FACULTATEA DE

MEDICINA SI
FARMACIE GALATI

CIRCULATIA
ARTERIALA

PROF. DR. NECHITA

AUREL
 CIRCULATIA ARTERIALA

Vasele de sânge formează arborele circulator care conţine artere, capilare şi

vene.

Arterele reprezintă vasele de sânge care pleacă de la inimă spre organe.

Dupa dimensiune, întâlnim artere mari, mijlocii, mici(arteriole) şi
metaarteriole (reprezintă capătul terminal al arteriolelor, ce se deschide în
capilare).

Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie. Toate arterele mari,

mijlocii şi mici alcătuiesc sistemul vascular arterial, care are doua
componente : sistemul arterial al marii circulaţii sau sistemul aortic
(circulaţia sistemică) şi sistemul arterial al micii circulaţii (circulaţia
pulmonară).
Structura arterelor relevă existenţa a 3 tunici : internă, medie şi externă.

Tunica internă(intima) este alcatuita din endoteliu si tesut subendotelial.

Endoteliu este format dintr-un strat de celule pavimentoase asezate pe
membrana bazală.
Functiile endoteliului sunt:

Tesutul subendotelial formeaza lamina elastica interna ce separa

membrana bazala endoteliala de fib rele musculare netede.
In anumite afectiuni se produce proliferarea intimei urmata de formarea
placii de aterom.
Tunica medie este formată din ţesut conjunctiv (în care se găsesc fibre
elastice) şi din ţesut muscular neted. În funcţie de tunica medie în tâlnim
artere musculare (predomină ţesutul muscular neted) şi artere elastice
(predomină ţesut elastic).
Arterele mici şi mijlocii sunt de tip muscular iar cele de calibru mare sunt
elastice.
Tunica externă (adventicea) este formată din ţesut conjunctiv în care
predomină fibre de colage şi elastice. Ea contine vase desange ce asigura
nutritia arterei (vasa vasorum) si este separata de tunica media prin lamina
elastica externa.
Peretele arterial este inervat de fibre simpatice.
Tunicile arterelor sunt hrănite diferit. Intima şi partea internă a mediei sunt
hrănite de plasma sangelui circulant, iar partea externă a mediei şi
adventicea prin capilare, arteriole şi venule care alcătuiesc "vasa vasorum".
În afara elementelor comune, peretele arterial prez intă elemente variabile în
raport cu diametrul vasului.
Circulaţia arterială este diferită în funcţie de diametrul vaselor.

Parametrii circulatiei arteriale:

I) Presiunea arteriala
Presiunea arterială este presiunea pe care sângele o exercită asupra perete lui
arterial.
Tensiunea arterială este egală şi opusă ca sens cu presiunea arterială şi
reflectă apăsarea exercitată de pereţii arteriali , destinşi de jetul de sânge ,
asupra coloanei sanguine.
Presiunea arterială este determinată de :
- forţa de contracţie a ventriculului stâng;
- calităţile peretelui arterial;
- calităţile sângelui;
- rezistenţa arteriolară periferică.

Scade progresiv de la aorta ( PAo100 mmHg) la vasele capilare PVC(0-3

mmHg);
In artere, presiunea este pulsatilă (datorită activităţii cardiace pulsatile):
 Presiunea in aorta PAo este Psistolică=120-135 mmHg iar

Pdiastolică=60-80 mmHg , Pdiferenţială=40-50 mmHg

 In arteriole Paa scade progresiv

Presiunea arteriala medie(Pm) reprezinta valoarea presiunii arteriale obtinuta
printr-o curgere sanguina continua, in conditiile mentinerii debitului
circulator egal cu cel din timpul curgerii pulsatile a sangelui.
Presiunea medie are o valoare mai apropiată de minimă.
Prin evaluarea Pm se înlocuiesc valorile instantanee (sistolică şi diastolică)
cu o valoare medie constantă de care depinde de fapt valoarea debitului
circulator.
Pm se poate calcula:
a. prin planimetria curbei de înregistrare a presiunii sistolice şi
diastolice;
b. cu ajutorul unei formule de calcul (Morand şi colab., 1980)

Ps – Pd Ps = pres.sistolica
Pm= + Pd Pd = pres.diastolica
3
Valorile normale la adult:
Pm scade spre periferie:
- în arterele mici 80-100 mm Hg;
- în segmentul final al arteriolelor este de 30 -35 mm Hg.
Valorile cresc cu vârsta şi la subiecţii cu arterios cleroză.

