CURS 9

FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI

FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

 RESPIRAȚIA
• Respiraţia –proces automat, ritmic, prin
care gazele atmosferice se deplasează
în și din plamân
ETAPE
• ventilaţia – respiraţia externă
• difuziunea alveolo-capilară
• transportul gazelor prin sânge
• respiraţia tisulară (internă)
PLAMÂNII
 NOȚIUNI DE ANATOMIE
1.  Plamânii se află în cutia toracică
2.  Spațiul dintre plămâni = mediastin –
conține: inima, vasele mari .
3. Plămânii sunt acoperiți de pleură – 2 foițe:
pleura viscerală și parietală între care se
află spațiul pleural (spațiu virtual). Conține
fluidul pleural
4.  Normal presiunea din spațiul pleural e
negativă (subatmosferică)
 ROLURILE PLAMÂNILOR
1. Menținerea presiunilor parțiale ale O2 și CO2
(respiratie internă și externă)
2. Rezervor sanguin
3. Menținerea echilibrului acido-bazic
4. Rol imun – macrofage alveolare
5. Menținerea echilibrului coagulare-fibrinoliză
6. Sinteză de colagen, fibre elastice, Pg
7. Rol metabolic : metabolismul chilomicronilor,
sinteza enzimei de conversie
 SISTEMUL RESPIRATOR
CONSTĂ DIN:
Căi aeriene – superioare: cavitate nazală,
faringe,
(ducte) laringe, trahee, bronhii mari
- inferioare: bronhii mijlocii și mici,
bronhiole terminale

Teritoriu de schimb:
- Bronhiole respiratorii
- Acini pulmonari
- Saci alveolari și ducte
- Alveole pulmonare
 CĂILE AERIENE
Dincolo de trahee, arborele respirator se divide
în perechi de bronhii

Există circa 23 de niveluri de diviziune ale

bronhiilor până la alveole

Deși suprafața de secțiune a unei bronhii

scade odată cu diviziunea, suprafața totală
de secțiune crește foarte mult
 STRUCTURA ZONEI DE SCHIMB

Bronhiole respiratorii
Sunt primele bronhiole la nivelul cărora apar alveole
pulmonare. Există 2-5 generații de bronhiole respiratorii
și prezintă epiteliu cuboidal

Ductele alveolare
Sunt complet înconjurate de alveole, nu au fibre musculare
în perete și prezintă epiteliu scuamos

Sacii alveolari și Alveolele

Sacii reprezintă terminația ductelor alveolare și sunt
formați din mai multe alveole.
 ALVEOLELE PULMONARE
3-400 milioane de alveole, variabil în funcție de subiect
Diametrul alveolelor depinde de volumul pulmonar

vârf

mijloc

bază
ALVEOLE -HISTOLOGIE
 STRUCTURA PERETELUI
ALVEOLAR
Pneumocite Tip I (Membranoase) acoperă
95% din suprafața alveolelor
Pneumocite Tip II (Granulare) conțin
granule cu surfactant sub forma corpilor
lamelari, cu fosfatidilcolină sau lecitină
Macrofagele Alveolare
Numar redus
Rol imunitate
ETAPELE FUNCŢIONALE ALE
RESPIRAŢIEI
• Ventilaţia pulmonară – deplasarea
aerului în ambele sensuri între alveolele
pulmonare şi atmosferă
• Difuziunea O2 si CO2 între alveolele
pulmonare şi sânge
• Transportul O2 şi CO2 prin sânge şi
lichidele organismului către şi de la celule
• Reglarea respiraţiei
 MECANICA VENTILATIEI
PULMONARE
A.INSPIR = PROCES ACTIV
Muschi inspiratori
1. Diafragm – cel mai important muschi
inspirator
In repaus :1 cm = 250 cmc aer
2. Muschii intercostali externi și accesori –
inspir fortat
 MECANICA VENTILATIEI
PULMONARE
B. EXPIRUL = PROCES PASIV
datorat reculului elastic pulmonar (sistemul
plămân – torace este un sistem elastic)
MUSCHII EXPIRATORI
Sunt utilizati numai in expirul de efort
1. Muschii abdominali
2. Muschii intercostali interni
 FORTELE ELASTICE
(RECULUL ELASTIC PULMONAR)

