Sunteți pe pagina 1din 2

MOARA CU NOROC

- loan Slavici -
(1881)

Tema si viziunea asupra lumii

Scriitor afirmat la sfârșitul secolului al XIX-lea, Ioan Slavici este unul dintre
adepţii realismului clasic. Publicată în 1881, în volumul de debut „Novele din popor",
nuvela realistă, de factură psihologică „Moara cu noroc" devine una dintre scrierile
reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii și asupra vieții satului
transilvănean.
(In primul rând,) realismul prozei lui Slavici se evidenţiază la nivelul
intentionalităţii actului artistic al scriitorului de a realiza o literatură mimetică.
Universul fictional recreează imaginea societății tradiţionale românești de la sfârşitul
secolului al XIX-lea, care pare să fie afectată de noua mentalitate mercantilă a epocii.
Cronotopul este realist (repere temporale: de la Sfântul Gheorghe până la Paști;
spatiul: Arad, Ineu, Oradea), acţiunea petrecându-se în Transilvania, în perioada
dezvoltării relatiilor capitaliste.
(In al doilea rând,) dimensiunea psihologică a nuvelei se regăseşte la nivelul
construcţiei personajelor, care întruchipează adevărate tipologii umane. Bătrâna
soacră reprezintă omul simplu, care dă glas intelepciunii populare. Ana este femeia
supusă în cadrul familiei patriarhale, în vreme ce Lică devine reprezentativ pentru
tipologia infractorului. Ghiţă este prezentat în evoluţie, de la cizmarul sărac dar
cinstit, la cârciumarul necinstit, mercantil.
Nuvela își relevă aderența la estetica realismului şi prin tematica abordată,
cea a familiei. Această macrotemă este dublată de tema psihologică a dezumanizării,
discursul narativ urmărind prăbuşirea morală a protagonistului sub puterea
mistuitoare a banului. Astfel, din statutul de om moral, cinstit, Ghiță decade până la
statutul de om dilematic (pendulând între bine și rău; moralitate/onoare şi câştigul
financiar), ca în final să devină omul imoral (decăzut în zonele obscure ale fiintei).
Tema destinului implacabil este, de asemenea, prezentă, așa cum reiese din prologul
(„Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăția, ci liniştea colibei
tale te face fericit") și epilogul („Așa le-a fost dat, se vede că au lăsat ferestrele
deschise") nuvelei. Ambele secvente semnificative sunt reprezentate de cuvintele
bătrânei care devin teza morală a nuvelei, având valoare gnomică, conturand si
simetria compozitiei.
Titlul este unul ironic, paradoxal, ce așează în antiteză termenii „moara" (care
este, în fapt, o cârciumă) şi „norocul" care se dovedește a fi ghinion. Totodată, titlul
poate constitui un element anticipativ, cititorul putând anticipa locul în care se va
petrece acțiunea: moara. Motivul hanului/morii este valorizat negativ de loan Slavici,
devenind un loc al eșecului, iar faptul că este așezat la o răscruce de drumuri
sugerează un spațiu al maleficului. Secventa descrierii drumului catre moara are
valoare simbolica pentru destinul protagonistului, sugerand detalii negative
consacrate. Motivul banului („norocul") este reprezentat de dorinţa de înavuțire a
protagonistului, atitudine distructivă ce îi va aduce sfarsitul (acesta încearcă să
schimbe destinul, considerându-se superior lui Dumnezeu și atrage asupra sa
pedeapsa divină: hybrisul).
Alcătuită din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, ce urmăreşte
evoluţia şi frământările sufleteşti ale personajului principal, Ghiță. Discursul epic al
nuvelei dezvoltă, inițial, un conflict exterior de natură socială, între mentalitatea
traditională, bazată pe valori morale şi mentalitatea capitalistă, fundamentată pe
valori de schimb, în care puterea supremă este banul. Conflictul exterior de natură
morală dintre Ghita si Lica Samadaul are la baza lupta pentru dominatie, Ghita
acceptand tacit infractiunile comise de Samadau din dorinta de a prospera in plan
material. De asemenea, conflictul erotic reprezentat de triunghiul amoros Ghita –
Ana - Lică este o urmare a lipsei de comunicare si afectiune in cuplu, personajul
feminin devine adulter si sfarseste tragic, fiind ucis. Aceste conflicte exterioare sunt
doar pretextul pentru amplul conflict interior al protagonistului ( ce are insusiri
contradictorii: måndru si mercantil, dorind sa fie perceput ca om cinstit in societate
desi căile sale de imbogatire nu sunt morale) pe care il dezvolta nuvela, trasatura
specifica prozei de analiza psihologică.

Proza realista se realizează prin naratiunea la persoana a III-a, cu focalizare


zero. Viziunea „dindarat” presupune existenta unui narator extradigetic, care nu se
implica in faptele prezentate. Naratorul este omniscient, stiind mai mult decât
personajele sale, omniprezent dirijand evolutia lor ca un regizor universal,
perspectiva fiind auctoriala. Obiectivitatea naratorială este insa incalcata, pe alocuri,
prin interventiile batranei, aceasta devenind un alter ego al autorului, ce confirma
premoniţia initiala: cei care se opun destinului vor fi pedepsiti.
In concluzie, opera literară „Moara cu noroc" este o „nuvela solida cu subiect
de roman" (George Călinescu), ce urmareste evolutia lui Ghiță, reprezentantul unei
intregi categorii sociale formată din oameni modesti si aparent simplii, dar cu trăiri
sufleteşti intense.