1.nva Invata de la apa sa ai statornic drum. Invata de la flacari ca toate-s numai scrum. Invata de la umbra sa treci si sa veghezi.

Invata de la stanca cum neclintit sa sezi. Invata de la soare cum trebuie s-apui. Invata de la vantul ce adie pe poteci. Cum trebuie prin lume de linistit sa treci. Invata de la toate caci toate-ti sunt surori, Cum treci frumos prin viata, Cum poti frumos sa mori! Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat.. Invata de la nufar sa fii mereu curat. Invata de la flacari ce-avem de ars in noi. Invata de la ape sa nu dai inapoi. Invata de la umbra sa fii smerit ca ea. Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea. Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti. Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti. Invata de la greier cand singur esti sa canti. Invata de la luna sa nu te inspaimanti. Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei. Si du-te la furnica si vezi povara ei. Invata de la floare sa fii gingas ca ea. Invata de la miel sa ai blandetea sa. Invata de la pasari sa fii mereu in zbor. Invata de la toate ca totu-i trecator. Ia seama fiu al sortii prin lumea-n care treci Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci!

2.Ajutorul divin In timpul unei mari inundatii, un om statea in apa pina la genunchi. A venit o barca si cei din ea i-au spus: "Urca!". "O, nu, Domnul va avea grija de mine", a raspuns el.Citeva minute mai tirziu apa ii ajungea pina la briu. A venit o alta barca; cei din ea i-au spus: "Urca!". "O, nu, Domnul va avea grija de mine", a spus el. Ceva mai tirziu se afla pe un acoperis, cu apa pina la git. A venit un elicopter - "O, nu, Domnul va avea grija de mine", s-a grabit sa raspunda. In final, s-a inecat. A ajuns in Ceruri, s-a intilnit cu Domnul si L-a intrebat: "Ce s-aintimplat?"Domnul a spus: "Nu stiu ce s-a intimplat - am trimis doua barci si un elicopter pentru tine." 3.Povestea supei de pietre

Cu multi ani in urma, trei calatori infometati si obositi au ajuns intr-un mic satuc. Taranii de aici abia supravietuiau de la o zi la alta ca urmare a secetei ce se abatuse asupra lor. S-au adunat repede in piata satului ca sa-i intampine pe calatori, insa au facut-o cu fara sa aduca nimic de mancare pentru ei. Au inceput sa se planga ca nu le-a mai ramas nimic si ca sunt muritori de foame. Calatorii au schimbat cateva vorbe intre ei. Apoi s-au intors catre batranii satului. Primul calator le-a spus: -Pamantul vostru saracit v-a lasat fara nimic de oferit, dar va vom impartasi noi din putinul pe care il avem: secretul cu ajutorul caruia poti face supa din pietre. Bineinteles ca taranii au fost intrigati de spusele calatorului. Au aprins focul si au pus cel mai mare vas cu apa la fiert. Calatoriiii au aruncat in apa trei pietricele. -Aceasta va fi o supa foarte buna, zise al doilea calator, dar un pic de sare ar face-o minunata! In acel moment o taranca s-a ridicat si a spus:-Ce noroc! Tocmai mi-am amintit unde a mai ramas un pic de sare. S-a intors repede si a mai adus si un sort de bucatarie, un patrunjel si o gulie. In timp ce acestea au fost puse la fiert si altor tarani li s-a mai improspatat memoria. In curand in oala au fost puse orz, morcovi, carne de vaca si smantana. Pana sa fie gata supa, a mai aparut si o sticla de vin. Tot satul alaturi de cei trei soldati s-au pus sa se ospateze. Au mancat, au cantat si au dansat pana tarziu in noapte, cum nu

se mai intamplase de multa vreme. Dimineata, cand cei trei calatori s-au trezit, toti satenii stateau in fata lor. La picioare aveau pus un rucsac cu cea mai buna paine si branza. -Ne-ati impartasit cel mai mare secret, acela de a face supa din pietre, a spus un taran calatorilor, si pentru aceasta nu va vom uita! Auzind acestea, al treilea calator s-a intors catre multime si a spus: -Un lucru ramane mereu adevarat: doar impartind poti face o mare sarbatoare!

4.Povestea cutiei cu piersici

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale. Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane. De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care

i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine. In cutia ta cate piersici sunt.si ce ai de gand sa faci cu ele?? 5.Pai pe nisip

Am avut un vis in noaptea de Craciun. Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu pasea alaturi de mine, pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla: una era a mea, cealalta a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri reprezentau o zi din viata mea. M-am oprit ca sa privesc in urma. Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare. Dar am observat ca in unele locuri in loc de doua urme nu mai era decat una singura... Am revazut filmul vietii mele. Ce surpriza ! Locurile in care nu se vedea decat o singura urma corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele: zile de neliniste si de rea-vointa, zile de egoism sau de proasta dispozitie, zile de incercari si de indoiala, zile de nesuportat... Zile in care eu fusesem de nesuportat. Si atunci intorcandu-ma spre Domnul am indraznit sa-i reprosez: -Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce nu ti-ai tinut promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata, in zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine? Iar Domnul mi-a raspuns: -Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut decat o singura urma de pasi pe nisip sunt zilele in care te-am purtat pe brate...

6.O gradina si doua lumi Intr-o noapte de vara foarte calduroasa, membrii unei familii au dormit afara, in gradina din spatele casei lor. Mama a observat, cu destula neplacere, ca fiul sau si

sotia acestuia (pe care nu o suporta deloc) dormeau cuibariti unul in bratele celuilalt. Neputand sa suporte acest lucru, ea i-a trezit si le-a spus: Cum puteti dormi atat de apropiati unul de celalat pe caldura aceasta? Este nesanatos si periculos. In alt colt al gradinii dormeau fiica sa si ginerele sau, pe care il adora. Acestia dormeau insa departe unul de altul. Mama i-a trezit usor spunand: Dragii mei, cum puteti dormi atat de departe unul de altul, cand este un frig ca acesta? De ce nu va incalziti unul pe altul?. Nora sa, care a auzit aceste vorbe, s-a ridicat in capul oaselor, si, cu voce tare, a spus urmatoarele cuvinte, ca pe o rugaciune: Ce milostiv este Dumnezeul nostru. O singura gradina si o vreme asa de schimbatoare! Este foarte bine Se povesteste ca un rege african era intr-o zi la vanatoare cu suita sa. Printre cei care il insoteau se afla si un vechi prieten al sau. Indiferent de situatia in care se afla, acesta obisnuia sa vada partea buna a lucrurilor. Sarcina sa era sa incarce armele. Printr-o nefericita intamplare, una dintre ele s-a descarcat si i-a retezat regelui o parte din degetul mare. Gandind ca situatia putea fi mult mai rea, prietenul regelui a spus: -Este foarte bine! -Nu, nu este deloc bine!, a spus regele si l-a aruncat in inchisoare. Peste un an de zile, regele vana din nou intr-o regiune periculoasa si.a fost prins de canibali. Acesti au inceput sa-l pregateasca pentru a-l manca, dar au observat ca ii lipseste o bucata de deget. Cum la canibali exista superstitia de a nu manca nimic care nu este intreg, l-au eliberat pe rege. Acesta s-a intors si, plin de recunostinta, a mers sa-si elibereze vechiul prieten, spunandu-i: -Imi pare tare rau pentru felul in care m-am purtat! Ca de obicei, dupa ce a examinat situatia, acesta a spus: -Dimpotriva, este foarte bine! -Cum poti sa spui ca e bine daca ai stat un an in inchisoare? -Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine.

7.Cainele si pisica Odata, un om statea linistit la masa, ospatandu-se cu pofta din felurile pregatite. La picioare, s-a asezat cainele sau. Uitandu-se in ochii omului, cainele isi spunea: "Da Doamne sa manance cu pofta stapanul meu si, dupa ce s-o satura, sa-mi dea si mie o bucatica!" In acest timp, s-a apropiat si pisica. Privindu-l pe om cum mananca si gudurandu-se pe langa el, isi spunea in sinea ei: "Da Doamne sa orbeasca stapanul

meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea!" Cainele astepta sa primeasca tot ce omul s-ar fi indurat sa-i dea, cunoscand bunatatea stapanului sau. Pisica, insa, pandea orice moment sa poata fura, lacomia indemnand-o sa nu se multumeasca cu ceea ce ar fi primit. Asa este si in viata. Unii dintre prietenii care ne inconjoara sunt asemenea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii, insa, sunt asemenea pisicii: oricand cu un zambet pe buze, dar mereu cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta. Cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi, insa, ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nu-i goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita, ci roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni. "Suferiti de pe urma unui om rau? Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai!"

8.Ce ai face tu? Esti singur in masina si conduci intr-o noapte furtunoasa; cand treci pe langa o statiede autobuz, vezi 3 persoane asteptand autobuzul: 1. o batranica bolnava care pare pe moarte 2. un vechi prieten care ti-a salvat viata 3. iubitul / iubita ideal / a pe care asteptai de o viata sa il intalnesti. Pe care l-ai lua in masina, daca ar exista posibilitatea ca langa sofer sa stea un singurpasager? Gandeste-te bine inainte sa continui...Aceasta este o problema de etica morala care a fost folosita ca parte a unui interviu pentru o slujba.Poti sa iei batrana, intrucat ea e pe moarte; sau poti sa il alegi pe vechiul tau prieten care ti-a salvat viata, si astfel sa te revansezi. Si totusi, sansa de a gasi partenerul ideal s-ar putea sa nu ti se mai ofere vreodata!! Raspunsul candidatului care a obtinut slujba a fost:"I-as da cheile de la masina prietenului meu sa o duca pe batrana la spital si as asteptaautobuzul alaturi de partenerul ideal!" Uneori, avem mult de castigat daca renuntam la limitarea unei gandiri incapatanate. Nu uita niciodata sa ai o viziune de ansamblu!!

9.A 18-a cmil

Povestirea are un inceput tragic: Un beduin, pe cale s moar, ii cheam la cptaiul su pe cei trei fii i le spune: Toat averea mea sunt 17 cmile. i cand voi muri aceste cmile v vor rmane vou. ie, care eti cel mai mare dintre fiii mei, ii las motenire jumtate din cmile. ie, cel de-al doilea fiu al meu, ii las motenire o treime din cmilele mele, iar ie, cel mai mic, a noua parte din cmile. Dup ce beduinul moare i fiii il plang cu respectul cuvenit, ajung la momentul in care trebuie s-i impart cmilele. Dar fiind cu totul 17 cmile, nu se inelegeau deloc asupra imprelii i nici o impreal nu prea a fi echitabil. i in timp ce se certau, se intampl c trecea pe acolo un btran clare pe o cmil, care ii intreb care era problema, i afland despre ce era vorba, ii oferi ajutorul. i iat cum proced: Eu sunt dispus s adaug cmila mea la ale voastre, ca s le putem impri coect. Deci, acum avem 18 cmile. Tu cel, mai mare dintre fii, ai motenit o jumtate din cmile, deci 9 cmile sunt ale tale. Tu, cel mijlociu, ai dreptul la o treime din cmile, deci 6 cmile sunt ale tale. i tu, cel mai mic, ai a noua parte din cmile, adic 2 cmile sunt ale tale. Cei trei fii erau fericii c impriser cmilele in mod corect, aa c ii mulumir btranului. Acesta se urc pe cmila lui i plec mai departe. ( 9+6+2= 17 cmile)

10.Tanarul si bolovanul

Intr-o seara, un tanar se intorcea acasa. Dar, din cauza intunericului ce se lasase, sa impiedicat de un bolovan si, cazand, s-a lovit destul de tare. Suparat foc, a plecat mai departe, dar un gand nu-i dadea pace. Ce cauta ditamai bolovanul in mijlocul

drumului si cum de nu la vazut la timp ? Aoleu, dar daca mai trec si alti oameni si patesc la fel ca el? Chiar in acea clipa, tanarul s-a oprit si, cu toate ca se lovise destul de tare si se grabea sa ajunga acasa, a facut cale intoarsa pana la bolovanul cu pricina pe care l-a impins la marginea drumului. Acolo putea sa stea oricat, ca nimeni nu s-ar mai fi impiedicat de el. De-abia acum, tanarul nostru a plecat linistit si multumit spre casa. Rana pe care i-o pricinuise cazatura il durea parca mai putin acum, cand stia ca i-a scapat, poate, si pe altii de la o suferinta ca a lui.

11.Numai TIMPUL Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele. Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor. Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis: -Bogatie, ma poti lua cu tine? -Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine. Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo: -Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine? -Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect.mi-ai putea strica nava. Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea: -Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine! -Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura. Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga. Dintr-o data o voce a strigat: -Vino, Iubire, te iau cu mine! Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat. Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea: -Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat? -Era Timpul. -Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat? Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns: -Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata.

12.Un cadou special

Zi de vara. Autobusul opintea pe o sosea plina cu gropi. Pe un scaun mai in spate statea un barbat uscativ, tinind in brate un manunchi de flori de cimp. Pe partea opusa, o fetiscana oachesa se uita fascinata la macii, margaretele si albastrele batrinului. Nu-si mai putea lua ochii de la ele. Razbatea din cind in cind un parfum irezistibil si proaspat. Fata incerca sa priveasca pe fereastra prafuita a autobusului, dar degeaba. Ca un magnet, o atrageau florile batrinului. La urmatoarea statie, batrinul dadu sa coboare. Ezita pentru o clipa, dupa care se adresa fetei: "Vad ca-ti plac florile mele. Cred ca sotiei mele i-ar face mare placere sa ti le daruiesc. Am sa-i spun ca ti le-am dat tie". Fata primi florile, imbujorindu-se de placere. Urmari apoi pe batrinelul uscativ cum se cobori din autobus si intra pe poarta de fier forjat a unui mic cimitir din apropiere.

13.Cei trei batrini Intr-o dimineata insorita, o femeie a observat trei batrani care stateau in fata casei sale. Nu-l cunostea pe niciunul dintre ei, dar si-a dat seama ca sunt obositi si flamanzi si i-a invitat inauntru. Batranii au intrebat: - Dar sotul tau e acasa? - Nu, a plecat de dimineata la munca - a raspuns femeia. - Atunci nu putem intra - spusesera batranii. Seara, cand sotul ei s-a intors, femeia i-a povestit cele intamplate. Sotul i-a spus: - Acum ca sunt si eu acasa, ii putem invita inauntru. Femeia a iesit sa invite batranii. Unul dintre ei i-a raspuns: - Noi nu putem intra impreuna in casa. - De ce? - intreba femeia. - El este Bunastarea - spuse batranul, aratand spre unul dintre ei - el este Succesul si a aratat spre celalalt - iar eu sunt Iubirea. Va trebui sa decideti, pe care dintre noi il vreti in casa. Femeia s-a intors in casa, si a povestit sotului cele intamplate. Au inceput sa se gandeasca oare pe care sa-l invite. Sotul a spus:

- De mult imi doresc sa am succes in viata. Sa invitam Succesul! Sotia i-a raspuns: - Eu zic sa invitam Bunastarea, pentru ca atunci vom fi cu adevarat fericiti. In acel moment a intrat baietelul in casa si si-a auzit parintii vorbind intre ei. - Eu tare mi-as dori sa invitam Iubirea la noi - spuse baietelul. In sfarsit, dupa multe discutii s-au decis sa invite Iubirea. Femeia a iesit din casa, si a spus batranilor decizia lor. Astfel, Iubirea s-a ridicat si s-a indreptat spre casa. Iar dupa ea au pornit si ceilalti doi: Bunastarea si Succesul. Femeia a fost foarte curioasa si i-a intrebat: - Cum de veniti toti in casa? Nu voi mi-ati spus ca numai unul dintre voi poate sa intre? - Ba da - raspunse Iubirea. Daca ati fi ales Bunastarea sau Succesul, numai ei singuri ar fi putut intra in casa. Dar fiindca m-ati ales pe mine, ei ma urmaresc peste tot unde ma duc... Si-am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea asa. 14.Doar asta conteaza! Se povesteste ca intr-o zi din vremuri demult apuse un om a trebuit sa faca o calatorie intr-o tara indepartata, aflata peste mari si tari. In drumul sau a intalnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Si-a amintit pentru tot restul vietii de unul dintre acestea. Era dimineata cand a zarit in departatre turnurile unei cetatii. Pana sa ajunga in apropierea ei se facuse deja pranzul, si cum in partea dreapta a drumului se afla un cimitir ingrijit, cu pomi umbrosi si flori frumos parfumate, omul s-a hotarat sa faca un scurt popas. Pasind catre o banca pe care o zarise in apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci. -A trait sase ani, trei luni si patru zile. -A trait unsprezece ani, doua luni si cinci zile. -A trait trei ani, patru luni si patru zile. -A trait noua ani, opt luni si doua zile. S-a intristat crezand ca nimerise intr-un cimitir pentru copii, si unul dintre locuitorii cetatii l-a vazut si a intrebat: -De ce esti atat de trist, ai pe cineva din familie ingropat aici? Mama, tatal poate.? -Cum s-ar putea una ca asta, doar vad ca aici sunt ingropati numai copii! -Nu.doar ca, vezi.noi cand ne nastem primim fiecare cate un carnetel. La inceput tin socoteala parintii pentru noi, apoi scriem singuri.de fiecare data cand ne-am bucurat si pentru cat timp.iar cand unul dintre noi se duce, familia aduna timpul pe care l-a petrecut bucurandse. si asta este ceea ce vezi tu scris aici. -Timpul pe care l-ati petrecut bucurandu-va. -Da, pentru noi doar asta conteaza!

Daca ar fi fost sa ai un astfel de carnetel, tu cati ani, cate luni si cate zile crezi ca ai fi adunat in el pana acum? Oricata bucurie ai adunat si ai daruit pana acum, iti doresc sa traiesti.pana la adanci batranete! 15.Plimbarea cu taxiul

Acu` douazeci de ani, lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Cand am ajuns la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la parterul unei ferestre...In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni saraci care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa. Deci am mers si-am batut la usa. Doar un minutraspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii '40. Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-a mai locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla. "Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea. Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea. "Nu e mare lucrui-am zis eu. Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata" Oh, sunteti un baiat asa de bun!zise ea. Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa si apoi m-a intrebat: Ai putea sa conduci prin centrul orasului?" "Nu este calea cea mai scurtaam raspuns eu rapid. Oh, nu contezaspuse ea. Nu ma grabesc. Eu acum merg spre ospiciu...". M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteietori... Nu mi-a mai ramas nimeni din familie...a continuat ea.Doctorul spune ca nu mai am mult timp...In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. "Pe ce ruta ati vrea sa merg?Am intrebat. Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde, odata, ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si

sotul ei locuiau cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care, odata, fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si statea acolo in intuneric, contempland in tacere. Cum prima aluzie de soare s-a aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata: "Sunt obosita... Hai sa mergem." Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, ca si o casa mica, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati asupra fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia a fost asezata deja intr-un scaun cu rotile. "Cat va datorez?"a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul. "Nimicam zis eu. Dar trebuie si tu sa te intretii." "Nu va faceti griji..sunt si alti pasageriam raspuns eu. Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere.. Ai facut unei femei in varsta un micut moment de bucuriespuse ea. Multumesc." I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii. In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zilei de-abia mai puteam vorbi. Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?... Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?.. Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat. Oamenii s-ar putea sa nu-si aminteasca exact ceea ce ai facut sau ceea ce ai spus, dar intotdeauna isi vor aminti cum i-ai facut sa se simta!!! N-o sa ai parte de nici o surpriza in 10 zile daca o sa trimiti acest mesaj la alte 10 persoane. Dar, s-ar putea sa ajuti lumea sa fie putin mai buna si mult mai intelegatoare prin simplu fapt ca-l trimiti mai departe. Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun:Ziua de azi este o zi speciala!" Nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul spectacol pe care il jucam. Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat si vei simti diferenta!

