Circulatia Sangelui

Cu studiul circulatiei sangelui se ocupa hemodinamica.

Sangele se deplaseasa intr-un system inchis de vase si intr-un singur sens.

Deoarece marea si mica circualtie sunt dispuse in serie , volumul de sange pompat de ventriculul stang
pe minut ( in marea circulatie) este egal cu cel pompat de ventriculul drept (in mica circulatie) .

Legile generale ale hidrodinamicii sunt aplicabile si hemodinamicii.

Circulatia Arteriala

Din artera aorta pornesc numeroase ramificatii: artere-arteriole-metaarteriole-capilare

arteriale.Calibrul acestor vase scade de la inima la periferie, iar structura peretilor sufera modificari pe
parcurs. Arterele mari sunt vase de tip elastic iar arterele mijlocii si mici sunt vase de tip muscular.

Proprietatile functionale ale arterelor sunt elasticitatea si contractilitatea.

Elasticitatea este proprietatea vaselor de a-si mari pasiv diametrul sub actiunea presiunii sanguine si de
a reveni la calibrul anterior atunci cand presiunea din ele scade. Aceasta proprietate este foarte
evidenta la arterele mari. Astfel, in timpul sistolei stangi este aruncata o cantitate suplimentara de
sange in aorta deja plina. Deoarece sangele este lichid incompresibil, are loc o crestere a presiunii ce
determina dilatatia elastica a aortei, se inmagazineaza o parte a energiei sistolice sub forma de energie
elastica a peretilor arteriali, apoi aceasta energie este retrocedata coloanei de sange in diastola. Din
aceasta decurg trei consecinte foarte importante pentru circulatia sangelui:

I. -unda de soc sistolica este amortizata

II. -o parte din energia sistolei ventriculare se inmagazineaza sub forma de tensiune elastica in
peretii aortei
III. -prin revenirea elastica a aortei in timpul diastolei este asigurata curgerea continua a sangelui

Asadar, in timpul sistolei ventriculare are loc o diastola arteriala , iar in timpul diastolei ventriculare
are loc o sistola arteriala

Curgerea sangelui este laminara prin portiunea neramificata a vasului si devine turbulenta la locul
ramificarii vasului sanguin.

Contractilitatea este proprietatea vaselor de a-si modifica activ calibrul. E foarte dezvoltata la nivelul
arteriolelor a caror tunica medie e foarte bogata in fibre musculare netede. Contractia acestor fibre
(vasoconstrictia) determina cresterea rezistentei opusa de vase curgerii sangelui. Relaxarea fibrelor
musculare (vasodilatatie) este urmata de scaderea rezistentei la scurgere. Prin jocul vasodilatatie-
vasoconstrictie are loc reglarea presiunii si controlul fin al debitului cardiac catre diferite organe si
sisteme.

Tonusul musculaturii netede depinde de activitatea nervilor simpatici , presiunea arteriala ,

concentratia locala a unor metaboliti si de activitatea unor mediatori.

In circulatia sangelui arterele mari de tip elastic joaca un rol pasiv, iar arterele mici de tip muscular , in
special arteriolele, au un rol activ ( asigura modificarea marcata a diametrului lumenului arterial)
Circulatia sangelui prin artere se apreciaza masurand: presiunea sanguina , debitul sanguin si rezistenta
la scurgere a sangelui( rezistenta periferica).

Presiunea (tensiunea) arteriala reprezinta presiunea cu care sangele apasa asupra peretilor arterelor. Ea
se apreciaza prin contrapresiunea ce trebuie aplicata la exteriorul arterei pentru a o turti complet.
Valoarea aflata se numeste Tensiune arteriala. Valoarea normala a presiunii sangelui in artere este de
120 mmHg in timpul sistolei (tensiune arteriala maxima,sistolica) si 70 mmHg in timpul diastolei
(tensiune arteriala minima,diastolica)

Tensiunea arteriala se moasoara cu ajutorul tensiometrului, prin mai multe metode, dintre care este
curent folosita metoda ascultatorie. Principiul metodei ascultatorii consta in comprimarea bratului cu
ajutorul unui manson pneumatic de cauciuc. Un manometru aflat in derivatie indica valorile presiunii
de manson. Cu ajutorul unui stetoscop, aplicat sub manson in dreptul arterei humerale , se percepe un
zgomot ritmic aparut la decomprimare, in momentul in care presiunea din manson egaleaza presiunea
sanguina maxima. Continuand decomprimarea se constata o accentuare progresiva a zgomotelor dupa
care acestea scad brusc in intensitate. In acest moment presiunea din manson reprezinta tensiunea
arteriala minima. In conditii fiziologice tensiunea arteriala variaza cu distanta dintre inima si artera la
care se masoara (in arterele mici, tensiunea este mai scazuta decat in aorta) , cu ritmul respiratiei
(creste in inspiratie), cu efortul fizic (este mai mica in repaus si mai mare in efortul fizic). Tensiunea
arteriala creste cu varsta.