Presiunea arteriala depinde de volumul sanguin si de calitatile elastice ale

vasului. Volumul sanguin din artere depinde de debitul cardiac (= fluxul de
intrare) si de rezistenta totala periferica arteriolara(= fluxul de iesire)(RPT).
Modificarile debilului cardiac sau a RPT determina modificari corespunzatoare
ale presiunii arteriale.
Reglarea presiunii arteriale se face prin mecanisme rapide, intermediare si
lente.

 mecanismele rapide apar in cazul hipotensiunii arteriale si actioneaza

in cateva secunde, fiind declansate de stimulii care au originea la
nivelul baroreceptorilor ,chemoreceptorilor sinocarotidieni sau din
crosa aortei, precum si de raspunsul sistemului nervos central la
ischemie. Raspunsul la ischemie este reprezentat de vasoconstr ictie si
cresterea TA, dar depasirea unui interval de 3 -4 min de ischemie
determina inhibarea centrilor vasomotori.

 Mecanismele intermediare actioneaza in cateva minute si sunt

reprezentate de vasodilatatia reflexa determinata de acumularea de
sange in vas, precum si de vasoconstrictie prin actiunea sistemului
renina- angiotensina aldosteron.

 Mecanismele lente actioneaza in ore sau zile si sunt reprezentate de

modificarile diurezei sub actiunea aldosteronului si a hormonului
natriuretic atrial.
Evaluarea valorii presiunii arteriale

Se poate face prin metode directe şi indirecte.

a. Metoda directă
Constă în puncţionarea arterei şi racordarea acului la un manometru.
Se foloseşte manometrul Ludwig.

Manometrul
Ludwig

În practica medicală se efec tuează prin cateterism vascular.

Prin înregistrarea grafică a oscilaţiilor presionale se obţine un grafic în
care se disting mai multe tipuri de oscilaţii.
b. Metodele indirecte sunt cel mai frecvent utilizate în practica
medicală.
Valorile presiunii arteriale determinate în stare de repaus sunt un
indicator concludent al dinamicii circulaţiei.
Principiu:
Se echilibrează presiunea sângelui din arteră cu o presiune exterioară
de valoare cunoscută (reprezentata de presiunea exercitata de manseta
tensiometrului).
Metode de determinare:
 metoda palpatorie (Riva Rocci);
 metoda ascultatorie.
Curgerea laminară normala a sangelui nu produce vibraţii ale peretelui
arterial sesizabile cu ajutorul stetoscopului.
Spre deosebire de curgerea laminară, curgerea turbulentă gene rează vârtejuri
caracteristice şi astfel produce zgomote.
Turbulenţa depinde de o viteză critică de curgere.
Zgomotele care se percep în timpul măsurării indirecte (prin metoda
ascultatorie) a presiunii arteriale se numesc zgomotele lui Korotkov.
Efectul gravitatiei asupra circulatiei arteriale
La nivelul inimii exista “0 hidrostatic”.
Presiunea hidrostatica P =ρgh, 1cm apă=0,73mmHg
h
In clinostatism scaderea h determina scaderea presiunii hidrostatice.
In ortostatism cresterea h determina cresterea presiunii hidrostatice.
La un individ inalt de 180 cm, presiunea hidrostatica din regiunea corpului
situata de la inima spre cap, este de 35mmHg iar presiunea hidrostatica din
regiunea corpului situata de la inima spre picior, este de 90m mHg.
In zona superioara a corpului, circulatia arteriala (TA =100mmHg) este
influentata negativ de gravitatie : Ph = 100 – 35 = 65 mmHg. In hipoTA poate
sa apara lipotimia deoarece scade presiunea de perfuzie a creierului.
In zona inferioara a corpului, circulatia arteriala (TA =100mmHg) este
influentata pozitiv de gravitatie : Ph = 100 + 90 = 190 mmHg

II) Viteza de circulatie a sangelui

Scade progresiv în sectorul arterial şi în capilare (minimă) şi creste progresiv
în vene.
* în artera aorta Ao: VMaximă = 45 cm/sec;

* in arterele mici viteza este de 5-6 cm/sec

* in arteriole viteza scade progresiv pana la 0,2 cm/sec

Viteza de circulatie a sangelui este direct proportionala cu fluxul sanguin

expulzat de sistola ventriculara si invers proportional cu suprafata de

sectiune a vasului (vaselor) de sange.

Masurarea vitezei de circulatie a sangelui se face prin ecografie Doppler.

III) Suprafaţa
2
Creste progresiv de la Ao (2.5 cm ) la artere mici şi arteriole;
2
Este crescuta f. mult la nivel capilar (2500 cm ) .Aici suprafaţa este maximă

fiind adaptată schimburilor transcapilare;

2
Vase Suprafaţa de secţiune (cm )

Aorta 2,5

Artere mici 20

Arteriole 40

Capilare 2500

Venule 250

Vene mici 80

Venele cave 8

În circulaţia pulmonară presiunea este mai mica decat in cea sistemica

In artera pulmonară presiunea este de 15-20 mmHg (în sistolă) şi 7-
12 mmHg (în diastolă);
Ea scade progresiv în capilare şi vene (câţiva mmHg);
La nivelul microcirculaţiei pulmonare Ph<< Poncotică nepermiţând apariţia

fenomenului de filtrare .Se evită apariţia edemului pulmonar acut (EPA).