16.Ce este viata? Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor. O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: -Ce este viata? Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: -Viata este o deschidere! Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: -Viata este libertate si fericire! O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: -Viata este risipire, da, doar risipire. Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: -Viata nu este decat truda si munca! Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: -Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi! Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: -Viata este o nazuinta spre inalt! Apoi veni noaptea. Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea.-Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii! Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: -Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei. 17.Rugciunea unui copil

Un copil, rugandu-se, a spus asa: -Doamne, in seara asta, te rog ceva special.Transforma-ma intr-un televizor, ca sa-i pot lua locul. Mi-ar place sa traiesc cum traieste televizorul in casa mea. Sa am o camera speciala, unde sa se reuneasca toata familia in jurul meu. Fa sa fiu luat in serios. Sa fiu in centrul atentiei, asa incat toti sa ma asculte fara sa ma intrerupa sau sa discute. Mi-ar place sa mi se dea atentia deosebita care este acordata televizorului atunci cand ceva nu functioneaza... Si sa-i tin de urat tatalui cand se intoarce acasa, chiar si atunci cand vine obosit de la munca. Si mama, in loc sa ma ignore, sa stea cu mine cand e singura si plictisita. Iar fratii si surorile mele sa se certe ca sa poata sta cu mine... Si sa distrez toata familia, chiar daca uneori nu spun

nimic. Mi-ar place sa simt ca lasa totul deoparte ca sa stea cateva minute alaturi de mine. Doamne, nu-ti cer prea mult. Doar sa traiesc cum traieste orice televizor. 18.Povestea unui fluture

Intr-o zi intr-un cocon a aparut o mica gaura. Un om, care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa. Dupa multe incercari, se parea ca fluturele a abandonat, spatiul acela prin care se straduia sa iasa ramasese la fel de ingust. Parea ca fluturele a facut tot ceea ce putea si nu mai era in stare de mai mult. Atunci omul a decis sa ajute fluturele: a luat un cutit si a deschis coconul. Fluturele a iesit imediat. Insa corpul lui era slab si anemic. Aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau. Omul a continuat sa observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide Si vor putea suporta greutatea acestuia pentru a putea zbura. Acest lucru nu s-a intamplat! Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant, cu corpul sau slab si cu aripile chircite. Nu a putut zbura NICIODATA ! Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin spatiul acela stramt era efortul necesar pentru ca fluturele sa poata zbura. Era chinul prin care viata il punea sa treaca pentru a putea creSte Si pentru a se dezvolta.Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata. Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati. Nu am mai putea fi atat de puternici cum suntem. Nu am mai putea zbura NICIODATA! Am cerut putere!Si viata mi-a dat dificultati pentru a ma face puternic. Am cerut intelepciune! Si viata mi-a dat probleme ca sa le rezolv. Am cerut prosperitate! Si viata mi-a dat creier si forta pentru a munci. Am cerut sa pot zbura! Si viata mi-a dat obstacole pentru a le depasi. Am cerut iubire! Si viata mi-a dat oameni pe care sa ii ajut in problemele lor. Am cerut favoruri! Si viata mi-a dat potential. Nu am primit nimic din ce am cerut, dar am primit tot ce aveam nevoie.

Nu frangeti zborul nimanui! Traieste-ti viata cu curaj ! Infrunta obstacolele si demonstreaza ca le poti depasi ! 19.Parabola creionului

Dupa ce l-a terminat de facut, creatorul de creioane i-a spus acestuia: Exista cinci lucruri pe care ai nevoie sa le cunosti inainte de a te trimite pe drumul tau, in lume.Intotdeauna sa ti le amintesti daca vrei sa devii cel mai bun creion care poti sa fii.Vei putea sa faci multe lucruri extraordinare, dar numai daca iti permiti tie insuti sa fii tinut de mana cuiva. Vei experimenta o dureroasa transformare (ascutitoarea) din timp in timp, dar ea este absolut necesara daca tu vrei sa devii un creion mai bun. Nu uita ca ai capacitatea de a corecta (radiera) orice greseala pe care ai putea sa o faci. Cea mai importanta parte a ta va fi intotdeauna cea care se afla in interior. Indiferent de conditii, tu trebuie sa continui sa scrii: sa lasi o urma clara, inteligibila, in orice situatie oricat de dificila. Creionul a promis sa-si aminteasca si intra in cutia de creioane colorate, intelegand pe deplin care a fost scopul pentru care a fost creat. Dar noi, oamenii ? Suntem capabili sa facem multe lucruri.... insa numai daca ne lasam ghidati de Creatorul nostru. Din timp in timp, experimentam o transformare dureroasa, trecand prin suferinta si durere, dar avem nevoie de aceasta pentru a deveni mai buni decat am fost inainte. Avem in orice clipa alegerea de a ne corecta greselile pe care le-am putea face si a creste prin ele. Si cum ar fi daca ne-am aminti intotdeauna ca cea mai importanta parte a noastra se afla inauntru?

20.Capcana pentru soareci

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet. "Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A

fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci. Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse. "Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!" Gaina a cloncanit, sia ridicat capul si a spus: "Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie". Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!" Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare" Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!" Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici un fel." In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase. Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare. Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina. Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea. Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul. Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti. Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete... Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol. 21.Ce dai i ce primeti Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba: - Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Batranul ii raspunse printr-o intrebare: - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? - Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo! - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:

- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare: - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? - Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu iam parasit. - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros: - Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care tio adreseaza doua persoane? - Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

22.Transformarea Traiau odata, pe fundul unei mlastini, cateva larve care erau foarte nedumerite in legatura cu ceea ce se intampla cu suratele lor dupa ce acestea se urcau la suprafata, deoarece nici una dintre ele nu mai revenea in locul de unde plecase. Curioase si chiar usor speriate, ele s-au sfatuit si s-au hotarat ca prima dintre ele, care va pleca, sa se intoarca si sa le povesteasca cum este acolo sus. Foarte curand una dintre ele a simtit un imbold irezistibil de a pleca si a inceput sa urce usor pe tulpina unei flori. Ajungand pe petalele florii, ea s-a odihnit putin, si, incet, incet, a inceput a se schimba, pana s-a transformat intr-o superba libelula. Si-a luat zborul, dar n-a uitat de promisiune si a incercat fara success sa atraga atentia larvelor ramase in mlastina. Si-a dat seama intr-un tarziu ca, desi surorile ei, pe care le vedea acolo jos, ar fi putut s-o vada, nici una n-ar fi reusit sa recunoasca in frumoasa libelula larva care fusese odata.

23.Cele trei porti

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept. -Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata? -Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip. Dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te.Urmeaza drumul acesta drept din fata ta. Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii. Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA. -Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara. Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba: -Ce-ai invatat tu pe acest drum? -Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine. -Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ceti scapa printre degete. Si disparu. Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: -SCHIMBA-I PE CEILALTI. -Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari. El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

-Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum? -Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate aceste lucruri. -Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi. Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBATE PE TINE INSUTI. -Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba: -Ce ai invatat tu pe acest drum? -Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge. -Asa este, spuse batranul. -Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez. -Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu. Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI. Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. -In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca. Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba: -Ce-ai invatat in plus pe acest drum? -Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat. -Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.

Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria -ACCEPTA-I PE CEILALTI. Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba: -Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum? -Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt. -Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul. Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: -ACCEPTA LUMEA. Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba: -Ce-ai invatat pe drumul acesta? -Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie. -Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna. 24.Cele trei ci Se spune ca erau trei prieteni care isi doreau sa urce un munte pentru ca in varful lui traia un batran plin de intelepciune pe care isi doreau sa-l cunoasca. La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul dupa cum il indemna sufletul. Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pasa de pericole, dorea sa ajunga la batranul din varful muntelui cat mai repede. A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar strabatea un canion ingust si accidentat, strabatut de vanturi puternice. Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line. Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea

abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii. Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand. Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si multumire interioara. Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales cel mai bine. -Ce ai invatat tu? il intreba pe primul. -Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar.am ales eu calea cea mai buna catre tine? -Da, ai ales bine.Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea. -Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat doresc.dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la urma. Asadar.am ales eu calea cea mai buna catre tine? -Da, ai ales bine.Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul. -Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar.am ales eu calea cea mai buna catre tine? -Da, ai ales bine. Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE.iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute dea lungul ei.

25.Legenda divinitii

O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat stapanul tuturor zeilor a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita. A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia. Zeii au sugerat: -De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant? Brahma a raspuns:-Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi. Atunci zeii au spus:-In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului! Dar Brahma a raspuns din nou: -Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata. Atunci zeii s-au aratat invinsi:-Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem. Brahma a exclamat dintr-o data: -Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui, pentru ca este singurul loc unde nu va cauta. De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand.ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.

26.Inima perfecta

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui sau strans o multime de oameni care ii admirau

inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine - Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele! Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande. -Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii. - Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere. - Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor.Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul. Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batranul ia primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase. Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

27.Ginduri pentru tine Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar zilele se aduna in ani... Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta.Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.Dincolo de orice reusita e o alta incercare.Cat timp traiesti, simte-te vie.Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou.Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp... Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti.Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine. Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect.Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap.Cand nu poti nici asta, ia-o la pas.Cand nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata." 28.DACA Daca esti calm, cind toti se pierd cu firea In jurul tau, si spun ca-i vina ta; De crezi in tine, chiar cind Omenirea Nu crede, dar ii crezi si ei cumva; De stii s-astepti, dar fara tevatura; De nu dezminti minciuni mintind, ci drept; De nu raspunzi la ura tot cu ura Si nici prea bun nu pari, nici prea-ntelept; Daca visezi - dar nu-ti faci visul astru; De poti sa speri - dar nu-ti faci jindul tel; De-ntimpini si Triumful si Dezastrul Mereu senin si in acelasi fel; Daca suporti sa-ti vezi vorba sucita De sarlatan, ce-ti spurca al tau rost; De poti ca munca vietii, naruita, S-o faci de la-nceput precum a fost; Daca-ndraznesti agonisita-ti toata S-o pui, far'a clipi, pe-un singur zar Si, dac-o pierzi, sa-ncepi ca prima data Far-sa te plingi cu un oftat macar; De stii, cu nerv, cu inima, cu vina,

Drept sa ramii, cind ele june nu-s, Si stai tot dirz, cind nu mai e stapina Decit Vointa ce le tine sus; Daca-ntre Regi ti-e firea neschimbata Ca si-n Multime - nu strain de ea; Amic sau nu, de nu pot sa te-abata; De toti de-ti pasa, dar de nimeni prea; Daca ti-e dat, prin clipa zdrobitoare, Sa treci si s-o intreci, mereu bonom, atunci: a ta e Lumea asta mare si, mai mult, fiul meu: atunci - esti Om!

29.Creativitatea: reintoarcerea la adevarata noastra natura

Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit.iar scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la inceput. Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor: -Astazi o sa facem un desen. -Grozav, a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a inceput sa deseneze. Dar profesoara a zis: -Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au fost pregatiti. -Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara. -Grozav s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat in roz, portocaliu, albastru. Dar profesoara le-a zis copiilor: - Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. - Acum puteti incepe, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat

o floare ca cea a profesoarei.Era rosie, cu o tulpina verde. Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: - Astazi o sa facem ceva din argila. -Grozav, a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata. - Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara. -Grozav, s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: - Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca. - Asa! Acum puteti incepe!, a zis profesoara.Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea facuta de profesoara. Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur. Si s-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat intr-o alta casa, intr-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana ajungea in clasa lui. In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: - Astazi o sa facem un desen! - Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca. Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa baietel i-a spus: - Tu nu vrei sa desenezi? - Ba da, a zis baietelul. - Ce desen facem? - Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara. - Cum sa-l fac? zise baietelul. - Cum isi place tie! raspunse ea. - Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baietelul. - Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen, si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut? - Nu stiu, zise baietelul.Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde. Morala: Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe

cea mai frumoasa papusa din lume? Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni. Einstein spunea ca -Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. 30.Viaa ca un fluture albastru

A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari, la unele stia sa le raspunda, la altele nu. Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi sia trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul. -Ce vei face? o intreba sora ei. -O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela! Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand. -Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort? Foarte calm, inteleptul surase si ii zise: -Depinde de tine, fiindca e in mainile tale! Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

31.Trandafirul cu spini

Intr-o primavara, gradinarul unui imparat i-a adus acestuia un trandafir minunat, pe care il cultivase cu multa grija. Imparatul l-a luat in mana, incantat de frumusetea lui, dar, intepandu-se in spinii lui, l-a scapat din mana. Furios, l-a certat pe gradinar: Degeaba ai lucrat cu atata sarguinta, floarea ta nu este perfecta. Vezi de lucreaza mai bine, altoieste-l, incearca sa obtii un trandafir fara spini, si vei fi bine rasplatit. Gradinarul s-a intors in gradina lui, si dupa mai multe incercari, a reusit sa obtina ceea ce i se ceruse Repede a dus trandafirul imparatului. Acesta l-a luat in mana si s-a bucurat cand a vazut cat de neteda ii era tulpina, dar, cand l-a dus la nas pentru a se bucura de parfumul lui, a constatat cu surprindere ca nu avea nici un miros. Ce ai facut cu trandafirul?, l-a intrebat imparatul, din nou furios, pe gradinar. Nu mai are parfumul minunat pe care i-l stiam. Imparate, a spus gradinarul, orice lucru se schimba daca vrei sal altoiesti. Si nimic pe lumea asta nu este fara cusur, arbori, flori, oameni. Astfel si acest trandafir, ori inteapa si are miros, ori nu-nteapa, dar ramane fara nici un parfum.

32.Ecoul Un tata si fiul sau mergeau prin munti. Fiul s-a lovit de o stanca, si din cauza durerii astrigat: - Aaaaahhhhh! Surprins, auzi o voce repetand cuvintele sale: - Aaaaahhhhh! Curios, copilul striga: - Cine e acolo? Din nou, ecoul il aduse inapoi cuvintele: - Cine e acolo? Copilul isi intreba tatal: - Ce se intampla? - Sunetul care se aude se numeste -ecou, el se aseamana mult cu VIATA, pentru ca

si ea iti intoarce tot ceea ce faci si spui! Viata noastra este o reflectare a propriilor noastre actiuni. Daca doresti mai multa iubire in jurul tau, creeaza mai multa iubire in jurul tau. Daca doresti fericire, daruieste fericire celor ce te inconjoara. Daca iti doresti o inima surazatoare, daruieste un suras in inima celor pe care ii intalnesti.

34.Poveste ca sa nu se intample ceva Se spune ca intr-o tara indepartata traiau niste oameni foarte prudenti din fire care aveau grija ca intotdeauna sa nu se intample ceva. Verificau cu atentie incuietorile de la case de cateva ori inainte de a pleca de acasa si eventual mai montau inca un lacat suplimentar, pentru siguranta. Deasemenea acesti locuitori din tara indepartata isi faceau case cat mai mici si mai discrete ca sa nu atraga atentia hotilor. Isi invatau copiii sa fie prudenti si mereu atenti, "ca sa nu se intample ceva". Respectau cu mare grija culoarea rosie a semaforului. De fapt la culoarea rosie a semaforului se simteau cel mai in siguranta intrucat atunci cand stateau pe loc nu se putea intampla nimic rau. Incetul cu incetul masinile stateau mai mult in garaje intrucat acolo erau mai in siguranta. Garajul este probabil locul cel mai sigur pentru o masina, chiar daca nu tocmai pentru a sta in garaj a fost facuta masina. Oamenii nu mai semanau de frica secetei. Nu mai cresteau animale de frica ca acestea sa nu se imbolnaveasca. Nu mai faceau copii de teama ca acestia sa nu pateasca ceva. Se imbracau in haine cat mai uniforme, tot pentru a nu atragea atentia. De fapt nu mai faceau aproape nimic de teama sa nu se intample ceva. Si intradevar, la un moment dat in tara cea indepartata nu s-a mai intamplat nimic.

35.Vasul crapat O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si tot timpul aducea intreaga cantitate de apa. La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate. Timp de doi ani, asta se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineinteles, vasul bun era mandru de realizarile sale. Dar bietului vas crapat ii era atat de

rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit! Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit intr-o zi femeii langa izvor: "Ma simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!" Batrana a zambit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, in timp ce ne intoarcem, tu le uzi." "De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspateaza casa." Morala: Crapatura vasului nu inseamna sfarsitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit! Numarati-va binecuvantarile...!!

36.Statistici Daca ai putea reduce populatia din intreaga lume la un sat de 100 de persoane, mentinand proportiile tuturor popoarelor existente pe pamant, acest sat ar fi compus in felul urmator: 57 de asiatici 21 de europeni 14 americani (din America de Nord, Centru si Sud) 8 africani 52 ar fi femei 48 barbati 70 nu ar fi albi 30 albi 70 nu ar fi crestini 30 crestini 89 ar fi heterosexuali 11 ar fi homosexuali 6 persoane ar avea 59% din bogatiile lumii si toate 6 ar fi din Statele Unite 80 ar sta in case de nelocuit 70 ar fi analfabeti 50 ar suferi de malnutritie

1 ar fi pe moarte 1 ar fi pe punctul de a se naste 1 ar avea un computer 1 (da, numai 1 ar avea diploma de studii) Daca te gandesti la lume din perspectiva asta, nevoia de a accepta, de a intelege si nevoia de educatie devin clare.Ia in considerare si asta: Daca te-ai trezit azidimineata mai mult sanatos decat bolnav, inseamna ca ai mai mult noroc decat milioane de persoane care nu vor apuca sa traiasca saptamana viitoare. Daca nu ai trait pericolul unei lupte, singuratatea unei inchisori, agonia torturii sau chinurile foamei - esti inaintea altor 500 de milioane de oameni de pe lumea asta. Daca poti sa intri in biserica fara teama ca vei fi amenintat, arestat, torturat sau omorat - esti mai norocos decat 3 miliarde de persoane. Daca ai mancare in frigider, haine cu care sa te imbraci, un loc unde sa dormi si o casa in care sa stai - esti mai bogat decat 75% din populatia lumii. Daca ai bani in banca, in portofel si cateva monede intr-o pusculita - esti printre cele 8 procente ale persoanelor care traiesc bine. Daca parintii tai sunt inca in viata si inca impreuna - esti, intr-adevar, o persoana rara, chiar si in Statele Unite si Canada. Daca poti sa citesti acest mesaj esti de doua ori binecuvantat: pentru ca cineva s-a gandit la tine si pentru ca nu te numeri printre cele doua miliarde de persoane care nu stiu sa citeasca.Cineva a zis odata: Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut vreodata sa suferi. Danseaza ca si cand nimeni nu te vede. Canta de parca nu te-ar auzi nimeni. Traieste ca si cand Paradisul ar fi pe pamant.

37.Filozofie de viata deosebita

Un profesor de filosofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in faza lui. Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa il umple cu pietre, cu diametrul de aproximativ 5 cm.. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost cu totii de acord ca este plin. Apoi a luat o cutie de pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile libere. Apoi i-a

intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost din nou cu totii de acord ca este plin. Si au ras. Apoi profesorul a luat o cutie de nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca nisipul a umplut spatiul ramas liber. "Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante pentru fiecare: familia, partenerul de viata, sanatatea si copiii vostri, lucruri care, daca totul este pierdut si numai ele v-au ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul. Daca puneti mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele.La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucruri mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucruri importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la serviciu, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip!! Acum urmeaza partea comica a povestirii: Un student a luat borcanul, despre care cu totii au fost de acord ca este plin si a turnat in el o sticla de bere. Berea a umplut spatiile ramase libere si a umplut cu adevarat borcanul. Morala: Nu conteaza cat de plina este viata, mereu ramane loc pentru o bere! 38.Testul celor trei

In Grecia antica Socrate (469-399 BC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta si care i-a spus: - Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai? - Stai o clipa, replica Socrate. Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test, numit TESTUL CELOR TREI. - Trei? - Asa este, a continuat Socrate. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa

stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al ADEVARULUI. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat? - Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el. - E-n regula, zise Socrate. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. - Acum sa incercam testul al doilea, testul BINELUI. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine? - Nu, dimpotriva. - Deci, a continuat Socrate, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat? Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat: - Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba - filtrul FOLOSINTEI. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos? - Nu, nu chiar. - Ei bine, a conchis Socrate, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu sti daca este ADEVARAT, nici de BINE, nici macar de FOLOS, atunci de ce sa-mi mai spui?