Factorii care determina presiunea sangelui in artere:

 Debitul cardiac = presiunea arteriala variaza direct proportional cu aceasta.

 Rezistenta periferica = reprezinta totalitatea factorilor ce se opun curgerii sangelui prin vase
 Rezistenta la scurgere = este proportionala cu lungimea vasului si cu vascozitatea sangelui. Cu
cat vasul este mai lung si mai ingust cu atat rezistenta pe care o opune curgerii sangelui este
mai mare. Este invers proportional cu puterea a patra a razei vasului (r’). Deoarece presiunea
sangelui este egala cu produsul debit inmultit cu rezistenta (P=D*R), se poate deduce ca
variatii minime ale razei vasului determina modificari foarte mari ale rezistentei si implicit ale
tensiunii arteriale. In arteriole sangele intra cu 90 mmHg si iese cu 30 mmHg.

Volumul sanguin (volemia) :scaderea volemiei intalnite in hemoragii sau deshidratari mari duce la
scaderea tensiunii arteriale. Cresterea volemiei determina cresteri ale tensiunii arteriale.

Elasticitatea contribuie la amortizarea tensiunii arteriale in sistola si la mentinerea ei in diastola ( scade

cu varsta).

Viteza sangelui in artere, ca si presiunea, scade pe masura ce ne departam de inima. In aorta este de
500mm/s (0,5m/s) iar in capilare 0,5 mm/s. Aceasta se datoreaza cresterii suprafetei de sectiune, a
teritoriului capilar de o mie de ori fata de cea a aortei.

Pulsul arterial este unda oscilatorie (mecanica) care se propaga prin peretele arterial spre periferie.
Viteza de propagare a acestei unde este de 10 ori mai mare decat viteza de deplasare a sangelui prin
artere (5 m/s).

Reglarea presiunii arteriale se realizeaza prin mecanisme nervoase si umorale. Reglarea umorala se
realizeaza prin sistemul renina-angiotensina (hormoni secretati de rinichi) si prin acetilcolina.

Stimularea simpaticului determina cresterea presiunii sanguine prin 2 mecanisme:

  Stimularea vasoconstrictiei arteriolelor si a frecventei cardiac
 Stimularea constrictiei vaselor renale si implicit , scaderea fluxului urinar.

Mentinerea presiunii in limite normale se realizeaza prin intermediul baroreceptorilor situati in carja
aortica si sinusul carotidian. Cresterea presiunii in aceste regiuni determina intinderea peretilor
vasculari si stimularea terminatiilor nervoase receptoare. Scaderea presiunii determina scaderea
frecventei PA in aceleasi fibre. Fibrele senzitive de la nivelul baroreceptorilor ajung prin nervii IX si X
la centrii vegetativi bulbari:

 Centrii Vasomotori controleaza vasoconstrictia si vasodilatatia si deci , rezistenta periferica

 Centrii cardiaci regleaza Frecventa cardiaca

Circulatia Capilara

Capilarele reprezinta teritoriul cel mai important al arborelui vascular. Desi in capilare se afla doar 5%
din volumul sanguin , rolul lor este deosebit de important, deoarece aceasta reprezinta sangele care
participa direct la schimburile nutritive, plastice si respiratorii intre sange si celule.

Capilarele prezinta 2 proprietati functionale: permiabilitatea (asigura trecerea bidirectionala a

substantelor dizolvate intre sange si tesuturi) si motricitatea (ce permite schimbarea lumenului
capilarului in functie de activitatea metabolica tisulara).

Permiabilitatea se realizeaza prin difuziune,osmoza,filtrare,pinocitoza. Capilarele sunt permeabile si

pentru leucocite care se deplaseaza spre focarele de infectie. In capilare, sangele circula in flux
continuu si uniform, fara ondulatii pulsatile. In repaus nu toate capilarele sunt deschise in acelasi timp
intr-un tesut. In functie de necesitatile si intensitatea proceselor metabolice se deschid mai multe sau
mai putine capilare. Aceasta variatie in arteriolele precapilare este realizata prin reglare nervoasa (fibre
simpatice si parasimpatice) si reglare umorala ( compozitia chimica a sangelui , prezenta in sange a
unor hormone , ioni si substante rezultate din metabolismul celular).

