George Calinescu , pentru literatura romana , a reprezentat o personalitate complexa ,

datorita studiilor, lucrarilor despre literatura si meseriile practicate in decursul vietii . A fost un
critic si istoric literar demn de luat in seama , numarand printre operele sale lucrari ce au
abordat atat biografia , cat si consideratii critice la adresa unor scriitori precum Mihai Eminescu
si Ion Creanga , ale caror opere le vede drept bogatii ale literaturii romane . Este considerat
unul dintre cei mai importanti critici literari romani alaturi de Titu Maiorescu si Eugen Lovinescu
, dand dovada de o personalitate enciclopedica in ceea ce consta cultura si literatura romana .
Acesta a fost membru al Academiei Romane inca din 1949 si a adus mari contributii prin
numeroasele studii de estetica literatura si operele publicate .

O opera reprezentativa pentru proza calinesciana este romanul “Enigma Otiliei” . Acesta a
aparut in perioada interbelica , in anul 1938 . Intrunind caracteristicile esteticii moderniste ,
acesta prezinta actiunea , intr-un context social burghez si citadin , pe care o accentueaza prin
abordarea temei fundamentale a existentei burgheziei bucurestene din primul sfert al secolului
al XX-lea . Mai mult de atat , opera urmareste desfasurarea actiunii pe trei arii tematice : tema
mostenirii , tema paternitatii , tema iubirii . Pe langa acestea , autorul abordeaza o alta tematica
, anume cea a parvenirii , in masura in care toate personajele aspira sa ajunga intr-o sfera
sociala superioara prin imbogatire , casatorie sau studiu . Desi adept al conceptiei romanului
inspirat din viata contemporana , moderna , citadina , George Calinescu adera , sub raportul
formulei epice , la modelul tolstoian si cel balzacian si nu la cel proustian . El pledeaza pentru un
roman obiectiv , pentru perspectiva clasica , tipologia si caracterologia personajelor . Altfel
spus, “Enigma Otiliei” reprezinta un roman de sinteza estetica , in care romanului obiectiv de
inspiratie balzaciana i se asociaza elemente caracteristice altor modele estetice . Toate aceste
caracteristici insumeaza rolul acestei opere de roman de problematica morala , de dragoste ,
dar , prin viziunea elementelor ce contribuie la constructia personajului principal , acesta poate
fi considerat un bildungsroman , in masura in care prezinta cristalizarea unor calitati si
surprinde etapele maturizarii personajelor Felix si Otilia .

Titlul initial al romanului a fost “Parintii Otiliei”, fapt ce accentua tema paternitatii ,
pentru ca fiecare dintre personaje determina intr-un fel destinul orfanei Otilia , ca niste
“parinti” , dar autorul l-a schimbat in forma actuala , considerand ca acesta subliniaza eternul
mister feminin , caracterizand eroina omonima , dar si misterul varsteri si al vietii : “Nu numai
Otilia era o enigma , ci si destinul insusi”. Astfel , autorul deplaseaza accentul de la un aspect
realist la tehnica moderna a reflectarii poliedrice , prin care este realizata constructia
protagonistei .Otilia devine o enigma , pentru ca fiecare personaj din roman o percepe in mod
diferit , nereusind sa o defineasca in totalitate .

In aceasta opera , autorul recurge la o analiza psihologica in ceea ce priveste constructia

personajelor . Acesta apeleaza la sondarea psihicului personajelor , folosindu-se de monologul
interior , fluxul gandirii , iar la nivelul prozei foloseste stilul indirect liber . Toate personajele
sunt reprezentate de o trasatura dominanta de caracter , ilustrand o monomanie , acestea
incadrandu-se in cateva tipologii : Costache Giurgiuveanu intruchipeaza tipologica clasica a
avarului , Stanica Ratiu pe cea a arivistului , Felix intruchipeaza tipologia moderna a
intelectualului , Aurica reprezinta tipul “fetei batrane” , Aglae Tulea ilustreaza tipul babei
absolute si fara cusur in rau , iar Pascalopol infatiseaza nobilul autentic . Printre acestea , Titi si
Simion ilustreaza tipul bolnavului clinic , respectiv tipul personajului inclinat spre patologic . De
asemenea , Olimpia si Aurica , fata de celelalte personaje feminine , acestea reprezinta ipostaze
ratate ale feminitatii , cea dintai intruchipand o prezenta placida , incapabila de iubire .
Personajul central al operei este Costache Giurgiuveanu , deoarece in jurul acestuia graviteaza
actiunea si destinele personajelor .