A. Forțe elastice
1. Datorită tendinței tesuturilor elastice de a
reveni la poziția inițială după încetarea
aplicării unei forțe

2. La repaus (muschii sunt relaxati) –

presiunea intrapleurală (Ppl) e negativă,
circa -5 cmH2O
Tensiunea superficială alveolară și
surfactantul
Tensiunea superficială alveolară provine din însumarea
forțele de atracție între moleculele de lichid ce acoperă
suprafața internă a alveolelor. Aceste forțe creează o
presiune de colapsare direct proporțională cu tensiunea
superficială și invers proporțională cu raza alveolei
(legea lui Laplace).

P = 2T/r

P = presiunea necesară pentru a ține alveola deschisă

T = tensiunea superficială
r = raza alveolară
 Tensiunea superficială alveolară și
surfactantul
a. Alveolele mari au presiune de colapsare reduse și
sunt menținute deschise cu ușurință
b. Alveolele mici au presiuni de colapsare mari și e
dificil sa fie menținute deschise. In absența
surfactantului, alveolele mici se colapsează
(atelectazie).

SURFACTANTUL căptușește alveolele și reduce

tensiunea superficială – previne colapsarea
alveolelor mici și crește complianța pulmonară
Alveolă mare Alveolă mică Alveolă mică +
surfactant

 r  r r
 p  p T si p
  Tendința la colaps  Tendința  Tendința
 SURFACTANTUL
e sintetizat de celulele alveolare tip II și conține
Dipalmitoil- fosfatidil colină (DPPC).

Surfactantul incepe sa fie sintetizat din săptămâna 24 VIU

și este prezent întotdeauna în săptamâna 35.
Un raport lecitină:sfingomielină > 2:1 reflectă un surfactant
eficient
Boala respiratorie a noului născut (boala membranelor
hialine) apare la prematuri ca urmare a deficitului de
surfactant.
Se manifestă prin atelectazie, hipoxemie, asfixie
 SPATIUL MORT
A. SPAȚIUL MORT ANATOMIC = volumul de aer
rămas pe conductele aeriene, aproximativ 150
ml, nonparticipant la schimburile gazoase
B. SPAȚIUL MORT ALVEOLAR = alveolele
perfuzate și neventilate
C. SPAȚIUL MORT FIZIOLOGIC = definește
volumul de aer ce nu participă la schimburile
gazoase
C = A +B
VASCULARIZAȚIA PLAMÂNULUI e dublă:

1. CIRCULAŢIA NUTRITIVĂ – artere bronşice,

parte a marii circulații
• Debit – 1-2% din cel cardiac
• Roluri – schimburi gazoase,
• Particularităţi – anastomoze cu circulaţia
pulmonară ( conexiuni între arterele bronșice și
pulmonare ) – cu efect de şunt dreapta –
stânga şi contaminare venoasă fiziologică.
 CIRCULAŢIE FUNCŢIONALĂ
= MICA CIRCULAȚIE (PULMONARĂ)
• Incepe în ventricul drept și se termină în atriul stâng
• Suprafaţă – 1 m2/kgcorp
• Roluri – schimburi gazoase, rol endocrin, rol de filtru
• Debitul VD = debitul VS
• Regim de presiune joasă
• Valori presionale:
Pres sistolica 25-30 mm Hg
Pres diastolică 10-15 mm Hg
• Distensibilitate mare
• Rezistenţă scăzută – rol de distribuţie a sângelui
• Volum – variabil (rol de rezervor sanguin)
 Distribuția neuniformă a perfuziei
pulmonare
Zonele West descriu relaţia dintre PA, Pa şi Pv,
unde
PA = presiunea alveolară

