BIOCHIMIE

Conf. dr. ing. Cristian Boscornea

boscornea_cristian@yahoo.com
0745186652
 2. Pornind de la o solutie 1.0M acid acetic si o solutie 0.50M NaOH, preparati 100 mL solutie tampon acetat 0.10M pentru
pH=4.50. (pKA pentru acid acetic este 4.76).

R. Din ecuatia H-H se determina raportul [HA]/[A-]:

[ 𝐻𝑂𝐴𝑐 ]
[ 𝐻𝑂𝐴𝑐 ]
[ ¿− 𝑂𝐴𝑐 ]=1 00.26 ¿
− 1.819
[ ¿ 𝑂𝐴𝑐 ]= ¿
1

[HOAc] + [-OAc] = 0.1

0.1⋅1.819 𝑚𝑜𝑙
−
[¿ 𝑂𝐴𝑐 ]=
[ 𝐻𝑂𝐴𝑐]
¿
[ 𝐻𝑂𝐴𝑐 ] =
2.819
=0.064
𝐿
𝐻𝑂𝐴𝑐 [ 𝐴− ]=0.1−0.064=0.036𝑚𝑜𝑙¿ 𝐿 𝑂𝐴𝑐 −

1.819

Moli HOAc = [HOAc] * V = 0,064*0,1 = 0,0064 moli acid acetic

Moli -OAc= [-OAc] * V = 0,036 * 0,1 = 0,0036 moli acetat de sodiu

Acetatul se obtine prin reactia dintre HOAc si NaOH.

HOAc + NaOH → NaOAc + H2O

1 1 1
 Deci necesarul de acid acetic este: 0.0064 moli + 0.0036 moli = 0.01 moli acid acetic.

Rezulta 10 ml solutie acid acetic 1M.

Pentru a obtine concentratia de ioni acetat necesara trebuie neutralizata o parte din acidul acetic cu solutie de
NaOH pentru a obtine 0.0036 moli -OAc.

0.0036
𝑉 𝑁𝑎𝑂𝐻= =0.0072𝑙𝑠𝑜𝑙. 𝑁𝑎𝑂𝐻=7.2𝑚𝑙𝑠𝑜𝑙.𝑁𝑎𝑂𝐻
0.5
Mod de lucru: Intr-un balon cotat de 100ml se introduc 10ml solutie acid acetic 1M, se adauga apoi 7.2 ml solutie
NaOH 0.5M si se dilueaza cu apa pana la 100ml.
Capacitatea de tamponare:
-abilitatea unei solutii tampon de a rezista schimbarilor de pH

-definita drept cantitatea de acid sau baza tare care prin adaugare duce la schimbari importante ale pH-ului.

-cantitatea de acid sau baza care adaugata in solutia tampon modifica pH-ul cu o unitate.

Capacitatea de tamponare instantanee

𝛽=𝜕¿¿
Derivand in raport cu conc. [A-] rezulta:

𝜕𝑝𝐻 1 1 𝐶
−
= −
+ −
= − −
𝜕[ 𝐴 ] 2.3[ 𝐴 ] 2.3(𝐶 −[ 𝐴 ]) 2.3[ 𝐴 ](𝐶 −[ 𝐴 ])
 − Substituind si inversand rezulta:
Dar
𝜕 [ 𝐴 ]=𝜕 ¿

𝛽 =𝜕 ¿ ¿
− −
2.3 [ 𝐴 ](𝐶 −[ 𝐴 ])
𝛽=
𝐶
Din formula constantei de aciditate

𝐾 𝐴 =¿ ¿ −
[ 𝐴 ]=
𝐾 𝐴 ⋅𝐶 𝛽=2.3 𝐾 𝐴 ⋅ ¿ ¿
𝐾 𝐴+ ¿ ¿

La pH=pKA avem capacitatea maxima de tamponare:

[H+]=KA

= =
Aplicatie:
Calculati capacitatea de tamponare instantanee si capacitatea de tamponare practica in ambele sensuri a unei
solutii tampon de tricina (N-(tris (hidroximetil)-metil) glicina) de conc. 0.05M la pH=7.5. (pK A=8.15).