39.Nu uita niciodata sa evoluezi In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta. Spuse: - Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez? Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere. - Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat. - Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind. - Hai sa lasam gluma, am reluat.Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varstaei. - Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Neam imprietenit pe loc. Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta. De-a lungul anului, Rose a devenit mascota campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi

dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitato pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu: - Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskeyului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu. Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua: - Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana. Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani si o obtinuse la o virsta asa inaintata.. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce iti doresti sa fii. Aceste ginduri au fost compuse in memoria lui Rose. Si nu uita niciodata: nu poti alege sa imbatranesti sau nu, dar poti alege sa evoluezi!!

40.Nisip i piatr

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert. La un moment dat sau certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra:Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el.Celalalt l-a intrebat:-Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce? Acesta i-a raspuns:-Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa.Lasa vanturile sa imprastie chiar acum in departari suferintele tale trecute, ca si cand ar fi fost scrise pe nisip.Si cum ar fi sa incepi sa-ti sapi in piatra bucuriile ori de cate ori iti ating sufletul, pentru ca sa te poti intoarce la ele atunci cand ai nevoie?

41.Ce daruri accepi

Langa Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar. Intr-o dupa-amiaza, un luptator cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul

Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza. Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, ia insultat pana si pe stramosii sai. Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil. La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat. Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat: - Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor? - Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? Intreba Samuraiul. -Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli. - La fel si cu orice manie, insulta sau invidie, spuse maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat. In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de noi. Putem alege sa acceptam orice dar si sa ne lasam atrasi in jocul altora, sau sa fim selectivi.si sa acceptam doar acele daruri care ne ajuta in cresterea noastra.

42.Ultimul biscuit O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput sa citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul. Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuit, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca. In interiorul ei isi spunea "Uite ce fel de persoana e acest barbat ! Daca as avea numai putin curaj, i-as face morala..." Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuit, lua si el unul pana cand a

mai ramas in pachet ultimul biscuit. Ea gandea: "ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate."Ah, asta e culmea!", gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins. Morala:De cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama ?Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITATE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei !!!! Exista 5 lucruri in viata care NU SE POT RECUPERA: - o piatra, dupa ce ai aruncat-o; - o vorba, dupa ce ai spus-o; - o sansa, dupa ce ai pierdut-o; - timpul, dupa ce a trecut; - iubirea, pentru cel ce nu lupta. 43.Poveti pentru maturi Acest proiect va fi pentru vizitatorii notri terapeutic din punct de vedere al sexologiei i sexopatologiei. Aici vei putea gsi informaie i literatur detailat, recomandrile specialitilor, tehnici i metodici terapeutice care v vor fi de folos n soluionarea problemelor de tip sexual Sexualitatea feminin Putini brbati se ostenesc cu adevrat s trezeasc toate simturile femeii si asta fr ndoial pentru c nu stiu ct de diferit e sexualitatea unei femei de cea a brbatilor. ntr-adevr, la brbat, dorinta este mai intempestiv; ea se impune ntregii fiinte printr-o nevoie brusc si evident. Din cauza pozitiei organelor si a legturii ntre psihism si corp, este important s ne dm

seama c la brbat dorinta este mai exteriorizat n raport cu propriul corp. La femeie, dorinta se naste n general mai pe ocolite, nevoia fizic este mai interiorizat si mai difuz, n sensul c este mai putin direct si mai putin localizat. Este foarte important ca brbatul s-si dea seama c la femeie psihicul si fizicul sunt intim legate ntre ele, n asa msur nct rar vom ntlni o femeie care s se culce cu un brbat fr s aib pentru el nici un sentiment, lucru curent la brbati. Psihismul femeii, starea sa de spirit, afectivitatea si dragostea sunt mai puternice dect senzatiile fizice ca atare. O femeie care n-are chef s fac dragoste sau care e bruscat nu va simti aproape nici o plcere si actul sexual risc s agraveze foarte mult lucrurile. Pentru a strni dorinta, este extrem de important ca ambii parteneri s-si aduc aminte de plcerile mprtsite n comun; de aceea, e o grav eroare s fortezi o femeie s fac dragoste atunci cnd nu are chef: acest lucru va face doar ca data viitoare s-i vin cheful mai greu. Dac un brbat nu are grij s trezeasc, prin mngieri premergtoare actului, simturile femeii, ceea ce face ca aceasta s fie prea adesea frustrat de o mare parte din plcere, este foarte cu putint ca, n timp, femeia s devin frigid din punct de vedere psihic, ceea ce nseamn c i va fi team de un act sexual care o satisface att de putin, si nu va simti nici o plcere. Un blocaj psihic poate deci mpiedica o femeie s resimt o plcere fizic, deci nici un organ n-a fost lezat, iar blocajul nu este de natur nevrotic, fiind focalizat pe un anume partener. Dac aceeasi femeie va face dragoste cu un alt brbat, mai atent si mai subtil, este sigur c si va regsi n mod instantaneu tot potentialul de senzualitate. Deci efortul de a excita progresiv femeia n toate zonele erogene ale corpului impune si o armonizare psihic a celor doi parteneri. Este rgazul necesar pentru ca dou fiinte s o rup cu monotonia zilnic pentru asi ntri relatia afectiv. Dac, n momentul acela, femeia nu se afl la nivelul ei maxim din punct de vedere senzual, aceasta nu nseamn c relatia amoroas nu este destul de prezent sau de bogat. n acest caz, est preferabil, s fie atras ntr-o discutie intim, mngiat fr a i se cere ceva, cu scopul de a restabili armonia

sentimental, asteptnd momentul n care va fi ntr-o dispozitie mai bun. Toate acestea vor face ca cei doi s se nteleag si mai bine. Mngierile premergtoare sunt deci o necesitate pentru majoritatea femeilor: nesocotirea acestui lucru va crea cu sigurant numeroase probleme n cadrul cuplului, att pe plan sentimental, ct si pe plan sexual. Desigur, aceste consideratii nu trebuie luate drept o regul intangibil: este mai degrab un principiu de baz care, n anumite momente privilegiate, trebuie nclcat cu entuziasm. Putem ntlni si excesul contrar, adic brbatul care strneste n mod aproape sistematic o femeie, cu o ncetineal calculat, cnd de fapt pe partener o enerveaz prelungirea pereludiului si pofta i scade n raport cu emotia dinti. Acest caz pune n evident mai multe erori: 1) Brbatul nu si-a dat seama c femeia doreste mngieri mai ferme. 2) Insist pe o anumit zon a corpului sau pe un anumit gen de mngiere fr ssi dea seama c partenera nu mai reactioneaz cum trebuie si c deci trebuie s schimbe tactica. 3) Se ndrjeste s fac un anumit lucru, pe care l-a prevzut si hotrt el; n mod sistematic, adic fr a se implica el nsusi cu adevrat n ceea ce face, uitnd c e mai bine s privilegieze spontaneitatea si dialogul ntre cele dou trupuri. Din fericire, fiinta omeneasc este foarte complex; o zi nu seaman cu alta, si asta e valabil att pentru sentimente ct si pentru senzatii. Aceasta face ca schimburile ntre parteneri s nu fie niciodat aceleasi, de unde si farmecul relatiei amoroase. De exemplu, cnd simtiti c partenera este foarte pornit, nimic nu v mpiedic s treceti imediat la fapte si n modul cel mai intens. Dac reactia este puternic senzual, actul poate ncepe practic fr preliminarii. Ceea ce este important, este ca lucrurile s nu se petreac nicioadat exact la fel, mai ales atunci cnd relatia este stabil si durabil. Ceea ce se poate prevedea si ceea ce este spontan Datorit constitutiei lui fizice, brbatul consider c el trebuie s dirijeze actul sexual. n mod firesc si foarte devreme, si d seama c de el depinde desfsurarea actului. Aceast apreciere este n mare parte adevrat. Totusi, aceast constiint a faptului c este oarecum responsabil i poate determina pe unii brbati s "programeze" cu atta exactitate desfsurarea actului nct orice interventie activ a femeii i descumpneste n asemenea msur nct ei intr ntr-un blocaj greu de depsit.

Or, trebuie spus c n zilele noastre, cnd fiecare fiint, fie brbat, fie femeie, tinde s-si dezvolte cei doi poli - activ si pasiv - ai personalittii, femeia este din ce in ce mai nesatisfcut de rolul pasiv care i se atribuie si tinde n mod spontan s devin tot mai activ n timpul relatiilor sexuale, ceea ce reflect pozitia ei mai creatoare n plan social si cultural. n ce-l priveste pe brbat, el si sporeste capacitatea de a visa si de a fi tandru, angajnd un dialog cu propriul su inconstient (persona) si dezvoltnd n acelasi timp potentialittile intuitive si globale ale lobului drept al creierului. Este deci necesar ca brbatul s fie atent la noua evolutie care si face loc astzi n cadrul cuplului si prin extensie - n plan social: faptul c fiecare brbat si fiecare femeie caut s triasc si s exprime din plin cei doi poli - masculin si feminin - ai personalittii sale. Un cuplu format din dou fiinte care tind n mod individual s fie complete progreseaz spre o armonizare psihic greu de conceput, cci cei doi se resimt din ce in ce mai mult din luntrul lor si ca o unitate. De altfel, la ultimele generatii observm o intensificare foarte net si rapid a intimittii cuplului.

1.Zidul inimii Intr-un deert aspru i stncos triau doi pustnici. Gsiser dou grote situate foarte aproape una de cealalt. Dup ani i ani de rugciune i slbatice renunri, unul dintre cei doi ascei era convins c ajunsese la desvrire. Cellalt era i el pios, dar totodat bun i nelegtor. El se oprea ntotdeauna s discute cu puinii pelerini care veneau acolo, adpostindu-i pe aceia care se rtceau sau pe cei care doreau s se ascund. Acesta este timp pierdut pentru meditaie i rugciune, gndea cel dinti sihastru, cruia nu-i plceau desele absene chiar dac nu ndelungate ale celui de-al doilea.Pentru a-l face s neleag n mod concret ct este de departe nc de sfinenie, se hotr s pun cte o piatr la gura propriei grote ori de cte ori cellalt avea s comit vreo greal. Dup cteva luni, n faa grotei sale se nla un zid de

pietre, cenuiu i sufocant. i el era nchis nuntru. Uneori construim ziduri de jur-mprejurul inimilor noastre, folosind pentru aceasta pietricelele de zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunelor, tcerilor, problemelor nerezolvate, suprrilor. Datoria noastr cea mai de seam este aceea de a mpiedica formarea unor astfel de ziduri n jurul inimilor noastre. i mai cu seam, aceea de a ncerca s nu devenim o piatr n plus n zidurile altora.

2.Calul deprimat Un cal deprimat se tolaneste pe jos si nu mai vrea pentru nimic in lume sa se mai ridice. Stapnul disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice, cheama veterinarul. Acesta, sosit imediat, examineaza animalul si zice: E foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care i le vei da cateva zile; daca nu reactioneaza, trebuie eutanasiat. Porcul a auzit totul si fuge la cal: Ridica-te, ridica-te, altfel se sfarseste rau!!! Dar calul nu reactioneaza si da incapatanat din cap. A doua zi , veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor: Nu reactioneaza, mai asteptam o zi, dar cred ca nu sunt sperante !. Porcul auzind, fuge din nou la cal: Trebuie sa te scoli, altfel vei pati mari necazuri ! Dar calul, nimic. A treia zi, constatand lipsa progreselor, veterinarul ii cere stapanului: Du-te dupa carabina, a venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de chinuri!. Porcul fuge disperat la cal: Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te rog, astia sunt gata sa te omoare !!! Calul se ridica, se scutura, face cateva miscari de dans, o ia la fuga in galop si sare cteva obstacole. Stapnul, care tinea mult la calul sau, foarte fericit ii spune veterinarului: Multumesc mult, esti un medic minunat, ai facut un miracol !!! Trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul ! Haideti iute sa taiem porcul si sa facem o masa mare !!!

3.O problema de perspectiva Sherlock Holmes i dr. Watson au plecat mpreun cu cortul. Au petrecut o zi minunat n natur, plimbndu-se pe dealuri. Cnd s-a lsat seara au instalat cortul i, dup ce au gtit i au

mncat copios, au adormit amndoi, obosii. Trziu n noapte, Holmes se trezi, mormi ceva i-i trezi asistentul nghiontindu-l uor n coaste. - Watson! spuse el. Deschide repede ochii i uit-te la cer! Ce vezi? Watson deschise ochii, buimac. - Vd stele, Holmes, rspunse el. Multe stele. - i ce-i spune asta, Watson? ntreb Holmes. Watson se gndi un moment. - Pi, ce s-mi spun, Holmes? mi spune c acolo, deprtate, sunt nenumrate stele i galaxii i probabil mii de planete. De aceea presupun c exist o grmad de argumente mpotriva teoriei c suntem singuri n Univers. M uit la cer i m simt umil n faa acestor deprtri nesfrite. Ce-i spune ie asta? - Watson, eti un mare prost! strig Holmes. Mie-mi spune c a venit cineva i ne-a furat cortul!

4.De ce tipa oamenii unii la altii Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai: -De ce tipa oamenii cand sunt suparati? -Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei. -Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul. -Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol. Maestrul intreba din nou: -Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa? Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri: -Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate. In final, inteleptul concluziona, zicand:

-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.

5.Un model bun Un mullah vru s-i protejeze fiica de pericolele vieii. Cnd veni vremea i ea se fcu o adevrat floare a frumuseii, el o lu deoparte i i vorbi despre josnicia i rutatea lumii. Draga mea fiic, zise el, ine minte ce-i spun. Toi brbaii vor un singur lucru. Brbaii sunt vicleni. Ei pun capcane oriunde pot. Nu-i dai seama cum te afunzi tot mai adnc n mlatina dorinelor lor. Vreau s-i art calea nefericirii. Mai nti, brbatul se d n vnt dup cele mai bune trsturi ale tale i te admir. Apoi, te invit s iei cu el. Apoi, amndoi trecei pe lng casa lui, iar el menioneaz c vrea doar s-i ia haina. Te ntreab dac nu i-ar plcea s intri n cas cu el. Sus, te invit s iei loc i-i ofer un ceai. Amndoi ascultai muzic i, la momentul potrivit, se arunc dintr-o dat asupra ta. Astfel, tu eti violat, i noi suntem violai, mama ta i cu mine. Familia noastr este violat i buna noastr reputaie este pierdut. Fetei i merser cuvintele tatlui drept la inim. Ceva timp dup aceea, urc sus la tatl ei i zmbi mndr: Tat, l ntreb ea, eti oare profet? De unde ai tiut cum se ntmpl totul ? A fost exact aa cum mi-ai descris. Mai nti mi-a admirat frumuseea. Apoi, m-a invitat n ora. Ca prin coinciden, am trecut pe lng casa lui. Apoi bietul biat a observat c-i uitase haina. i, ca s nu fiu singur, m-a invitat s intru n apartamentul su. Cum cer bunele maniere, mi-a oferit ceai i a luminat ziua cu o muzic frumoas. n acel moment, m-am gndit la cuvintele tale i am tiut exact ce se va ntmpla. Dar vezi, sunt vrednic s-i fiu fiic. Cnd am simit c se apropie momentul, m-am aruncat asupra lui i l-am violat, pe el, pe priii lui, familia, buna reputaie i stima lui! 6.Comparaiile chiopteaz O dat, la doctor veni un cizmar care suferea de dureri puternice i prea pe moarte. Doctorul l examin atent, dar nu putu gsi o reet care s l ajute. Pacientul ntreb nelinitit : Nu exist nimic altceva care s m pot salva ? Medicul i rspunse cizmarului, spunndu-i : Din nefericire, nu am cunotin de alte mijloace. Auzind acestea, cizmarul rspunse: Dac nu mai e nimic de fcut, mai am o ultim dorin. Mi-ar plcea o oal cu dou kilograme de fasole i un litru de oet.

Doctorul ridic din umeri cu resmnare i spuse :Nu prea am ncredere n idee, dar dac tu crezi c va avea efect, d-i drumul i ncearc. Toat noaptea, doctorul atept veti despre moartea omului. Dar, a doua zi dimineaa, spre surprinderea doctorului, cizmarul era viu i nevtmat. Doctorul scrise n jurnalul su : Astzi a venit la mine un cizmar pentru care nu se mai putea face nimic. Dar l-au ajutat dou kilograme de fasole i un litru de oet. La puin timp dup aceea, doctorul fu chemat s l ajute pe croitor, care era bolnav de moarte. n acest caz, doctorul se afl din nou n impas. Fiind un om sincer, a recunoscut asta fa de croitor. Suferindul l implor : Dar nu cunoti nici un alt tratament posibil? Doctorul se gndi un minut i spuse: Nu, dar recent a venit la mine un cizmar cu probleme similare. L-au ajutat dou kilograme de fasole i un litru de oet Pi, dac nu mai exist vreun alt remediu, l voi ncerca pe acesta, rspunse croitorul. El mnc fasolea cu oet i n ziua urmtoare muri. Atunci, doctorul scrise n jurnalul su: Ieri a venit la mine un croitor. Nu s-a putut face nimic pentru el. A mncat dou kilograme de fasole i un litru de oet i apoi a murit. Ceea ce face bine cizmarilor nu face bine croitorilor.

7.Despre cioara si paun In parcul palatului, o cioara neagra se catarase pe ramurile unui portocal. Jos, pe gazonul bine ingrijit, un paun defila mandru. Cioara carai : Cum puteti permite unei pasari atat de ciudate sa intre in acest parc? Umbla atat de arogant, de parca ar fi insusi sultanul. Si cu picioarele alea de-a dreptul urate! Iar penele lui, cu o asemenea nuanta oribila de albastru! N-as purta niciodata o asemenea culoare. Isi trage coada dupa el ca o vulpe. Cioara se opri si astepta in tacere un raspuns. Paunul nu spuse nimic o vreme, dar apoi incepu sa vorbeasca, surazand melancolic : Nu cred ca afirmatiile tale corespund realitatii. Lucrurile rele pe care le spui despre mine se bazeaza pe neintelegeri. Spui ca sunt arogant, fiindca imi tin capul sus, astfel incat penele mele de pe umeri ies in afara si o barbie dubla imi desfigureaza gatul. In realitate, sunt oricum, numai arogant nu. Imi cunosc trasaturile urate si stiu ca picioarele mele sunt incretite ca pielea. De fapt, asta ma deranjeaza atat de mult incat imi tin capul ridicat, astfel incat sa nu imi vad picioarele urate. Tu vezi numai partile mele proaste. Inchizi ochii la calitatile si la frumusetea mea. N-ai observat asta? Ceea ce tu numesti urat este exact ce admira oamenii la mine.

