CURS 8

HEMODINAMICA

FIZIOLOGIA CIRCULAŢIEI SANGUINE

FACULTATEA DE INGINERIE
MEDICALĂ
 GENERALITĂŢII ASUPRA
CIRCULAŢIEI SÂNGELUI

 Studiul hemodinamicii:

= factorii care reglează curgerea sângelui

= relaţiile dintre fluxul sanguin, presiune şi rezistenţa

hidraulică din arborele circulator.
 ROLURI ALE CIRCULAȚIEI
SÂNGELUI

 asigură nevoile tisulare

 transportă substanţele nutritive la ţesuturi

 preia cataboliţii

 menţine homeostazia mediului intern

 termoreglare
 COMPONENTE FUNCŢIONALE ALE
CIRCULAŢIEI

După structură şi proprietăţii există mai multe categorii de vase :

 arterele - vase care transportă sub presiune sângele ce pleacă
de la inimă
 arteriolele - vase de control prin care sângele este eliberat în
capilare
 sistemul capilar - de schimb, de relaţie cu celulele
 venulele - colectează sângele din capilare
 venele - rol de conducte de transport al sângelui spre inimă.
Rezervor major de sânge.
STRUCTURA VASELOR SANGUINE

 Intima: endoteliu – adiacent lumenului

 Media: țesut elastic sau muscular

 Adventicea: țesut conjunctiv

 PROPRIETATILE FIZIOLOGICE ALE
COMPONENTELOR SISTEMULUI
VASCULAR
 Elasticitatea: proprietatea vaselor 
sanguine de a se destinde și a reveni la
forma iniţială în funcție de variațiile de volum ale coloanei de sânge din
interiorul lor.
 Arterele - amortizor- rezervor al contractiei cardiace Amortizarea
pulsului cardiac și favorizarea curgerii continue a masei de sange
 Contractilitatea: proprietatea fibrelor musculare netede ale arterelor si
venelor de a-si modifica tonusul sub acțiunea factorilor reglatori nervosi
sau umorali – vasomotricitate

Arteriolele: reglarea fluxului sanguin local

 DEBITUL SANGUIN

Este volumul de sânge care străbate o anumită

arie a sistemului circulator în unitatea de timp

Debitul circulator global ~ debit cardiac = 5-6

l/min
 FACTORI DE CARE DEPINDE
DEPLASAREA SÂNGELUI PRIN
VASE

 Diferenţa de presiune între extremitatile vasului

 Rezistența la flux

Relația dintre debitul sanguin printr-un vas (D), diferența

de presiune (ΔP) și rezistență(R)

D = ΔP/R
 PRESIUNEA SANGUINĂ

Este forța exercitată de coloana de sânge pe unitatea de suprafață a peretelui

vascular

- deplasarea sângelui se face din zona de presiune înalta spre zona de

presiune joasă

UNITĂȚI DE MASURĂ PENTRU EXPRIMAREA PRESIUNII:

• -mmHg / cm H2O (înaltimea coloanei de lichid care poate fi ridicată de forţa
exercitată de sânge)
 REZISTENȚA LA FLUX ( I )

Este rezistența opusă de pereții vasculari curgerii sangelui

Masurată doar indirect: R = ΔP/D

Unitate de masură: unitatea de rezistenţă periferică (URP)

 Valori:

CIRCULATIA SISTEMICA: Rezistența vasculară periferică

totală (rezistența circulatiei sistemice) ~ 1 URP

Debitul circulator global la adult ~ 100 mL/sec

• ΔP intre aa și vv.sistemice ~ 100mmHg
 REZISTENȚA LA FLUX ( II )

CIRCULAȚIA PULMONARĂ: Rezistența vasculară pulmonară

totala ~ 0,14 URP

Debitul circulator global la adult ~ 100mL/sec

ΔP intre aa. si vv. Pulmonare ~ 14mmHg

In circulatia sistemică, aprox. 2/3 din rezistența periferică totală

la fluxul sanguin se datorează vaselor arteriale cu diametru
mic
 LEGILE FIZICE ALE CURGERII
FLUIDELOR PRINTR-O REŢEA DE
TUBURI (I)

 1. Poiseuille (1799-1869), a stabilit relaţia elementară între : debit, presiune,

vâscozitatea şi calibrul unui tub pe care îl străbat (Rezistența la curgere)

D = (P1 - P2) x π x r4
8ηL

• Fluxul este cu atât mai mare cu cât pe o anumită distanţă presiunea

scade mai mult.
 LEGILE FIZICE ALE CURGERII
FLUIDELOR PRINTR-O REŢEA DE
TUBURI (II)

 2. Poiseuille şi Hagen : ecuaţia lor a stabilit că viteza de

curgere a unui fluid într-o reţea de vase este proporţională cu
forţa motrică (P1 -P2) x r2 şi invers proporţională cu lungimea
vasului şi vâscozitatea:
• V = (P1-P2)r2
8Lη
 PARAMETRI HEMODINAMICI ( I )
PARAMETRI SANGUINI
 Densitate – raport masa/volum