Tricina+ H+ + Tricina0

HA A-

𝛽 =𝜕 ¿ ¿
𝛽𝑚𝑎𝑥=0,575𝐶=0,575∗0,05=0,029𝑀
Pentru a compara capacitatea de tamponare in sens acid respectiv bazic trebuie sa calculam cantitatile de H + respectiv OH-
necesare pentru a modifica pH-ul cu o unitate.

Pentru pH=6.5

Capacitatea de tamponare practica in sens acid

¿
𝛽 =𝜕 ¿ ¿
Pentru pH=8.5

Capacitatea de tamponare practica in sens bazic

𝛽 =𝜕 ¿ ¿
Importanta sistemelor tampon-aplicatie de calcul
O reactie catalizata enzimatic are loc in solutie tampon Tris 0.2 M la pH=7.8. Ca rezultat al reactiei se produc 0.03mol/l H +. pKA pentru
Tris este 8.1.
a. Care este raportul Tris+(acid)/Tris0(baza) la inceputul reactiei?
b. Care este concentratia de Tris+ si Tris0 la inceputul reactiei?
c. Care este concentratia de Tris+ si Tris0 la sfarsitul reactiei?
d. Care este pH-ul la sfarsitul reactiei?
e. Care are fi pH-ul final daca sistemul tampon nu ar fi prezent?
 [Tris 0 ] 
pH  pK A  log  

 [Tris ]  Tris0 + H+Tris+ OH OH

 [Tris 0 ]  +
+
+
7.8  8.1  log  NH3 NH2 H
 
 [Tris ] 
HO HO
[Tris  ]  0.133M  0.03M  0.163M
HO HO
 [Tris ]  0 [Tris 0 ]  0.066 M  0.03M  0.036 M
log   7.8  8.1  0.3 Tris+ Tris0 + H+
 
 [Tris ] 
[Tris  ] HA A-
0
 100.3  2
[Tris ]  [Tris 0 ]   0.036 
pH  pK A  log  
  8 . 1  log    8.1  0.656  7.44
 [ T ris ]   0 . 163 
2
[Tris  ]   0.2  0.133M
3
1
[Tris 0 ]   0.2  0.066 M
3 pH   log[ H  ]   log(0.03)  1.52
Sisteme tampon biologice
A. Sistemul fosfat
-serveste la tamponarea fluidului intracelular in domeniul fiziologic (6.9-7.4).
-ionii fosfat se gasesc din abundenta in celule atat in forma anorganica cat si ca grupe functionale in moleculele organice.
-in ambele forme functioneaza drept tampon sistemul cu pK A2=7.21.

+
- + 2-
H2PO4 H HPO4

Sistemul histidinic
Histidina este unul dintre cei 20 de aminoacizi intalniti in proteine. Poseda un rest de imidazol. pKa pentru disocierea hidrogenului
imidazolic din histidina este 6.04.
In celule histidina se gaseste atat sub forma libera cat si legata in dipeptide si proteine. Avand pK A cu peste o unitate mai mic decat
pH-ul fiziologic si gasindu-se in concentratie mica sub forma libera are un rol minor ca tampon. In peptide si proteine insa pKa creste
pana la valori in jur de 7 si atunci actioneaza ca un sistem tampon eficient.
Sistemul tampon acid carbonic/bicarbonat
–sangele este tamponat de sistemul H2CO3/HCO3-

Acidul carbonic se formeaza prin dizolvarea CO 2 in apa:

CO2 este gaz in conditii normale iar concentratia CO 2 dizolvat

depinde de echilibrul:

In cazul organismelor cu plamani, sistemul tampon

functioneaza eficient la pH=7.4. Cand un proton ajunge in
sange (din acidul lactic, de ex.) are loc formare de acid
carbonic. Acesta creste conc. CO2 dizolvat, care creste
presiunea CO2 din plamani, avand loc expiratia. La fel are loc si
procesul invers, CO2 din plamani avand un rol important in
mentinerea pH-ului sangelui.
Acidoza
-se caracterizează prin coborîrea pH-ului sanguin sub 7,35 (valoarea
normală: 7,35-7,45). Acidoza organică se datorează producerii în
cantitate mare a unor acizi organici care nu sînt utilizați în organism:
acizi cetonici (diabet), acidul lactic (în oboseala musculară).
Dintre acidozele minerale, acidoza gazoasă e produsă de creșterea
bioxidului de carbon în sânge (în nefrita gravă), fosfoacidoza, de
creșterea fosfaților minerali și a esterilor fosfatici (în boli de rinichi).

