizie, fiindca primeaza dorinta de a-si
face o cariera. Otilia il iubieste pe Felix, dar dupa moartea lui mos
Costache ii lasa tanarului libertatea de a-si implini visul si se
casatoreste cu Pascalopol, barbat matur, care ii poate oferi
intelegere si protectie. In epilog, aflam ca Pascalopol i-a redat cu
generozitate libertatea de a-s trai tineretea, iar Otilia a devenit
sotia unui conte exotic, cazand in platitudine. Ea ramane pentru
Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o enigma.

Precizarea conflictelor
- Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite,
care sugereaza universul social prin tipurile umane realizate. O familie
este a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, si Otilia
Marculescu, adolescenta orfana, fiica celei de-a doua sotii decedate.

Aici patrunde Felix Sima, fiul rurorii batranului, care vine la Bucuresti
pentru a studia medicina si locuieste la tutorele sau legal, mos
Costache. Un alt intrus este Leonida Pascalopol, prieten al batranului,
pe care il aduce in familia Giugiuveanu afectiunea pentru Otilia, pe care
o cunoaste de mica si dorinta de a avea o familie care sa-i umple
singuratatea. A doua familie, vecina si inrudita, care aspira la mostenirea
averii batranului, este familia surorii acestuia, Aglae. Clanul Tulea este
alcatuit din sotul Simion Tulea, cei tre copii ai lor: Olimpia, Aurica si Titi.
In aceasta familie patrunde Stanica Ratiu pentru a obtine zestrea ca sot
al Olimpiei.
- Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesorale: primul este
iscat in jurul averii lui mos Costache, al doilea destrama familia Tulea
- Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului
Pascalopol pentru mana Otiliei.

Aspecte de fresca sociala

- Alaturi de avaritie, lacomie si parvenitism, fenomene sociale
supuse observatiei si criticii in romanul realist, sunt infatisate
aspecte ale familiei burgheze: relatia dintre parinti si copii, relatia
dintre soti, casatoria, orfanul. Casatoria face parte dintre preocuparile
unor personaje: Aurica, fata batrana, are obsesia casatoriei; Titi se
tulbura erotic si traieste o scurta experienta matrimoniala; Pascalopol
doreste sa aiba o familie si se casatoreste cu Otilia; Stanca se insoara cu
Olimpia pentru zestrea niciodata primita; Felix se va casatori, ratand
prima iubire, dupa ce isi va face o cariera. Banul perverteste relatia
dintre soti. Stanica se insoara pentru a-si face o situatie materiala, dar
nu-si asuma rolul de sot sau de tata. In clanul Tulea, rolurile sunt
inversate: Aglae conduce autoritar, Simion brodeaza, iar mai tarziu este
abandonat in ospiciu. Motivul paternitatii este infatisat diferentiat.
Orfanii au doi protectori: Costache si Pascalopol. Mos Costache este
zgarsit, dar isi iubeste sincer fiica, desi n-o adopta lega, in timp ce Aglae,
adevaratul avar al romanului, striveste personalitatea copiilor sai,
anulandu-le sansa implinirii matrimoniale.

Personaje
Otilia Mrculescu Personajul eponim al romanului, Otilia este fiica
adoptiv a lui Costache Giurgiuveanu din a doua cstorie. n stil
caracteristic balzacian, aparena acesteia este surprins cu precizie de
ochiul de estet al lui Felix: fata prea s aib vreo 18-19 ani. Faa
mslinie, cu nasul mic i ochii foarte albatri arat i mai copilaroas
ntre multele bucle i gulerul de dantel. ns n trupul subiratic, cu oase
delicate de ogar, de un stil perfect, fr acea slbiciune supt i ptat a
Aureliei, era o mare libertate de micri, o stpnire desvrit de

femeie. Caracterizat indirect de mediu, aceasta iese n eviden prin

contrast, ntr-o societate burghez snoab i delstoare, Otilia fiind
mereu atent la aparene. Prin antitez, aceasta apare ca opusul Aurici,
prin feminitatea ei misterioas i rafinat. Pe plan social, Otilia se
erijeaz rapid ca adevrat stpn a casei la care Felix nva s se
duc pentru fiecare problem. Aceasta o pune n conflictul financiar
existent ntr-o poziie opus familiei Tulea, ca o rival pentru averea lui
Costache.
Felix Sima Este personajul protagonist, dinamic i complex,
participnd la aciune n calitate de martor i purttor de cuvnt al
naratorului. Statutul su social i psihologic l ncadreaz n categoria
intelectualilor de elit, autentici. Unul dintre cele dou planuri ale
romanului este drumul formrii unui tnr, acesta fiind Felix Sima.
Cariera lui Felix se mplinete n mod strlucit (devine doctor), dar
cstoria nu-l va ncadra n armonia cosmic, privilegiu pe care-l au
numai cuplurile bazate pe iubire.
Relatia dintre Felix si Otilia este cea mai interesant relatie ntre
personajele romanului. Ea este constituit de povestea de dragoste
dintre cei doi tineri. Acestia alctuiesc un cuplu de personaje care
ilustreaz tema iubirii, n acest roman realist. Cocheta si ambitiosul, din
tipologia clasic, fata exuberant si tnrul rational, personaje ce pun n
evident antiteza romantic, dar si atractia contrariilor, au n comun
conditia social adolescenti orfani care au nc nevoie de protectori - si
statutul intelectual superior. ntre cei doi se naste, nc de la nceput, o
afectiune delicat. Impulsiv si nc imatur, Felix percepe dragostea la
modul romantic, transformnd-o pe Otilia ntr-un ideal feminin. El are
nevoie de certitudini, iar comportamentul derutant al fetei l
descumpneste.Ultima ntlnire dintre Felix i Otilia, naintea plecrii ei
din ar mpreun cu Pascalopol, este esenial pentru ilustrarea
concepiei diferitedespre via i despre iubire a celor doi tineri. Dac
Felix este intelectualul ambiios, care nu suport ideea de a nu realiza
nimic n via i pentru carefemeia reprezint un sprijin n carier, Otilia
este cocheta, care crede c rostul femeii este s plac, n afar de asta
neputnd exista fericire." Otilia concepe iubirea n felul aventuros al
artistului, cu druire i libertate totale, n timp ce Felix are despre
dragoste preri romantice, el fiind gata s atepte orict n virtutea
promisiunii c, la un moment dat, se va cstori cu Otilia.Contradiciile
Otiliei l deruteaz pe Felix, un tnr lipsit de experienavieii. Iniial, el
ezit ntre a crede brfele clanului Tulea i a-i pstra odragoste pur
Otiliei, iar mai apoi cnd Otilia pleac pe neateptate la Pariscu
Pascalopol, Felix are o scurt aventur cu Georgeta, fat fain"', pupila"

unui general, pe care i-o prezint Stanic. De altfel cele dou femei, Otilia
iGeorgeta, contribuie n egal msur la maturizarea lui Felix,
reprezentnddou ipostaze ale iubirii - spiritual i fizic.Otilia reprezint
pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentruPascalopol o enigm.
Misterul personajului pare a se ascunde n replicaprnd de neneles la
nceputul romanului: Noi nu trim dect patru-cinci ani". Romancierul
insusi a acordat un loc aparte acestui personaj feminin, incare
marturiseste ca regaseste o parte din sine

Concluzie
In opinia mea, Enigma Otiliei de George Clinescu, este, datorit
prezentrii unor aspecte ale societtii burgheze de la nceputul secolului ct si
prin realizarea personajelor ncadrabile n tipologii, o creaie original, un
roman fundamental al literaturii romne.

7.Romanul realist, interbelic, subiectiv: Ultima

noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi, de
Camil Petrescu
Rezumat !!!
Ultima noapte de dragoste
Romanul se deschide cu o scen la popot, unde cpitanul i comandantul
discut procesul unui so achitat de omorrea unei soii vinovate de adulter.
Acetia sunt ntrerupi de sublocotenentul Gheorghidiu, care i acuz de
vulgaritate i superficialitate nainte de a prsi camera furtunos.
Urmtoarele capitole l introduc pe tefan Gheorghidiu, un student srac la
filozofie, cstorit cu o student la romn i francez, Ela. Iniial, acesta se
simte mgulit de devotamentul acesteia. Situaia se schimb o dat cu
moartea unchiului su foarte bogat. Testamentul i las acestuia o mare parte
din avere, spre ciuda celuilalt unchi al su i a restului familiei, care-l dau n
judecat i ncep s-l calomnieze. Acesta observ aciunile lor cu calm i o
lips de interes care o frapeaz, iniial, pe soia acestuia, care l apr
nfocat. Acesta dezaprob ceea ce numete dat din coate i, la sfritul
unui parastas jenant, renun la partea de avere cerut de restul familiei.
Cellalt unchi al protagonistului, Nae Gheorghidiu, ncearc s conving
familia s i dea averea s cumpere o fabric de metalurgie. La ndemnurile
soiei sale, tefan cedeaz i o cumpr laolalt cu Tnase Vasilescu
Lumnraru, un aparent fabricant de lumnri. n ciuda ateptrilor unchiului
su, fabrica ajunge repede n pericol de faliment, iar cnd fiul lui Nae se
mbolnvete de tuberculoz i acesta rmne acas ca s aib grij de el,
protagonistul afl disperat c nici Lumnraru nu se pricepea. Cei doi sunt

salvai de Nae Gheorghidiu, cnd acesta afl de un depozit de fier la Galai.

