Biscuitele

Într-un aeroport stătea o tânără care urma să facă o călătorie mai lungă. Și-a cumpărat de acolo o
carte ca să treacă mai repede timpul și un pachet de biscuiți. S-a așezat pe un scaun, și-a pus bagajele
lângă el și s-a apucat să citească. La un moment dat s-a întors să ia un biscuit din pachetul de lângă
ea. A observat cu surprindere că la mică distanță era așezat un domn care citea un ziar, și care fără
să-i ceară permisiunea a început să ia și el din pachetul de biscuiți.
Cu toate că s-a simțit indignată, politețea a împiedicat-o să îi reproșeze că are un comportament
nepotrivit. Dar pe măsură ce ea lua câte un biscuit, lua și el unul și asta a făcut ca până la urmă
tânăra să devină foarte nemulțumită. Când a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a întrebat plină
de resentimente: “Oare îndrăznește să mi-l ia și pe ultimul?”
Bărbatul a luat într-adevăr ultimul biscuit, l-a rupt în două și i-a oferit zâmbind cald o jumătate.
Simțind că el a depășit limita bunului simț, tânăra s-a ridicat furioasă și s-a îndreptat spre un alt colț
al sălii de așteptare. A deschis geanta ca să pună înăuntru cartea și… spre marea ei surprindere a
văzut înăuntru pachetul de biscuiți pe care îl cumpărase
În acel moment a copleșit-o un sentiment de rușine. A înțeles că pachetul din care mâncase nu era al
ei, ci al bărbatului care citea ziarul… El a împărtit plin de bunătate chiar și ultima bucățică pe care o
avea, fără să se simtă indignat, superior sau furios
MORALA:
Oare de câte ori în viață am mâncat biscuiții altcuiva? Ar fi mai bine ca înainte să ne grăbim să-i
judecam pe alții să privim cu atenție în jur… și mai ales în sufletul nostru!
Sa dai când poți, fără să aștepți nimic în schimb, nici măcar un mulțumesc, și să nu regreți că ai dat!
Cui dai? Cui are nevoie…Cât dai? Totdeauna mai mult decât ai primit!
Ar fi emoționant dacă ai povesti, în comentarii, un exemplu de cineva care, fără niciun interes, a
împărțit cu tine din "biscuiții" săi. Mulțumiri!

Viața ca un fluture albastru

Două surori, foarte curioase și inteligente, puneau mereu multe întrebări părinților, dar nu
întotdeauna părinții puteau găsi răspunsurile.
Așa că, dorind să le ofere cea mai bună educație, într-o zi, şi-au trimis fetele să petreacă o
perioada de timp în casa unui înțelept. Acesta știa întotdeauna să le răspundă la întrebările pe
care ele le puneau.
La un moment dat, una dintre fete a adus un fluture albastru, pe care plănuia să îl folosească
pentru a vedea istețimea înţeleptului.
– Ce vei face? o întrebă sora ei.
– O să ascund fluturele în mâinile mele şi o să întreb înteleptul dacă e viu sau mort.
Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile şi îl voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e viu, îl
voi strânge şi îl voi strivi. Şi, astfel, orice răspuns va avea, se va înşela!
Cele doua fete au mers într-o clipă la înţelept şi l-au găsit meditând.
– Am aici un fluture albastru. Spune-mi, înţeleptule, e viu sau mort ?
Foarte calm, înţeleptul surâse şi îi zise:
– Depinde de tine… fiindca e în mâinile tale!
Aşa este şi viaţa noastră, prezentul şi viitorul nostru. Nu trebuie să învinovăţim pe nimeni, când
ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobândim sau nu.
Viaţa noastră e în mâinile noastre, ca şi fluturele albastru.
De noi depinde să alegem ce vom face cu ea. Dacă vei fi fericit, dacă vei avea mai multe sau mai
puţine realizări, dacă vei avea succes, dacă viața o să ți se pară frumoasă, în mare parte va
depinde doar de tine.
De multe ori mi se părea prea greu de realizat ceva, și mă opream, însă gândindu-mă la această
poveste, am mers mai departe și am reușit.
Aripile fluturelui sunt aripile tale!
Tu când ți-ai amintit să le deschizi și în direcție ai zburat?