Circulatia capilara prezinta cateva caracteristici speciale printre care:

1. Densitatea mare a retelei capilare = 1 mm cub de tesut muscular contine 1000 capilare. Nr
acesta creste pana la 3000 in muschii antrenati.
2. Grosimea mica a peretelui capilar = 1 micron, reprezentata de un epiteliu simplu pavimentos
3. Viteza redusa de circulatie = 0,5 mm/s , de 1000 de ori mai redusa ca in aorta. Prin aceasta
este favorizat schimbul de substante.
4. Presiunea sangelui in capilare ( presiunea hidrostatica) este , de asemenea , scazuta si variaza
de la 35 mmHg la capatul arterial , la 12 mmHg la capatul venos al capilarului. Sensul
deplasarii apei si subtantelor dizolvate depinde de diferenta dintre presiunea hidrostatica si
presiunea coloidosmotica din capilare . La capatul arterial al capilarului , presiunea
hidrostatica depaseste presiunea coloidosmotica ( valoarea acesteia este constanta , de 25
mmHg) . Din aceasta cauza are loc filtrarea apei si subtantelor nutritive spre tesuturi. La
capatul venos al capilarului presiunea coloidosmotica depaseste presiunea hidrostatica si apa
se reintoarce in capilar, antrenand cu ea toti produsii de catabolism celular.
Circulatia Venoasa

Sistemul venos este constituit din sistemul venelor pulmonare si sistemul venelor cave. Ele se
formeaza prin confluenta capilarelor sanguine , dand nastere progresiv la venule, apoi la vene din ce in
ce mai mari. Datorita structurii peretelui lor care este mai subtire , are cantitati mici de tesut elastic si
muscular , venele au 2 proprietati: distensibilitatea si contractilitatea.

Dinstensibilitatea favorizeaza cresterea capacitatii venelor. Capacitatea sistemului venos este aprox de
3 ori mai mare decat a celui arterial . Avand o mare distensibilitate, venele constituie adevarate
rezervoare de sange. In ele se depoziteaza o parte din volumul sanguin care este mobilizat in caz de
necesitate

Contractilitatea este proprietatea care permite venelor sa mobilizeze sangele in caz de efort fizic. In
acest caz, centrii simpatici comanda contractia peretilor venelor din splina, ficat , tesut subcutanat,
principalele organe de deposit ale sangelui mobilizand in circulatie 1000-1500 ml sange.

Presiunea medie a sangelui in aorta este de 100 mmHg. Din aceasta se pierd prin frecare, de-a lungul
arborelui arterial si capilar , 88 mmHg. Astfel la capatul venos al capilarului ramane o presiune
sanguine de 10 mmHg. Aceasta presiune determina deplasarea sangelui venos de la periferie spre
atriul drept, unde presiunea este egala cu 0. Valoarea medie a presiunii intravenoase este de 2 mmHg.
Diferenta de presiune dintre capilarul venos si atriul drept de 100 mmHg determina circulatia venoasa,
care este mentinuta datorita mai multor factori.

Viteza de circulatie a sangelui in vene depinde de calibrul acestora. Este de 0,5 mm/s in venule si 100
mm/s in venele cave.

Circulatia si intoarcerea sangelui venos la inima sunt favorizare de o serie de factori:

 Pompa cardiaca: functioneaza ca urmare a coborarii planseului atrioventricular spre varful