Pa = presiunea de la capătul arteriolar al

capilarului pulmonar

Pv = presiunea de la capătul venos al capilarului

pulmonar
Zona West I
PA > Pa > Pv
Apexul pulmonar este
hipoperfuzat
• Zonele West descriu relaţia
dintre PA, Pa şi Pv
Zona West II
Pa > PA > Pv
Zona mijlocie este
normoperfuzată

Zona West III

Pv > Pa> PA
Baza plamânului este
hiperperfuzată
 SCHIMBURILE GAZOASE
ALVEOLO-CAPILARE
• Oxigenarea sângelui din capilarele pulmonare
poartă numele de hematoză pulmonară

• Hematoza se face rapid, în prima 1/3 a

capilarului pulmonar
• Deşi sângele străbate foarte repede capilarele
pulmonare, schimburile gazoase sunt posibile
deoarece:
- suprafaţa de contact este extrem de mare
- stratul de sânge este foarte subţire
- grosimea membranei alveolo-capilare e minimă
 STRUCTURA MEMBRANEI ALVEOLO-
CAPILARE
1. SURFACTANT – un strat subțire de lichid
ce căptușește alveolele, reduce tensiunea
superficială și favorizează distensia alveolară
2. EPITELIU ALVEOLAR - foarte subțire
3. MEMBRANA BAZALĂ A EPITELIULUI
ALVEOLAR
4. SPAȚIU INTERSTIȚIAL - foarte subțire
5. MEMBRANA BAZALĂ A ENDOTELIULUI
CAPILAR
6. ENDOTELIU CAPILAR
Alveolă Capilar
• 1 2 4

Membrana alveolo-capilară:

Grosime = 0,2mm
3 Suprafață = 10 mp
 Schimburile gazoase la nivelul plămânilor se
realizează prin difuziune (D), conform legii lui Fick
C x A x S
D=
h x M, unde:

C = diferența de concentrație a
gazelor între aerul alveolar și
sângele din capilarul pulmonar
A = aria (suprafața) de schimb
S = solubilitatea gazului difuzat
h = grosimea membranei
M = masa moleculară a gazului
SCHIMBURILE GAZOASE LA NIVELUL
PLAMÂNILOR
• Aerul alveolar
– bogat în oxigen pO2 = 100 mm Hg
– sărac în dioxid de carbon pCO2= 40 mm Hg
Sângele capilar
– sărac în oxigen pO2 = 40 mm Hg
– - bogat în dioxid de carbon pCO2= 46 mm Hg
O2 trece din alveolă  sângele capilar pulmonar
100 mm Hg  40 mm Hg
CO2 trece din sângele capilar pulmonaralveolă
46 mm Hg  40 mm Hg
 PO2 = 100
PCO2 = 40

PCO2 = 45 PO2 = 100

PO2 = 40 PCO2 = 40

PO2 = 40
PCO2 = 46
 REGLAREA VENTILATIEI
Mecanism dublu: nervos + umoral
Controlul nervos = reflex
Componentele sistemului de control = ARC
REFLEX
• RECEPTORI: centrali, periferici
• CENTRII: din trunchi cerebral, sistem
limbic, scoarţă cerebrală
• EFECTORI: muşchii respiratori
Centrul respirator bulbar
Reglarea
respirației
LUCRARE PRACTICA
 Metode de investigare a
ventilaţiei
• Spirometrie/grafie – determinarea volumelor şi
capacităţilor pulmonare, VEMS
• Bucla flux – volum
• Măsurarea rezistenţei la flux – pnemotachograf,
pletismograf corporeal
• Măsurarea complianţei
• Măsurarea VR şi CRF – metoda diluţiei gazelor,
pletismograf corporeal
 VOLUMELE PULMONARE
STATICE
Se determină cu ajutorul spirometrului =