8.Cincizeci de ani de politete Un cuplu mai in varsta si-a sarbatorit nunta de aur, dupa ani lungi de casnicie. In timp ce luau micul dejun impreuna, femeia se gandi: De cincizeci de ani, intotdeauna am avut grija de sotul meu si i-am dat partea crocanta din chifla de la micul dejun. Astazi, in sfarsit, vreau sa ma bucur de aceasta delicatesa eu insami. A intins unt peste jumatatea crocanta de sus si i-a dat sotului cealalta jumatate. In ciuda asteptarilor ei, el a fost foarte multumit, i-a sarutat mana si i-a spus: Draga mea, tocmai mi-ai daruit cea mai frumoasa bucurie a zilei. De peste cincizeci de ani n-am mai mancat partea de jos a chiflei, care-mi place cel mai mult. Intotdeauna m-am gandit ca tu ar trebui sa o mananci, fiindca-ti place atat de mult. 9.Doi prieteni i patru femei Ce minunat e s ai dou femei! Astfel perora un om ctre unul dintre prietenii si, n timp ce i fumau pipa ntr-o cafenea. Cu cele mai nfloritoare cuvinte, el luda varietatea i splendoarea de a vedea cum dou flori pot mirosi att de diferit. Ochii prietenului su se fceau din ce n ce mai mari. Prietenului meu trebuie s-i fie la fel de bine ca n paradis, se gndi n sine. De ce n-a gusta i eu dulceaa a dou femei, aa cum face probabil prietenul meu? Curnd dup aceea se cstori cu nc o femeie. Cnd ncerc s mpart patul cu ea n noaptea nunii lor, femeia l respinse mnioas. Las-m s dorm, spuse ea. Du-te la prima ta soie. Nu vreau s fiu a cincea roat de la cru. Ori eu, ori cealalt soie. Spre a gsi consolare, merse la cealalt femeie. Dar cnd ncerc s se strecoare n pat lng ea, aceasta se plnse: Nu cu mine. Dac te-ai cstorit cu a doua femeie i eu nu sunt destul pentru tine, ntoarce-te pur i simplu la ea. Nu mai avea altceva de fcut dect s-i prseasc propria cas i s mearg la cea mai apropiat moschee, spre a gsi un loc de dormit. Cnd ncerc s adoarm n poziia de rugciune, auzi pe cineva dregndu-i vocea n spatele lui. Uimit, se ntoarse, cci persoana care tocmai sosise nu era altcineva dect bunul su prieten, care btuse cmpii despre ct de minunat era s ai dou soii. De ce ai venit aici ? l ntreb, uluit. Soiile mele nu m las s m apropii de ele. Asta se ntmpl de mai multe sptmni. Dar de ce ai spus ct de grozav este s trieti cu dou femei? Ruinat, prietenul rspunse: M-am simit att de singur n aceast moschee, i am vrut s am un prieten lng mine.

10.Ursoaica A fost odata ca niciodata ca de nu ar fi nu s-ar povesti. Intr-un tinut foarte indepartat la poalele muntelui, intr-o padure frumoasa traia o ursoaica cu puiul ei, impreuna cu celelalte animale din padure. Si cat era ziua de lunga ursoaica nu i-si vedea capul de treburi, pe langa treburile pe care le facea in mod obisnuit era atenta ca puiul ei sa nu faca ceva care sa ii pericliteze siguranta Nu i-si lasa puiul sa culeaga mure de frica sa nu se intepe in tufele de mure,nici sa manance miere din stupul de albine pentru ca se temea sa nu il intepe albinele,nici sa mearga singur la rau sau impreuna cu ceilalti pui de animale pentru ca nu credea ca se va descurca fara ea.Puiul de urs nu avea voie sa se joace cu ceilalti pui de animale ceea ce il facea sa se simta destul de trist.Si asa decurgeau zilele petru puiul de urs si mama lui,pana intr-o zi cand ceva neasteptat s-a intamplat .In timp ce mergea prin padure ca sa culeaga mure, ursoaica si-a prins laba intr-o capcana.A incercat sa se elibereze,dar oricat a incercat nu a reusit sa se elibereze.In tot acest timp nu se gandea decat la puiul ei care era singur si la posibilitatea ca nu o sa i-l mai vada niciodata.Si atunci a realizat ca nu l-a invatat cum sa i-si procure hrana ,cum sa faca fata dificultatilor care apar in padure .Si atunci a luat o hotarare ca daca v-a scapa din aceasta situtie i-si va invata puiul sa se descurce sigur si sa faca fata cu succes situtiilor care apar in viata invatandu-l si lasandu-l sa experimenteze.Si cum statea si se gandea la toate aceste lucruri,a vazut un mod cum sa iasa din aceea capcaca,lucru pe care nu i-l vazuse inainte fiind asa de preocupata sa scape cu orice pret..Dupa ce s-a eliberat sa dus fericita la puiul ei l-a luat in brate si i-a spus ca de acum inainte lucrurile se vor schimba.Si a inteles ca din prea multa dragoste,nu l-a lasat sa fie si sa devina cea ce poate el sa devina.

11.Despre curajul de a risca o ncercare Un rege ii puse curtea la ncercare pentru un post important. Numeroi oameni puternici i nelepi se aflau in jurul lui. "Intelepilor -spuse regele -, am o problem, i vreau s vd care dintre voi este n stare s o rezolve." i conduse pe oameni la o u enorm, mai mare dect vzuse cineva vreodat. Regele le explic :"Aici vedei cea mai mare i cea mai grea u din regatul meu. Care dintre voi poate s o deschid ?" Unii dintre curteni doar scuturar din cap. Alii, care se numarau printre cei intelepi, se uitar la ua mai de aproape, dar recunoscur c nu pot s o fac. Cnd intelepii spuser asta, restul curii consimi c aceasta problem era prea dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la u. O examin cu ochii i cu degetele, ncerc mai multe modaliti de a o deschide i, n cele din

urm, o trase cu o smucitur puternic.i ua se deschise. Fusese lasat intredeschis numai, nu inchis complet, i nimic altceva nu fusese necesar, dect bunvoina de a realiza ceva si curajul de a aciona cu indrazneal. Regele spuse: "Vei primi postul de la curte, pentru c tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu ii pui propriile puteri n joc i riti o ncercare.

12.Un indian batran Un batran indian, din neamul Cherokee, statea impreuna cu nepotul sau si-l invata: "In viata fiecaruie om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila o lupta intre doi lupi. Unul rau: el intruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia, autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentele. Celalalt e unul bun: el aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul, blandetea si mila." Copilul priveste intrebator spre bunicul lui: "Si care dintre ei va invinge?". Batranul il priveste in ochi: "Cel pe care il vei hrani!"

13.O poveste de drum "Misticismul persan povesteste despre un calator care se tara pe un drum aparent fara sfarsit. Era incarcat cu tot felul de poveri. Un sac greu cu nisip ii atarna de spate; un burduf gros cu apa ii era atarnat in jurul corpului. In mana dreapta ducea o piatra de forma ciudata, iar in stanga, un bolovan. In jurul gatului o piatra de moara se legana la capatul unei franghii roase. Lanturi ruginite, cu care tragea mari greutati prin nisipul prafos, ii raneau gleznele. Pe cap, omul tinea in echilibru un dovleac pe jumatate putrezit. Cu fiecare pas, lanturile zanganeau. Suspinand si gemand, se misca inainte pas cu pas, plangandu-se de soarta sa grea si de oboseala care il chinuia. Pe drum, il intalni un fermier in caldura stralucitoare a miezului zilei. Fermierul il intreba: "O, calatorule obosit, de ce te incarci cu bolovanul acesta?" "Groaznic de natang, raspunse calatorul, nu-l observasem inainte". Cu aceasta, arunca piatra la o parte si se simti mult mai usor. Iarasi, dupa ce merse cale lunga pe drum, il intalni un fermier si il intreba: "Spunemi, calatorule obosit, de ce te chinui cu dovleacul pe jumatate putrezit de pe cap si de ce tragi acele mari greutati de fier, legate in lanturi in urma ta?" Calatorul raspunse: "Sunt foarte bucuros ca mi le-ai aratat! Nu mi-am dat seama ce-mi faceam mie insumi". Isi dadu jos lanturile si zdrobi dovleacul in santul de pe

marginea drumului. Inca o data se simti mai usor. Dar, cu cat mergea mai departe, cu atat incepea sa sufere din nou. Un fermier venind de pe camp il privi cu uimire si spuse: "O, om bun, cari un sac cu nisip, dar ceea ce vezi pana departe e mai mult nisip decat ai putea tu cara vreodata. Iar burduful tau mare cu apa - ca si cum ai planui sa treci desertul Kawir. Tot drumul, un rau curat curge pe langa tine si te va insoti in calatoria ta pentru mult timp." Auzind acestea, calatorul deschise burduful si goli apa salcie pe poteca. Apoi, umplu o groapa cu nisipul din ranita sa. Statu acolo ganditor si se uita la soarele care apunea. Ultimele raze isi trimiteau lumina spre el. Se uita la sine, vazu piatra de moara atarnand grea de gatul sau si isi dadu brusc seama ca piatra era cea care il facea inca sa mearga atat de incovoiat. O dezlega si o arunca in rau, cat putu de departe. Eliberat de poverile sale, calatori mai departe prin racoarea serii, sa-si gaseasca adapost."

14,Poveste:Nu totul dintr-o data

Mullahul, un predicator, intra ntr-o sala , unde vru sa tin o predica. Sala era goala, cu exepia unui tanar grajdar, aezat n primul rnd. Mulahul, cumpanind daca sa vorbeasca sau nu, in cele din urma ii zice grajdarului :Esti numai tu singur aici. Crezi ca ar trebui sa vorbesc sau nu ?" Grajdarul i spuse: "Invatatorule, eu nu sunt dect un om simplu si nu neleg lucrurile acestea. Dar, daca a intra in grajduri si a vedea ca toi caii au fugit si a mai rmas doar unul, l-a hrani totui."

Mullahul puse la inima acestea si incepu ss predice. Vorbi mai mult de doua ore. Dupa aceea, se simti in culmea fericirii si vru ca audiena sa ii comfirme cat de buna fusese predica lui. ntreba: "Ti-a plcut predica ?" Grajdarul raspunse :"i-am spus deja c sunt un om simplu si nu neleg foarte bine aceste lucruri.Totui, daca as intra in grajduri si a afla ca toti caii au disparut, cu exeptia unuia, l-a hrani, dar nu i-as da tot nutreul pe care il am." 15.PRINTESA MLASTINILOR

Michel Dufour, 1993, Allegories pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa

Era odata, intr-un oras foarte indepartat, in apropierea unui rau, o printesa broasca care era foarte fericita printre ai sai. Intr-o buna zi, a fost o furtuna mare care a inundat o parte din oras. Un val enorm a luat cu el printesa care s-a agatat de un arbore care plutea pe rau. Printesa noastra avea sa esueze la cativa kilometri departare, intr-un alt oras. Era trista si dezorientata pentru ca isi pierduse toata familia. Vroia sa-si faca noi prieteni : facea piruete de toate felurile, plangea, se impingea in altii si uneori chiar se purta violent, dar nimeni nu recunostea in ea marea printesa. La un moment dat ii venise ideea sa-l consulte pe marele vrajitor al orasului care ii explica frustratiile pe care ea le traia, spunandu-i: Cred ca erai printesa in orasul tau. Cred ca esti foarte inteligenta; iti sta in putere sa arati celorlalti cine esti cu adevarat. Si aceasta nu bruscandu-i pe ceilalti pentru a ti-i face prieteni, ci mai degraba facandu-le mici servicii, spunandu-le cuvinte frumoase si fiind atenta la ceea ce ei traiesc Dupa aceasta conversatie, printesa - broasca isi modifica coportamentul si atitudinea fata de ceilalti se schimba pe zi ce trecea. Ea isi facu o multime de amici si in anul urmator, orasul a numit-o printesa mlastinilor.

Te afli departe de casa, familia, prietenii de acasa nu sunt langa tine, sau poate chiar ai pierdut o persoana draga si de aceea esti trist si dezorientat ? Vrei sa-ti faci noi prietenii si nu reusesti si chiar mai mult ceilalti nu-ti recunosc valoarea pe care ai avut-o? Ai exemplul printesei broaste care modificandu-si comportamentul si atitudinea sia facut o multime de amici, devenind printesa mlastinilor. Iti sta in putere sa iti faci prieteni, sa te dezvalui celorlalti cu adevarat, sa te afirmi, sa parcurgi un proces al devenirii de sine, al dezvoltarii personale. 16.MISTERUL ROSCOVANEI

Michel Dufour, 1993, Allegories pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa

Traia odata o minunata pisicuta de angora care se numea Roscovana. Desi traia intr-o casuta fermecatoare, ea nu era fericita defel pentru ca aici, lucrurile nu se petreceau intotdeauna asa cum ar fi dorit ea. In familie avea adeseori sicane si tot felul de lucruri dezagreabile. Uneori fratele sau mai mare o agasa si o tachina prea mult; alteori mama sa striga sau chiar ii interzicea sa actioneze asa cum i-ar fi placut. Astfel, in casa, Roscovana avea rareori linistea dorita si se simtea adeseori bine singura cu problemele sale.

Amicii de la scoala credeau ca Roscovana zambeste prea putin; uneori ea parea foarte obosita, atat de obosita incat casca la ore. Si erau norocosi prietenii care reuseau sa-i vorbeasca, pentru ca Roscovana era putin vorbareata. Rareori spunea ceea ce gandea. Intr-o zi, Roscovana apare in clasa cu totul altfel. Ce schimbare! Era aproape incredibil! Curios lucru, incepand din aceasta zi Roscovana suradea tot timpul; este plina de energie la scoala si prietenii se ingramadeau in jurul ei pentru a auzi ce spunea, atat de mult si bine vorbea. Avea o multime de lucruri de spus sau de povestit! Dar, ce s-a intamplat? De unde aceasta modificare de comportament? Mister! Doar Roscovana stia cu adevarat ce se intamplase. Unii povestesc si azi ca Roscovana vede acum lucrurile altfel pentru ca o zana buna i-ar fi dat curajul sa infrunte dificultatile. Altii spun ca un magician i-ar fi dat talentul de a-si schimba modul de a vedea lucrurile, pentru ca Roscovana ar avea acum un buton magic de care se poate folosi oricand si cat de des doreste. Eu am auzit spunandu-se ca acest buton ar fi pur si simplu plasat pe lobul urechii sale drepte. Roscovana nu il poate vedea. Dar butonul magic este acolo intr-adevar, pentru ca Roscovana nu trebuie decat sa-si frece lobul urechii drepte si de indata butonul magic face minuni. Si ce minuni! Fratele mai mare este enervant? Mama este nerabdatoare? Tata este furios? Roscovana nu se mai lasa ranita de atitudinea celorlalti. Roscovana are butonul magic, de care se foloseste. Si ea il utilizeaza atat de des cat are nevoie. Si de fiecare data cand Roscovana se foloseste de butonul sau magic, se simte bine si din ce in ce mai bine. Iata! Si asa continua misterul Roscovanei. Ea utilizeaza butonul sau magic si de fiecare data in inima sa este tot mai bine. Si in pofida tuturor dificultatilor pe care le intalneste, Roscovana surade si are intotdeauna o multime de lucruri de povestit prietenilor sai.

Simti ca te raneste comportamentul negativ al celorlalti fata de tine? Te influenteaza intr-o asa masura incat preferi sa iti restrangi comunicarea cu ceilalti, sa te retragi in singuratate? Aminteste-ti ca Roscovana a reusit sa infrunte dificultatile, sa-si schimbe modul de a privi lucrurile, sa se simta din ce in ce mai bine, utilizand butonul magic. Si tu poti sa-ti descoperi propriul tau buton magic pentru a avea tot mai multa incredere in tine, pentru a-ti exprima nevoile, supararile, preferintele, sentimentele, pentru a te simti bine impreuna cu ceilalti si cu tine insuti.

17.CALUL CU DOUA CAPETE

Michel Dufour, 1993, Allegories pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa

Traiau odata intr-o tara pe de-a intregul verde, inconjurata de campii si pajisti minunate, doi cai cu tinuta mandra si demna. Aceste doua animale, un mascul si o femela, erau permanent impreuna. Dimineata foarte devreme ii puteai vedea sarind si fugind pe campiile verzi. Le placea sa fie impreuna si prietenia care ii lega era foarte mare. Nu se desparteau niciodata: se jucau impreuna, mancau impreuna si dormeau unul langa altul. Pentru nimic in lume ei nu ar fi acceptat sa se separe. Intr-o noapte, cand dormeau

unul lipiti unul de altul, ei au facut legamantul de a nu se desparti indiferent ce s-ar fi intamplat. O zana le auzi legamantul si ii intreba: -Ce va doriti? - Sa fim intotdeauna impreuna, raspunsera ei fara ezitare. Si deandata dorinta lor se si realiza. Zana ii transformase intr-un singur cal, nici mascul, nici femela, dar cu doua capete minunate. Caii accceptasera cu mare bucurie transformarea. De acum inainte, ei nu mai aveau motiv sa se ingrijoreze in legatura cu ceea ce ar gandi sau ar spune celalalt, pentru ca nu se desparteau niciodata. Totusi, intr-o buna zi, se intampla ceva rau. Unul din capete a inceput sa se simta rau si sa aiba stari de indispozitie ciudate care se amplificau pe zi ce trecea. Atunci, capul celalalt a inceput sa se ingrijoreze: ce avea sa I se intample si lui? Ce riscuri erau sa aiba si el aceeasi boala? Cele doua capete incepusera sa discute si dupa ce au stat bine pe ganduri, I-au cerut zanei sa-I transforme din nou si sa devina ce au fost mai inainte. Si dorinta lor a fost din nou indeplinita. Cele doua animale si-au recapatat rapid sanatatea si veselia dar intelesesera ca autonomia lor era fundamentala si ca puteau la fel de bine sa se odihneasca sau sa colinde pajistile singuri sau impreuna, continuand sa tina unul la altul. Doresti sa fii intotdeauna impreuna cu cel care iti este drag ? Ca parinte iti iubesti atat de mult copilul ca vrei sa fii mereu alaturi de el, mancand, jucandu-va, dormind intotdeauna impreuna? Doresti sa nu te separi de partenerul/a tau/ta , chiar faceti un legamant sa nu va despartiti nicioadata? Vrei sa afli in totalitate ce gandeste, ce face celalalt? Invata din experienta celor doi cai ca odata ce doua persoane isi pierd individualitatea si se unesc intr-un singur trup, unul dintre ei se poate imbolnavi iar celalalt va fi ingrijorat de ce I se poate intampla si lui. Descopera-ti capacitatea de a tine foarte mult la celalalt, de a-l iubi si in acelasi timp lasa-ti propria persoana sa se dezvolte autonom.