• Densitatea plasmei = 1027g/cm3

• Densitatea elemntelor figurate = 1097g/cm3

• Densitatea sanguina = 1051-1067g/cm3

 Vascozitate – rezistenţa la alunecare a straturilor de lichid în timpul curgerii

• Factori de care depinde vascozitatea

- plasmatici: proteinele plasmatice cu GM mare

- eritrocitari: hematocritul (procentul reprezentat de volumul elementelor figurate din

volumul sanguin total)• Vascozitatea sanguina = 3-4 centipoise (3-4 x mai mare ca
apa)
 Volum sanguin

Volumul sanguin total (volemie) ~ 5 l

PARAMETRI HEMODINAMICI ( II )

PARAMETRI VASCULARI
 Diametrul / suprafaţa de secţiune

 Suprafaţa de secţiune a venelor ~ 4 ori mai

mare faţă de artere → capacitate crescută de
stocare a sângelui în sistemul venos comparativ
cu cel arterial.
VOLUM SANGUIN TOTAL
 84% CIRCULAȚIA SISTEMICĂ

• - 64% vene

• - 13% artere

• - 7% arteriole si capilare

 7% CORD

 9% CIRCULATIA PULMONARA
 CIRCULAŢIA ARTERIALĂ
GENERALITĂŢI
 Lungimea vaselor : aorta - 0,5 m,
artere mijlocii şi mici - 5m,
arteriole - 50m,
capilare - 100000km,

 Raza vaselor : aorta - 4cm2,

arteriole - 40cm2,
capilare - 4000cm2,
vene mici - 1000cm2,
vene cave - 9cm2,

 Viteza de circulaţie: aortă - 50 cm/sec,

capilare - 0,5mm/sec,
vene - 8-10cm/sec,
 PROPRIETĂŢILE
ARTERELOR
Elasticitate

Distensibilitate

Complianţă

Contractilitate
 ELASTICITATEA

 Amortizează unda de şoc, sistolică

 Presiunea nu creşte foarte mult

 Curgerea devine continuă

 DISTENSIBILITATEA VASCULARĂ

Este creşterea de volum a unui vas pentru o creştere a presiunii

de 1mmHg raportată la volumul de sânge conţinut iniţial în vas
 Venele - de 8 ori mai distensibile ca arterele => o creştere
uşoară a presiunii venoase determină stocarea la nivelul
venelor a unui volum suplimentar de sânge de 0,5-1 l
 COMPLIANŢA (CAPACITANŢA)

Estimează volumul total de sânge depozitat într-un anumit sector

al circulatiei pentru fiecare mmHg de creștere presională

Compliața = distensibilitatea vasculară X volumul initial de

sânge din vas
 Complianța unei vene sistemice – de ~ 24 de ori mai mare
comparativ cu artera corespunzatoare, deoarece este de 8 ori
mai distensibila și are un volum de sânge de 3 ori mai mare
 TIPURI DE CURGERE A SÂNGELUI
PRIN VAS ÎN FUNCŢIE DE VITEZA
DE CIRCULAŢIE

 CURGERE LAMINARĂ: curgere ordonată în straturi subțiri, paralele

 viteza maximș în axul vasului și minimă la perete

 apare la viteze mici ale circulatiei, întalnite în condiiții fiziologice.

 CURGERE TURBULENTĂ: curgere dezordonată, cu formare de vîrtejuri

 apare când viteza de circulaţie depăşeşte o anumită viteză critică.

 CONTRACTILITATEA

Este proprietatea arterelor de a-şi schimba activ calibrul, datorită

acţiunii musculaturii netede din peretele vascular. Este maximă
la nivel arteriolar.
• Prin modificarea calibrului, rezultă 2 consecinţe :
– modifică rezistenţa vasculară
– modifică debitul local
• se asigură astfel o presiune de perfuzie adecvată
ţesutului respectiv
Este sub controlul sistemului nervos simpatic
 FACTORI DETERMINANŢI AI
PRESIUNII ARTERIALE

 Debitul cardiac
 Rezistenţa vasculară periferică
 Vâscozitatea
 Volemia
 Elasticitatea pereţilor vasculari
 PRESIUNEA ARTERIALĂ

Forţa exercitată de sânge asupra pereţilor arteriali sub

influenţa activității ritmice contractile a inimii
Determinarea PA se face la nivel parietal - TA
• PA = DC x R
DC - determinant fundamental al PA, la rândul lui depinde de
volemie şi frecvenţă cardiacă
R - depinde de elasticitate şi vîscozitate
variaţia PA în timpul sistolei VS se înscrie grafic cu ajutorul
carotidogramei
 TIPURI DE PRESIUNE ARTERIALĂ
• PS - maximă, P cu care sângele este propulsat în sistemul vascular
arterial în timpul sistolei ventriculare - 120- 140mmHg, la niv arterelor
mici - 70-80 mmHg, iar la capătul arteriolar al capilarului este 30-
35mmHg.