Prin conexiunile acestuia, depozitul este cumprat exact nainte ca cineva s
ofere o sum mai mare, dar protagonistul face un aranjament cu ceilali i se
retrage.
napoi la viaa de facultate, acesta ctig admiraia colegilor si cu Critica
raiunii practice. Venitul lor atrage atenia lumii bune i tefan cu soia lui
renun la vechiul lor stil de via. Ela devine tot mai interesat de lucruri pe
care protagonistul le consider frivole, spre neplcerea acestuia. n timpul
unei excursii, acesta este cuprins de certitudinea c aceasta l prefer pe
avocatul amator n defavoarea lui. Acesta descifreaz fiecare gest al acesteia
ca o dovad de adulter i devine din ce n ce mai ctrnit pe parcursul celor
trei zile la Odobeti. Acesta o confrunt pe Ela n privina vinoviei ei, dar
aceasta reuete iniial s-l conving. Zilele de dup ntoarcerea lor sunt
ncrcate cu tensiune i aciunea culmineaz cu o petrecere dat de prietenii
lor de la facultate. Ca s o pedepseasc, acesta ncepe s fac avansuri unei
alte doamne, dar o respinge atunci cnd ajung singuri. Ela i face jocul i
acesta cedeaz i se hotrte s plece devreme. Spre surprinderea lui, Ela
refuz, acceptnd, n ochii lui, acuzaiile pe care acesta i le aducea. Acesta
continu s accepte i s spere, dar n cele din urm pleac, culege o femeie
de pe strad i o duce acas. Astfel i gsete Ela, dou ore mai trziu i
pleac, rnit i indignat.
Dup o desprire nu prea lung, cei doi ajung la o scurt perioad de
mpcare, pe parcursul creia Ela descoper c e nsrcinat i,n ciuda
protestelor lui, avorteaz copilul. ntr-o zi, tefan pleac cu treab la Azuga i
la ntoarcere gsete casa goal. O caut disperat pe la cunoscui i, n cele
din urm, renun i o ateapt acas, unde, la venirea acesteia a doua zi, se
desparte de ea.
n zilele care urmeaz acesta ncearc fr succes s i-o scoat din cap,
gsind obsesia lui ridicol. Ajunge s nu mai mnnce i devine palid la
fiecare referire la ea. Spre dezgustul lui, i se pare c toi ceilali i pot intui
suferina i o ridiculizeaz. ntr-un moment de cutare nfrigurat, acesta d
peste o scrisoare din partea Anioarei, n care aceasta o ruga pe Ela s vin
s-i in de urt pe perioada celor dou zile n care soul acesteia lipsise, fiind
plecat cu treburi. Cnd Iorgu, soul Anioarei confirm cele scrise, acesta este
npdit de remucri i capt permisie ca s o vad la Cmpulung. Acolo
petrece cteva momente fericite, pn cnd ea, a doua zi, i cere s-i treac
o parte din avere pe numele ei. Convins de motivaiile mercantile ale
acesteia, acesta o prsete i, ieit din casa n care se afla Ela, l vede pe
domnul G. plimbndu-se pe strad, atunci se hotrste s mearg s-i ia
lucrurile de la hotel i s-i omoare pe cei doi, dar, ntlnindu-se cu colonelul
lui, renun la acest plan i prsete oraul mpreun cu acesta. Pe drum afl
c domnul Grigoriade, presupusul amant al Elei, era i el n ora, i c alt

femeie, cutnd s fie cu el n absena soului ei, lsase acas o scrisoare

asemntoare cu cea gsit de el.

ntia noapte de rzboi

n ciuda ateptrilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este
mobilizat cnd ara intr n rzboi.
Batalionul lui lupt la Mgura, unde, din cauza incompetenei comandanilor
i a lipsei de coordonare, chiar Gheorghidiu este confundat, din neatenie, cu
un militar inamic i luat prizonier de propriii camarazi. Pe msur ce tefan se
implic tot mai mult n zbuciumul rzboiului, acesta reflect la ct de strin se
simte de drama lui cu Ela. Ironic, acesta se gndete c aceasta l-a nelat
numai dup ce a devenit bogat. La sfritul luptei, acesta scrie o scrisoare
prin care i las suma de bani cerut la Cmpulung.
n zilele urmtoare prinde un grup de copii de igani care furaser din sat. O
tnr de 15 ani i atrage atenia i o aresteaz ca s o sperie, dar i d
drumul. Un ran prte dou fete c ar fi spioane, dar nimeni nu tie ce s
fac cu ele. De fapt, dup cum se va afla din pres, cele dou fete erau
adevrate eroine, care au cluzit trupele romne s treac Oltul fr
pierderi. Dup trecerea Oltului, Gheorghidiu i batalionul lui se opresc n
Cohalm, unde sunt atacai de unguri.
Fiind rnit, tefan Gheorghidiu este trimis la Bucureti, unde toat familia l
copleete cu ceea ce el consider fals afeciune. Mama lui, odat foarte
ostil la citirea testamentului, acuma vine s-i aduc cele trebuincioase la
spital. Acas, la soie, acesta observ detaat ct de puin l afecteaz situatia
i se desparte de ea, lsndu-i restul banilor i posesiunilor sale.

Date despre opera

- Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi este un roman
scris de Camil Petrescu i publicat n 1930. Autorul surprinde drama
intelectualului lucid, nsetat de absolutul sentimentului de iubire,
dominat de incertitudini, care se salveaz prin contientizarea unei
drame mai puternice, aceea a omenirii ce triete tragismul unui rzboi
absurd, vzut ca iminen a morii.

Specie
- Roman psihologic prin tema, conflict (interior), protagonist si prin
utilizarea unor tehnici ale analizei psihologice, romanul lui Camil Petrescu
este apreciat de critica vremii drept o monografie a indoielii (C.
Ciopraga)

- Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un

roman modern de tip subiectiv, deoarece are drept caracteristici:
unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, fluxul
constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea
(auto)analizei, anticalofilismul, dar si autenticitatea definita ca
identificarea actului de creatie cu realitatea vietii, cu experienta
nepervertita, cu trairea intensa.

Perspectiva narativa
- Romanul este scris la persoana intai, sub froma unei confesiuni a
personajului principal, Stefan Gheorghidiu, care traieste doua
experiente fundamentale: iubirea si raboiul.
- Naratiunea la persoana intai, cu focalizare exclusiv interna/viziunea
impreuna cu, presupune existenta unui narator implicat. Punctul de
vedere unic si subiectiv, al personajului narator, care mediaza inre
cititor si celelalte personaje, face ca cititorul sa cunoasca despre ele atat
cat stie si personajul principal.

Titlul/Teme
- Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu, care
indica temele romanului si, inacelasi timp, cele doua experiente
fundamentale de cunoastere traite de protagonist: dragostea si
razboiul.
- Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale
esuate (intre Stefan si Ela), partea a doua, construita sub forma
jurnalului de campanie a lui Stefan urmareste experienta de pe
front, in timpul Primului Razboi Mondial. Prima parte este in
intregime fictionala, in timp ce a doua valorifica jurnalul de
campanie al autorului, articole si documente din epoca, ceea ce
confera autenticitate textului.

Actiunea/Loc si timp/Planuri temporale

- Romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional: actiunea primului
capitol, La Piatra Craiului de munte, este posterioara intamplarilor
relatate in restul Cartii I. Capitolul pune in evidenta cele doua planuri
temporale din discursul narativ: timpul nararii (prezentul frontului) si
timpul narat (trecutul povestii de iubire). In primavara lui 1916, in timpul
unei concentrari pe Valea Prahovei, Stefan Gheorghidiu asista la popota
ofiterilor la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt
divers aflat din presa: un barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat
la tribunal. Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a

protagonistului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani si jumatate de

casnicie cu Ela.

Iubirea
Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si
banuiam ca ma insala este fraza cu care debuteaza abrupt (concentreaza
intriga) cel de-al doilea capitol, Diagonalele unui testament, dar si
retrospectiva iubirii dintre Stefan si Ela. Tanarul, pe atunci student la filozofie,
se casatoreste din dragoste cu Ela, studenta la Litere, orfana crescuta de o
matusa. Iubirea se naste din admiratie si duiosie.
Dupa casatorie, cei doi soti traiesc modest, dar sunt fericiti. Echilibrul tinerei
familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste la
moartea unchiului sau avar, Tache. Ela se implica in discutiile despre bani,
lucru care lui Gheorghidiu ii displace profund. Mai mult, spre deosebire de
sotul sau, Ela este atrasa de viata mondena, la care noul statul social al
familiei ii ofera acces. Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala,
al carei moment culminant are loc cu ocazia excursiei de la Odobesti,
prilejuita de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. In timpul acestei
excursii se pare ca Ela ii acorda o atentia exagerata unui anume domn G.,
care, dupa opinia personajului narator, ii va deveni mai tarziu amant. Dupa
o scurta despartire, Ela si Stefan se impaca. Inrolat pe frontul romanesc,
Gheorghidiu cere o permisie, ca sa verifice daca sotia il insala, fapt nerealizat
din cauza izbucnirii razboiului.