Acidoza se determină prin măsurarea pH-ului sanguin direct în sângele

venos.
Se întîlnește în formele grave de diabet care evoluează spre comă, în
insuficiența hepatică, în inaniție, în cancer, în intoxicații grave etc. Se
manifestă prin somnolență, amețeli, tulburări ale vederii, vărsături,
diaree, etc.

Alcaloza: -reducerea concentratiei de ioni de hidrogen un sange. In

general alcaloza apare cand pH-ul sangelui creste peste 7.45.

-Cauzele alcalozei respiratorii: boli pulmonare, scaderea O2 la

altitudine, spatii închise, boli cardiace congenitale , hiperventilatia
psihogena (frica, efort)
-
Aplicatie
Componentele iederei otrăvitoare și stejarului otrăvitor care produc erupții cutanate si mâncărime caracteristica sunt
catecholi substituiți cu grupări alchil cu lanț lung. OH
OH
pKa ≈ 8
(CH2)n CH3

Dacă ați fi expus la iedera otrăvitoare, care dintre tratamentele de mai jos le-ați aplica în zona afectată?
a. spalare cu apa rece.
b. spalare cu otet.
c. spalare cu o solutie de bicarbonat de sodiu.
Justificați alegerea. pH = pKa – log pH = pKa + log
–
O
OH
pKa = 8 OH +
OH + H
(CH2)n CH3
(CH2)n CH3

HA A-
Pentru ca [A-] >> [HA] trebuie ca pH>pKa

pH> 8 respectiv spalare cu solutie de bicarbonat.

 GENERALITĂŢI
GENERALITĂŢI
Glucidele (glycos = dulce), cunoscute şi sub numele de hidraţi de carbon (formula generală = Cn(H2O)m) sau
zaharuri (sakkharom = substanţă dulce) sunt substanţe de origine predominant vegetală, şi se formează în procesul
de fotosinteză care are loc în plantele verzi.

 sunt constituenţi de bază ai materiei vii alături de lipide şi protide;

 reprezintă cea mai mare parte a substanţei organice de pe pământ (peste 50% din substanta uscata a organismelor vegetale
superioare);

 în comparaţie cu organismele vegetale, cantitatea glucidelor din organismele animale este mică, totuşi pentru om şi animale
importanţa lor fiziologică este mare.

 rol structural: celuloza, chitina - principalele substanţe de susţinere pentru plante.

 rol energetic: reprezintă combustibilul principal al tuturor organismelor.

rol de substanţe de rezervă: amidonul, glicogenul – sunt uşor utilizabile de către celule şi ţesuturi pentru procurarea energiei
necesare proceselor fiziologice.
 O
grupare carbonil OH
CH
(aldehida) H2C
H C OH grupare carbonil
C O (cetona)
HO C H
HO C H
H C OH
grupare hidroxil H C OH
H C OH
(alcool) H C OH
H2C grupare hidroxil
OH H2C OH (alcool)

F ructoza
G lucoza

CLASIFICARE
Se poate face după comportarea lor la hidroliză:

-oze (monoglucide sau monozaharide) – sunt substanţe monomoleculare ce nu pot fi scindate prin hidroliză în alte
glucide mai simple;

-ozide – sunt substanţe ce se formează prin unirea mai multor molecule de monoglucide, prin eliminare de apă;
supuse hidrolizei, ozidele dau naştere la oze.

-Ozele (glucide nehidrolizabile), se clasifică în funcţie de natura grupei carbonil în aldoze şi cetoze;
După natura compuşilor care intră în constituţia lor, ozidele se clasifică în:

-holozide sunt formate numai din monoglucide (aceleaşi sau diferite);

-heterozide conţin în molecula pe lângă resturi de monoglucide şi alte resturi de substanţe neglucidice (alcooli,
fenoli, alcaloizi, pigmenţi) numite agliconi.