18.ACVILA REGALA

Michel Dufour, 1993, Allegories pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa

Un fermier descoperii intr-o buna zi un cuib de acvile abandonat, cu un ou in el. Lua oul si il puse in cuibul unei gaini din ograda sa. Se nascu, in mijlocul gainilor, o pasare de toata frumusetea care invata desigur sa se poarte ca o gaina. Fermierul se ocupa mult de noua sa gaina si facea totul pentru a o proteja. O rasfata si ii aducea imediat tot ceea ce aceasta cerea. Acvila gaina devenea pe zi ce trece foarte dependenta de fermier, care nu-si dadea seama de raul pe care il face. La un moment dat, acvila vazu pe cer o pasare mare care plana si spuse: - Intr-o zi si eu voi zbura ca aceasta pasare. Atunci, fratii si surorile sale au inceput sa rada de ea. Rusinata, regreta ca spusese aceste cuvinte si continua sa manance

graunte din tarc. Intr- o buna zi, o zana buna trecu pe acolo si vazu acvila regala vegetand in mijlocul gainilor. Atunci ea ii spuse fermierului: - Cred ca iti iubesti foarte mult pasarea ta rara, dar cred ca nu-i faci nici un serviciu tinand-o in aceste conditii. Te gandesti prea mult la tine. Aceasta pasare nu este fericita si atunci cand va fi prea mare nu-si va mai dezvolta calitatile sale extraordinare si potentialul sau nelimitat. A doua zi, dupa ce a stat pe ganduri, fermierul nostru a luat pasarea in maini si a lansat-o in aer. Acvila a avut din fericire timp sa-si deschida aripile si sa aterizeze jalnic pe pamant, in hohotele de ras ale gainilor. Dar omul nu se descuraja, ci urca pe acoperisul hambarului si spuse pasarii: - Esti o acvila, zboara! Si o lansa in aer. Dintr-un reflex spontan, acvila isi deschise aripile, plana cateva secunde deasupra curtii si ateriza in mijlocul gainilor uimite Atunci fermierul urca muntele din apropierea fermei sale si lansa acvila spre cer. Cu batai de aripi din ce in ce mai mari, acvila incepuse sa zboare fericita pe cer, din ce in ce mai sigura de ea. Periodic, ea revenea sa-l vada pe fermier si pe prietenele sale, gainile, care o considerau de acum inainte ceea ce ea era intr-adevar, o acvila regala.

Te recunosti in atitudinea supraprotectoare a fermierului ? Oferi celorlalti chiar si fara a-ti cere ? Ai tendinta de a-i proteja, rasfata pe ceilalti, intr-o asemenea masura incat le creezi o dependenta de tine? Te lasi protejat, rasfatat, condus, de ceilalti fara sa-ti dai seama? Amintesteti de fermier, care dupa ce a fost consiliat de zana cea buna, a dat drumul acvilei din ograda sa, lansand-o in aer pentru a-si deschide aripile sa zboare. Amintesteti de acvila care desi crestea alaturi de gaini, avea dorinta de a zbura precum o acvila regala. Si tu iti poti redirectiona atentia dinspre ceilalti spre tine, lasandu-le celorlati autonomia necesara pentru a devenii ei insisi, pentru a-si dezvolta o mai buna incredere in propria persoana.

19.Metafore:Alpinistul si franghia lui

Un alpinist a vrut s cucereasc cel mai nalt munte. S-a pregtit pentru asta timp ndelungat i n final a hotrt s se aventureze pentru a primi singur laurii victoriei. Noaptea czu grea peste nlimile munilor i omul nu a mai vzut nimic.Totul era negru. Pn i luna i stelele fuseser acoperite de norii negri. i cum se cra el, la doar civa metri de vrful muntelui a alunecat i a czut n gol. Alpinistul vzu n acea ngrozitoare cdere episoade din via lui, bune i rele. Se gndi la moartea care era aproape cnd, deodat, a simit frnghia de siguran c-i frnge mijlocul. Fusese oprit din cdere i acum atrna n gol legat de acea frnghie. Urm un moment de tcere absolut atrna n neant i singurul lucru ce-i veni n minte fu: Ajut-m Doamne!. Deodat auzi o voce venit din deprtri: - Ce doreti, fiule? - Salveaz-m, Doamne! strig alpinistul cuprins de frica morii. - Chiar crezi c eu te pot salva? - Da, Doamne, cred n Tine! - Bine, dac tu crezi n mine i n salvarea mea, taie frnghia de care atrni, spuse Dumnezeu. Un moment de tcere frnghia era singura care-l inea n via aa c nu tie frnghia i hotr s renune la orice ajutor. A doua zi diminea, echipele de salvare au anunat c au gsit un alpinist legat de frnghia de siguran la doar doi metri de pmnt. Murise ngheat de frig.

Tu ct de ataat eti de frnghia ta?

20.Metafora terapeutica. Calatorul si filosoful

Un calator, care se indrepta spre Atena, a intalnit in calea lui un filosof. Cat timp imi ia oare ca sa ajung in Atena? Mergi, ii raspunse filosoful. Pai bine, dar cu asta nu raspunzi intrebarii mele, zise strainul. Mergi, ii spuse insa din nou batranul. Calatorul, crezand ca are de-a face cu un nebun, ridica din umeri si pleca mai departe. Dupa nici zece pasi insa, batranul il striga: Vei ajunge la Atena in aproximativ 4 ore Calatorul, mirat, se opri din drum si il intreba: Si de ce nu mi-ai spus asta cand te-am intrebat mai devreme? Dar cum puteam oare sa stiu in cat timp vei ajunge la Atena, inainte de a vedea cat de repede mergi? raspunse filosoful. 21.Printesa si copilul

A fost odat un rege care avea o fiic deteapt foc i foarte frumoas. Prinesa suferea ns de o boal misterioas. Pe msur ce cretea, minile i picioarele-i slbeau, n timp ce auzul i vzul i se mpuinau. O mulime de doctori ncercaser s o vindece, dar n zadar. ntr-o zi, la curte sosi un btrn despre care se spunea c ar cunoate secretul vieii. Toi curtenii se grbir s-l roage s vin n ajutorul prinesei bolnave. Btrnul i ddu copilei un coule de nuiele cu capac, i-i spuse: - Ia-l i ai grij de el. Te va vindeca Nerbdtoare i plin de bucurie, prinesa deschise capacul, dar ceea ce vzu o umplu de uimire i de tristee. n coule era un copil, dobort de boal, i mai nenorocit i mai suferind dect ea. Prinesa i ls sufletul cuprins de comptimire i, n ciuda durerilor, lu copilul n brae i ncepu s-l ngrijeasc. Trecur luni, iar prinesa nu avea ochi dect pentru copil. l hrnea, l mngia, i surdea, l veghea

nopile, i vorbea cu duioie, chiar dac toate acestea i pricinuiau o mare suferin i oboseal. La aproape apte ani dup acestea se petrecu ceva de necrezut. ntr-o diminea, copilul ncepu s zmbeasc i s mearg. Prinesa l lu n brae i ncepu s danseze rznd i cntnd, uoar i nespus de frumoas cum nu mai fusese de mult vreme. Fr s-i dea seam se vindecase i ea 22.Nimic nu exista

Tesshu, un tanar student Zen, a studiat cu diversi maestri. Intr-o zi a ajuns la maestrul Dukon. Dorind sa arate tot ce stie, tanarul a spus: Mintea, Buddha, si toate fiintele nu exista in cele din urma. Adevarata natura a tututor fenomenelor este vidul, nimicul. Nu exista realizari, nu exista iluzii, nu exista mediocritate. Nu este nimic de dat, asa cum nu exista nimic de primit. Dukon, care fuma in tacere, nu spunea nimic. Dintr-o data insa l-a pocnit pe student cu pipa lui, iar acesta a inceput sa se infurie. Daca nu exista nimic, a intrebat Dukon, atunci furia asta de unde vine? 23.Nisip si piatra

Doi prieteni mergeau mpreun prin deert. La un moment dat s-au certat, i unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt i l-a lovit. Acesta din urm, ndurerat, fr cuvinte, a scris pe nisip: Astzi, cel mai bun prieten m-a jignit i m-a lovit. Au continuat s mearg i au ajuns la o oaz, n lacul creia au decis s se rcoreasc Cel care fusese plmuit a fost ct pe ce s se nece, dar prietenul su l-a scos la mal.

Dup ce i-a revenit, cel salvat a scris pe o piatr: Astzi, prietenul meu cel mai bun a fost lng mine cnd am avut nevoie de el. Cellalt l-a ntrebat: - Cnd te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatr. De ce? Acesta i-a rspuns: - Cnd sunt rnit scriu pe nisip pentru c vnturile s tearg amintirea suferinei. Dar cnd cineva mi face un bine sap aceast amintire n piatr, pentru c ea s dinuie, netears... 24.Copilul maestrului

Maestrul Hakuin era admirat de vecini pentru puritatea vieii sale. Alturi locuia o fat frumoas, fiica unor negustori de alimente. ntr-o zi, ca un trsnet picat din senin, prinii descoperir c fiica lor era nsrcinat. Dei fata nu voia s spun cine-i tatl, pn la urm mrturisi c era Hakuin. Atunci, prinii furioi, se duser la maestru. Aaa, da? a fost singurul lui rspuns. Cnd s-a nscut copilul, i l-au adus lui Hakuin, care l-a ngrijit, fr s-i pese c-i pierduse reputaia. Dup un an, tnra mam nu mai rezist i spuse adevrul.Tatl copilului era un tnr care lucra n trgul de pete Dup ce prinii se mpcaser cu ginerele, tinerii prini se duser la Hakuin s-i cear iertare i s-i ia copilul napoi. Hakuin nu le repro nimic, ci spuse doar att: Aaa, da? 25.Rzbunare trzie

Un om fu pedepsit de ctre consatenii si, fiind aruncat ntr-un bazin uscat. Cetenii pe care el i tratase nedrept luaser acum justiia n mini. Stnd pe marginea anului, ddur drumul unei ploi de scuipturi asupra lui. Alii aruncar cu noroi de pe drum. Deodat, omul fu lovit de o piatr. Uluit, se uit sus i l ntreb pe cel care aruncase piatra: i cunosc pe toi ceilali oameni. Cine eti tu, care crezi c poi arunca cu pietre n mine? Omul de pe marginea anului rspunse: Sunt cel fa de care te-ai purtat ru acum douzeci de ani.

Pctosul ntreb atunci: Unde ai fost n tot acest timp ? n tot acest timp, rspunse omul, am purtat piatra n inima mea. Acum, c te-am gsit ntr-o stare nenorocit, am luat piatra n mn.

(dupa Nossrat Pesechkian) 26.Cei doi soimi

Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, dar, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare. Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo. Cum ai facut? si-a intrebat supusul A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare. 27.Despre curajul de a risca o ncercare

Un rege ii puse curtea la ncercare pentru un post important. Numeroi oameni puternici i nelepi se aflau in jurul lui. "Intelepilor, spuse regele, am o problem i vreau s vd care dintre voi este n stare s o rezolve." i conduse pe oameni la o u enorm, mai mare dect vzuse cineva vreodat. Regele le explic: "Aici vedei cea mai mare i cea mai grea u din regatul meu. Care dintre voi poate s o deschid?"

Unii dintre curteni doar scuturar din cap. Alii, care se numarau printre cei intelepi, se uitar la ua mai de aproape, dar recunoscur c nu pot s o fac. Cnd intelepii spuser asta, restul curii consimi c aceasta problem era prea dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la u. O examin cu ochii i cu degetele, ncerc mai multe modaliti de a o deschide i n cele din urm o trase cu o smucitur puternic. i ua se deschise. Fusese lasat intredeschis numai, nu inchis complet, i nimic altceva nu fusese necesar, dect bunvoina de a realiza ceva si curajul de a aciona cu indrazneal. Regele spuse: "Vei primi postul de la curte, pentru c tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu ii pui propriile puteri n joc i riti o ncercare. (dupa Nossrat Pesechkian)

28.aharul cu lapte

ntr-o zi un tnr srac care vindea diferite mrfuri, din poart n poart ca s-i plteasca studiile la universitate, gsi n buzunar doar o moned de 10 ceni i-i era foame. Decise s cear ceva de mncare la urmtoarea cas. Dar nervii lui l-au trdat cnd i deschise ua o femeie superb. n loc s cear ceva de mncare, ceru un pahar cu ap. Ea se gndi c tnrul prea nfometat, aa c i aduse un pahar mare cu lapte. El l bu ncet i dup aceea ntreb: Ct v datorez? Nu-mi datorezi nimic, rspunsese ea, mama mea ne-a nvat c trebuie s fim mereu mai buni cu cei care au nevoie de noi.... i el rspunsese: V mulumesc din suflet....! Cnd tanarul plec de la casa aceea, nu numai c se simi mai uurat, dar i ncrederea n Dumnezeu i n oameni deveni mai puternic. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza srciei. Dup civa ani femeia se mbolnvi grav. Medicii din satul ei erau ingrijorai. Dup puin timp au trimis-o n ora. l cutar pe un doctor renumit pentru o consultaie.

Doctorul o consulta si ea fu operat pe cord deschis i se recuper foarte ncet.. Dup o lung lupt ea nvinse boala... Era n sfrit sntoas. Dat fiind c pacienta era n afara oricrui pericol, doctorul ceru biroului administrativ s-i trimit factura cu totalul cheltuielilor ca s-o aprobe. O recontrol i o semn. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii i o trimise n camera pacientei. Factura a ajuns n camera pacientei, dar ei i era team s o deschid pentru c tia c ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca s plteasca costul unei intervenii att de complicate... n sfrit o deschise i ceva i-a atras imediat atenia: pe marginea facturii citi aceste cuvinte: Pltit integral acum muli ani cu un pahar de lapte. 29.Fantana si viata

Un om a plecat sa mediteze in pustiu, intr-o singuratate absoluta. Cand s-a intors in lumea oamenilor, aureolat de o faima fara pereche (aflase, in singuratate, toate misterele naturii, ale oamenilor si ale sufletului omenesc), toti s-au inghesuit sa-l intalneasca. Un tanar care a fost primit in preajma lui l-a intrebat: Ce este viata? Dupa o lunga chibzuinta, a primit raspunsul: E o fantana. O fantana? Esti sigur? Ma rog, daca nu vrei, nu-i o fantana.

30.Povara camilei

Un beduin, care calatorea calare pe o camila incarcata cu doi desagi, a intalnit un om care i s-a alaturat si l-a intrebat: Ce duce camila ta? O desaga cu grau si una cu nisip, a raspuns beduinul. Dar de ce anume? Ca sa nu se aplece intr-o parte.

Mai bine ai fi impartit graul in doi desagi, a spus omul. Camila ta ar fi avut de dus astfel o povara mai usoara. Beduinul a fost izbit de intelepciunea acestui sfat. Ai dreptate, a strigat el. De o mie de ori ai dreptate! Ai o minte ascutita si patrunzatoare! Haide, urca pe camila mea! Dupa ce omul a urcat in spinarea camilei, beduinul a zis: Cine esti? Un om destept ca tine trebuie sa fie sultan ori macar vizir! Nu, nu sunt nimic. Esti cel putin bogat? Nu, uita-te la vestmintele mele. Ce fel de negot faci? Unde locuiesti? Unde ti-e pravalia? N-am nici pravalie, nici casa. Dar camilele? Dar vitele? N-am nici una, nici alta Dar ce ai, in afara de minte? Nimic, ti-am spus doar, n-am nici macar un codru de paine sa-mi potolesc foamea. Iar hainele mele sunt numai zdrente. Da-te jos de pe camila mea! a strigat beduinul. Piei din ochii mei! Du-te cu tot cu mintea ta primejdioasa, pentru ca prostia mea este sfanta! Cei doi s-au despartit pentru totdeauna, iar beduinul si-a vazut de drum, calare pe camila care ducea o desaga cu grau si alta cu nisip.

Dar camilele? Dar vitele? N-am nici una, nici alta Dar ce ai, in afara de minte? Nimic, ti-am spus doar, n-am nici macar un codru de paine sa-mi potolesc foamea. Iar hainele mele sunt numai zdrente. Da-te jos de pe camila mea! a strigat beduinul. Piei din ochii mei! Du-te cu tot cu mintea ta primejdioasa, pentru ca prostia mea este sfanta! Cei doi s-au despartit pentru totdeauna, iar beduinul si-a vazut de drum, calare pe camila care ducea o desaga cu grau si alta cu nisip.

31.Invatatura din jungla

Un maestru a plecat cu ucenicul sau n jungl. Chiar dac era n vrst, i fcea drum cu agilitate, n timp ce discipolul tot aluneca i cdea de multe ori. Tnrul se ridica i mormia mnios de fiecare dat dar continua s-i urmeze maestrul. Dup o bun bucat de drum, au ajuns ntr-un loc sacru. Fr s se opreasc o clip, maestrul s-a ntors pe drumul pe care veniser. Nu m-ai nvat nimic astzi, spuse novicele, dup ce czuse a mia oar. Te-am nvat un lucru, dar nu ai reuit s-l nelegi, spuse vraciul. ncerc s te nv cum s nfruni greelile n via. i cum ar trebui s le nfrunt? n acelai fel n care ar fi trebuit s nfruni fiecare cztur, rspunde vraciul. n loc s blestemi locul unde ai czut, trebuia s ncerci s nelegi ce te-a fcut s aluneci nainte.

32.Poveste cu barca goala

Se spune ca era o data un student care se infuria foarte repede pe tot ce i se intamplanu ca nu ar fi fost usor, cand toate ii mergeau mai mult decat pe dos. Maestrul lui din planul terestru s-a hotarat sa il conduca spre intelegerea unui adevar simplu care sa il faca sa treaca mai impacat prin viata lui si prin viata celorlalti. Asa ca l-a luat deoparte si i-a spus: Dragul meu, sa presupunem ca esti intr-o barca pe un fir de apa destul de ingust, si din sens opus vine o alta barca, iar acea barca este condusa de un om care de voie sau de nevoie intra in barca pe care o conduci tu, ce faci atunci? Pai ce sa fac, ma supar, ce, nu m-a vazut ca vin? Nu putea sa faca in asa fel incat sa nu se ajunga la ciocnirea barcilor, asa ceva nu se poate. Incetisor dragul meu! Am inteles, dar daca ti-as spune ca in barca cealalta nu era nimenica era o barca goala care s-a ciocnit de barca ta pur si simpluIn acest caz ce ai face? In cazul asta mi-as vedea de drumasa a fost sa fie! Intocmai dragul meu! Asa a fost sa fie! Fii o barca goala! si considera ca te ciocnesti doar de barci goale atunci cand navighezi pe raul vietii. Astfel vei putea

sa iti concentrezi energia si lumina in lucrurile care merita cu adevarat! Pe o barca goala nu se supara nimenio barca goala nu te poate suparaE atat de simplu! Studentul a plecat inseninat si ori de cate ori se intampla pur si simplu ca barca lui sa se ciocneasca de barcile celorlaltiel arunca repede din barca mania, frustrarea, judecata celuilalt si trecea zambind mai departe in barca lui golita de tot raul din el! 33.Regele african

Povestea spune despre un rege african care avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care se afla (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel: E foarte bine!Intr-o zi regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat si i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: E foarte bine! La asta regele a replicat: Nu, nu e bine deloc! si a ordonat ca prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare. Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l prepare. Unul dintre canibali care vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance pe nimeni care nu era intreg. In concluzie l-au eliberat pe rege. La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare cand isi pierduse degetul si cuprins de remuscari, ordona sa fie eliberat prietenul lui. Ai avut drepate i-a spus prietenului proaspat eliberat. A fost foarte bine ca mi-ai retezat buricul degetului. Si a inceput sa-i povesteasca patania cu canibalii. Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare atata vreme. A fost urat din partea mea sa fac acest lucru. Nu , a replicat prietenul , Este foarte bine! Ce vrei sa spui cu asta, Este foarte bine?!? Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie un an? Daca n-as fi fost in inchisoare, as fi fost cu tine.

34.Vinul si chitara

Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca. Foarte putin, a raspuns mexicanul. De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? a intrebat atunci americanul. Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul. Si ce faci in restul timpului? a vrut sa stie omul de afaceri. Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul. Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare. Si cat va dura sa fac toate astea, senor? intreaba pescarul. Vreo 15-20 ani, raspunde americanul. Si apoi? Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat. Ai lua cateva milioane de dolari. Milioane, senor? se mira pescarul. Si dupa asta? Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara.