Razboiul
A doua experienta in planul cunoasterii existentiale o repezinta razboiul.
Frontul inseamna haos, mizerie, masuri absurde, invalmaseala, dezordine.
Ordinele ofiterilor superiori sunt contradictorii, legaturile dintre unitati sun
aleatorii. Din cauza informatiilor eronate, artileria romana isi fixeaza tunurile
asupra propriilor batalioane. La confruntarea cu inamicul se adauga frigul si
ploaia. Operatiunile incep cu atacarea postului vamal maghiar. Stefan si
unitatea lui patrund in localitatea Bran, cuceresc magura cu acelasi nume
apoi Tohanul Vechi, comuna Vulcan, trec Oltul, se opresc pe dealurile de
dincolo de rau, in Cohalm si se indreapta spre Sibiu. Experientele dramatice
de pe front modifica atitudinea personajului narator fata de celelalte aspecte
ale existentei sale.
Capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu ilustreaza absurdul
razboiului si tragismul confruntarii cu moartea. Viata combatantilor tine de
hazard, iar eroismul este inlocuit de spaima de moarte care pastreaza doar
instinctul de supravietuire si automatismul. Individul se pierde, se simte
anulat in iuresul colectiv. Drama colectiva a razboiului pune in umbra drama
individuala a iubirii.

Ranit si spitalizat, Gheorghidiu se intoarce acasa, la Bucuresti, dar se simte

detasat de tot ce il legase de Ela. Obosit sa mai caute certitudini si sa se mai
indoiasca, o priveste acum cu indiferenta si hotaraste sa o paraseasca.

Personaje
Stefan Gheorghidiu, personajul narator reprezinta tipul
intelectualului lucid, inadaptatul superior, care traieste drama
indragostitului de absolui. Filozof, el are impresia ca s-a izolat de lumea
exterioara, insa in realitate, evenimentele exterioare sunt filtrate prin
constiinta sa. Gandurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi
cunoscute de cititor, decat in masura in care se reflecta in aceasta constiinta.
In acest sens, Ela este cel mai misterios personaj, prin faptul ca tot
comportamentul ei este mediat de viziunea personajului narator. De aceea
cititorul nu se poate pronunta asupra fidelitatii ei sau daca e mai degraba
superficiala, decat spirituala.
Prin introspectie si monolog interior, tehnici ale analizei psihologice,
Stefan Gheorghidiu percepe cu luciditate, alternand sau interferand, aspecte
ale planului interior/fluxul constiintei (trairi, sentimente, reflectii) si ale
planului exterior(fapte, tipuri umane, relatii cu alte personaje).

Stil
Stilul anticalofil pentru care opteaza romancierul sustine autenticitatea
limbajului. Scriitorul nu refuza corectitudinea limbii, ci efectul de artificialitate.
De aceea banalizeaza, de pilda, obiectul si limbajul in care poarta discutia la
popota (capitolul I).

Concluzie
Opera literar Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi de Camil
Petrescu este un roman modern de analiz psihologic, fiind, totodat, i un
roman al autenticitii i al experienei prin temele abordate (iubirea i
rzboiul), prin complexitatea personajelor, prin concentrarea naraiunii asupra
evenimentelor vieii interioare, prin deplasarea interesului spre estetica
autenticiti i prin valorificarea tririi ct mai intense, n plan interior, de
ctre personaje, a unor experiene definitorii, nscriindu-se, prin valoarea sa,
n seria capodoperelor literaturii romne.

8.Romanul realist, postbelic: Moromeii, de Marin

Preda

Rezumat !!
Volumul I
Romanul incepe cu intoarcerea de la camp a lui Ilie Moromete
impreuna cu familia sa.
Familia Morometilor este numeroasa, alcatuita din copii proveniti si
din alte casatorii: Ilie Moromete tatal, cu zece ani mai mare decat sotia sa
Catrina. Tatal venise in aceasta a doua casatorie cu trei baieti, Paraschiv, Nila
si Achim, carora li se adaugasera doua fete, Tita si Ilinca, si inca un baiat,
Niculae, mezinul de doisprezece ani.
Morometii se afla la cina, stransi in tinda, in jurul unei mese mici,
joase, si rotunde. Atmosfera este tensionata fiecare dintre membrii familiei
avand nemultumiri.
Catrina are unele discutii cu fii sai vitregi, Paraschiv, Nila si Achim iar
tatal Moromete poarta o discutie tensionata cu fiul sau cel mic Niculae care ar
fi vrut sa se duca la scoala, sa invete, dar tatal il trimitea cu oile la pascut.
Gospodaria Morometilor pare solida si grija conducatorului ei este s-o
mentina intacta.
Ilie Moromete are doua loturi, al lui si al Catrinei, si o multime de copii
care sa munceasca si totusi incepe sa nu ii merga prea bine
Conflictele din familia Morometilor incep sa apara, baietii cei mari sunt
din ce in ce mai porniti impotriva Catrinei dar si impotriva surorilor vitrege
Tita si Ilinca intrucat ele isi faceau haine noi si mama lor le strangea zestre
pentru maritis.
Alt conflict este acela dintre Ilie Moromete si nevasata lui, deoarece
Catrina il intreaba din ce in ce mai des de lotul ei de pamant dar pe care
Moromete il vanduse in timpul foametei de dupa primul razboi. Barbatul ii
promisese in schimb ca ii face acte pe casa ca ea sa nu ramana pe drumuri
dar acesta nu se tine de cuvant.
Baietii se afla in conflict si cu tatal lor deoarece acesta nu face nimic
dar pe ei ii pune la munca toata ziua.
Baietii cei mari planuiesc sa plece cu oile la Bucuresti, ca sa faca bani.
Datoriile familiei la banca, plata foncirii si traiul familiei deveneau din ce in ce
mai apasatoare pentru Moromete care trebuia sa se descurce cumva fara sa
vanda pamant.
Acesta se hotaraste sa vanda salcamul din curte, lui Tudor Balosu, dar
totusi nu era impacat cu gandul dar nu avea ce face.

In fata fierariei lui Iocan se afla o poiana mare unde in fiecare duminica
se adunau taranii pentru a citii ziarul si a comenta politica ironic si cu umor.
Moromete, Cocosila si Dumitru al lui Nae erau cei care citeau ziarul si
comentau cel mai mult, Moromete era abonat la Miscarea, Iocan la
Curentul, iar Cocosila la Dimineata dar daca ei veneau fara ziare insemna
ca erau suparati si nu aveau chef sa vorbeasca.
Pentru Moromete plata foncirii ramane motiv de ingrijorare deoarece
nu castiga suficenti bani pentru a platii taxele pentru pamant si ratele pentru
imprumutul luat de la banca.
Cand se intoarce de la fierarie pe prispa casei il intampina cei care
venisera dupa plata foncirii. Moromete in acel moment face scandal dar pana
la urma plateste o mie de lei reusind sa ii convinga ca va plati restul peste o
saptamana doua.
Incepe secerisul moment in care toata familia era prezenta pe camp si
facea cate ceva, fiecare aveau sarcinile impartite. Cel mai vrednic dintre copii
este cel care porneste recoltarea granelor, ceilalti secera graul si il duc la
capat iar tatal leaga snopii. Femeile se ocupa de mancare pentru seceratori.
Baietii cei mari fug in Bucuresti asa cum isi propusesera chiar daca
tatal lor nu era de acord. Paraschiv, Nila si Achim fugisera cu caii, oile toti
banii si cele mai bune covoare.
Vazand ca nu se mai poate descurca Moromete vinde lui Balosu un lot
de pamant si locul din spatele casei reusind astfel sa achite taxele pe foncire,
datoria la banca, taxele scolare pentru Niculae si ii mai raman si bani ca sa isi
cumpere doi cai.
In sat mai sunt familii in care conflictele se tin lant.
Conflictul dintre Tudor Balosu si fica lui Polina pentru ca aceasta fugise
cu un baiat sarac din sat, Birica, cu care tatal nu este de acord. Fata tinea
foarte mult la Birica, il pune pe acesta sa secere graul de pe pamantul care i
se cuvenea ca zestre, apoi da foc casei parintesti, iscandu-se si o bataie intre
Birica, tatal si fratele Polinei.
Vasile Botoghina se cearta cu Angelina, nevasta lui deoarece el este
bolnav de plamani si ar vrea sa vanda un lot de pamant pentru a avea bani ca
sa mearga la sanatoriu, sa se trateze. Angelina se opune sa vanda pamantul,
deoarece ftizia era o boala incurabila si femeia stia ca barbatul ei va muri cu
sau fara tratament iar ea va ramane vaduva si fara pamant. Botoghina se
duce la sanatoriu, cheltuieste banii luati pe lotul de pamnat si simtindu-se mai
bine, nu asculta sfatul doctorului si se apuca de munca iar oboseala il rapune.

Nici familia Tugurlan nu o ducea prea bine, facusera sapte copii in

treiseprezece ani dar in fiecare an ii murea cate unul si puneau cate o cruce la
stalpul portii. Aceasta tragedie il face pe Tugurlan agresiv, certaret, se bate cu
fiul primarului, cu seful de post si ajunge la inchisoare.