Proprietatile functionale ale arterelor :

1)Elasticitatea

Este capacitatea arterelor (de obicei a celor mari) de a se destinde si reveni la

forma initiala, direct proportional cu volumul de sange din interiorul lor.
Arterele mari sunt elastice şi distensibile. Ele servesc ca rezervoare
sanguine. Sistola ventriculară cardiacă determină afluxul unei cantităţi de
sânge în vasele mari. În urma acestui aflux arterele se dilată şi
înmagazinează o parte din energia sistolică. Diastola ventriculară este
urmată de revenirea arterelor la diametrul iniţial şi de retrocedarea energiei
către sânge. Cele două modificari de calibru pasive, determină o curgere
continuă a sângelui în artere, cu toate că ini ma pompează discontinuu.
Relatia volum sanguin /presiune sanguina defineste complianta
vasculara si se studiaza mai frecvent la nivelul arterei aorta.
2) Contractilitatea
Reprezinta capacitatea arterelor mici si mijlocii de a -si modifica tonusul
muscular sub influenta factorilor nervosi si umorali, fenomen cunoscut sub
denumirea de vasomotricitate. Aceasta proprietate sta la baza modificarilor
circulatorii locale in functie de necesitatile tisulare.
Arterele mijlocii şi mici sunt musculare, având ro l de distribuţie a
sângelui.Existenţa fibrelor musculare permite modificarea diametrului
vascular şi implicit reglarea cantităţii de sânge ce ajunge la ţesuturi.
Organele pot să-şi regleze cantitate de sânge ce le irigă prin actiunea unor
substanţe vasodilatatoare locale (CO2, ionul de hidrogen, scăderea
concentraţiei de oxigen , etc.) şi prin reacţiunea muşchiului neted vascular la
modificările de presiune arterială.

Pulsul arterial

Evacuarea ritmică a sângelui în artere determină pulsaţii presionale

sincrone în sistemul arterial.
Aceste pulsaţii pot fi percepute ca o senzaţie de lovitură uşoară dacă se
comprimă adecvat artera pe un plan dur (puls arterial).
Înregistrarea pulsului arterial (sfigmograma) are aspectul unei curbe care
prezintă:
- o pantă ascendentă (anacrotă);
- o pantă descendentă (catacrotă) care are o incizură (incizura
dicrotă).
Curba presiunii pulsului are aspect caracteristic în funcţie de nivelul unde se
face înregistrarea (în apropierea inimii - sfigmogramă centrală sau la distanţă
de inimă - sfigmogramă periferică).
Viteza pulsului difera de viteza de curgere a sangelui si depinde de
vascozitatea sangelui, elasticitatea vasului, grosimea peretelui vascular si
raza vasului.
Viteza undei pulsului este de :
 3-5 m/s in aorta
 7-10 m/s in arterele mari
 15-35 m/s in arterele mici
Amplitudinea undei pulsului scade progresiv de la aorta la arterele mici si
arteriole.

CIRCULATIA SANGELUI IN ARTERE

1) Curgerea laminară a sangelui:

Printr-un vas lung şi neted sângele trece NORMAL cu o viteză constantă si

curge în straturi, cu formă de înaintare parabolică;

* moleculele din stratul de sânge adiacent la peretele vascular se

freacă de perete si viteza lor scade;

* moleculele din stratul superior alunecă peste primele si deci creste viteza
progresiv, pe măsură ce stratul este mai aproape de centru;

* stratul central are viteza maximă

 b) Curgerea turbulentă a sangelui :

Rezultă prin mişcarea particulelor din sânge în mici curenţi nere gulaţi ce se

amesteca continuu;
Se generează forţe de fricţiune crescute si consum de energie ridicat;
Zgomotul produs de curgerea turbulen tă se percepe stetacustic:

* fiziologic: când Vcurgere>V critică : în marile

artere la începutul sistolei.

* Patologic: chiar la V curgere<V critică:
- în anemii (vascozitate sanguina scazuta)
- ateroscleroză (pereţii vasculari prezintă rugozi tăţi).
Vâscozitatea efectivă (ŋ ):
efectivă

* în artere şi vene: vascozitatea efectivă este aproximativ constantă

- majoritatea elementelor figurate circulă în axul central, pe când la

periferie este mai multă plasmă;

- teoretic ar trebui ca în ax să fie vascozitatea crescuta iar la
periferie scazuta;
- efectul este antagonizat datorită curgerii cu profil parabolic,
cu viteza maximă în ax şi minimă la periferie (cu cât
viteza este mai mare, cu atât vâscozitatea este mai mică).
* în capilare: vascozitatea efectivă = mult scazuta

- circulaţia nu mai esteîn straturi, ci într-un singur strat („plug

flow”) iar diametrul unui eritrocit este mai mare decât al capilarului,

deci trebuie să se deformeze ca să-l poată traversa.