Spre deosebire de celelalte personaje , Otilia Marculescu nu se incadreaza intr-o tipologie

anume , intreaga ei constructie psihologica stand la baza relatiilor sale cu celelalte personaje .
Aceasta tehnica a constructiei personajului se numeste tehnica reflectiei poliedrice , prin care
personajul prinde contur in viziunea fiecarui personaj . Aceasta reprezinta personajul principal
al romanului , fiind construit intr-o maniera moderna si realista . Statutul ei social este
reprezentat de faptul ca are varsta de 18 ani si este fiica vitrega a celei de-a doua sotii a lui
Costache Giurgiuveanu . Datorita constructiei psihologice bazate pe viziunea fiecarui personaj
asupra ei, aceasta reprezinta un personaj rotund . Mai mult de atat , Otilia reprezinta
enigmatica drama a feminitatii , de aceea este si un personaj eponim . Autorul insusi afirma
caracterul exceptional al acestui personaj , declarand : “este eroina mea lirica” , “tipizarea mea
in ipostaza feminitatii” .

Caracterizarea Otiliei se realizeaza atat indirect , cat si direct , dar si prin

autocaracterizare . Astfel , caracterizarea directa facuta de catre alte personaje surprinde
portretul fizic in legatura directa cu cel moral . O descriere fizica a personajului este realizata
din perspectiva lui Felix : “un cap prelung si tanar de fata , marcat de bule , cazand pana la
umeri . Fata subtirica , imbracata intr-o rochie foarte lunga poale , dar stransa tara la mijloc” .
Portretul sugereaza trasaturile morale proprii feminitatii : delicatete , tinerete , farmec ,
cochetarie . In acest caz , Otilia ar putea deveni un personaj tipic pentru categoria tinerelor
inteligente , cu sensibilitate artistica . Avand in vedere relatia Otiliei cu celelate personaje ,
acest aspect ilustreaza atat legatura dintre aspectul fizic si cel moral al personajului , dar mai
ales perspectivele din care este privit personajul prin simpla ei prezenta de catre ceilalti
membrii ai casei . Pentru Mos Costache , Otilia reprezinta sursa de unde isi trage tineretea ,
iubind-o si considerand-o unica persoana ce ii doreste binele . Rationalul Felix vede in Otilia o
fata admirabila , superioara , pe care nu o poate intelege . Din perspectiva lui Pascalopol , Otilia
reprezinta femeia in devenire . Are rabdare cu ea , dar nu distinge “ce e patern si e viril” in
dragostea lui pentru tanara , pe care o considera o artista incantatoare . Stanica Ratiu vede in
aceasta o femeie cu “spirit practic” , care stie ce vrea si cum sa se descurce in viata , acesta
afirmand despre ea : “desteapta fata !”. Din punctul de vedere al Aglaei Tulea , Otilia este o
“zanatica” , “dezmatata” , “ o stricata” , care suceste capul baietilor de familie , deoarece chiar
si pe Titi reusise sa il cucereasca. Aurica o uraste si o invidiaza pe Otilia , pentru ca are succes la
barbati .

Caracterizarea indirecta a personajului se realizeaza prin intermediul mediului ambiant si

al comportamentului ei fata de celelate personaje . Fata de Costache Giurgiuveanu denota o
atitudine intelegatoare si plina de tact , iar , fata de rautatile celor din clanul Tulea , este imuna ,
stiind ca este ocrotita de catre Mos Costache . In relatia cu Felix , Otilia are un comportament
derutant cel putin in viziunea acestuia . Otilia da dovada de maturitate , considerand cariera lui
Felix mult mai importanta decat iubirea , pe cand acesta este un barbat infantil , nerealist , fiind
in stare sa abandoneze cariera in numele iubirii . In acest context , societatea burgheza si
regulile nescrise ale acesteia dicteaza destinul iubirii dintre Felix si Otilia , acest sentiment fiind
considerat o valoare caduca .