35.Batranul samurai

Intr-o societate de demult si de prin alte parti, mai spre rasarit, traia la un moment dat un batran samurai care nu mai ridicase sabia din cui de cel putin treizeci de ani. La prima vedere asa ceva ar parea de neiertat, pana la urma diferenta dintre un samurai si-un taran oarecare e tocmai sabia, nu degeaba i se zice clasa martiala. Dar batranelul nostru, mai pricajit si mai uscatel din fire, era ca din intamplare cel mai reputat, si cel mai competent maestru in ceremonia ceaiului. Atat de competent incat cei ce-l vazusera servind spuneau ca Suijin insusi vine sa se intretina cu el in timpul ceremoniei, si Imparatul considera o mare onoare sa-l aiba la masa pe batranelul cu barba colilie. Intr-o buna zi, mergand la piata sa targuiasca cele trebuincioase, batranul samurai se lovi din intamplare de un tanar, mandru samurai, inalt cam cat un brad, aproximativ vorbind, si lat cam cat usa. Batranul isi ceru scuze cu efuziune, dar tanarul nu se lasa calcat in picioare, si pentru grava atingere ce-i fusese atinsa insista sa fixeze duel in toata regula. Batranul samurai nu putea bineinteles refuza sa participe, chiar daca era mai degraba evident pentru el ca are cam aceleasi sanse pe care le are si lemnul in joagar. Asa ca intr-o dupa-masa, in pre-ziua festivitatilor de transare, sedea el oarecum abatut pe covorasul lui si se gandea la multe alte, ca orice om care-a vazut multe, si mai are de vazut putine. Un prieten de-al lui veni in vizita, si vazandu-l extrase de la el povestea intamplarii. Se oferi de nenumarate ori sa lupte el in loc, dar maestrul refuza. Unde s-a mai auzit samurai sa lupte prin reprezentanti, ca femeile?! Pana cand i se servi ceaiul, prietenul sezu si el abatut, dar in momentul in care batranul incepu sa serveasca, il strafulgera un gand. Isi intrerupse prietenul, atingandu-l pe umar, si-i spuse: Maine, cand va veti infrunta pentru duel, sa-ti scoti sabia din teaca cu aceleasi miscari sigure si precise cu care tocmai ai turnat ceaiul, si de altceva sa nu-ti fie grija. A doua zi, de dimineata, cei doi se inclinara scurt, fata in fata. Batranul scoase katana dintr-o miscare, tanarul il privi o clipa, inclina capul, isi ceru scuze si pleca in drumul lui.

36.Cele doua cetati

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba: Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Batranul ii raspunse printr-o intrebare: Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo. Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare: Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare: Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu iam parasit. Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros: Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane? Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. 37.Templul dragonului

In timpuri indepartate, intr-un tinut oarecare al Chinei, o manastire veche a luat foc pana la temelii, in locul ei ramand cativa calugari speriati si un staret care a multumit providentei pentru sansa de a o lua de la capat. Asa ca in urmatoarele luni calugarii construira o manastire de o mie de ori mai frumoasa decat cea de dinainte, incepand sa inteleaga ca daca cea veche nu ar fi ars, manastirea cea noua nu ar fi incantat sufletele celor care ii treceau pragul. Dupa ce au terminat lucrul si toate zidurile au fost ridicate, staretul isi dadu seama ca manastirii lor ii lipsea sufletul. Asa ca se gandi sa cheme un mare pictor care sa inchipuie un dragon urias pe cel mai mare perete. Zis si facut. Dadu sfoara in tara pentru a afla cine este cel mai bun pictor si dupa ce il gasi il invita la manastire.

Pictorul veni cu multe unelte, pensule diferite, cerneluri, vopsele, asa cum ii statea bine unuia care era cel mai mare pictor al vremii sale. Spre mirarea calugarului, pictorul desi foarte tinar, parea foarte sigur pe el si pe renumele lui. Staretul il invita in sala unde se afla peretele: Iata, aici este peretele, am vrea daca se poate sa iti folosesti o mica parte din maiestria dumitale pentru a zugravi un dragon rosu, este tot ce mai lipseste manastirii noastre pentru a fi intradevar desavarsita. De buna seama, zise pictorul, sunt onorat sa imi las mana sa picteze cel mai frumos dragon ce a fost pictat vreodata. Iti suntem recunoscatori, zise staretul, nu gasesti oricand un om asa priceput care sa picteze dragonul asa cum este el in realitate! Cum in realitate? zise pictorul putin incurcat. Credeam ca dragonii sunt animale fantastice. Dragul meu, zise calugarul, tu vroiai sa pictezi un animal pe care nu l-ai vazut niciodata, pai cum asa? Norocul tau este ca in padurile din jurul acestei manastiri chiar traiesc dragoni, asa ca maine dimineata vei merge in padure si dupa ce vei vedea unul te vei intoarce sa il pictezi. Pictorul incuviinta, gandindu-se ca daca va si vedea un dragon, picturile lui cu aceste anumale vor fi si mai bune avand si mai mare cautare. Asa ca a doua zi disde-dimineata pleca impreuna cu staretul in padurile din preajma manastirii. Au mers ei cam vreo jumatate de zi, cand staretul se opri si zise: Eu pana aici te-am adus, dar am putina treaba la manastire, nu-ti fie teama ca nu suntem departe, pare doar departe pentru ca am mers pe unde credeam ca o sa gasim dragoni. Am sa te las aici si vin si sa te iau pe seara. Uite niste apa si mancare daca ti se face foame. Stai pe loc pentru ca de obicei pe aici trec in fiecare zi dragonii. Si zicand acestea il lasa pe pictor putin nedumierit . Pana sa aiba el timp sa mai spuna ceva, calugarul se topi ca si cum nu ar fi fost niciodata. Nu-i ramase altceva de facut decat sa astepte. Trecu o ora si apoi dupa ea inca un sirag, seara veni si ea parca mai repede ca de obicei, nici urma de dragoni sau de staret. Pictorul se pregati pentru noapte cum

putu el mai bine, urcandu-se intr-un copac si gandindu-se ca dimineata va vedea macar un dragon, sau ca va veni cineva sa il ia, doar nu se poate sa il fi lasat asa de izbeliste pe el, cel mai mare pictor. Dimineata veni, linistita padurea se trezi la viata, dar nu ii scoase in cale nici un dragon. Pictorul incepu sa se infurie, nu ii mai era nici foame, nici sete, nu mai vroia nici sa vada dragoni, era satul de bataia de joc la care fusese supus. Nu-si isi mai dorea decat sa puna mana pe staret si sa ii traga o mama de bataie. Dupa o saptamana, pictorul arata ca un cersetor, nu mai mancase decat radacini si fructe, dormise prin copaci, furia il ineca cu totulAvea pumnii insangerati de cati copaci lovise incercand sa isi mai potoleasca vartejul de furie. Nu vazuse nici un dragon si simtea ca nu mai poate. Staretul se ivi si el spre searatrecusera 7 zile, dar el venea de ca si cum si-ar fi respectat promisiunea Nenorocitule, il intampina pictorul. Ti-ai batut joc de mine, ai fi putut sa ma gasesti mort. Nu ti-a pasat. Uiti ca eu sunt cel mai mare pictor al Chinei, zise el, apropiindu-se amenintator de calugar cu gandul de a-l bate. Doar ca nu putupentru ca vocea blanda a acestuia ii dadu cheia pentru a intelege tot ceea ce se intamplase cu el in acea saptamana. Fiul meu, furia ta imi spune ca te-ai intalnit cu dragonul. Acum ca l-ai vazut, ne putem intoarce sa il pictezi. Pictorul intelese darul staretului si se intoarse la manastire sa picteze dragonul cu care traise alaturi timp de o sapatamana.

38.Pestele cu cap de aur

O data un rege egiptean si-a pierdut vederea. Doctorii nu reuseau sa-l vindece Insa la curtea sa a venit un medic din est. Dupa ce la examinat pe rege, a spus ca poate pregati un balsam, fcut dintr-un pestisor cu cap de aur, si acest balsam va reda regelui vederea. Toate vasele de pescuit au plecat in cautarea pestelui cu cap de aur, si desi vasele au prins mai mult peste nici un pescar nu a reusit sa prinda un pestisor cu cap de aur. Dar, chiar in ziua in care medicul urma sa plece de la curtea regelui, fiul regelui a hotarat sa-si mai arunce o data navodul in apa.Si spre uimirea sa, a prins in plasa un peste cu cap de aur. Repede, si-a spus, trebuie sa duc pestele la palat inainte ca medicul sa plece acasa. ns n timp ce punea petele ntr-un vas cu ap, petele s-a uitat n sus la el, cu ochi triti i rugtori. i brusc, fiul i-a dat seama c trebuie s crue viaa petelui aa c l-a aruncat napoi n mare. Cnd regele a auzit ce s-a ntmplat, sa nfuriat i i-a condamnat fiul la moarte. Dar regina a hotrt c trebuie s salveze viaa prinului, mbrcndu-l n

haine obinuite i umplndu-i hainele cu monede de aur, l-a urcat pe o corabie care pleca spre un inut ndeprtat. i cum prinul se urca pe corabie, regina i-a dat un ultim sfat: Nu angaja nici un servitor care s vrea s fie pltit n fiecare lun. Prinul s-a gndit c sfatul mamei sale este ciudat, dar experiena i artase c sfaturile mamei fuseser ntotdeauna foarte bune. n cele din urm corabia a ajuns la destinaie- un pmnt minunat, cu pduri, cmpii i case frumoase. Prinul s-a ndrgostit de acel loc i i-a cumprat acolo o cas. Muli servitori i-au oferit serviciile dar toi doreau s fie pltii n fiecare lun. Apoi, ntr-o bun zi, a venit un arab care l-a implorat pe prin s l angajeze. Nu am nevoie de bani, i-a spus arabul Ateapt nti s trec un an i apoi poi hotr dac serviciile mele i-au fost de folos. Prinul i-a dat seama c trebuie s-l angajeze. De cealalt parte a munilor care mrgineau acel teritoriu, era un deert pe care aprea mereu un monstru marin.Regele acelei ri trimisese de multe ori soldai care s omoare monstrul dar ntotdeauna soldaii adormeau nainte ca monstrul s apar.Pedepsindu-i pe soldai fiindc nu au rezolvat problema, regele a promis o recompens frumoas pentru cel care va omor monstrul. Aa c arabul s-a dus la rege i-a spus : Dac stpnul meu va ucide monstrul, ce rsplat i vei da? Orice dorete, a rspuns regele. n acea noapte arabul i-a uns pielea cu o unsoare care l fcea s-l mnnce pielea aa de ru nct i era imposibil s doarm. A ateptat, ascuns dup o stnc mare i la un moment dat, monstrul a aprut din mare. Era hidos o parte pasre, o parte bestie i o parte arpe. A trecut de stnca dup care era ascuns arabul, i la momentul potrivit arabul a srit din spatele stncii i i-a nfipt pumnalul n capul monstrului. A tiat urechile monstrului i le-a dus stpnului lui. Du urechile monstrului i spune-i c sunt urechile monstrului care teroriza inuturile de cealalt parte a muntelui, a spus el Dar nu eu am omort monstrul, a spus prinul. Ba da.

Prinului nu i-a plcut s mint, dar arabul l-a convins s spun c el ucisese monstrul. Regele a fost ncntat i chiar i-a oferit-o pe fiica sa de soie. Prinul a refuzat, dar a cerut n schimb o corabie cu care s cltoreasc i s vad lumea. Prinul i servitorul su au vizitat multe ri. n cele din urm au ajuns ntr-un regat foarte bogat i acolo prinul a aflat c fiica mpratului era cea mai frumoas prines din lume, aa c s-a hotrt s o cear de soie. Lund cu el unele din cele mai frumoase bijuterii pe care i le dduse regele, a cerut s fie primit de mprat. Cu servitorul su credincios alturi, a oferit mpratului bijuteriile i a cerut-o pe prines de soie. mpratul i-a acceptat cererea, dar i-a spus: Trebuie s i spun c fica mea s-a mai cstorit de 100 de ori, dar nici unul din brbaii cu care s-a cstorit nu a trit mai mult de 12 ore dup nunt. Prinul s-a gndit s i retrag cererea n cstorie, dar servitorul su arab l-a convins s nu fac asta. Nu i f griji n legtur cu ce a spus mpratul, i cstorete-te cu fica lui, a spus servitorul. Aa c prinul i-a spus mpratului: Lucrurile trebuie s se schimbe odat i odat, i cine nu i-ar risca viaa pentru cea mai frumoas dintre prinese? Nunta s-a facut chiar in acea sear. Dup nunta prinul si mireasa lui s-au retras in iatacul lor, era o noapte cu o lun plina, si printul s-a dus la fereastra pentru a o privi noaptea aceea frumoasa.Dar brusc o vazut un giulgiu care zacea pe pmant.Pe pmant erau brodate initialele sale i ling el doi brbai spau o groap. i printul i-a dat sema c groparii spau propriul su mormnt!

Mut de uimire i speriat, prinul s-a ntors ctre mireasa lui. n acel moment, un arpe negru a ieit din gura prinesei i s-a ndreptat spre el. Dar arabul care era ascuns n camer, i care suspecta c aa ceva s-ar putea ntmpla, a tiat arpele n dou cu o foarfec i i-a retezat capul cu un cuit. mpratul a fost uimit a doua zi dimineaa, vznd c ginerele lui mai este nc n via. Eram sigur c lucrurile se vor schimba ntr-o bun zi, a spus prinul. Dup aceea prinesa i prinul au trit fericii mpreun mergnd la vntoare, pescuit, i jucnd diverse jocuri. ntr-o bun zi un mesager a venit aducnd veti de la tatl prinului, regele Egiptului, spunnd c regele a murit, i tnrul prin a fost proclamat rege. Mama lui i cerea s se ntoarc acas. Prinul a spus socrului su ce s-a ntmplat i mpratul a fost ncntat s afle c ginerele lui era regele unei ri prospere. A poruncit ca o corabie s fie pregtit pentru cei tineri. Cnd tinerii au ajuns n Egipt, regina a fost ncntat s-i vad din nou fiul. La fel i poporul Egiptului, care suferise mari greuti sub domnia tatlui su. Noul rege a fost n curnd foarte ocupat cu diverse probleme de stat. Era foarte fericit n noua sa via, pn ntr-o zi cnd credinciosul su servitor arab a venit i-a spus c trebuie s plece. Tnrul rege a fost foarte trist . Dar desigur c nu ai de gnd s m prseti dup ce am trecut prin attea mpreun, a spus el. Din pcate trebuie, a spus servitorul. Am fost chemat n alt parte i nu ndrznesc s nu m supun. Atunci nu te pot ine. Dar te rog, ia cu tine tot ce doreti pentru c fr ajutorul tu a fi murit demult. i fr tine, a rspuns arabul, i eu a fi murit demult, cci eu sunt petele cu cap de aur.

39. Scufita Rosie

Traia odata o fetita care primise in dar de la bunicuta ei o minunata scufita de culoare rosie. Fetitei ii placea tare mult acea scufita si ajunsese sa nu o mai dea deloc jos. Din acest motiv toata lumea o striga Scufita Rosie. Intr-o dimineata frumoasa si insorita, mama Scufitei Rosii o ruga pe fetita sa-i duca bunicutei bolnave un cosulet cu mincare. Fetita, care-si iubea foarte mult bunicuta, accepta imediat sa-i faca acesteia o vizita. "- Dar sa nu intirzii prea mult" ii spuse mama, "si sa mergi direct la bunica, fara sa stai sa te joci prin padure, si mai ales sa te feresti de Lupul cel Rau". Drumul ce ducea la bunicuta trecea prin padure, asa ca Scufita Rosie lua cosuletul din mina mamei si se porni spre casa bunicutei. Pe drum insa il intilni pe Lupul cel Rau, dar uita de vorbele mamei si ii spuse direct: "- Buna dimineata, domnule Lup". "- Buna dimineata Scufita Rosie" ii raspunse lupul, "unde ai plecat tu asa devreme?" "- Am plecat sa o vizitez pe bunicuta care este bolnava si sa-i duc un cosulet cu mincare" ii raspunse pe negindite Scufita Rosie. "- Si unde locuieste bunicuta ta Scufita Rosie?" intreba lupul. "- Locuieste in padure, nu foarte departe de aici" ii raspunse Scufita Rosie, "casuta ei este usor de gasit, se afla chiar linga lac". Lupul care deja se gindea ce meniu bun va avea la prinz, Scufita Rosie si bunicuta acesteia, ii spuse Scufitei Rosii: "- Am o ideea Scufita Rosie, ce ar fi daca ai culege niste floricele frumoase pe care sa i le duci bunicutei tale?" "- Ce idee minunata" ii raspunse Scufita Rosie, care uitind din nou de sfaturile mamei se afunda prin padure incercind sa gaseasca cele mai frumoase floricele pentru bunicuta. In timpul acesta lupul isi lua picioarele la spinare si o tuli spre casa bunicutei. Cind ajunse la usa acesteia ciocani usor la usa. "- Cine este?" intreba bunicuta. "- Sint eu, Scufita Rosie" raspunse lupul imitind vocea Scufitei Rosii. "- Intra inauntru draga" ii raspunse bunicuta, "sint in pat, iar usa este descuiata".

Lupul intra in casa, se repezi la bunicuta si o inghiti. Apoi isi puse camasa si scufia ei de noapte, se baga in pat si se acoperi cu patura peste nas.