POVESTEA STELELOR DE MARE

O teribila furtuna se abatu asupra marii.
Vântul sufla înghetat, brazdând apa si înaltând-o în valuri uriase care se repezeau spre mal lovindu-l
cu putere si producând curenti care patrundeau în adânc ca plugurile de otel si smulgeau din loc
vietuitoarele marine, crustaceele si molustele, purtându-le la zeci de metri de tarm.
Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase.
Acum plaja era o imensa întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii si mii de stele marine.
Erau atât de multe încât plaja parea ca devenise rozalie.
Acest lucru facu sa vina multa lume pe acea parte a coastei.
Sosira acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen. Stelele marine erau
aproape nemiscate. Trageau sa moara.
În multime, tinut de mâna de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele
stele de mare.
Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. D
intr-odata, copilul lasa mâna tatalui sau, îsi scoase încaltamintea si fugi pe plaja.
Se apleca si culese cu mânutele sale trei stelute de mare; apoi, luând-o la fuga, le duse în apa. Dupa
aceea, se întoarse înapoi si repeta operatiunea.
De pe parapet, un om striga spre el:
– Dar ce faci, baiete?
– Arunc în apa stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaja, raspunse copilul fara a se opri din fuga.
– Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguranta nu ai sa poti sa le salvezi pe toate.
Sunt prea multe, mai striga barbatul. Ca sa nu mai spunem ca la fel se întâmpla pe sute de alte plaje
de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se apleca iar si mai culese o stea de mare si, aruncând-o în apa raspunse:
– Iata ca am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Barbatul ramase o clipa mut, apoi se apleca, îsi scoase pantofii si sosetele si coborî si el pe plaja.
Începu sa adune stele de mare si sa le arunce în apa. O clipa mai târziu coborâra înca doua fete si
astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apa.
Dupa alte câteva minute erau cincizeci, apoi o suta, doua sute, mii de persoane care aruncau stele de
mare în apa.
Astfel fura salvate toate.
Oare de câte ori am spus că NU ARE NICIUN SENS SĂ ÎNCERC, ORICUM NU VOI REUȘI?
Fiți asemeni acestui copil, fiți cei care fac primul pas și VIAȚA VA DEVENI MAI FRUMOASĂ!
Nu amânați, faceți acum un prim pas, și povestiți-l în comentarii
INIMA PERFECTĂ
Se povestește că, într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraș și a început să le spună
trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din lume. Nu după mult timp, în jurul lui s-au strâns o
mulțime de oameni care îi admirau inima: era într- adevăr perfectă! Toți au căzut de acord că era cea
mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată…
Tânărul era foarte mândru de inima lui și nu contenea să se laude singur cu ea. Deodată, de mulțime
s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniștit, el a rostit ca pentru sine:
Și totuși, perfecțiunea inimii lui nu se compară cu frumusețea inimii mele!Oamenii au început să-și
întoarcă privirile spre inima bătrânelului. Până și tânărul a fost curios să vadă inima ce îndrăznea să
se compare cu inima lui. Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar
era plină de cicatrici, și erau locuri unde bucăți din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se
potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucătile străine și inima bătrânului fiind sinuoase,
chiar colțuroase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc în loc lipseau bucăți întregi, lăsând să se vadă răni
larg deschise, încă sângerânde.
-Cum poate spune că are o inimă mai frumoasă? iși șopteau uimiți oamenii. - Cred că glumești,
spuse tânărul după ce a examinat atent inima bătrânelului. Privește la inima mea, este perfectă! Pe
când a ta este toată o rană, numai lacrimi și durere.
- Da, a spus blând bătrânul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aș schimba niciodată inima cu a ta. Vezi
tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea: rup o
bucată din inima mea și i-o dau omului de lângă mine, care adesea îmi dă în schimb, o bucată din
inima lui, ce se potrivește în locul rămas gol în inima mea. Dar pentru că bucățile nu sunt măsurate
la milimetru, rămân margini colțuroase, pe care eu le prețuiesc nespus de mult, deoarece îmi
amintesc de dragostea pe care am împărtășit-o cu cel de lângă mine. Uneori am dăruit bucăți din
inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucățică din inima lor…
Acestea sunt rănile deschise din inima mea, pentru că a-i iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna
un oarecare risc. Și deși aceste răni sângerează încă și mă dor, ele imi amintesc de dragostea pe care
o am până și pentru acești oameni. Cine știe, s-ar putea ca într-o zi să se întoarcă la mine și să-mi
umple locurile goale cu bucăți din inimile lor… Înțelegi, acum, dragul meu, care este adevărata
frumusețe a inimii? a încheiat cu glas domol și zâmbet cald bătrânelul.
Tânărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrân, a
rupt o bucată din inima lui perfectă și i-a întins-o cu mâini tremurânde.
Bătrânul i-a primit bucata și a pus-o în inima lui. A rupt, apoi, o bucată din inima brazdată de
cicatrice și i-a întins-o tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam
colțuroase.
Tânărul și-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată,
fiindcă în inima cândva perfectă pulsa de-acum dragoste din inima bătrânului.
Tu, cui vei dărui AZI bucăți din inima ta?

