“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”

de Lucian Blaga
( 1895 – 1961 )

POET INTERBELIC , MODERN , REPREZENTANT AL MODERNISMULUI SINCRON

(EXPRESIONISM)

Numit si "poet al luminii" , Lucian Blaga , autor interbelic si modern , a reprezentat o

personalitate complexa a literaturii romane , care a ridicat la un alt rang modernitatea
poeziei romanesti . Incadrandu-se in directia modernista de tip sincron , acesta tinde sa isi
transfigureze sentimentele intr-un tipar nemaiîntalnit la acea vreme in literatura romana ,
inovand la nivelul formei si al fontului prin imbinarea elementelor filozofice cu cele poetice ,
facand astfel din arta poeziei o cale de mijloc pentru cunoasterea spirituala . De altfel ,
principala tema prezenta in poezia blagiana sta sub semnul unui sistem filozofic propriu
dezvoltat in cadrul unei problematici a cunoasterii . Aceasta tema a cunoasterii este
explicata de catre autor in lucrarea " Cunoasterea luciferica" publicata in 1933 , astfel
prezentand conceptia filozofica a doua tipuri de intelegere a universului . Prima idee si tip de
cunoastere este reprezentat de intelegerea logica , matematica , prin care se dezvaluie
misterele si se cunoaste esenta universului , proces numit si "cunoastere paradiziaca" . Cel
de al doilea tip de cunoastere se explica printr-un caracter potentator , de aprofundare a
misterelor lumii , intelegand universul sub forma in care se prezinta si nu cautand explicatii ,
ci semnificatii . Aceasta idee este numita si cunoasterea luciferica , la care autorul isi declara
apartenenta in legatura cu perspectiva sa asupra misiunii poetului .
Intaia opera din volumul sau de debut , "Poemele luminii " , lansat in 1919 , este intitulata
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" si reprezinta o arta poetica moderna in care poetul
reliefeaza caracterul confesiv si reflexiv asupra trairilor autentice . Caracterul de arta poetica
este accentuat de faptul ca trateaza relatia dintre poet si lume , poet si creatie , dar , mai
ales , conditia acestuia . Modernitatea poeziei este evidentiata de cultivarea versului liber ,
care ii permite autorului eliberarea caracterului expresiv dar si de problematica abordata ,
aceea a cunoasterii .
Textul poetic , marcat de expresivitatea formei , este construit sub infatisarea unui
monolog liric astrofic si bipolar din punct de vedere al antitezei dintre cele doua tipuri de
cunoastere dezvoltate . De asemenea , textul poetic indica enuntarea a trei idei poetice ,
care adancesc semnificatiile filozofice ale elementelor ce cuprind " corola de minuni " .
Astfel , prima secventa este reprezentata de primele cinci versuri , care cuprind relatia
dintre univers si eul poetic , detaliata in mod metaforic , incat metafora " in calea mea"
semnifica scenariul calatoriei initiatice a eului liric , care are revelatia unor intruchipari ale
miracolului vietii si ale misterului mortii , pe care nu incearca sa le destrame . Fragmentele
acestui univers totalizator sunt legate prin corespondente sintactice , termenul " florile "
insemnand taina vitalitatii , dar si prima treapta de cunoastere a acestei lumi , aflandu-se in
relatie directa cu termenul morminte , a carei semnificatie este legata de taina mortii , dar si
de ultima treapta de cunoastere a universului , prin care omul isi asuma traditia , legatura cu
stramosii , astfel implinind corola universului blagian . Simbolul " ochilor " sugereaza
intelegerea contemplativa , care marcheaza o legatura intre cunoasterea senzoriala a
universului si omul contemplator . De asemenea , realizand implinirea corolei , simbolul
"buzelor" sugereaza intelegerea prin "logos" , dar si prin "eros" , fiind de altfel un termen
bivalent . Cea de a doua secventa structureaza monologul intr-o maniera antitetica la adresa
celor doua tipuri de cunoastere , accentuand caracterul bipolar al acestora si diferentiând
persoanele ce adera la cunoasterea paradiziaca de eul poetic ce apartine cunoasterii
luciferice . Altfel spus , comparatia dintre cele doua tipuri de abordare a cunoasterii se ridica
la nivelul simbolului "luminii" , acesta sugerand , de altfel , modul fiecaruia de a intelege
tainele universale . Poetul creeaza o comparatie dezvoltata , prin care concretizeaza
misiunea poetului , punand in asociere cu motivul "lunii" , legamantul "misterului noptii" cu
natura , pe care o infrumuseteaza , exact cum scriitorul transfigureaza realitatea intr-un
univers neclar , in care toate elementele devin interpretabile .
Cea de a treia secventa poetica are rolul de a concluziona monologul liric , astfel incat , prin
intermediul iubirii , se motiveaza relatia eului poetic cu universul . De asemenea , aceasta
descrie calea de intelegere a tainelor universale , lasand elementele de recurenta intalnite in
prima enumeratie sa inchida armonios "corola" , accentuand mesajul poetic in final si
putand considera acele simboluri totalitatea elementelor fizice ale lumii , toate treptele de
cunoastere a prin viziunea luciferica a poetului .
Nivelul de modernitate al poeziei se evidentiaza prin semnificatia titlului , care contine
metafora revelatorie centrala a poeziei , astfel incat explica orizontul mundan in viziunea
poetului sub forma unei "corole" , fiind un simbol al perfectiunii , reprezentare sferica de o
fragila armonie . Pronumele personal " eu" plasat la inceputul titlului sugereaza cultivarea
unei lirici dominate de reflexivitate , subiectivitate , in care eul poetic se raporteaza la
aceasta lume ajutorul "corola de minuni a lumii " , ce face referire la obiectul substantial al
poeziei , acela fiind misterul , cuprinzand in general cele patru taine ale universului blagian .
Astfel , se realizeaza prin intermediul verbului " nu strivesc " o legatura din partea eului
poetic si integrator fata de " corola" . De asemenea , nivelul lexico-semantic al poemului
este marcat de folosirea cuvintelor din campul aria semantica a misterului si un lexic
abstract ce sustine caracterul reflexiv . La nivelul formal , tehnica paralelismului sintactic se
realizeaza prin intermediul conjunctiei "dar" , astfel accentuand opozitia celor doua tipuri de
cunoastere .
Lucian Blaga , prin manifestul literar al acestei opere , instituie o noua forma de
creatie poetica bazata pe noi metode si viziuni artistice insolite , ridicand astfel
expresionismul din literatura romana la un nivel filozofic inovator .