Volumul II
Este continuarea fireasca a primului volum, desi pe plan valoric acest al doilea
volum este mult mai slab. De altfel, volumul al doilea al romanului aduce o
schimbare si n tehnica de compozitie, n sensul ca nu se mai foloseste
decupajul, ca n primul volum, ci tehinica rezumativa. Evenimentele sunt
selectionate, naratiunea cunoaste multe ntoarceri n trecut, iar unele fapte
sunt eliminate pentru a fi reluate n volumul ,, Marele singuratic".
Acest al doilea volum prezinta viata satului romnesc dupa al doilea
razboi mondial, pna prin anii 60. Se prezinta n acest volum doua momente
mai importante din vita satului , care au avut consecinte si salutare,dar si
dramatice pentru tarani: reforma agrara din 1945 si colectivizarea agriculturii
de dupa 1949.
Volumul al doilea distruge imaginea anterioara a lui Moromete,
aratndu-i o alta fata lipsita de glorie. Moromete si-a refacut averea dupa
terminarea razboiului, facnd comert cu cereale la munte, dar nu se mai
poarta ca nainte, ia hotarri care-l coboara n ochii familiei si ai satenilor: l
retrage pe Niculae de la scoala, motivnd ca ,,nu-i aduce nici un beneficiu";
nu participa la nmormntarea surorii sale Maria (Ghica); nu sare n ajutorul lui
Niculae, care, ca activist de partid, fusese trimis n satul sau sa-i stimuleze pe
oameni sa-si recolteze cerealele, pentru a-si preda cotele si care va fi batut de
tarani; nu-si respecta promisiunea de a pune pamntul si casa pe numele
Catrinei, careia i vndu-se cu ani n urma un bot din pamnt, fagaduinu-i ca o
sa-i lase totul ei, ba mai mult, el face un drum cu caruta la Bucuresti,
cautndu-i pe cei trei feciori ai sai ca sa-i lamureasca sa se ntoarca acasa ca
le va da lor botul, iar el si Catrina se vor muta ntr-o cosmelie construita lnga
casa veche. Catrina afla de acest lucru de la Parizianu si l uraste de moarte
pe Moromete, pe care-l paraseste refugiindu-se la fiica ei din prima casatorie
(Alboaica).
Personajul intra acum ntr-o zona de umbra, autoritatea lui se
diminueaza, familia nu-l mai asculta, vechii lui prieteni au murit sau l-au
parasit.
Noii prieteni sunt figuri sterse, oameni mediocri incapabili sa glumeasca
inteligent: Matei Dimir, Nae Cizmaru, Giugudel, Costache al Joachii.
Moromete dispare o vreme ca erou activ, ca sa redevina cnd totul va fi
iremediabil pentru el. Locul sau este luat de Niculae Moromete, care-si

paraseste si el conditia de taran, devine activist de partid si crede ntr-o

,,noua religie a binelui si-a raului".
Daca volumul ni al romanului , Moromete era nfatisat ca un
gospodar, ca un taran filozof, n volumul al II-lea el apare mai mult ca filozof,
ntruct devine un figurant al unei actiuni care-l depaseste, pe care n-o
poate ntelege. Acum, creste coeficientul contemplativ al personajului.
Pierzndu-si averea, (cedeaza o parte din pamnt Ilincai care, maritndu-se,
ramne alaturi de el ) si risipindu-i-se familia (Nila moare n razboi, Paraschiv
moare de oftica, iar Achim refuza sa revina acasa din Bucuresti, Tita s-a
maritat si a ramas vaduva cu un copil, Niculae paraseste si el satul devenind
activist de partid, iar Catrina s-a stabilit la Alboaica), Ilie Moromete devine un
soi de rege Lear al satului dunarean.
Ilie Moromete fixeaza cu acelasi ochi distant, cu aceeasi privire de sus
evenimentele, asteptnd deznodaminte. El nu se poate mpaca cu gndul, cu
ideea ca rostul lui n lume a fost gresit si ca taranul trebuie sa dispara. Ideea
aceasta l deruteaza si-i produce o disperare fara margini.
n ultimele capitole ale volumului, Moromete dispare ca personaj si
ceea ce se ntmpla n sat se desfasoara fara el si n afara constiintei lui. Anii
putini care i-au mai ramas si-i petrece n tacere si-n singuratate, murind lent,
ca si cum viata s-ar scurge din el. nainte de moarte el are o ultima rabufnire
de trufie, de orgoliu spunndu-i medicului chemat la capatiul sau:
,,Domnule... eu totdeauna am dus o viata independenta"
Moromete este un personaj exponential, iar prin profunzimea
spiritualitatii sale este un personaj monumental.

Date despre opera

- Romanul Moromeii ia natere n urma unui ndelung proces de
elaborare. Volumul nti cunoate o prim elaborare n 1949, apoi este
reluat n anul 1955, cnd va vedea i lumina tiparului. Volumul al doilea
apare doar n 1967 dei fusese nceput n 1953.

Specie
- Romanul este opera epic, n proz, de mare ntindere, cu o aciune
desfurat pe mai multe planuri i la care particip un numr mare de
personaje.
- i propune s reflecte existena obinuit;
- universul fictiv al operei literare este construit dup principiul
verosimilitii;
- construcia subiectului respect ordinea cronologic;
- incipitul se afl ntr-o strns legtur cu finalul;

- incipitul prezint cadrul aciunii, fixeaz timpul, reunete cele mai

importante personaje din roman;
- aciunea se desfoar coerent, fr apariia unor situaii neprevzute,
evoluia ei putnd fi anticipat;
- finalul este nchis, rezolvnd conflictele i nepermindu-i cititorului alte
interpretri;
- personajul este reprezentativ pentru o categorie social sau uman, fiind
deseori vorba de tipuri;
- personajul este surprins ntr-un proces de transformare;
- naratorul este omiscient, relatnd la persoana a III-a, neutru i
impersoanl, fr s emit judeci de valoare, s comenteze faptele sau
s explice situaiile.

Teme
- Romanul prezinta destramarea simbolica pentru gospodaria
taraneasca traditionala a unei familii de tarani dintr-un sat din
Campia Dunarii, Silistea Gumesti
- Titlul Morometii asaza tema familiei in centrul romanului, insa
evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul
romanesc al vremii.
- O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale
intre Ilie Moromete si familia sa. Tema timpului viclean, nerabdator,
relatia dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala.

Perspectiva narativa
- Perspectiva naratorului obiectiv se completeaza prin aceea a reflectorilor
(Ilie Moromete, in volumul I, si Niculae, in volumul al 2-lea), ca si prin
aceea a informatorilor (personaje martori)

Primul volum
- Compoztia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si
accelerarea gradata a timpului naratiunii.
- Volumul este structurat in 3 parti, cu o actiune concentrata, care se
desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al
Doilea Razboi Mondial. Prima parte, de sambata seara pana
duminica noaptea, contine scene care ilustreaza monografic viata
rurala: cina, taierea salcamului, intalnirea duminicala din poiana lui
Iocan, hora etc. Partea a 2-a se deruleaza pe parcursul a doua
saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucuresti. Partea
a 3-a, de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga
feciorilor.
- Cele 3 parti confera echilibrul compozitiei. Fiecare parte incepe cu
prezentarea de ansamblu: masa, prispa si secerisul.

- Simetria compozitionala este data de cele doua referiri la tema

timpului, in primul si in ultimul paragraf al volumului. La inceput,
aparent ingaduitor, timpul era foarte rabdator cu oamenii; viata se
scurgea fara conflicte mari, pentru ca enuntul din finalul volumului,
timpul nu mai avea rabdare, sa modifice imaginea timpului, care
devine necrutator si intolerant.
Conflicte
- Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete
- Primul conflict reprezinta dezacordul dintre tata si cei tre fii ai sai din
prima casatorie: Paraschiv, Nila si Achim, izvorat dintr-o modalitate
diferita de a intelege lumea si de a-i pretui valorile.
- Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui.
Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei,
promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei, dar amana
indeplinirea promisiunii. Nemultumita, ea isi gaseste initial refugiul in
biserica, dar in al doilea volum, Catrina il paraseste pe Ilie, dupa ce afla
de propunerea facuta fiilor lui, la Bucuresti.
- Al treilea conflict se desfasoara intre Moromete si sora lui, Guica, care siar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se recasatoreasca. In felul acesta, ea ar
fi ramas in casa fratelui, sa se ocupa de gospodarie si de cresterea
copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete. Faptul ca Moromete se
recasatorise ii aprinsese ura impotriva lui, pe care o transmite celor trei
fii mai mari.
- Un alt conflict, secundar, este acela din Ilie Moromete si fiul cel mic,
Niculae. Copilul isi doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce
tatal, care trebuie sa plateasca taxele, il ironizeaza sau sustine ca
invatatura nu aduce nici un beneficiu. Pentru a-si realiza dorinta de a
studia, baiatul se desprinde treptat de familie. In volumul al doilea, acest
conflict trece pe primul plan, pentru ca tatal si fiul reprezinta doua
mentalitati diferite.
Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative
- In prim plan se afla Morometii, o familie numeroasa, macinata de
nemultumirile mocnite. Taran mijlocas, Ilie Moromete incearca sa
pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul familiei sale,
pentru a-l transmite apoi baietilor. Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete,
Paraschiv, Nila si Achim isi doresc independenta economica. Ei se simt
nedreptati pentru ca, dupa moartea mamei lor, Ilie Moromete s-a
insurat cu alta femeie, Catrina, si ca are inca trei copii: Tita, Ilinca si
Niculae. Indemnati de sora lui Ilie, Maria Moromete, poreclita Guica,
cei trei baieti pun la cale un plan distructiv. Ei intentioneaza sa plece
la Bucuresti, fara stirea familiei, pentru a-si face un rost. In acest scop,
ei voi sa ia oile cumparate printr-un imprumut la banca si al caror
lapte constituie principala hrana a familiei si caii, indispensabili pentru