Intre timp Scufita Rosie se apropie de casa, si se mira vazind usa casutei deschisa. Pasi cu grija in casa si se apropie de pat. Scufita Rosie nu o putea zari prea bine pe bunicuta si o intreba: "- Ooo, bunicuto, dar de ce ai urechile asa de mari?" "- Ca sa te aud mai bine" ii raspunse lupul imitind vocea bunicutei. "- Ooo bunicuto, dar de ce ai ochii asa de mari?" intreaba Scufita Rosie. "- Ca sa te vad mai bine, draga mea" ii raspunse lupul. "- Ooo bunicuto, dar de ce ai gura asa de mare?" intreba Scufita Rosie. "- Ca sa te pot inghiti mai bine, draga mea" striga lupul si se repezi la biata Scufita Rosie si o inghiti. Satul, lupul se intinse in pat sa-si faca siesta si se puse pe sforait. Pe linga casa trecu un vinator care auzi sforaitul si se uita pe fereastra. Cind vazu lupul isi inchipui ca acesta a mincat-o pe bunicuta si se repezi si ii taie acestuia burta. Spre marea surpriza a vinatorului din burta iesira intregi si nevatamate Scufita Rosie si bunicuta. Acestea ii multumira vinatorului ca le-a salvat si ii oferira in schimb pielea lupului. Apoi Scufita Rosie si bunicuta se asezara la masa ca sa manince din cele pregatite de mama. Dupa patania prin care trecuse, Scufita Rosie se hotari ca niciodata sa nu mai iasa din cuvintul mamei 40. Ratusca cea urata

Ce frumos era la ar! Era n mijlocul verii; grul ii legna spicele-i galbene, ovzul era nc verde, i prin livezi fnul era aezat n cpie mirositoare; barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare roii, vorbind n limba egiptean, limb pe care o nvase de la mama ei. n jurul cmpiilor i livezilor se ridicau pduri mari, nluntrul crora erau lacuri adnci. Da, cu adevarat, era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci; foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei; si erau asa de late, meat copiii se puteau ascunde sub ele; acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata, si isi clocea ouale; era foarte nerabdatoare sasi vada puii. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita, pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor, decat sa vina sa bleotocreasc sub frunzele de lipan cu dansa. In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul; se auzea: "piu! piu!" opteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace. "Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma, facand o galagie de-ti lua auzul. Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi, si mama ii lasa in voia lor, caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi. - Ce mare e lumea! zisera puisorii, cum iesira din ou. - Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama. O! Nu, hotarele ei se intind mult mai departe, dincolo de cealalta parte a gradinii, pana in livada preotului; insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se. Ati iesit toti? Nu, nu-i am inca pe toti, oul cel mai mare nici nu s-a clintit, sta neciocnit; Doamne! Ca mult mai tine. Spun drept, m-am saturat. i se aeza iar sa cloceasca, dar cu un aer foarte plictisit. - Ei bine, cum merge? intreba o rata batrana, care venise sa-i faca o vizita. - Mai am numai un ou, si nu stiu ce sa ma mai fac, ca uite nu iese puiul. Ia priveste putin pe cei scosi, nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care s-au vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor, si el nici macar nu vine sa ma vada. - Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca, zise rata cea batrana... A, sa stii de la mine, asta-i un ou de curca. i eu am fost o data pacalita ca si d-ta, si am avut

mare grija, si mult necaz am mai tras cu puiul, ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa. Degeaba voiam eu sa-l invt, si bleotocaream si ma rasteam la el, toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou; da, asa e, e un ou de curca. Da-l incolo, si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate. - Ba nu; tot am pierdut eu atata vreme, am sa mai stau o zi-doua, raspunse rata. Cum vei vrea, zise batrana, si pleca. In sfarsit ciocni si oul eel mare. Piu! Piu! facu puiul, si iesi din ou. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise: - Ce fel de boboc, asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri. Oare sa fie intradevar pui ; de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l due la apa, chiar de-ar trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. A doua zi era o vreme de toata frumusetea; soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan; mama ratustilor, se duse cu toata fainilia la ant; hutiuliuc, si sari in apa. - "Mac-mac", zise ea pe urma, si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor. Dar indata ieira la suprafata apei si incepura a inota repede, repede. Piciorusele lor umblau ca niste lopetele, si toti se bucurau de apa, chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat. - Nu, asta nu-i pui de curca, zise mama. Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui, si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu, si... nu-i asa de urat, cand te uiti mai de aproape la el. - Mac-mac! Veniti cu mine, sa va faceti intrarea in lume, hai sa va prezint la curtea ratelor. Numai luati seama sa nu va departati de mine, sa nu va calce cineva, si sa va paziti bine de pisica. Intrara cu totii in curtea ratelor. Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar, si la urma il lua pisica. - Vedeti cum se petrec lucrurile in lume, zise rata, ascutindu-si ciocul pe iarba, caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. Acum, miscati picioarele, urma ea; tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo. Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. E de rasa spaniola, de aceea e asa de mare, si bagaji de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei; asta-i ceva foarte frumos, si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate. Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda, si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai de dobitoace, dar chiar si de oameni.

Haide, tineti-va bine; nu, nu asa, nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija; uitati-va la mine cum tin eu labele in afara. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac! Ei ascultara, si celelalte rate din jurul lor ii priveau, si ziceau tare: - Ia uita-te aici; mai vin altii acum, parca n-am fi noi destule aici. Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu, nu-l primim intre noi, Doamne fereste! i deodata o rata mai mare zbura langa el, s-arunca asupra lui si-l musca de gat. - Lasa-l in pace, striga mama, nu face rau nimanui. - Se poate, dar e asa de mare si de pocit, zise rata care incepuse galceava, ca are nevoie sa fie putin mustruluit. - Frumosi copii mai are mama, zise rata cu panglica rosie. Toti sunt draguti afara de acela; n-a iesit bine; as vrea sa ti-l mai cioplesti putin. - Asta nu-i cu putinta, raspunse mama lui. Adevarat ca nu-i frumos; dar are o fire asa de buna, si inoata de minune; as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti. Cred c-o sa creasca frumos, i cu vremea s-o mai potrivi el. A stat prea mult in ou, din pricina asta nu-i asa de bine facut. Pe cand vorbea asa, il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul. - i apoi, la urma urmei e un ratoi, si nu-i pasa asa mult de frumusete. Cred c-o sa fie voinic, si o sa-si faca el drumul in lume. - Dar ceilalti sunt foarte draguti, adauga batrana; acum copii, fiti ca la voi acasa, si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti. i pornira sa se joace, ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa. Dar bietul boboc, cel iesit mai in urma din ou, din pricina urateniei lui, se vazu muscat, lovit, batjocorit, nu numai de rate, dar si de puii de gaina. - Prea e mare, ziceau toti; si curcanul, care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat, se umfla, ca o corabie cand isi intinde panzele, si merse tinta spre el, infuriat grozav, ca i se inrosise tot capul. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca, sau sa mearga inainte; se simtea destul de mahnit ca era asa de urat, si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte.

Asa s-a petrecut in ziua dintai, si lucrurile mersera din ce in ce mai rau. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni; surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el, si mereu ii spuneau: "- Bine ar fi sa te ia pisica, uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori: "- A vrea sa fii departe de aici". Ratele il muscau, puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul. Atunci o porni el si iesi afara din curte. Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-. "i toate astea pentru ca sunt urat", se gandi bobocul; inchise ochii si merse mai departe. Ajunse la un iaz mare, unde traiau ratele salbatice. Se culca acolo in noaptea aceea, ca era tare amarat si cadea de osteneala. A doua zi, cand se trezira ratele salbatice, dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou. - Ce-i asta? se intrebau ele; bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos. - Te poti fali, ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice; dar de asta putin ne pasa noua, -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru. Sarmanul, parca se mai gandea el sa se insoare, el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz! Petrecu astfel doua zile. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici. Ei nu traisera inca prin lume, asa ca erau foarte obraznici. - Asculta camarade, zisera noii veniti, esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi. Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici, in apropiere, in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute, mai toate domnisoare, si stiu sa cante frumos. Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul, cu toata uratenia ta. Dec-data se'auzi: poc. poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii, si apa se rosi de sangele lor. Poc! Poc! i stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. i iar se mai auzira pocnituri de pusti. Era vanatoare mare; toti vanatorii stateau culcati de jurimprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor, ce se indoiau deasupra trestiilor. O abureala albastrie, ca mici norisori, se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei; apoi sosira in bataie si cainii de

vanatoare: Chiau, chiau... si trestiile si loziile se aplecau in toate partile. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub aripa; dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare, infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. Cainele se intoarse spre boboc, ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga. - Slava Domnului! suspina bobocul; sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance. i ramase asa, in tacere, in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau. Abia pe sub seara zgomotul inceta; dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste. Mai astepta ctva timp, se uita de jur-imprejur, si luandu-si inima in dinti, o rupse la fuga. Strabatu el campii, livezi, cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica dea merge mai departe. Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata, de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare. Furtuna era in toiul ei, si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba; toate-i mergeau din ce in ce mai rau. Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din ^a^ani; putea deci sa intre inauntru; ceea ce si facu. Acolo locuia o femeie batrana, cu motanul si cu gaina ei; si motanul, "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea, stia sa-si rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos; stia chiar sa scapere scantei, daca-i frecai bine spinarea in raspar. Gaina avea niste picioare foarte scurte, si-i zicea "Patica". Ea facea oua minunate, si batrana o iubea ca pe copilul ei. A doua zi vazura pe bobocul cel strain. Motanul incepu a morai si gaina a carai. - Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. i cum ea nu prea vedea tocmai bine, crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise. - Iaca un noroc pe noi, zise batrana, o sa avem de-acu oua de rata. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit, o sa vedem. Astepta ea vreo trei saptamani, dar nu vazu nici un ou. Motanul era stapanul in casa aceea, iar gaina era stapana; asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea"; ei

amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri; dar aceasta supara foc pe gaina. - Nu. - Ei bine, atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa; ai auzit? i motanul il intreba si el: - Tu stii sa-ti faci spatele rotund? tii tu sa torci si sa scaperi scantei? - Nu. - Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea, cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. i bobocul se culca si el amarat intr-un colt; dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie i asta-i dadu o asa mare pofta de a inota, ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. - Ce-i asta? zise ea. N-ai nici o treaba, si de aceea iti vin tot felul de gargauni. Fa oua sau toarce, si toate astea au sa-ti treaca. - Totusi, e un farmec nespus sa plutesti pe apa, zise bobocul; e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! - Da, trebuie sa fie o mare fericire, intr-ade-var, raspunse gaina; imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. Intreaba putin pe motan, care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu, daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund; despre mine nu-ti mai vorbesc. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput; crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? - Nu ma intelegi, zise bobocul. - Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. Nu te crede prea mult, copile, mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. Ai poposit colea, la caldurica, ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult, si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. Crede-ma, eu t|i vreau binele; iti spun poate lucruri

neplacute; dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua, sau invata sa torci. - Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume, raspunse bobocul. - Cum vei vrea, zise gaina. i bobocul porni; luneca pe apa, se dete la fund; dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. Sosi toamna, frunzele din padure se ingalbenira, vantul le facea sa zboare, cerul se posomori; nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja i de zapada. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau; numai cat te gandeai si te apuca tremurul. Bietului boboc numai bine nu-i era. Intr-o seara, pe cand soarele apunea frumos dupa deal, un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri; bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari; erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. Erau lebede. Glasul lor era cu totul deosebit; isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare, pentru a se duce departe de locurile acestea, departe, in tarile calde, sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. Se inaltau in sus, asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit, se invarti in apa ca o roata, ridica gatul, si-l intinse in sus, spre lebedele calatoare, si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat, ineat se sperie el singur de glasul lui. Nu mai putea uita frumoasele pasari, fericitele pasari din slavi, si cand nu le mai zari deloc se dete la fund; iar clmd iesi la fata apei, parca nu mai era el. Habar n-avea ce pasari erau acelea, si unde se duceau ele; si cu toate astea le iubea, ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. N-avea nici un necaz pe ele. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el, biata fiinta urata, sa stea cu ele. i iarna era asa de frig; bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot; dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. Era un ger asa de cumplit, ca se auzea gheata trosnind; bietul boboc era silit sa-si miste picioarele, pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. Dar, in sfarsit, se simti istovit; osteneala-l dobori; nu se mai putu mica si fu prins de gheata. A doua zi de dimineata, veni pe-acolo un taran i-l vazu; s-apropie, sparse gheata, lua bobocul si-l duse femeii lui. Acolo bobocul isi veni in simtire. Copiii dadura sa se joace cu dansul, dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare, de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte, incat tot laptele se imprastie in odaie. Femeia striga si batu din palme de manie; el, nebun de spaima, sari in putinei, de-

acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea, alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele; copiii se repezira pe gramada de gunoi, ca sa prinda ratoiul. Ei radeau si tipau; noroc pentru bietul boboc, ca poarta era deschisa; se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada, prapadit de osteneala. Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut, bietul, de indurat in iarna aceea strasnica. Statea rebegit, culcat in marginea iazului, printre trestii, cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. Ciocarliile cantau. Era o primavara fermecatoare. Atunci, deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui, care - minune - bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe, oriunde... in curzind se pomeni intr-o gradina mare, unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi i verzi pana deasupra santurilor. Ce frumoase erau toate in locurile acelea, si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre, de toata frumusetea. Ele bateau din aripi i lunecau lin pe luciul apei. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate; el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: - Vreau sa ma due la ele, la pasarile acestea imparatesti; au sa ma ucida ca am indraznit eu, asa de urat, sa ma apropii de ele; dar ce-mi pasa? La urma urmei, e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: - Omorati-ma, zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei, ii astepta moartea. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu, acolo sub el, insusi chipul lui; nu mai era insa o pasare sluta, cu pene cenusii, inchise, o pasare urata, de care fugeau toti, era si el acum lebada! Da, era lebada. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari, cand iesi dintr-un ou de lebada.

i acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase; acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea, vazand frumusetea care-l inconjura, si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. In gradina venira copii, care aruncau paine si graunte in apa; si cel mai mic dintre ei striga: - lata una noua! i ceilalti copii tipau si ei de bucurie: - Da, da, adevarat, a venit una noua! i bateau din malni si jucau pe mal; alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: - Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste... i lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. Atunci ea se simti rusinata, si isi ascunse capul sub aripa; nu stia singura cum sa mai stea, ca era prea mare fericire pentru ea. Dar nu era ingamfata deloc. O inima buna nu e niciodata ingamfata. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni i iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. i socul isi indoia crengile lui spre dansa, si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele, isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: - Atata fericire niciodata n-am visat. Cum a fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de raa cel urat"!

41.Hansel si Gretel De Fratii Grimm

A fost odata ca niciodata un taietor de lemne tare nevoias si omul asta isi avea cascioara la marginea unui codru nesfirsit, unde-si ducea viata impreuna cu nevasta-sa si cei doi copii ai sai. Si pe baietel il chema Hansel, iar pe fetita Gretel. De sarmani ce erau, nu prea aveau cu ce-si astimpara foamea si-ntr-o buna zi, intimplindu-se sa se abata asupra tarii o mare scumpete, nu mai fura-n stare sa-si agoniseasca nici macar piinea cea zilnica. Seara in pat, pe bietul om incepeau sa-l munceasca gindu-rile si, zvircolindu-se

nelinistit in asternut, se pomenea ca ofteaza cu grea obida. p1c812pr96dhf Si-ntr-una din aceste seri ii zise el neveste-sii: Ce-o sa ne facem, femeie? Cu ce-o sa-i hranim pe bietii nostri copii, cand nici pentru noi nu mai avem nici de unele? . .. Stii ceva, barbate, raspunse femeia, miine-n zori luam copiii cu noi si-i ducem unde-i padurea mai deasa. Le facem un foc bun, le dam si cite-o imbucatura de piine, si pe urma ne vedem de treburile noastre. Iar pe ei ii lasam acolo. De nimerit, n-or sa mai nimereasca drumul spre casa, de asta sunt sigura, si-n felul asta ne descotorosim de ei! Nu, femeie, asta n-o s-o fac nici in ruptul capului, spuse barba.tul. Nu ma rabda inima sa-mi las copiii singuri in padure. Ca doar multa vreme n-ar trece si-ar veni fiarele sa-i sfisie... Vai de tine, neghiobule, il lua femeia la rost, de-i asa, o sa murim de foame tuspatru ... Poti sa cioplesti de pe-acum scinduri pentru sicrie ... Si femeia nu-i dadu pace pana cand omul nostru nu se-nvoi. ... Totusi, mi-e tare mila de bietii copii! adauga el cu obida. In ast timp, cei doi copii stateau treji in asternut, ca din pricina foamei nu putusera sa inchida un ochi. Si asa ss facu de auzira tot ce spuse zgripturoaica de femeie catre tatal lor. La un moment dat, Gretel incepu za planga cu lacrimi amare si-i spuse lui Hansel, printre sughituri: De-acu s-a sfirsit cu noi! Linisteste-te, Gretel, si nu mai fi mihnita, o sa gasesc eu o scapare! ... Ii zise cu blindete fratiorul. Dupa ce batrinii adormira, Hansel se scula, isi puse hainuta pe el si, deschizind usa, se strecura afara. Luna lumina ca ziua si pietricelele albe, din fata cascioarei, straluceau ca banutii cei noi. Hansel se apleca de mai multe ori pana ce-si umplu bine buzunarul cu pietricele. Apoi se-ntoarse in casa si-i sopti lui Gretel: Fii linistita, draga mea surioara, si dormi in pace! Apoi se culca din nou in patul lui si adormi. Zgripturoaica de femeie nici nu astepta sa rasara soarele ca se si infiinta la patul copiilor, sa-i trezeasca. Ia sculati-va, lenesilor, ca mergem la padure sa aducem lemne! Apoi dadu fiecaruia cite un codru de piinesi mirii printre dinti: Asta aveti de mancare pentru la prinz! De va imboldeste foamea, nu cumva sa mancati inainte, ca altceva nu mai capatati! Gretel lua toata piinea si-o ascunse sub sort, din pricina ca buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele. Apoi pornira cu totii spre padure. Dupa putin timp, Hansel se opri si isi arunca privirea inapoi, spre cascioara ce ramasese in urma. Asta o facu o data, apoi iarasi si iarasi. ..

Si daca-l vazu taica-sau, numai ce-i zice: Da ce-ai, Hansel, ca te opresti mereu si te tot uiti inapoi? Vezi mai bine cum mergi, sa nu-ti schilodesti cumva picioarele! . . . Stii, taicutule, ma uitam dupa pisicuta mea alba . .. Sta, a naibii, cocotata, pe acoperis, si-mi face semne de ramas bun. Dar vezi ca femeia i-o taie pe data: Prostanacule, nu-i nici o pisicuta!. .. E soarele de dimineata care straluceste pe horn. Acu e timpul sa va spun ca Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuta si ca de fiecare data, cand se oprea, scotea din buzunar cite o pietricica si-o lasa sa cada pe carare. Dupa o bucata de vreme, ajunsera la locurile unde padurea se indesea, si cam pe la mijlocul ei omul nostru se opri si zise: Acu , copii, mergeti dupa vreascuri, c-o sa va faca tata un focsor pe cinste sa nu va fie frig deloc! Hansel si Gretel adusera vreascuri cit adusera, pana ce se facu o movilita buna. Lemnele luara foc pe da.ta si, cand vilvataia incepu sa creasca, femeia grai: Stati langa foc, copii, si hodiniti-va, ca noi ne ducem mai incolo, in padure, sa taiem lemne. Si cand om termina cu taiatul, ne intoarcem aici si va luam acasa. Hansel si Gretel se asezara langa foc si cand se facu ora prinzului, fiecare isi manca bucatura de piine. Si cum auzeau tot mereu rasunind lovituri de topor, erau incredintati ca tatal lor trebuie sa fie ceva mai incolo, nu prea departe. Dar vezi ca loviturile nu erau de topor! ... Omul nostru legase o creanga de-un copac cioturos, si de cite ori batea vintul, o izbea incolo si-ncoace de uscatura aceea. Dupa ce asteptara sa vina sa-i ia, vreme lunga, nu gluma, cazura toropiti de oboseala si adormira bustean. Cind s-au trezit, era noapte intunecoasa, de nu vedeai la doi pasi. Gretel incepu sa planga si printre suspine isi intreba fratiorul: Cum o sa iesim din padure? Si Hansel se grabi s-o linisteasca, spunindu-i: Mai ai rabdare oleaca, pana ce rasare luna si atunci o sa gasim noi drumul, navea grija! . . . Rasari luna plina, de ziceai ca poleieste cu aur padurea, si de-ndata ce se arata pe cer, Hansel isi lua surioara de mina si incepu a pasi pe urma pietricelelor, care scinteiau ca banutii cei de curind batuti si le aratau drumul. Mersera ei asa toata noaptea si cand incepura a miji zorile, ajunsera la casa parinteasca. Au batut ei la usa, cioc-cioc! si cand femeia o deschise si dadu cu ochii de Hansel si Gretel, pe data se arata a fi fost foarte ingrijorata de soarta lor, zicandu-le cu prefacatorie: Copii rai ce sunteti, de ce ati dormit in padure atita vreme? Ne-ati facut sa

credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra . . . Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat, ca-n inima lui era mihnit ca-i lasase atit de singuri. Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su, care se perpelea in asternut: De-acu am terminat iarasi merindele, ca nu mai avem in casa decat o jumatate de piine!... Si dupa ce-om manca-o si pe asta, ne-om satura cu rabdari prajite . . . Trebuie sa ne descotorosim de copii, auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii, ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. Alta scapare nu vad, de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele. Vezi insa ca omului i se incrincena inima la auzul astor cuvinte si gindea in sinea sa: Ba, mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura! ..." Mai zicea el ce mai zicea, dar femeia nu lua deloc in seama spusele lui, ci-l tot ocara si-l mustra. Acu , e stiut, cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si, daca sia calcat pe inima prima oara, musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. Copiii erau insa treji si auzira toata voroava lor. Dupa ce batrinii adormira, Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara, sa adune pietricele, cum facuse si de prima data, dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa, asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. Si desi ii era inima grea, isi mingiie surioara, spunindu-i: Nu plinge, Gretel, ci dormi linistita. Om gasi noi cum sa scapam cu bine ... Nici n-apucasera bine sa rasara zorile, ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut. Apoi le intinse cite o bucatica de piine, care era mult mai micsoara decat de cealalta data. In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure, Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos. Ia asculta, Hansel, ii striga la un moment dat taica-sau, ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum trebuie! ... Pai, ma uit dupa porumbita mea, care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere!.. . grai Hansel repede, ca nu cumva sa se dea in vileag. Prostanacule, il lua in raspar femeia, ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita!... E soarele de diminea.ta care straluceste sus, deasupra hornului. Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gind si, incetisor-incetisor, imprastie pe drum toate firimiturile. Femeia ii duse pe copii departe, departe, tot mai in afundul padurii, unde nu mai fusesera in viata lor. Si-ntr-un luminis, facura iarasi un foc mare si mama le zise cit putu ea de blind: Ramineti aici, copilasi, si de v-a birui oboseala, n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca . . . Noi ne ducem in padure, mai incolo, sa taiem lemne si seara, cand om sfirsi lucrul, ne intoarcem sa va luam.