OH HO O
O H O H OH
H
H H OH
OH H
O H O O
HO OH H O
H OH HO H OH H
HO H
H OH
Z aharoza
Lawsona –pigmentul din henna

Holozidele, la rândul lor, se clasifică în:

-oligozide (cu număr de până la zece resturi de molecule de monoglucide);

-poliozide (număr mai mare de zece resturi de molecule de monoglucide);

 glucide

oze ozide

aldoze cetoze holozide heterozide

oligozide poliozide 17
Monoglucide – oze
-Monoglucidele sunt compuşi polihidroxi-monocarbonilici (polihidroxi-aldehide şi polihidroxi-cetone) nescindabili în alte
glucide prin hidroliză.
Deoarece raportul dintre atomii de hidrogen şi atomii de oxigen în glucide este de doi la unu (ca şi în formula apei), s-a
conferit glucidelor şi denumirea de hidraţi de carbon.

Formula moleculară este CnH2nOn, unde n ≥ 3

Clasificare. Nomenclaturã
După natura grupării carbonilice monoglucidele sunt:
• polihidroxialdehide = aldoze;

• polihidroxicetone = cetoze.

După numărul atomilor de carbon, monoglucidele se grupează în:

• Trioze;
• Tetroze;
• Pentoze;
• Hexoze.
18
 O OH
O OH
H OH O
H OH H OH H OH
O
OH OH OH
OH
2,3-dihidroxipropanal 1,3-dihidroxipropan-2-ona 1,3,4-trihidroxibutan-2-ona
2,3,4-trihidroxibutanal
(glicerinaldehida) (1,3-dihidroxiacetona) eritruloza
(eritroza)
aldotrioza cetotrioza cetotetroza
aldotetroza

O OH
O OH
H OH O
H OH O HO H HO H
H OH H OH H OH H OH
H OH H OH H OH H OH
OH OH OH OH
2,3,4,5-tetrahidroxipentanal 1,3,4,5-tetrahidroxipentan-2-ona 1,3,4,5,6-pentahidroxihexan-2-ona
2,3,4,5,6-pentahidroxihexanal
(riboza) (ribuloza) (glucoza) (fructoza)
aldopentoza cetopentoza cetohexoza
aldohexoza

În naturã se întâlnesc mai ales pentozele și hexozele.

OBS. 1,3-dihidroxiacetona este componentul principal al cremelor
autobronzante. Ea reactioneaza cu grupele amino libere ale
aminoacizilor din keratina conducand la obtinerea de compusi
colorati brun. Efectul se mentine de la 3 pana la 10 zile, pana la
indepartarea stratului de keratina mort.
 Tipuri de izomerie
CH2 CH3
H3C CH2
IZOMERIE DE
CATENA

CH3

IZOMERIE STRUCTURALA IZOMERIE DE POZITIE CH

H3C CH3
Aceeasi formula moleculara
dar formule structurale
IZOMERIE DE
diferite COOH FUNCTIUNE
COOH COOH
COOH HO CH2 CH3
CH2 CH2

H3C H
H H OH
OHH HO CH3
H3C H3C
OH IZOMERIE GEOMETRICA
Doi substituenţi ataşaţi la atomii OH
de carbon diferiţi pot adopta
STEREOIZOMERIE două orientări spaţiale diferite CH CH3
H3C CH2
în raport cu planul legaturii
Aceiasi formula
C=C - CIS si TRANS
moleculara si
structurala dar IZOMERIE OPTICA
atomii ocupa pozitii CH2

diferite in spatiu. Necesita prezenta unui centru H3C OH

chiral. Izomerii sunt

H H H3C H
nesuperpozabili (ca un obiect cu
C C C C imaginea sa in oglinda).
H3C CH3 H H3C CH3
CH3
O
 Izomerie optica. Stereoizomeri. Enantiomeri
-stereoizomerii sunt compusi in care atomii sunt legati in acelasi fel dar difera prin modul de orientare spatiala al
acestora.
-stereoizomerii pot fi:
- izomeri de configuratie (aranjamente spatiale statice in care atomii sunt aranjati diferit in raport cu un
plan sau un centru de simetrie al moleculei).

