Fiziopatologia aparatului

respirator
 APARATUL RESPIRATOR
I. Porţiunea de conducere:
• cavitatea nazală,
• nazofaringe,
• laringe,
• trahee
• sistemul bronşic

II. Zona de schimb gazos - porţiunea

respiratorie:
• bronhiolele respiratorii,
• ductele alveolare
• alveolele pulmonare (sacii alveolari)
Structura sistemului respirator
Histologia sistemului respirator
alveolele pulmonare
- mici dilataţii saculare cu
peretele foarte subţire,
formate la extremitatea
distală a arborelui bronhiolar.
-în cei doi plămâni există
circa 300 milioane alveole
-formă rotundă sau
poligonală, Ø- 200 m,
- forma şi dimensiunile lor
sept alveolar - peretele dintre alveolele
variază foarte mult în funcţie adiacente - ţesut conjunctiv reţea laxă
de gradul de colaps pulmonar. de fibre colagene şi elastice ce conţine
numeroase capilare.

Capilarele şi ţesutul conjunctiv sunt

acoperite pe ambele versante ale
septului de un epiteliu alveolar foarte
subţire.
 Membrana alveolo-capilară

• în dreptul capilarelor, între

endoteliul acestora şi
alveolocite,ţesutul conjunctiv
lipseşte, astfel încât între
lumenul capilar şi cel alveolar
se interpun: endoteliul capilar,
MB capilară, MB a epiteliului
alveolar şi alveolocitele de
tipul I.

• grosime de 0,36-0,26μm,
structura care este traversată
de gazele respiratorii în timpul
hematozei
• Surfactantul alveolar -
lichid dens, tensioactiv,
acoperă suprafaţa
alveolară a epiteliului,
reducând tensiunea
superficială şi împiedică
astfel colabarea
alveolelor la sfârşitul
expiraţiei. Este format
din fosfolipide în
cantitate mare dar
conţine şi unele
proteine specifice.
 Respiraţia
• Respiratia este un proces celular fundamental prin
care se asigură oxigenul necesar arderilor tisulare (şi
care au loc la nivelul mitocondriilor celulare) şi se
elimină CO2 ca rezultat al lor.
• Are 3 etape:
– etapa pulmonară care se referă la schimbul gazos dintre
mediul înconjurător şi sângele din capilarele pulmonare
(respiraţie pulmonară);
– etapa sanguină care cuprinde transportul gazelor respiratorii
de către sânge de la plămâni la ţesuturi şi invers;
– etapa celulară care asigură schimbul gazos între sânge şi
ţesuturi (respiraţie celulară);
 Respiraţia pulmonară
• Ventilaţia pulmonară este procesul prin care se realizează un flux
de aer alternativ între mediul înconjurător şi alveole, flux care aduce în
spaţiile aeriene aer atmosferic mai bogat în O2 şi practic lipsit de CO2 şi
elimină la exterior aer alveolar sărăcit în O2 şi încărcat cu CO2;
• Perfuzia cu sânge a capilarelor pulmonare este efectuată de
sângele venos amestecat (provenit din toate teritoriile organismului),
trimis de inima dreaptă cu un debit de 5-8 litri/minut în repaus.
• Schimbul gazos în plămâni, de fapt la nivelul membranei
alveolo-capilare este determinat de diferenţele dintre presiunile parţiale
ale O2 şi ale CO2.
• Valori normale:
• în aerul alveolar: PAO2- 100mmHg, PACO2- 40mmHg;
• în sângele capilar: PO2- 40mmHg, P CO2-47mmHg,
Tulburări de ventilaţie
 Parametri statici ventilatori
Volumele ventilatorii:
• VC - Volum curent- reprezintă volumul de aer vehiculat în timpul
unei respiraţii normale (un inspir şi un expir normal); VC= 500 - 800
ml aer

• VIR - Volum inspirator de rezervă- volumul de aer introdus

suplimentar în plămâni printr-un inspir forţat, la sfârşitul unei
inspiraţii normale; VIR= 2000-3000 ml aer

• VER - Volum expirator de rezervă- volumul de aer eliminat din

plămâni printr-un expir forţat, care urmează unei expiraţii normale;
VER= 1200 – 1500 ml aer

• VR - Volum rezidual- volumul de aer care nu poate fi eliminat

niciodată total, ci rămâne în plămâni şi menţine alveolele destinse,
 Parametri statici ventilatori
• CV - Capacitatea vitală- este suma dintre VC, VIR
şi VER. Valoarea ideală se calculează după
indicatori antropomorfici (vârstă, sex, greutate,
înălţime) şi există tabele de valori;
CV=VC+VIR+VER