• PD- minimă, P cu care sângele continuă să se deplaseze în arborele

arterial în DV (diastola ventriculară). Val N- ½ din PS +10 (70-80mmHg)
– în circulaţia pulmonară regimul presional este 1/5 din PA

• PM-medie,constituie fondul presional permanent de propulsie şi irigare a

sg de la inimă la ţes = 95-100 mmHg

• PP - P diferenţială sau a pulsului (PS-PD=40-45 )

 VARIAŢII ALE PRESIUNII ARTERIALE

PA, normală pt OMS este 120-140 / 60-80mmHg

Hipertensiune > 140/90 mm Hg

• vârsta - 160-170mmHg, creşte la bătrâni pt a asigura o presiune de perfuzie

corespunzătoare

• la copil: 14 zile- 70mmHg, 10ani - 100mmHg

• somn - 80/50mmHg, efort - 160-180/60mmHg

• emoţii, stress - PA creşte

• variaţii ale temperaturii : frig / cald

• în perioada digestiei
• cu poziţia - clino/ortostatism
• gravitaţia : PA, creşte în aa de sub cord şi scade în aa de deasupra capului
• respiraţia : în inspir - creşte, în expir - scade
 METODE DE DETERMINARE A PA

 Metode indirecte :
• met. palpatorie - Riva-Rocci (1897)
• met. ascultatorie - Korotkof (1905) şi Vaquez
• met. oscilometrică - Pachon, se bazează pe observaţia făcută
anterior de Marey că pulsul arterial prezintă oscilaţi maxime la
presiunea medie (indice oscilometric)
 SCHEMA MICROCIRCULAŢIEI

Arteriole — metarteriole — canal prefereţial — capilare (reţea) — venule post

capilare
Înaintea sfincterului precap. există scurcircuite a-v
 CAPILARELE

• Reţeaua cea mai importantă, cu următoarele roluri :

• Schimb

• hemostază - timpul vasculo-plachetar

• Structură : vase speciale cu perete f subţire (1μm), calibru f. mic (3-7μm),

f. lungi în raport cu diametrul (600-1500μm) -1,5 mm.
SCHIMBURILE CAPILARE

Schimb de substanțe între

sânge și țesuturi

Căile de schimb :
 Transcelular

 Paracelular , prin fenestrații și

pori
 Pinocitoză ( prin vezicule )

 Diapedeză ( printre celule )

MECANISMELE SCHIMBURILOR CAPILARE(I)

Difuziunea
 Se face pe baza gradientuli electrochimic

 Depinde de :

- concentratia substanței

- diametrul moleculelor

- permeabilitatea capilară

Filtrarea
 Asigura trecerea substantelor pe baza relatiei intre :

- presiunea hidrostatică (Ph)

- presiunea osmotică

- permeabilitatea capilară
 MECANISMELE SCHIMBURILOR
CAPILARE ( II )
Phc = presiunea hidrostatică capilară – principala forță în favoarea filtrării
 Valoare :
- la capătul arterial = 30-40 mmHg
- la capătul venos = 15 mmHg

Presiunea coloidosmotică capilară – principala forță care menține lichidul în patul

vascular , fiind împotriva filtrării
 Valoare = 25-30 mmHg

Phi = presiunea hidrostatică interstițială – se opune filtrării

 Valoare = 0 mmHg

Presiunea coloidosmotică interstițială – în favoarea filtrării

 Valoare = 2-3 mmHg

Normal :
90% din fluidul filtrat se reabsoarbe în capilare și venule
10% trece în circulația limfatică vene
 CIRCULAŢIA VENOASĂ

• Circ. venoasă = circ. de retur.

• Structură : vv sunt conducte fibro-musculare, al căror calibru

creşte de la periferie spre inimă
• Sunt mai numeroase decât arterele, conţin mai puţină
musculatură netedă şi au pereţi subţiri:
– vv mari: conţin mai ales fibre elastice

– vv mici : predomină fibre musculare

 FUNCŢIILE VENELOR

1. De transport al sg neoxigenat de la periferie spre

inimă. Excepţie - vv pulm

2. De depozit şi rezervor sg. ( arterele conţin aprox.

750ml sg, vv - 2800-3500ml)
• când scade vol circulant cu 20%,sist circulator
fcţ N, dat rezerv vv
ORGANELE CU ROL DE REZERVOR
DE SÂNGE
• splina - 100ml sg

• ficatul – 20-300 ml.

• vv abdominale mari - 300 ml sg

• plexurile vv subcutanate – 400-500 ml

CAUZELE ÎNTOARCERII VENOASE

• 1. Dif de P dintre capetele tubului : VS – AD

• 2. Aspiraţia cardiacă - pompa realizată de VD în

sistolă.
• 3.Aspiraţia toracică - inspir/expir. În inspirul normal, P
intratoracică subatmosferică favorizează întoarcerea
venoasă
4.Presa pozitivă abdominală

5.Forţa gravitaţională – pentru venele de deasupra

cordului

6.Pompa musculară