-izomeri de conformatie (aranjamente spatiale dinamice in care cei doi izomeri pot trece unul in altul
prin rotatie in jurul unei legaturi ).

eclipsat intercalat

Enantiomerii:
-sunt izomeri de configuratie ce se aflã în același raport ca mâna stãngã cu mâna dreaptã, nefiind superpozabili prin
mișcãri de rotaţie sau translaţie în spaţiu.

Moleculele respective se numesc molecule chirale.

Izomerie optica. Chiralitatea lumii vii.
-chiralitate – o proprietate importanta a asimetriei prin care un obiect este diferit de imaginea sa in oglinda, nefiind
superpozabil cu acesta.

-cuvantul provine din greaca χειρ (kheir) –mână

Toate moleculele chirale conţin cel putin un atom de carbon legat de 4 substituenţi diferiţi.

Acesta se numește carbon asimetric sau stereocentru.

Centrele de acest tip sunt notate cu un asterisc (*).

Structurile chirale pot fi distinse Hde cele achirale H

prin examinarea simetriei
H moleculei.
H Toate moleculele chirale nu au
un plan de simetrie.
*C *C *C C
Dacã un atom de carbon posedã
Br F
cel puţin F
2 substituenţiBridenticiBrmolecula Iadmite
H un planHde simetrie determinat de
Cl
atomul de carbon și ceilalţi doi substituenţi Cl
diferiţi. Ea este achiralã. Cl H

chiral chiral chiral achiral

H H H H
H Br
*C *C *C C
F F I C H H H C
Br Br Br
Cl Cl H Cl Br H H
Cl Cl
chiral chiral chiral achiralachiral
H Br

C H C
 C C

H3C H H3C H

HC CH HC CH
HC CH HC CH2

C C

H3C H H3C H

Achirala Chirala
Activitatea opticã reprezintã proprietatea unei substanţe de a roti planul luminii polarizate atunci când aceasta se
refractã (trece) prin ea.

Substanţe optic active - au proprietatea de a roti planul luminii polarizate atunci când aceasta se refractã prin ele.

Pot fi dextrogire(+) -când rotesc planul luminii polarizate spre dreapta (dexter-dreapta, lat.) respectiv levogire (-)
când rotesc planul luminii polarizate spre stânga (levos - stânga, lat.).

Amestec racemic- amestec echimolecular a doi enantiomeri, optic inactiv prin compensarea intermolecularã.

Rotaţia opticã se mãsoarã cu polarimetrul. Activitatea opticã a unei substanţe se exprimã prin rotaţia specificã [].

unde:
•D-radiaţia monocromaticã -linia galbenã a sodiului;
α
α t
D  •t-temperatura;
l c •l - lungimea stratului de soluţie parcurs de lumina polarizatã
(dm);
•c-concentraţia soluţiei în g/ml.
 Prisma Nicol Proba Prisma Nicol reglabila
Lumina
monocromatica
Observator

Schema Polarimetru
Molecula glicerinaldehidei poate exista sub forma a doi izomeri cu configuraţiile absolute 1a și respectiv 1b care se afla in situatia
unui obiect cu imaginea sa in oglinda.
O O
C C
H H
H C OH HO C H

CH2OH CH2OH

D(+) glicerinaldehida L(-) glicerinaldehida

1a 1b

O O
C C
H H
HO C CH2OH HOH2C C OH
H H

R(+) glicerinaldehida S(-) glicerinaldehida

OHC CHO
CHO CHO
OHC OHC
HOH 2C CH 2OH
CH 2OH CH 2OH
C C HOH 2C C C CH 2OH
H C C
H HO H H
OH HOH H OH
HO OH

Cei doi izomeri difera prin modul in care rotesc planul luminii polarizate incidente si poarta denumirea de izomeri optici sau
enantiomeri. Pe langa aceasta ei difera si prin unele proprietati fizico-chimice si mai ales biologice.
Chiralitatea apare ca urmare a posibilitatii de asezare diferita in spatiu a atomilor care formeaza compusul, de aceea enantiomerii
fac parte din clasa stereoizomerilor.
 Configuraţie absolutã -stereocentri R-S (convenţia CIP - Cahn, Ingold, Prelog)

Configuratie absoluta: modul in care substituentii atomului de carbon chiral sunt aranjati in spatiu.