• CPT - Capacitatea pulmonară totală - volumul de

aer aflat în plămâni la sfârşitul unui inspir
profund, forţat, reprezentând suma dintre VR, CV
 Debite ventilatorii
• DVMM - Debitul ventilator maxim pe minut- volumul de aer vehiculat
în decurs de un minut, prin respiraţii forţate (inspir şi expir amplu).
Valori normale medii, după sex: ♀: 100 - 120 l/min, ♂: 110 - 130
l/min

• VEMS - Volumul expirator maxim pe secundă - este volumul de aer

expirat în prima secundă a unei expiraţii forţate, care urmează unei
inspiraţii forţate. VN: 2500 - 4000 ml

• IPB- Indicele de permeabilitate bronşică (Indice Tiffneau) este raportul

procentual dintre VEMS şi CV; normal trebuie să fie peste 80%:
• IPB = VEMS x100 >80%
CV
 Tulburări de ventilaţie
Disfuncții ventilatorii
obstructive, definiție: afecțiunile
pulmonare obstructive se caracterizează prin
creșterea rezistenței căilor respiratorii la fluxul
aerian.
• 1.Creșterea rezistenței la nivel extratoracic -
cauze:
– pareză de corzi vocale
– edem glotic
– compresia externă a traheei (gușă , tumori)
• Consecința: va fi afectat în special inspirul
 Tulburări de ventilaţie

Disfuncții ventilatorii obstructive

• 2. Creșterea rezistenței la nivel intratoracic - cauze:
• îngustarea sau obstrucția bronhiilor, fie prin compresie externă, fie
prin obstrucție internă
• Consecința: va fi afectat în special expirul.
– corpi străini intrabronhici
– inflamaţii
• bronşite – inflamaţia bronhiilor mari şi mijlocii, cu producţie
crescută de mucus, obstrucția lumenului de către mucus
• bronşiolite – inflamaţia bronhiilor mici (frecvent la sugari)
– astm bronşic
 Tulburări de ventilaţie

– Disfuncții ventilatorii restrictive:

• 1. Distrucția anatomică sau funcțională a
suprafeței de schimb gazos (cauză
parenchimatoasă)
A. Distrucția anatomică:
– îndepărtare (rezecție) sau
– deplasare a țesutului pulmonar (tumoră, atelectazie)
B. Scăderea funcțională a suprafeței de schimb gazos:
– fluidul plasmă invadează alveolele – edem pulmonar
– inflamație (permeabilitate vasculară crescută –
pneumonie)
 Tulburări de ventilaţie
• 2. Restricția mișcărilor respiratorii (cauză
extraparenchimatoasă)
2a. Factori pulmonari
– pneumonii interstiţiale
– fibroză pulmonară (boli profesionale, boli de colagen): țesutul
conjunctiv care proliferează înlocuiește parenchimul pulmonar
intact (scăderea suprafeței de difuziune), se infiltrează între
capilare și alveole și împiedică expansiunea normală a
plămânului (cu alterarea schimbului gazos pulmonar)
– tuberculoză extinsă
– abcese, chisturi
– boli granulomatoase (sarcoidoza)
 Tulburări de ventilaţie
2b. Cauze toracice:
• afecţiuni osteoarticulare: cifoze, scolioze, fracturi costale, morb
Pott
• afecţiuni musculare (muşchi intercostali)
• tumori, pleurezii, pericardite, cardiomegalie
• inflamaţii (limitare prin durere)
• pareză de diafragm (accidente, traumatisme)
• pneumotorax: comunicare directă între spațiul pulmonar și aerul
atmosferic (leziune toracică) sau alveole (perete alveolar distrus
prin supradistensie), pătrunderea aerului în spațiul pleural și
colabarea plămânului ipsilateral.
 Tulburări de ventilaţie
2c. Factori extratoracici care ţin de sistemul
nervos – centri nervoşi, căi de conducere
– traumatisme cranio- cerebrale, traumatisme
medulare
– atacuri vasculare cerebrale (ischemie, hemoragie)
– inflamaţii
– tumori
– intoxicații
 Tulburări de ventilaţie
2d. Cauze extratoracice - procese la nivel
abdominal:
– ascita
– intervenţii chirurgicale (limitare prin durere)
– sarcina
– obezitate
DISFUNCŢII VENTILATORII
 HIPOXEMIA - HIPOXIA

• Hipoxemia – reducerea concentraţiei de

oxigen la nivelul sângelui arterial (↓ Pa O2),
cauzată de obicei de cauze pulmonare

• Hipoxia – reducerea cantităţii de oxigen la

nivel tisular – hipoxie celulară anul III)
 HIPERCAPNIA

• Reprezintă creşterea concentraţiei de bioxid

de carbon la nivelul sângelui arterial ↑ Pa
CO2

• Pa CO2 este direct proporţională cu producţia

sa la nivel tisular şi invers proporţională cu
eliminarea sa la nivel alveolar