munca la camp Achim ii propune tatalui sa-l lase sa plece cu oile la

Bucuresti, sa le pasca in marginea orasului si sa vanda laptele si
branza la un pret mai bun in capitala. Moromete se lasa convins de
utilitatea acestui plan, amana achitarea datoriei la banca si vinde o
parte din lotul familiei pentru a-si putea plati impozitul pe pamant.
Insa Achim vinde oile la Bucuresti si asteapta venirea fratilor. Dupa
amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa tatal singur in
preajma secerisului, cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea
surorilor. Moromete este nevoie sa vanda din nou o parte din pamant
pentru a-si reface gospodaria, pentru a plati foncierea, rata la banca si
taxele de scolarizare ale lui Nicuale, fiul cel mic.
- Planurile secundare completeaz aciunea romanului, conferindu-i
caracterul de fresc social: boala lui Booghin, revolta ranului
srac ugurlan, dragostea dintre Polina i Biric, discuiile din fierria
lui Iocan, rolul instituiilor i al autoritilor n satul interbelic.
- Scena cinei are rolul de a prezenta familia, dar i de a sugera
relaiile tensionate dintre membrii acesteia. Ilie Moromete pare a
domina o familie format din copii provenii din dou cstorii,
nvrjbii din cauza averii. Aezarea n jurul mesei sugereaz evoluia
ulterioar a conflictului, destrmarea familiei: Cei trei frai vitregi,
Paraschiv, Nil i Achim, stteau spre partea din afar a tindei, ca i
cnd ar fi fost gata n orice clip s se scoale de la mas i s plece
afar. De cealalt parte a mesei, lng vatr, sttea totdeauna
Catrina Moromete, mama vitreg a celor trei frai, iar lng ea i avea
pe Niculae i pe Ilinca, copii fcui cu Moromete. Tita sttea ntre cei
trei i maic-sa. Era tot fata ei, din cstoria dinti. Numai Moromete
sttea parc deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua
odi, de pe care el stpnea cu privirea la fiecare. Toi ceilali stteau
umr lng umr, nghesuii, masa fiind prea mic. Moromete n-o mai
schimbase de pe vremea primei lui cstorii, dei numrul crescuse.
- O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii
salcamului. Ilie Moromete taie salcamul pentru a achita o parte din
datoriile familiei, fara a vinde pamant sau oi. Taierea salcamului,
duminca in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plang mortii,
prefigureaza destramarea familiei, prabusirea satului traditional,
risipirea iluziilor lui Moromete. Odata distrus arborele sacru, axis
mundi, lumea Morometilor isi pierde sacralitatea, haosul se instaleaza
treptat.

Al doilea volum
- In volumul al doilea, structurat in 5 parti, se prezinta viata rurala intro perioada de un sfert de veac, de la inceputul anului 1938, pana spre
sfarsitul anului 1962.

- Prin tehnica rezumativa, evenimentele sunt selectionate, unele fapte

si perioade de timp sunt eliminate, timpul naratiunii cunoaste reveniri.
- Actiunea romanului se concentreaza asupra a doua momente istorice
semnificative: reforma agrara din 1945, cu prefacerile pe care ea le
aduce si transformarea socialista a agriculturii dupa 1949,
perceputa ca un fenomen abuziv. Satul traditional intra intr-un ireversibil
proces de disolutie

Conflicte
- Conflictul dintre tata si fiii cei mari trece in planul al doilea.
- Conflictul principal opune mentalitatea traditionala si
mentalitatea impusa, colectivista. Personaje reflector pentru cele
doua mentalitati sunt Ilie Moromete si fiul sau, Niculae. Veche imagine a
lui Ilie Moromete este distrusa fiind inlocuita de o alta, lipsita de glorie.
Autoritatea lui in sat se diminueaza, iar unitatea distrusa a familiei nu se
reface.
Constructia subiectului

- Volumul debuteaza cu o intrebare retorice: In bine sau in rau se

schimbase Moromete?. Ceilalti tarani isi schimba atitudinea fata de
Ilie Moromete. Fostii prieteni au murit sau l-au parasit, iar cei noi ii par
mediocri. Vechile dusmanii se sting. Tudor Balosu devine chiar
binevoitor fata de vecinul sau. Guica murisa, fara ca relatiile cu fratele
sau sa se schimbe, iar acesta nu se duce nici la inmormantarea ei.
- Moromete se apuca de negot, treburile ii merg bine, castiga bani
frumosi, dar il retrage pe Niculae de la scoala pe motiv ca nu-i aduce
niciun beneficiu. Toata energia tatalui se concentreaza in incercarea de
a-i aduce acasa pe baietii fugari. De aceea cumpara la loc pamanturile
vandute odinioara si pleaca la Bucuresti pentru a-i convinge sa revine in
sat. Paraschiv care lucra acum ca sudor la tramvaie, Nila, ca portar la un
bloc si Achim care avea un mic magazin de Consum alimentar, resping
incercarea de reconciliere a tatalui, Mai mult decat atat, afland de
propunerea facuta fiilor, Catrina il paraseste si se duce sa locuiasca in
vale, la Alboaica, fata ei din prima casatorie. Destramarea familiei
continua cu moartea lui Nila in razboi. Fetele se casatoresc, dar sotul
Titei, desi scapa din razboi, moare intr-un accident stupid in sat
- Paralel cu procesul de disolutie a familiei Moromete, este
prezentata destramarea satului traditional, care devine o groapa
fara fund, din care nu mai incetau sa iasa atatia necunoscuti.
- Fiul cel mic, Niculae, reprezinta in roman mentalitatea impusa,
colectivista. Cautandu-si eul, devie adeptul unei noi religii a binelui si
a raului, cum crede ca este noua dogma, socialista. Discutiile dintre tata
si fiu au semnificatia unei confruntari intre doua conceptii de viata, intre
doua civilizatii. Niculae se indeparteaza din ce in ce mai mult de tatal

sau. Se inscrie in partidul comunist, este trimis la scoala pentru activisti

si se intoarce in sat cu o sarcina de la judeteana, sa supravegheze
buna functionare a primelor forme colective de munca: strangerea
cotelor si predarea lor catre stat Dar se isca o agitatie agresiva in timpul
careia un sateam moare inecat in apele raului de la marginea satului.
Idealist, se orienteaza cu dificultate in tesatura de intrigi pusa la cale de
oportunistii de profesie. Asa ca activistul Niculae Moromete este
destituit, se retrage din viata politica, isi continua studiile si ajunge mai
tarziu inginer horticol. Evenimentele din Silistea Gumesti au loc in vara
anului 1951, in paralel cu secerisul si treieratul graului si cu sedinta
organizatiei de partid satest, in care este numit presedinte al Sfatului
Popular tanarul taran sarac, Vasile al Moasei. Pe de alta parte, Ilie
Moromete isi pierde prestigiul de altadata. Traieste o iubire tarzie cu Fica,
sora mai mica a fostei lui sotii, care a fost toata viata indragostita de el.
Apoi se implica in viata social politica a satuluim sprijinind candidatura
lui Tugurlan in functia de presedinte al Sfatului Popular, pentru ca acesta
sa tempereze actiunea de colectivizare.
- Ilie Moromete este numit de criticul N.Manolesc cel din urma taran
pentru faptul ca, pana in ultima clipa, nu accepta ideea ca rostul lui in
lume a fost gresit si ca taranul trebuie sa dispara. Este ilustrativ, in
acest sens, monologul adresat unui personaj imaginar, Baznae, in timp
ce, pe ploaie, Moromete sapa un sant in jurul sirei de paie din gradina
pentru ca apa sa se scurga, iar in alta parte a satului se pun la cale
schimbari hotaratoare pentru destinul taranimii.
- Moromete se stinge incet, traindu-si ultimii ani de viata in singuratate si
tacere. Mai avea slabiciunea de a umbla prin sat. Ultima oara este aduc
acasa cu roaba. Cazut la pat, el isi exprima crezul de viata cand ii spune
medicului: Domnule... eu totdeauna am dus o viata independenta!
- Romanul se incheie zece ani mai tarziu. Niculae a devenit inginer hortocil
si este casatorit cu o fata din sat, Marioara, fiica lui Adam Fatana, care
ajunge si ea asistenta medicala. La inmormantarea tatalui, Niculae afla
de la Ilinca, sora lui, ca tatal se stinsese incet, fara a fi suferit de vreo
boala. In finalul romanului, tatal si fiul se impaca in visul baiatului.