• aparat în care subiectul respiră prin intermediul unei piese bucale

• volumele de aer inspirate şi expirate de către subiect – înregistrate

grafic

• Capacitățile pulmonare = sume ale anumitor volume pulmonare

SPIROGRAMA = GRAFICUL VOLUMELOR
şi CAPACITĂŢILOR PULMONARE

• VIR capacitate Capacitate

Capacitate
inspiratorie vitală
pulmonară
totală

VC

VER
capacitate
reziduală
functională
VR
 VOLUME PULMONARE
A. VOLUME PULMONARE
1. Volumul curent VC reprezintă volumul de aer inspirat
sau expirat la repaus
2. Volumul Inspirator de Rezervă (VIR) este volumul de
aer ce poate fi inspirat forțat, peste VC
3. Volumul Expirator de Rezervă (VER) este volumul de
aer ce poate fi expirat forțat, după eliminarea VC
4. Volumul rezidual (VR) este volumul care rămâne în
plamâni după un expir maximal; nu poate fi determinat
prin spirometrie
5. Volumul minimal este volumul de aer ce rămâne în
plămâni după deschiderea cutiei toracice – medicină
legală (proba docimaziei pulmonare)
 CAPACITAȚI PULMONARE
1. Capacitate Inspiratorie CI = VC+ VIR
2. Capacitate reziduală funcțională (CRF) =
VER+VR
3. Capacitate Vitală (CV)= VC+ VIR +VER
4. Capacitate vitală forțată = volumul de are ce
poate fi expirat forțat după un inspir maximal
5. Cpacitatea pulmonară totală este volumul de
aer aflat în plamțn la sfârșitul unui inspir
maximal
CPT = VC +VIR+VER+VR= CV+RV
 VOLUME şi CAPACITĂŢI
PULMONARE
• Valori normale individ standard (bărbat 25 ani,
170 cm, 70 kg, antrenament fizic moderat)
• VC = 0,5 L (litri)
VIR = 1,5 L
VER = 1,5 L
VR = 1,5 L
• CV = 3,5-5 l
CPT = 6.0 L
CRF = 2.5-3 L
CI = 2- 3 L
 VOLUMELE PULMONARE
DINAMICE
• volumul de aer expulzat din plămâni în prima
secundă a unei expiraţii forţate care urmează
unui inspir maxim = volumul expirator maxim
pe secundă (VEMS)
 VOLUMELE PULMONARE
DINAMICE
• VEMS se exprimă ca procent din CV
Valoare normală = 75-80%


Permite calcularea indicelui de permeabilitate bronşică
(IPB) = indice Tiffneau
VEMS
IPB = X 100
CV
Valoare normală = 75 -80%
 DISFUNCŢIE VENTILATORIE
OBSTRUCTIVĂ
• CV normală
• IPB 
• VEMS 
• Cauze:
– astmul bronşic
– BPCO (bronşita cronică, emfizemul pulmonar)
 DISFUNCŢIE VENTILATORIE
RESTRICTIVĂ
• CV 
• IPB normal sau 
• VEMS şi V max. ind 
• Cauze:
– Fibroză pulmonară, tumori pulmonare masive,
pneumonii, atelectazie, rezecții pulmonare
– cifoscolioze, obezitate extremă
 DISFUNCŢIE VENTILATORIE
MIXTĂ
• CV 
• IPB 
• VEMS    (sub 30%)
• Diagnostic certitudine:  CPT

• Cauze:
– BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică)
 DEBITELE VENTILATORII
INSTANTANEE MAXIME
• se pot înregistra cu ajutorul buclei flux-volum
determinată cu ajutorul pneumografelor spirometrelor
prevăzute cu traductor de flux

• înregistrarea se face în cursul unui ciclu respirator

maxim şi forţat
– inspiraţie maximă - cât mai rapid posibil
– expiraţie maximă - cât mai rapid posibil

• bucla flux-volum - analiza grafică a fluxului de aer

generat în funcţie de volumul de aer mobilizat
DEBITELE VENTILATORII
INSTANTANEE MAXIME
• PEF = peak expiratory flow =
debitul expirator maxim
instantaneu de vârf = valoarea
cea mai mare a fluxului din
expiraţia forţată

  PEF apare în sindromul

obstructiv
MEF = mid expiratory flow
(debitul expirator la 50% din
capacitatea vitală forțată -FVC)