Difracţia cu raze X permite determinarea configuraţiei absolute dar precizarea activitãţii optice este posibilã
doar pe baza determinãrilor experimentale la interactia cu lumina.

Este posibila predictia configuratiei absolute si fara utilizarea difractiei de raze X.

Pentru precizarea configuraţiei în cazul unui stereocentru tetraedric se procedeazã astfel:

-se stabilește prioritatea substituenţilor;

-prioritatea substituentilor este data de numarul atomic Z al atomului legat de atomul de carbon
chiral.

-se privește faţa tetraedrului opusã substituentului de prioritate minimã.

-pe faţa tetraedrului aflatã în faţa ochilor stabilim sensul de deplasare în direcţia descreșterii
prioritãţii substituenţilor a→b→c;
-dacã deplasarea se realizeazã spre dreapta (în sensul acelor de ceasornic) izomerul poartã denumirea R;

-dacã deplasarea se realizeazã spre stânga (în sensul opus acelor de ceasornic) izomerul poartã denumirea S;

Daca pozitia de vizualizare nu este cea

c c
corespunzatoare, se roteste molecula
d d pentru a obtine o vizualizare
R S
C C corespunzatoare.
a a
b b
c c
c R
b d
a
a>b>c>d C
C C

d a
b a b
d

c b

Schimbarea locului a doi d d

R S
substituenti duce la C C
modificarea configuratiei. a a
b c
Formule de proiectie Fischer
CH3 CH3 CH3

H HOOC HO C
C H
HOOC C
OH HO H COOH
Rotire cu 900 in Rotire spre inapoi pana
sensul acelor de hidrogenul ajunge in planul
ceasornic perpendicular pe planul
hartiei

Acidul R-lactic
CH3
HO C H
COOH
 3

4
2
1

1 Z =35
Br 1
Br
C
H C
4 Z =1

2
H 4

Cl F Z =9 F Cl
Z =17 3 3 2

S R

Br Br
F C H H C F
Cl Cl
 CH3
Aplicatie: Stabiliti configuratia optica a urmatorului compus:
H2N C OH

H
Rezolvare:
1. Stabilirea prioritatii substituentilor
Z =6 3
1>2>3>4 CH3 CH3
Z =7
2 1
H2N C OH
Z =8 H2N C OH
H 4
Z =1 H

Substituentul de prioritate minima trebuie sa se gaseasca in pozitia verticala jos!

2. Stabilirea sensului de rotatie privind faţa tetraedrului opusã substituentului de prioritate minimã in ordinea descresterii prioritatii:
1 →2→3
3
CH3
2 1
H2N C OH
R 4
H
Daca substituentii nu sunt asezati in pozitia optima de stabilire a configuratiei se fac transformari pentru a o obtine:
Ex.
4
H
1 2
HO C NH2
2
3 CH
3 NH2
1 4
HO C H
Se schimba substituentii 2 si 4 intre ei
(schimbare de configuratie) 3
CH3

2
R NH2
Se schimba substituentii 4 si 3 intre ei 1 3
(revenire la configuratia initiala) HO C CH3
4
H
 Tema pentru acasa

1. Bicina ( N,N-bis(2-hidroxietil) glicina) este un compus des utilizat la prepararea solutiilor tampon utilizate in biochimie. Bicina
ionizeaza conform procesului de mai jos:
OH OH
O O +
HO
N
+
OH HO
N
+ H
OH
H

Bicina + Bicina 0

Avand la dispozitie 1 L solutie de bicina0 de concentratie 0.05M, calculati ce cantitate de solutie HCl 0.1M trebuie adaugata
pentru a obtine o solutie tampon de pH=7.5. (pKa pentru bicina este 8.3). Care este concentratia molara in bicina pentru solutia
tampon nou preparata?

2. Determinati cati centri chirali se gasesc in fiecare molecula de mai jos.

3. Precizati daca cele doua substante sunt enantiomeri sau formula aceleasi substante.

OH OH
C H si H C CH3
a.
HOH2CH2C
CH3 CH2CH2OH

Br Br
C H si H C CH3
b.
H3CH2CO
CH3 OCH2CH3

H H
Cl Cl

c. si
H3C H CH3
H