Personaje
- In centrul romanului sta familia Morometilor, iar axul ei este Ilie
Moromete, personaj cu destin simbolic pentru satul traditional. Personaj
exponential, prototip al taranul patriarhal, al carui destin exprima
moartea unei lumi, cel din urma taran reprezinta conceptia
traditionala fata de pamant si de familie. Criza satului arhaic se reflecta
in constiinta acestui personaj confruntat, tragic, cu legile implacabile ale
istoriei, cu timpul nerabdator. Drama paternitatii se grefeaza pe
contextul social istoric, care aduce schimbarea ordinii cunoscuta a

lumii. Banul este noua valoare care o inlocuieste pe cea traditionala,

pamantul, si in acelasi timp impune un nou mod de viata. Personaj
complex, are o serie de trasaturi (spirit contemplativ, sociabil si
comunicativ, disimulat, inteligent si ironic, fin observator, cu harul de a
povesti, un autoiluzionat), care il individualizeaza intre personajele cartii
si care il fixeaza ca tip uman aparte: spiritul morometian. In plan
personal, confruntarea tragica a individului cu istoria se concretizeaza in
destramarea familiei la care tatal asista neputincios. Ura surorii sale
Guica se stinge doar in moarte, iar a sotiei Catrina se transforma in
instrainare definitiva. Isi pierde feciorii pe rand, cei mari atrasi de himeri
orasului, iar cel mic, de visul de a studia, cu totii abdicand de la conditia
de taran.
- Paraschiv, Nila si Achim, fiii din prima casatorie, sunt refractari la
modul de existenta oferit de tatal lor. Ei reprezinta categoria taranilor
dezradacinati. In acest sens, emblematica este scene intalnirii de la
Bucuresti cu tatal lor, cand comportamentul lor ofera o imagine grotesca
a vietii visate de la oras.
- Fiul cel mic este stapanit in copilarie de dorinta de a invata carte, iar
incepand din adolescenta de ideea de a crea o noua religie a binelui si a
raului, o noua dogma. In volumul al doilea, discutiile dintre tata si fiu
reprezinta doua mentalitati diferite: mentalitatea traditionala si
mentalitatea impusa, colectivista.
- Alte familii, din planurile secundare ale romanului, pun in evidenta
diferita aspecte ale societatii rurale: revolta taranului sarac Tugurlan,
boala lui Botoghina, carcaterul voluntar al fetei de chiabur, Polina,
maritata din dragoste cu Birica cel sarac, optiunile politice diverse,
lacomia lui Tudor Balosu, inceputul miscarii legionare.

Concluzie
Morometii este un roman al deruralizarii satului. Criza ordinii sociale se
reflecta in criza valorilor morale, in criza unei familii, in criza Comunicarii.

B. Genul dramatic:
9. Comedia: O scrisoare pierdut, de I.L. Caragiale
10. Drama modern: Iona, de Marin Sorescu

C. Genul liric:

11. Mihai Eminescu: Luceafrul

Date despre autor
- Mihai Eminescu este cel mai valoros poet roman ,fiind denumit de critica
literara ultimul mare romantic universal". El apartine perioadei marilor
clasici ai literaturii romane , alaturi de Ion Creanga, Ion Luca Caragiale,
Ioan Slavici. Creatia sa este vasta, cuprinzand cele trei genuri literareliricul, epicul, dramaticul. Opera eminesciana in versuri reprezinta un
univers al imaginarului cuprinzator si original, imbinand teme si motive
romantice, de circulatie universala, cu elemente autohtone ale
specificului national. Singurul volum de versuri publicat antum este
intitulat Poezii"(1883) si apare sub ingrijirea criticului literar Titu
Maiorescu.
Aparitie
- "Luceafarul" este o capodopera a creatiei romanesti si o sinteza a
gandirii eminesciene. El apare in almanahul Societatii Academice
Romania Juna"din Viena, in aprilie 1883; in august 1883, este publicat in
revista Convorbiri literare" si inclus, ulterior, in volumul antum Poezii".
- Poemul a fost creat intre anii 1880 si 1882, cunoscand cinci variante; cea
definitiva numara 98 de strofe si atinge perfectiunea formei si a fondului
de idei.
Surse de inspiratie
- Principala sursa de inspiratie o constituie folclorul, Eminescu valorificand
un basm popular romanesc cules din Oltenia de germanul Richard
Kunisch si publicat la Berlin, in 1861. Acesta se intituleaza "Fata in
gradina de aur" si se axeaza pe prezentarea povestii de iubire dintre o
fiica de imparat si un zmeu; ea ii cere acestuia sa devina muritor, iar in
timp ce el mergea la Creator pentru a cere sa-l dezlege de nemurire, fata
fuge in lume cu un fiu de imparat, Florin. Zmeul se razbuna,pravalind o
stanca peste cea care l-a tradat. Eminescu versifica acest basm, schimba
finalul si accentueaza problematica omului de geniu. Intruparea
zmeului(geniul) porneste de la un mit fundamental al spiritualitatii
romanesti, mitul Zburatorului(personaj care inoculeaza tinerelor fete
primii fiori ai iubirii).
- O alta sursa de importanta de inspiratie o constituie filozofia;conceptia
lui Arthur Schopenhauer cu privire la antiteza dintre geniu si omul
comun,filozofia greaca(cerul si pamantul se afla la originea
lumii,personajul mitologic Hyperion este fiul Cerului),filozofia
indiana(sistemul gandirii cosmogoniei isi are originea in culegerea "RigVeda")sunt sintetizate si asimilate poetic.

Tema
- Unind elemente care apartin celor trei genuri literare:liric (intensitatea
emotionala a sa), epic (aparitia formelor naratiunii), dramatic
(conflict,dialoguri)ingloband, de asemenea, teme si motive din intreaga
creatie eminesciana, poemul este, in esenta, o meditatie de natura
filozofica asupra omului de geniu.
- De altfel, problematica geniului este filonul care sustine poemul ,iar
insemnarea eminesciana gasita pe unul dintre manuscrise lamureste
conceptia poetului asupra destinului fiintei superioare:In descrierea unui
voiaj in tarile romane, germanul Kunisch povesteste legenda
luceafarului. Aceasta e povestea, iar intelesul alegoric ce i-am dat-o este
ca daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea
uitarii, pe de alta parte aici,pe pamant, nici e capabil a ferici pe cineva,
nici capabil de-a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Mi s-a
parut ca soarta Luceafarului din poveste seamana mult cu soarta
geniului pe pamant si i-am dat acest inteles alegoric."
Semnificatia titlului
- In sens propriu, Luceafarul este numele popular dat planetei Venus si
altor stele stralucitoare. In poezie, el devine un simbol al unicitatii si
superioritatii, intruchipand geniul.
Structura si semnificatii
- Criticul literar Tudor Vianu identifica, in acest poem alegoric, trei niveluri
existentiale:om comun, geniu, Demiurg, pe care le numeste "masti
lirice" eminesciene(ipostaze ale eului liric). Muritorul, capabil de o iubire
superficiala, este intruchipat de Catalin; omul superior care aspira spre
absolut in ceea ce priveste iubirea si cunoasterea este Hyperion ("cel
care merge deasupra"); ipostaza demiurgica reprezinta perfectiunea,
absolutul, eternitatea.
- Poemul are 392 de versuri grupate in 98 de catrene,care pot fi
structurate in patru parti si doua planuri(terestru, uman si cosmic,
universal).
- Tabloul intai din structura poeziei este o poveste fantastica de iubire
intre Luceafar (geniu, fiinta superioara) si fata de imparat (aflata la
varsta cand poate fi tulburata de Zburator; dar si simbol al omului
comun). Dragostea lor poate fi vazuta ca o atractie a contrariilor, caci
Catalina aspira spre absolut in timp ce Luceafarul doreste sa cunoasca
concretul. Visul tinerei fete trebuie interpretat drept criza puberala,
dorinta de realizare prin dragoste ce este rezolvata mitologic prin
motivul Zburatorului. Cadrul desfasurarii acestei idile este atat cosmic
cat si teluric, in timp ce atmosfera este grava, solemna. Gesturile celor
doi sunt protocolare pentru ca ei apartin unor lumi total diferite.

- Al doilea tablou descrie un inceput de idila intre smeni; ca atare cadrul

este doar terestru. Cei doi tineri pot fi vazuti ca simbol al 'perechii' in
plan uman. Desi, la inceput, Catalina ezita intre ideal si real, in fond ea il
accepta pe Catalin, realizand ca ei doi sunt parte din aceeasi lume. Intrun astfel de cadru atmosfera este intima, cu gesturi familiale, stereotipe.
Comunicarea este acum directa, nu se mai face prin intermediul visului,
ca in tabloul anterior.
- In cea de-a treia parte a poemului este prezentata calatoria
interstelara a 'Luceafarului' si dialogul lui cu Demiurgul. Hyperion apare
deci, ca forma individualizata a absolutului, in timp ce creatorul sau este
absolutul in sine, materia universului superior organizata. Cadrul este
exclusiv cosmic, desfasurand-se intr-o atmosfera glaciala. Intr-un dialog
presupus, limbajul este gnomic, silentios.
- Ultimul tablou este din nou intr-un cadru atat terestru cat si cosmic,
descriind fericirea omului prin iubire si revelatia Luceafarului asupra
diferentelor dintre cele doua lumi. Atmosfera este, pe de-o parte, feerica,
intima, senzuala; iar pe de alta parte rece, distanta, rationala. Dialogul
nu mai este posibil, replicile constituindu-se la nivele de intelegere
diferite. Invocatia Luceafarului are la baza dorinta superstitioasa a fetei
de a-si prelungi fericirea prin protectia unei 'stele norocoase'. Raspunsul
lui Hyperion contine insa, doar constatarea diferentelor fundamentale
dintre doua lumi antinomice.
Concluzie.
- Dezamagirea a dat limbii romanesti o capodopera de amaraciune
glaciala care se cheama <<Luceafarul>>"(Tudor Arghezi).