Mediul ambiant al personajului este redat de camera acesteia . Acesta infatiseaza un

spatiu dominat de haos, imprastiat , fapt ce intruchipeaza dezordinea tinereasca , universul
spiritual al “ascunzisului feminin” , cum afirma in mod direct naratorul omniscient . Un element
important prezent in camera Otiliei este “o masa de toaleta cu trei oglinzi mobile si cu multe
sertare , … un scaun rotativ de pian”. Acest element decorativ poate fi interpretat ca sugestie
pentru firea ei imprevizibila . Personajul este conturat si prin autocaracterizare . Otilia afirma
desprea propria-I persoana : “sunt o zapacita” , “ma plictisesc repede” , “ sufar cand sunt
contrariata” .

Otilia Marculescu , prin centrarea evenimentelor romanului asupra acesteia , de-alungul

desfasurarii actiunii , ea dobandeste o cristalizare a anumitor calitati reiesite , in mod special ,
din interactiunea acesteia cu celelalte personaje . Maturitatea ei rationala reprezinta una dintre
cele mai importante calitati relevate in urma interactiunii ei cu restul personajelor , mai ales cu
Felix . Un episod important in relatia celor doua personaje il reprezinta plecarea Otiliei cu
Pascalopol la Paris . Felix , derutat , are o scurta aventura cu Georgeta si are impresia ca a
tradat-o pe Otilia . La intoarcerea ei de la Paris , Felix ii propune Otiliei sa se marite cu el ,
dorind sa ii asigure existenta . Otilia va opta insa pentru Pascalopol , fiindca nu se considera o
partenera de viata potrivita pentru Felix . Din acest episod , decizia ferma a Otiliei legata de
propunerea lui Felix denota diferenta de gandire si maturitate intre cele doua personaje .
Otilia , precum Stanica Ratiu o descrie , este o “fata practica” si este constienta de faptul ca
viitorul lui Felix va fi compromis in cazul unei casatorii intre cei , iar , mai ales , acesta nu ar
putea sa sustina financiar existenta amandurora . Un alt episod foarte important referitor la
dezvoltarea personajului este acela petrecut in camera lui Felix , in noapte dinaintea plecarii
definitive a Otiliei . In acest episod , Felix primeste sansa de a dovedi ca o iubeste pe fata mai
presus de orice si ca nu poate trai fara ea . Felix nu intelege faptul ca este supus unui test ,
astfel ca , a doua zi dimineata , el constata ca Otilia a plecat , iar dupa doua saptamani ,
primeste de la ea o carte postala in care isi motiveaza gestul : “cine a fost in stare de atata
stapanire , e capabil sa invinga si o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor” . Acest episod
pune in evidenta latura gnomica a personajului , dominat de principii si intelepciune . Otilia
pune mai presus de sentimentul iubirii viitorul si cariera lui Felix , astfel ca , prin acest test , ii
demonstreaza acestuia ca , in societatea respectiva , dragostea nu reprezinta decat o valoare
caduca , lipsita de beneficii , fapt ce spera ca il va convinge pe Felix sa puna pe primul plan
propria persoana si viitorul sau .

Romanul “Enigma Otiliei” , in contextul literar interbelic , a reprezentat o opera literara

importanta in ceea ce reprezinta modernitatea unui roman , amestecul de influente estetice si
curente literare facand din aceasta proza o opera reprezentativa pentru viziunea si proza
calinesciana . In ceea ce priveste constructia Otiliei ca personaj , aceasta poate reprezenta cel
mai modern personaj al romanului , avand o personalitate complexa , despre care insusi
scriitorul declara : “Otilia este eroina mea lirica , proiectia mea in afara , o imagine lunara si
feminina … este oglinda mea de argint” .