UN NU STRIVECS COROLA DE MINUNI A LUMII

LUCIAN BLAGA
POEZIE MODERNĂ -expresioniată-

Modernismul este un curent literal, manifestat cu predilecție în perioada

interbelică, ale căruit trăsături sunt teoretizate de Eugen Lovinescu și promovate
prin intermediul cenaclului si revistei „Zburătorul”. Orientarea artistică
promovează o înnoire a literaturi, prin desprinderea de trecut și prin crearea unui
modalități inovatoare de exprimare.În ceea ce privește poezia, sunt formulate
următoare deziderate:crearea unui limbaj subiectiv ca expresie a profunzimilor
sufletești și înlăturarea totală a obictivității,ambiguitatea limbajului realizată prin
renunțarea, la prozodia tradițională în favoarea dezvoltării ideilor artistice și
folosirea procedeului poetic al ingambamentului și al versulul liber.

Lucian Blaga este o persoanalitate de tip enciclopeti a culturii române și apariține

perioadei interbelice a literaturi deschizând calea noului curent literar. Ceea ce îl
caracterizează pe poet este capacitatea de a-și crea propriul sistem filozofic.În
centru unuversului, el plasează noțiunea de mister, asupra căruia se exercită două
tipuri de cunoaștere: paradisiacă și luciferică. Prima se fundamenteză pe
raționamente logice, fiind de factură științifică , având ca principal țel dezlegarea
misterului, dar fiind limitată de barierile transcendente fixate de Marele Anonim.
Cunoașterea luciferică, de natură poetică, are drept scop potențarea misterului, cu
ajutorul imaginației.

Universul blagian se dechide cu poezia programatică „E nu strivesc corola de

munini a lumii”,publicată in volumul de debut, intitulat sugestiv„Poemele liminii”,
apărut in 1919.Întreg volumul se axează pe metafora luminii,a cunoașterii prin
iubire.Poezia este o artă poetică, specie a genului liric care compun viziunea
despre lume și viață ce poetului, despre menirea artei sale în univers, într-un
limbaj care îl particularizează.

Opera este o meditație confesivă modernistă asupra destinului privilegiat al

creatorului. Sunt evidente influențele expresioniste asupra liricii lui Blaga, prin
afirmarea deplină a eului poetic, prin întoarcerea către mit și simbol și prin
cultivarea manifestărilor sufletești plenare.Lirismul subiectiv se manifestă prin
redarea in manieră lirică a ideilor folozofice integrate în „Trilogia cunoașterii”, prin
asumarea rolului celui care crează.

Titlul poeziei este o metafora revelatorie, care sintetizează artistic notuiunea

filozofica de cunoaștere luciferică. Se remarcă prezența mărcilor lexico-gramaticale
specifice eului liric, anume pronumele personal „eu”, prin care lirica sa capătă
conotatii expresioniste si verbul„ nu scrivesc” care sporește prin negație, taina
perfecțiunii auniversului. Misterul văzut ca o corolă exprimă simbolic echilibrul
perfect al elementelor, care compun lumea. Poezia este compusă din trei secvențe
lirice, care compun un discurs subiectiv interiorizat.

Incipitul poeziei este o reluare a titlului, fap care accentuează ideea deja enunțată.
Sensul verbului „nu strivesc ” se amplifică prin forma negativă a verbului „a
ucide”, conturând atitudinea protectoare a artistului „calea eului liric,
metafora pentru drumul vieții, este presărată cu miracole precum „flori”,„ochi”,
„buze,„morminte”.Aceste elemente sacre enumerate simbolizeaza frumusețea
naturii sau viața.

Adoua secvență lirică este mai amplă si explica sursa dublei antiteze între
notiunule de „eu ” și „alți”,„limina altora”.Relația de apoziție sugerează cele două
tipuri de cunoaștere.Modalitatea de de cunoaștere a oamenilor dee
stiință ,numită de „lumina altora ”,distruge misterul,„ vraja nepătrunsului
ascuns”,ratiunea nefiind capabilă de a produce misterul și suprimând farmecul
universului înconjurător. Pe de altă parte cunoașterea poetică, cel de-al doilea
termen al antitezei, introdus prin, conjuncția adversativă „dar”, care, marcează o
scimbare totala a planului, definete individualitatea poezică, dea contempla
universul. Astrul nocturn amplifică taina noptii, în același fel în care creatorul
sporește mosterele universului.

Ultima secvență lirica are rolul unei concluzii introduse prin conjuncția conector
argumentativ „cică„ ai reia parțial versul-cheie ale poeziei:„ căci eu iubesc si flori
si ochi și buze si morminte„. A potența misterul este echivalent cu a iubi la modul
ideal, profund, întregul Univers, singurul capabil de a deschide căi nebănuite
cunoașterii. Din punct de vedere stilistic, se remarcă metafora luminii, recurentă în
lirica lui Blaga, fiind un simbol al cunoașterii. Textul literar are ca punct de plecare
ideeile filozofice ale sistemului de gândire blagian.

Poezia se remarcă prin inovație formală de factură modernistă.Asfel, poezia este

alcătuită din 20 de versuri alternând scurte cu lungi. Este folosit versul liber, cu
măsură variabilă si ritmul interior.Dea semenea, se remarcă și utilizarea tehnicii
ingambamentului la nivel prozodic, care permite o mai mare libertate de
exprimare a ideilor. Criticul literar Eugen Lovinescu afirmă că Lucian Blaga este „
unul dintre cei mai originali creatori de imagini ai literaturi noastre”.