12. George Bacovia: Plumb sau Lacustr

13. Tudor Arghezi: Testament
14. Lucian Blaga: Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii
Poezia a fost publicata in volumul Poemele luminii in 1919 si reprezinta o
as poetica modernista.

Titlul Eu=ilustreaza eul liric excacerbat, constient de destinul sau; nu

strivesc=verb din aria semantica a distrugerii pe care poetul o refuza,
alegerea cunoasterii luciferice; corola de minuni=o metafora pentru creatie in
viziunea blagiana, perfectiune, viata, regenerare, infinit, totalitate; a
lumii=caracterul exhaustiv, totalitate.
- Este alcatuit dintr-un enunt cu valoare declarativa prin care artistul isi
afrima crezul petic. Faptul ca acesta debuteaza cu pronumele personal
de persoana I eu, care, de altfel, se repeta in discursul poetic de 5 ori,

ilustreaza exacerbarea eului liric si puternica sa constiinta de sine,

acesta reprezentand un procedeu expresionist. Atitudinea sa de protectie
a misterului este sustinuta prin refuzul cunoasterii de tip rational, care
reiese din utilizarea verbului a strivi la aspectul sau negativ. Imaginea
perfectiunii, a absolutului in viziunea lui Blaga este ilustrata prin
metafora corola de minuni a lumii, care face trimitere la signaleptica
cercului si sugereaza misterele universului pe care poetul trebuie sa le
adanceasca, sa le potenteze.

Tema:
- Atitudinea poetica in fata marilor taine ale universului si rolul artistului in
lume. Totodata, poetul isi exprima crezul artistic.
*Atitudinea poetului fata de cunoastere:
- Creatie este o rascumparare a neputineti de-a cunoaste absolutul
- Optand pentru cunoasterea luciferica, din care face parte si cunoasterea
poetica, poetul desemneaza propria-i cale: adancirea misterului si
protejarea tainei prin creatie.
- Rolul poetului nu este de-a descifra tainele lumii, ci de a le potenta prin
trairea interioara si prin contemplarea formelor complete prin care senfatiseaza ele
- Rolul poeziei: prin mit si simbol, ca elemente specifice imaginatiei,
creatorul trebuie sa patrunda prin tainele universului, sporindu-le

Structura
- O strofa polimorfa alcatuita din 20 de versuri
*Elemente de proozodie
-

Rima alba
Ritm interior
Masura versurilor variabila (2-15 silabe)
Discursul liric este subiectiv si confesiv
Marcile lexico-gramaticale ale eului liric: verbe (nu strivesc, nu ucid,
sporesc, iubesc) si pronume de persoana I singular (eu, repetat de 5 orieu liric exacerbat), adjective pronominale posesive (mea, mei)

*Elemente de modernitate
- Structura poeziei cu o strofa polimorfa, in care sunt incalcate regulile
proozodiei clasice
- Prezenta ingambamentului intarita prin intalnirea scrierii cu litera mica
la-nceput de vers
- Metaforismele (prezenta metaforei revelatorii) si imagismul puternic
- Influentele expresioniste (eul liric exacerbat, viziunea subiectiva asupra
lumii, intelectualizarea emotiei

La nivel sintactiv, textul poetic cuprinde 2 enunturi, iar la nivelul continutului

de idei, cuprinde 3 secvente poetice:
*Secventa 1 (versurile 1-5)
- Se constituie ca o declaratie a artistului prin care isi determina calea,
destinul poetic, optand pentru adancirea misterelor universului;
- Pronume personale singulare de persoana I eu, cu care debuteaza
discursul liric, intareste tonul de confesiune lirica
- Verbele din aria semantica a distrugerii a strivi, a ucide, utilizate la
aspectul lor negativ contureaza refuzul poetului de a alege calea
rationala de cunoastere a lumii
- corola de minuni a lumii este o metafora pentru creatie, univers in
vziunea blagiana si are la baza signaleptica cercului, sustinand astfel
ideea de perfectiune
- Sintagma calea mea reprezinta o metafora pentru destinul poetic
asumat
- Versul in flori, in ochi, pe buze ori morminte contureaza petalele
corolei de minuni a lumii prin simboluri bisemice (2 sensuri in functie de
context). Astfel, florile simbolizeaza frumusetea, prospetimea, viata,
chiar ideea de perfectiune; ochii simbolizeaza cunoasterea si
spiritualitatea; buzele simbolizeaza comunicarea si senzualitatea; iar
mormintele simbolizeaza moartea, dar si transcendenta.

*Secventa 2 (versurile 6-18)

- Pune in balanta si ilustreaza contrastul dintre cunoasterea paradisiaca,
-

rationala a omului comun si cea luciferica a poetului

Simbolul central este reprezentat de lumina, care in viziunea blagiana
ilustreaza cunoasterea
Metafora lumina altora evidentiaza cunoasterea paradisiaca ce se
caracterizeaza prin incercarea de-a dezvalui misterul lumii: sugruma
vraja nepatrunsului ascuns/in adancimi de-ntuneric. Sintagma lumina
mea este o metafora pentru cunoasterea luciferica, poetica, asumata
de artist/eul liric; aceasta este caracterizata prin dorinta de-a potenta
misterul lumii: eu cu lumina mea sporesc a lumii taina si imbogatesc
si eu intunecata zare
Aria semantica a misterului este bine ilustrata in aceasta secventa prin
cuvinte ca vraja; nepatrunsul ascuns; adancimi de intuneric; taina
noptii; intunecata zare; sfant mister; neinteles
Anti-teza dintre cele 2 tipuri de cunoastere este sustinuta la nivelul
discursului liric prin prezenta conjunctiei coordonatoarea adversative
dar
In aceasta secventa apare si o comparatie implicita a demersului poetic
cu efectul luminii lunii asupra noptii si-ntocmai cum cu rozele ei albe,

lun/nu miscoreaza, ci tremuratoare/mareste si mai tare taina noptii, asa

imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister
- Sintagma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric reface
imaginea eminesciana a haosului dinaintea Creatiei, asa cum aparea ea
in Scrisoarea I: cand patruns de sine insusi, odihnea cel nepatruns

*Sintagma 3 (versurile 19-20)

- Are valoare conclusiva, reiterand crezul poetic al artistului, este
introduse prin conjunctia subordonatoarea caci; poetul isi exprima
optiunea pentru cunoasterea luciferica, utilizand verbul a iubi deoarece
iubirea reprezinta calea suprema de cunoastere
- Versul final si flori si ochi si buze si morminte contine un
POLISINDETON, avand ca scop egalizarea simbolurilor, ilustrand faptul ca
sunt la fel de importante.

15. Ion Barbu: Riga Crypto si Lapona Enigel

Poemul a fost publicat initial in 1924, deci se incadreaza in etapa orientala.

Titlu
- Riga=rege; crypto=ciuperci/mormant/criptic; Enigel=raul Ingul/inger
- Este formulat pe modelul marilor povesti de dragoste din literatura
universala (Romeo si Julieta), continand numele membrilor cuplului

Tema
- Drama cunoasterii
- Incompatibilitatea dintre lumi/regnuri
Despre poemul Riga Crypto si Lapona Enigel s-a spus ca ar fi
un Luceafar intors. In sprijinul acestei afirmatii pot fi aduse urmatoarele
argumente:
- Prezenta alegoriei pe tema cunoasterii superioare a omului de geniu
- Daca in luceafarul, principiul superior era cel masculin, in poemul
barbian, principiul superior este cel feminin
- In ambele poeme, membrii cuplului fac parte din lumi diferite si
incompatibile, intalnirea acestora realizandu-se doar in vis
- Principiul inferior, in ambele texte, aspira catre cel superior si exista 3
chemari simbolice cu valoare incantatorie
- In ambele situatii, principiul inferior intampina un esec, ramanand in final
sa se insoteasca cu cineva din propria-i lume. Totusi, in poemul barbian,

Riga Crypto este aspru pedepsit pentru aspiratiile sale nefondate,

devenind ciuperca otravitoare.