inimii, in timpul sistolei ventriculare. Presiunea sangelui in atrii scade, ceea ce determina
curgerea sangelui din venele cave, in atriul drept.
 Aspiratia toracica se manifesta in special in inspiratie cand presiunea negativa intratoracica
creste. In acest fel venele se destind si ca urmare are loc activarea intoarcerii sangelui venos la
inima. Aspiratia toracica este un factor ajutator care contribuie la mentinerea unor valori
scazute ale presiunii in venele mari.
 Presa abdominala reprezinta presiunea pozitiva care apare in cavitatea abdominala in timpul
inspiratiei cand muschiul diafragm coboara si exercita presiune asupra organelor abdominale
determinand comprimarea venelor situate subdiafragmatic. In acest fel, sangele este fortat sa
inainteze in sens antigravitational, spre inima.
 Gravitatia favorizeaza curgerea sangelui prin venele situate deasupra atriului drept. Are efect
negativ asupra intoarcerii sangelui in vasele situate sub nivelul inimii.
 Sistemul valvular de pe traiectul venei cave inferioare si afluentilor ei este format din valvule
in forma de cuib de randunica ce impiedica stagnarea sangelui in venele extremitatii inferioare
a corpului , acumularea de substante catabolice si a apei la acest nivel . Aparatul valvular
favorizeaza curgerea continua a sangelui spre inima, impotriva fortei de gravitatie. Odata cu
inaintarea in varsta peretele venelor membrelor inferioare isi pierde elasticitatea si se dilata
ireversibil (modificari cunoscute sub numele de varice).
 Activitatea pulsatila a arterei vecine cu vena si contractile ritmice ale musculaturii scheletice (
pompa musculara) exercita un adevarat masaj asupra venelor profunde si favorizeaza intoarcerea
venoasa astfel: in timpul contractiilor venele profunde sunt golite de sange iar in perioadele de
relaxare dintre doua contractii aspira sangele din venele superficiale in cele profunde.

Intoarcerea sangelui la inima are mare improtanta pentru reglarea debitului cardiac deoarece o
inima sanatoasa pompeaza conform legii inimii atat sange cat primeste prin sistemul venos.

Circulatia Limfatica

La inceput, limfa are o compozitie asemanatoare cu a lichidului interstitial, din care provine si cu a
plasmei, dar cu un continut de proteine redus la jumatate.

Dupa trecerea prin ganglioni limfatici, limfa se imbogateste cu elemente celulare si cu proteine.

In functie de teritoriul drenat , limfa are o compozitie diferita: Limfa provenita de la Intestin e
bogata in lipide ; cea de la Ficat e bogata in protein si enzime iar cea provenita de la glandele
endocrine e bogata in hormoni.

Circulatia limfei de la periferie spre marile ducturi limfatice este lenta si este favorizata de o serie
de factori:

 Miscarile membrelor in timpul mersului

 Presiunea scazuta la locul de varsare a vaselor limfatice
 Prezenta valvulelor in peretii vaselor limfatice
 Presiunea negativa intratoracica in timpul inspiratiei
 Contractia ritmica a vaselor limfatice mari ( factor intrinsec)
 Presiunile tisulare ( factor extrinsec)
 Pulsatile arterelor

Rolul circulatiei limfatice:

1. De drenaj a lichidului interstitial evitand retinerea lui in tesuturi (edemul|)

2. Imunitar ( transporta la si de la ganglionii limfatici limfocite T si B)
3. Transportul hormonilor si chilimicronilor ( lipoproteine) absorbiti intestinal

REGLAREA ACTIVITATII CARDIOVASCULARE

Mecanismele de reglare a activitatii cardiovasculare sunt nervoase , umorale , locale , bazate

pe feed-back negative.

Reglarea nervoasa:

 Receptorii: sunt baro- si chemoreceptorii din cord si vasele mari

 Calea aferenta: fibre parasimpatice ale nervilor IX si X si fibre simpatice din ganglionii
cervico-toracali medulari la care se adauga fibre senzitive de la piele , viscere , muschi
 Centrii nervosi: sunt situati la urmatoarele niveluri:

-maduva spinarii= unde se afla centrii simpatico cardioacceleratori si vasoconstrictori

- formatiune reticulata bulbopontina= unde se afla centrii simpatici si parasimpatici

-Hipotalamusul care determina modificari adaptive legate de schimbarea temperaturii

-Sistemul limbic care determina modificari cardiovasculare consecutive unor stari emotionale

-Neocortexul= care controleaza centrii inferiori

 Calea eferenta : parasimpatica asigurata de fibrele preggl,ale nervului X care fac sinapsa in
miocard cu fibrele postggl. Ce se distribuie nodului sinoatrial cu rol inhibitor. Asupra vaselor
exercita rol vasodilatator.
Calea eferenta simpatica care intra in alcatuirea nervilor cardiaci formand plexul cardiac se
distribuie la tesutul nodal si miocard intensificand activitatea cardiaca. Asupra venelor are
efect vasoconstrictor.

Reglarea umorala se realizeaza prin intermediul mediatorilor chimici ai SNV, al gazelor respiratorii ,
electrolitilor , variatilor de pH

Reglarea locala e realizata de factori vasodilatatori locali ce se activeaza datorita intensificarii

metabolismului , acidozei tisulare, cresterii temperaturii locale si a concentratiei CO2 si scaderii
concentratiei de O2.