Curățenia de primăvară
Luni: Fă curat în relațiile tale. Verifică atent toate relațiile pe care le ai: în viața reală sau pe rețelele
de socializare. Dacă cineva te deranjează, caută în tine acel buton sensibil și evaluează dacă merită
sau nu să mergi mai departe.
SINGURA PERSOANĂ PE CARE O POȚI SCHIMBA EȘTI TU.
Marți: Încetează să fugi de problemele tale – Infrunta-le cu pieptul inainte. Nu o sa fie usor, insa cu
totii ne lovim de probleme, învățăm să le facem față, să ne adaptam, iar la urma urmei acestea sunt
cele care ne modelează și ne transformă ca fiinte umane.
AMÂNAREA NU ESTE O SOLUȚIE.
Miercuri: Încetează să te minți pe tine însuți – Poți sa păcălești pe oricine, mai puțin pe tine. Viața ta
se va îmbunătăți vizibil în momentul în care vei avea curajul sa fii sincer cu tine.
LUCRURILE BUNE SE ÎNCEP AZI.
Joi: Încetează să pui nevoile tale pe ultimul loc – Cel mai dureros lucru, este sa te pierzi pe tine
însuți, atunci când iubești pe cineva în mod excesiv și uiți că și tu ești o persoană specială. Sigur ca
da, ajută-i pe alții, dar ajuta-te si pe tine. Fă ceea ce-ți dorești să faci cu pasiune de mai mult timp.
FĂ BINE ALTORA FĂRĂ SĂ-TI FACI RĂU ȚIE ȘI FĂ-TI BINE ȚIE FĂRĂ SĂ FACI RĂU
ALTORA.
Vineri: Încetează să fii altceva decat ceea ce ești – Una din cele mai grele incercari din viata, este sa
fii ceea ce esti, într-o lume care incearyca sa te facă să fii ca toți ceilalți. Cineva întotdeauna va fi mai
drăguț, mai deștept, cineva întotdeauna va fi mai tânăr, dar aceștia niciodată nu vor fi ceea ce ești tu.
Nu te schimba doar pentru a fi pe placul celorlalți. Fii tu însuți și vei atrage în viața ta oamenii care te
vor aprecia cu adevărat pentru ceea ce ești!
CEL MAI MARE CONSUM DE ENERGIE ÎL AI ATUNCI CÂND PORȚI O MASCĂ.
Sâmbătă: Încetează să te mai agăți de trecut – Nu poti începe un nou capitol în viața ta, dacă vei
continua să recitești la infinit ultimul capitol la care ajunsesei.
TRECUTUL NU SE POATE SCHIMBA, VIITORUL NU EXISTĂ. FII PREZENT ÎN VIAȚA TA.
Duminică: Încetează să-ți mai fie frica sa faci greșeli – A face ceva cu greșeli, înseamnă de zece ori
mai mult decât a nu face nimic.
ESTE OK SĂ NU FII OK.

Hristos a înviat!
O poveste de Paște, care mi-a amintit cuvintele unui înțelept, care, sper să mai fie în viață!
"Mulțumesc că veniți la noi la mănăstire, că vă osteniți să ajungeți până aici, însă, ce nu găsiți la voi,
la biserica din sat, nici aici nu avem..."
Spune-mi ce dai ca sa-ti spun ce primesti….
„Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu.
Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
– Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
– Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
– Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo!
– Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
– Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
– Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
– Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
– Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al
doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
– Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza
doua persoane?
– Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va
gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi
credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim
in ei.”
Binele să vă însoțească mereu!