Structura
- La nivel formal, poemult cuprinde 27 strofe polimorfe, cu numar inegal
de versuri (4-7 versuri)
*Elemente de proozodie
- Rima combinata
- Ritm interior sustinut prin prezenta ingambamentului
- Masura versurilor este variabila (4-9 silabe)
*La nivelul mesajului, poemul cuprinde 2 parti

Partea 1 (strofele 1-4) care reprezinta rama poemului si este

-

structurata sub forma unui dialog dramatic intre Menestrel si un nuntasfruntas

rama reprezinta spatiul unei nunti implinite unde se va vorbi despre o
nunta neimplinita
comparatia mai aburit/ca vinul vechi ciocnit la nunta evidentiaza
talentul menestrelului, iar enumeratia cu pungi, panglici, beteli cu
funda sugereaza podoabele stilistice cu care menestrelul stie sa-si
imbrace cantecul
sintagma mult indaratnic menestrel ilustreaza faptul ca acesta se lasa
rugat, fiind constient de valoarea proprie
epitetul un catec larg vizeaza pe de-o parte ideea de frumusete a
cantecului, iar pe de alta parte valabilitatea lui indiferent de timp si
spatiu
nuntasul-fruntas poate fi asociat vornicului, cel care, in cultura
traditionala, conduce nunta, cunoaste traditia si ritualul, deci este un
initiat. Menestrelul dovedeste in continuare ca-si cunoaste importanta,
gasind motive sa se planga de modul in care-a fost tratat ospatul tau
limba mi-a fript-o
Prin versul cu foc l-ai zis acum o vara este sugerat faptul ca povestea
ceruta este una celebra care nu s-a devalorizat prin uzanta; solicitarea
nuntasului ca spunerea cantecului sa respecte un anumit ritual intr-un
spatiu izolat, ferit de ceilalti demonstreaza faptul ca o asemenea poveste
nu poate fi inteleasa de oricine, ci doar de cei initiati

Partea a 2-a (strofele 5-27)

Cuprinde povestirea din rama si este structurata pe mai multe secvente

poetice.
Secventa 1 (strofele 5-7) il prezinta pe Crypto si mediul sau de viata
- Versul In pat de rau si-n huma unsa vizeaza culoarea specifica ciupercii
(negru) sugerand faptul ca acesta este rege al intunericului, al lumii
obscure

- Lexemul crai, asociat lui Crypto, induce ideea ca acesta se afla pe

prima treapta a initierii, crai insemnand barbat putin in varsta,
necasatorit. Fiind numit inima ascunsa, se face trimitere la ideea de
criptic, ascuns ermetic, obscur, dar Crypto asimileaza si ideea de planta,
ciuperca. Asupra acestuia planeaza deea ca ar fi fost vrajit sa ramana
vescnic tanar barfeau buretii/de-o vrajitoare mana tarca/de la fantana
tineretii, totusi in cadrul spatiului sau, Crypto este detasat, izolat de
ceilalti pentru ca ceilalti isi cunosc scopul (cel al procreerii), pe cand al
lui este necunoscut sterp il faceau si naravas,/ca nu voia sa
infloreasca. Faptul ca nu si-a gasit pereche puncteaza ideea unei
existente tragice.
Secventa 2 (strofele 8-9) o prezinta pe Lapona Enigel si mediul ei de
viata
- Versurile In tari de gheata urgisita/Pe-acelasi timp traia cu el prezinta,
prin alternanta, mediul de viata al Laponei Enigel, sugerand un spatiu al
ratiunii, al gandirii care asimileaza faptul ca Lapona Enigel e afla deja pe
a 2-a treapta de cunoastere, conform conceptiei barbiene cunoasterea
prin ratiune - . Sintagma Lapona mica, linistita face trimitere la motivul
mezinului specific basmului, acesta, in conceptia lui Eliade, beneficiaza
de un destin imperial
- Versurile De la iernat la pasunat/In noul an, sa-si duca renii/Prin aer ud,
tot mai la sud ilustreaza un proces de transhumanta, migratie cicica N-S
sugerand un drum initiatic. De altfel, renii sunt animale calauza prin
excelenta ca orice fel de cervideu caruia i se atribuie un rol important in
scenariile initiatice. (M.Eliade)

Secventa 3 (strofa 10) prezinta intalnirea din vis dintre Crypto si

Enigel.
- Sintagma Pe trei covoare de racoare/Lin adormi, torcand verdeata
remarca cifra 3 cu incarcatura magica, aici vizand conceptia barbiana
privind cele 3 trepte de cunoastere: prin Eros; prin ratiune si
parasenzoriala (asociate lui Venus, Mercur si Soarelui)
- Motivul visului este utiliza ca liant intre cele doua lumi. Sintagma
torcand verdeata ilustreaza idealul Laponei (de cunoastere
parasenzoriala), care este atat de puternic incat este urmarit si la odul
subconstient. Verdeata este apanajul spatiilor patronate de Soare. Ideea
presupune, de altfel, si o viziune asupra viitorului. Lexemul eunucul
asociat lui Crypto traduce caracterul steril in mod implacabil ar regelui
ciupercilor si ilustreaza ideea de increat. Potentialitatea incremenita
reprezinta ipostaza esentiala in opera barbiana.

- Versul Veni s-o-mbie, cu dulceata contine o exprimare alchimica (dublu

sens), pe de-o parte ii ofera dulceata, iar pe de alta parte sugereaza o
incercare de fermecare
Secventa a 4-a (strofele 11-22) prezinta dialogul dintre Crypto si Lapona
Enigel care reprezinta, la nivel simbolic, incercarea labirintului/motivul
probelor pentru fiinta suprioara care aspira la absolut: Enigel
- Raspunsul lui Enigel cuprinde un refuz la chemarea lui Crypto care
ilustreaza dorinta de insotire cu Lapona. Aceasta dorinta a lui Crypto il
atesta ca o forma de increat speciala, inferioara, dar manifestata, care
simte o tentativa de autodepasire a propriei conditii prin atractia spre
afect (Marin Mincu): Daca pleci sa culegi/incepi rogu-te cu mine.
Refuzul lui Enigel Esti umed si plapand/Teama mi-e, te frangi
curand,/Lasa Asteapta de te coace. Este constient si ilustreaza
respingerea lumii instinctelor pe care o considera inferioara deoarece ea
este simbol al intelepciunii atotcuprinzatoare si stie ca aceasta coacere
fizica pentru o ciuperca reprezinta moartea. Cuvantul este folosit cu
sensul sau figurat. Ultima chemare a lui Crypto demonstreaza ca acesta
nu-si poate depasi conditia, dand vina pe soare, caruia ii gaseste pete
fel de fel. Imaginea soarelui, in conceptia lui Ion Barbu, reprezinta
cunoasterea absoluta, parasenzoriala. Aceeasi imagine, in conceptia lui
Crypto vizeaza incapacitatea volgului de a aspira la un ideal ce-i
depaseste puterea de gandire, tendinta profanului de-a gasi
imperfectiuni in perfectiunea incaccesibila. Invitatia regelui ciupearca
catre Enigel de-a uita de soare este primita de aceasta cu un refuz
categoric: Riga Crypto, Riga Crypto/Ca o lama de blestem/Vorba-n
inima-i infipt-o/Eu de umbra mult ma tem. Asadar, somnul fraged si
racoarea definesc spatiul specific increatului, adica al formelor
nedesfacute in somn. Replica Laponei Enigel include numeroase
metafore referitoare la soare, acestea definind de fapt idealul: soarele
intelept; greu taler scump cu margini verzi,/De aur. Culorile specifice
simbolului solar sugereaza prin verde germinatia, creatia posibila doar
elementului germinativ absolut, iar galbenul (aur) lumina si caldura.
Verdele reprezinta si combinatia magica a galbenului aurului cu albastrul
celesc. Metafora sufletul fantana vizeaza capacitatea deosebita de
reflectare conferita individului care accede la o treapta superioara de
cunoastere. Strofele 21-22 recupereaza vocea lirica narativa si prezinta
motivul timpului si-al inelului, cel din urma asimiland signaleptica.
- Versul Plangi, preacuminte Enigel reprezinta o invocatie
Secventa a 5-a (strofele 23-27) reprezinta finalul poemului in care
Crypto este pedepsit pentru aspiratiile sale vinovate. Cel care-l pedepseste
este insusi soarele Dar soarele aprins inel/De zece ori fara sfiala/Se oglindi in
pielea-i cheala/Si sucul dulce inacreste/Spre zece vii, peceti de semn/Venin si

rosu untdelemn/Mustesc din finduri de blestem. Crypto devine asadar o

ciuperca otravitoare, adica innebuneste.
- Numarul 10 repetat in strofele 23-24 simbolizseaza cele 10 planete care
ne tuteleaza existenta imediata: Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Pluto,
Mercur, Uranus, Luna, Soarele si Lilith (Luna Neagra)
- Strofa 25 ilustreaza in mod simbolic pedeapsa pe care o va indura fiinta
inferioara (ciupearca criuda de padure) pentru aspiratiile sale vinovate si
pentru ca a incercat sa opreasca evolutia fiintei superioare. Versul Ca-i
greu mult soare sa-ndure sugereaza faptul ca profanul nu poate rezista,
nu poate trece nepedepsit pe langa o experienta gnoseologica pentru
care nu este pregatit. Metafora om, fiara batrana vizeaza omul de bun
simt, iar prin extensie geniul. Versurile Iar la faptura mai firava/Pahar e
gandul cu otrava demonstreaza ca experienta de cunoastere poate fi
fatala fiintei neinitiate.
- Strofele 26-27 se constituie in concluzia poetului, finalul vizand
implinirea blestemului si imposibilitatea iesirii din regn, sugerandu-se si
esenta gandirii barbiene: omogenitatea universului. Rezolvarea aici prin
nuntirea nebunului Riga Crypto cu masalarita mireasa sifdeaza tragicul
fiind iluzorie.

16. Nichita Stnescu: Leoaic tnr, iubirea sau

n dulcele stil clasic, Ctre Galateea etc.
17. Vasile Voiculescu: n grdina Ghetsemani sau
Ion Pillat: Aci sosi pe vremuri (pentru ilustrarea
Tradiionalismului)