Trecu ce trecu timpul si cand veni ora prinzului, Gretel lua bucatica de piine si-o imparti cu Hansel, ca pe-a lui baiatul o presarase pe drum. Zburara ceasurile, se lasa si amurgul, dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i ia pe bietii copii. Si cum adormira greu, se trezira de-abia in toiul noptii. Daca vazu ce se intimplase, Hansel o mingiie pe surioara lui si-i zise: Sa raminem aici pana ce-o rasari luna, ca a.tunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos, cit am mers. Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa, asta-i sigur! . De indata ce se inalta luna deasupra padurii, copiii se sculara din culcusul de vreascuri, dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura . . . Multimea de pasarele care tot zboara peste cimpuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate. Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: N-ai teama, surioara, pana la urma tot o sa gasim drumul! ... Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca . . . Mersera toata noa.p-tea si mai mersera inca o zi, din zori si pana-n seara, dar de izbutit tot nu izbutira sa iasa din padure. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei, ca afara de citeva boabe de fructe salbatice, culese de pe jos, nimic nu mai luasera-n gura. De truditi ce erau, sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele, si asa se facu ca nu mai putura merge si, ghemuindu-se sub un copac, adormira bustean. Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. O luara ei la picior, de cum rasari soarele, dar cu cit mergeau, cu atit se afundau mai adinc in padure. De nu le venea cit mai degraba un ajutor, se aflau in primejdie de moarte. Cind se facu ora prinzului, numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa, care cinta atit de duios, ca se oprira vrajiti s-o asculte. Dupa ce-si sfirsi cintul, pasarica isi intinse aripile si zbura, zvir! pe dinaintea copiilor. Daca vazura ei asta, incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta. Cit ai clipi, pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta, copiii ramasera cu gurile cascate. Pasamite, toata cascioara era facuta din piine si acoperita cu cozonac, iar geamurile erau din zahar curat. Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. Si sa ne fie de bine!... Eu o sa maninc o bucata din acoperis, iar tu, Gretel, ia de gusta din fereastra asta, ca e tare dulce! ... Hansel n-astepta sa fie rugat si, inaltindu-se pe virfurile picioarelor, rupse o bucatica din acoperis, sa-si dea seama ce gust are. In ast timp, Gretel rontaia de zor o spartura de geam. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica, ce venea dinauntrul casutei: Cront, cront, cront, da ce hot rontaie a mea cascioara?! Cine, cine e afara? ... Si copiii raspunsera pe data:

 Vintul, vintul! Azi inconjura pamintul! ... Si, fara sa se sinchiseasca defel, continuara sa manince si mai cu pofta. Cum ii placuse grozav acoperisul, Hansel mai rupse din el o bucata buna, iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si, desprinzind un ochete de geam, se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta. Si cand nici nu se asteptau, odata se deschise usa si-o femeie batrina de tot, ce se sprijinea intr-o cirja, iesi din casa, tirsiindu-si picioarele. La vederea ei, Hansel si Gretel se speriara atit de tare, ca scapara tot ce aveau in mina. Dar vezi ca batrina nu-i lua la rost, ci incepu a-i intreba, clatinind usurel din cap: Ei, copiii mei dragi, da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti.la mine, ca nu va fac nici un rau! Si luindu-i pe amindoi de mina, ii duse in casuta. Iar acolo ii astepta o mancare, sati lingi degetele, nu alta: lapte si clatite cu zahar, mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine,-batrina le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer. Batrina se aratase prietenoasa ca sa le cistige^ increderea dar vezi ca era o vrajitoare haina, care pindea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele. Si numai de aceea facuse si casuta de piine, sa-i ademeneasca mai usor. De-i cadea vreunul irr gheare, indata ii facea de petrecanie si, dupa ce-l fierbea, il inghitea cu lacomie. Ziua cand se bucura, de un astfel de ospat, o socotea ca pe-o zi de sarbatoare, si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! ... Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta, dar vezi ca adulmeca de departe, ca jivinele, cand se apropie picior de cm. Si ]a fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri, a si inceput a hohoti cu rautate-si-n vorbele ei era numai batjocura: Pe astia ii si am in mina, nu-i las eu sa-mi scape . . . De cum se ivira zorile, vrajitoarea fu in picioare, ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii. Si cand ii vazu ea pe amindoi cit de dragalas dorm impreuna si cit de rumen si rotofei le e obrazul, nu mai- putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: Strasnica bucatura o sa am, nam ce zice! Apoi apucindu-l pe Hansel cu mina ei sfrijita, il impinse pana la un grajdulet cu gra.tii de fier sil inchise acolo. Si era zavorit asa .de strasnic, ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut, nu i-ar fi folosit la nimic. Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel, babusca intra in camera unde dormea Gretel si, zgiltiind-o ca s-o trezeasca, incepu a o ocari si a-i striga: Scoala, leneso, si du-te de a.du apa, sa-i faci o fiertura buna lui frate-tau, ca lam inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! . . . Acu e numai piele si os, da1 cand s-

o maj implini o sa-l maninc! Gretel incepu a plinge cu lacrimi amare, dar vezi ca lacrimile ei nu-i muiara inima cotoroantei si, pana la, urma, trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina. Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare. ca sa se ingrase, Gretel abia de capata, de la babusca niste coji de raci. In fiecare dimineata, babusca se strecura, sonticaind, pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: Hansel, ia scoate un deget afara, sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca ghiujul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior, si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita, era incredintata ca-i intinde un deget. Si de fiecare da.ta se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa. Trecura asa zilele si vazind ca dupa a patra saptamina Hansel ramasese la fel de ogirjit ca si inainte, isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte. Hei, Gretel, o striga ea pe fetita, grabeste-te de adu apa, ca de-i curge untura, de gras cee, ori de-i slab ca un ogar, eu pe Hansel ii tai sil pun ia fiert! ... Vai, cum se mai boci biata surioara, cand trebui sa care apa pentru a doua zi, si cum ii siroia.u lacrimile amare pe obraz! . . . Doamne, ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. De s-ar fi intimplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului, am fi murit macar impreuna! Ia mai sfirseste odata cu bocitul, se rasti cotoroanta la fata, ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! ... Nici nu se luminase inca bine de ziua, cand incepu Gretel roboteala. Ca doar trebuia sa care apa, sa atirne cazanul pentru fiertura in cirligul de fiert si sa aprinda focul. Mai intii, as vrea sa punem la copt, auzi tu? se rasti baba la Gretel. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framintat de mult. Nu-si sfirsi bine vorba, ca vrajitoarea o si imbrinci pe biata Gretel afara, unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari. Hai, baga-te inauntru, ii porunci vrajitoarea si vezi da-ca-i destul de incins, ca sa punem inauntru piinea! Vezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vire in cuptor! ... Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru, vrajitoarea pac! ar fi inchis cuptorul. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. Si-apoi ar fi mancat-b . . .Numai ca Gre- tel baga de seama ce ginduri clocea in cap vrajitoarea si se prefacu ca-i natinga si neindemanatica: As intra, da nu stiu cum sa fac ... Pe unde sa intru? Si cum anume? Esti proasta ca o gisca! o ocari baba. Pai. nu-ti da prin cap pe unde, ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita, si eu as putea sa incap in ea! ... Si, sonticaind, se apropie de cuptor si-si viri capul in el.

Gretel doar asta astepta, si-i dadu un brinci zgripturoai-cei de se duse pana-n fundul cuptorului. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. Valeu! ce mai urlete, ca te treceau fiorii, razbateau dinauntru! ... Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo, sa n-o mai auda, si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica, arsa de dogoare. Si arse pana ce se prefacu in scrum. Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si, deschizindu-l, striga bucuroasa: Am scapat, Hansel, am scapat, fratioare! Vrajitoarea a pierit! Daca auzi ce-i spune, Hansel sari a.fara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie, cand i se deschide usita.. Si vazindu-se iarasi impreuna, isi sarira de git si se sarutara si bucuria le ridea in ochi si-n inima. Si de voiosi ce erau, topaiau al naibii, ca niste iezi! ... Cum nu mai aveau de ce se teme, intrara in casuta vrajitoarei si acolo, ce sa vezi, in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! . . . Ei, astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noastre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu, mai putu. Iar Gretel spuse si ea: Vreau sa aduc si eu acasa o mina-doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul. Acu, hai s-o tulim de-aici cit mai degraba, hotari Hansel, ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-,am iesit din padurea asta fermecata. Mersera ei ce mersera, cale de citeva ceasuri, si numai,, ce ajunsera la o apa mare. Ce ne facem, surioara, ca nu putem trece? facu Hansel amarit. Nu vad peste apa nici un pod, nici macar vreo punte cit de ingusta ... De-ar trece vreun vaporas, bine-ar fi! Dar prin locurile astea, slaba nadejde . . . zise Gretel cu mihnire. Da uite, mai incolo, vad o rata alba inotand. Poate ca," deas ruga-o, ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt. . . Si incepu a striga: Rata, ratisoara, ia-i in spate, pe-aripioara, o9t5119oi75qhn pe Hansel si Gretel, ca nici pod, nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate. Apoi o ruga si pe surioara lui sa vina langa el, dar Gretel ramase pe mal.si-i zise: .Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rind. Si faptura cea buna chiar asa si facu. Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal, mai mersera ei ce mersera si, de la o

vreme, padurea. Incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. Si-ntr-un sfirsit, numai ce zarira.din departare casa parinteasca. Tii, ce-o mai luara atunci la goana de le sfiriiau, calciiele, nu alta! ... Trecura pragul casei si, dind nava.la in odaie, sarira de gitul tatalui lor. Era si timpul, ca, de cand isi parasise copiii in padure, bietul om nu mai avusese o clipa fericita. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii murise. . Gretel isi deserta sortuletul si incepura a se rostogoli prin odaie margaritarele sinestematele, de te mirai de unde mai ies atitea. In ast timp, Hansel scotea si el din buzunar cite un pumn plin de pietre pretioase si, dupa ce le arunca pe podea, apuca sa arunce alt pumn, pana ce-si goli amindoua buzunarele. Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padu-rarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si.al copiilor lui. Si traira ei impreuna, numai in bucurie si fericire. ... Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel. Si cine l-a prinde l-a vazut norocul, ca o sa-si faca din blana lui o caciula 42. Hainele noi ale mpratului

A fost odat un mprat, cruia i plceau aa de mult hainele noi, nct el i cheltuia averea numai pe mbrcminte. Cnd mergea la o parad sau cnd se ducea la teatru ori la plimbare, nu avea alt gnd dect s-i arate hainele noi. n fiecare ceas al zilei i schimba hainele, i cum se zice de-un rege: "E la sfat", astfel se spunea despre el: "mpratul e la dulapul cu haine". n cetate era mare veselie: treceau pe-acolo tot felul de strini; ntr-o zi iat c venir doi pungai care se ddur drept mari meteri estori i spuser c ei tiau a ese cea mai minunat stof din lume. Nu numai culorile i desenele erau nemaipomenit de frumoase, dar hainele fcute din aceast stof aveau o nsuire ciudat: se fceau nevzute pentru orice om care nu-i ndeplinea bine slujba, sau care era mrginit la minte.

"Astea-s haine stranice, se gndi mpratul; cu ele am s pot cunoate destoinicia oamenilor mei; am s pot deosebi pe cei detepi dintre proti. Da, mi trebuie numaidect aceast stof". i ddu ndat o mare sum de bani celor doi pungai, ca ei s-i nceap lucrarea ct mai repede. Ei ntinser dou rzboaie i se fceau c lucreaz de zor, cu toate c nu era nimic

pe evile lor. Mereu cereau s li se dea mtase subire i fir de aur; dar ei le puneau de-o parte, n sacul lor i lucrau pn la miezul nopii pe rzboaiele goale. "Trebuie s tiu acum unde au ajuns ei cu esutul stofei", i zise mpratul. i i se umplea inima de grij, gndindu-se c cei proti i nedestoinici pentru slujba lor nu vor putea s vad stofa. Nu doar c se ndoia de dnsul, dar totui chibzui c ar fi bine s trimit nti pe altcineva, care s vad lucrul naintea lui. Toi locuitorii din cetate tiau de nsuirea minunat a stofei i fiecare ardea acum de nerbdare s afle ct de prost i netrebnic e vecinul lui. "O s trimit pe cel mai vechi i mai bun ministru al meu, se gndi mpratul, s vad ce-au lucrat estorii; el poate mai bine ca oricine s judece lucrul; el se deosebete dintre toi i prin deteptciunea i prin vrednicia lui". Cinstitul i btrnul ministru merse n sala unde lucrau cei doi pungai la razboaiele lor goale. "Dumnezeule! se gndi el deschiznd ochii mari, eu nu vd nimic". Dar nu zise nici un cuvant. Cei doi estori l poftir s vin s se uite mai de aproape, i-l ntreba cum i se par culorile i desenul, i-n acelai timp i artar rzboaiele lor; btrnul ministru i ainti ochii, dar nu vedea nimic, prin faptul c nici nu era nimic. "Doamne! se gndi el, sunt eu ntr-adevar aa de mrginit? Nu trebuie ca cineva s bnuiasc una ca asta. Dar eu sunt oare aa de nevrednic? Nici nu ndrznesc s spun, c stofa e nevazut pentru mine." - Ei bine, cum vi se pare? ntreb unul din cei doi estori. - O, e frumoas, nici nu se poate o stof mai frumoas! rspunse btrnul ministru, punndu-i ochelarii. Ce desen i ce culori!... Da, pot spune mpratului c sunt foarte mulumit. - Asta ne bucur grozav, ziser amndoi estorii, i ei, ncepur a-i arta desene i culori nchipuite, dndu-le fel de fel de nume. Btrnul ministru i asculta cu cea mai mare luare-aminte, ca s poat spune mparatului toate desluirile lor. Cei doi arlatani cereau mereu bani, mtase i fir de aur; le trebuia foarte mult pentru stofa sta. Bineneles c ei puneau toate astea de-o parte: rzboaiele lor rmneau tot goale i ei lucrau de zor. Ctva timp dup asta mparatul trimise un alt slujitor credincios s vad stofa i dac esatorii mai au mult pn s-o isprveasc. Acestuia i se ntmpl acelai lucru ca i ministrului: se uita i iar se uita, dar nu vzu nimic.

- Nu-i aa c-i minunat stofa asta? l ntrebar cei doi arlatani, artndu-i frumosul desen i culorile strlucite care nu se vedeau deloc. "Cu toate astea prost nu sunt! se gndi omul. Pesemne c nu sunt vrednic de locul meu? Asta-i cam ciudat, s iau bine seama s nu mi-l pierd". Apoi lud i el stofa, i i art admiraia pentru alegerea culorilor i mai ales a desenului. - E de-o frumusee nenchipuit, spuse el mpratului; i tot oraul nu mai vorbea dect de stofa cea minunat. n sfrit vru i mparatul s-o vad, ct era nc pe rzboi. nsoit de-o mulime de oameni alei, printre care erau i cei doi credincioi ai lui care vzuser stofa, se duse n sala unde cei doi pungai eseau mereu, dar fr fir de aur nici de mtase. - Nu-i aa c-i de toata frumuseea! ziser cei doi credincioi. Desenul i culorile sunt demne de Mrita ta. i ei artar cu degetul rzboaiele goale, ca i cum ceilali ar fi vzut ceva. "Ce-i asta, se gndi mparatul, eu nu vd nimic. Asta-i ngrozitor. Sunt eu oare un prost? Ori sunt nevrednic de-a mprii? Niciodat nu mi-a fi putut nchipui, c tocmai mie s mi se ntmple o asemenea nenorocire". Apoi deodat strig: - E de toat frumuseea! V mrturisesc deplina mea mulumire. Cltin din cap cu un aer satisfcut i privi spre rzboaie fr a ndrzni s spun adevrul. Toi curtenii se uitar unii dup alii i iar se mai uitar, fr ns a vedea nimic i ziser i ei ca mpratul. - ntr-adevar e de toata frumuseea! Ei l sftuir chiar s mbrace hainele din stofa asta la cea dinti mare parad. - E nenchipuit de frumos, e fermector, e admirabil! strigau toate gurile i mulumirea era pe feele tuturor. Cei doi arlatani fur decorai i primir rangul de Mari estori ai curii.

Toat noaptea n ajunul marii parzi ei veghear i lucrar la lumina a aisprezece lumnari. Lumea toat vzu ce osteneal i ddeau s gteasc hainele noi ale mparatului. n sfrit se fcur c scot stofa din rzboi, tiar n aer cu nite foarfeci mari, cusur cu un ac fr fir, apoi spuser c haina-i gata. mpratul, urmat de aghiotanii lui, se duse s-o vad i pungaii, ridicnd un bra n aer ca i cum ar fi inut ceva, ziser: - Iat pantalonii, iat haina, iat i mantia. Totul e uor ca pnza de pianjen. Nici o grij s n-avei c-o s v fie vreodat grea o asemenea hain; asta-i i cea mai minunat nsuire a acestei stofe. - Negreit, rspunser aghiotanii; dar ei nu vedeau nimic, pentru c nici nu era nimic. - Dac Mria Ta binevoiete s se dezbrace, noi i vom ncerca hainele, n faa oglinzii celei mari. mpratul se dezbrc i pungaii se fcur c-i dau hainele una dup alta. l nvrtir ca i cum l-ar fi mbrcat, iar el, se suci, se rsuci n faa oglinzii. - Doamne! Ce bine vine, parc-i turnat! Ce croial frumoas! strigar curtenii. Ce desen! Ce culori! Ce hain nepreuit! Marele maestru de ceremonii intr. - V ateapt la u baldachinul, sub care Mria Voastr va merge la parad, zise el. - Bine, sunt gata, rspunse mpratul. Cred c nu sunt ru mbrcat. i se mai ntoarse nc o dat n faa oglinzii, ca s-i priveasc bine nfiarea lui mrea. Curtenii, care trebuiau s-i duc din urm trena, se facur c ridic ceva de jos; apoi inur minile n sus, nevoind a lsa s se bage de seam c ei nu vd nimic. Pe cnd mpratul mergea mndru sub baldachinu-i mre, toi oamenii, n ulie i pe la ferestre strigau: "Ce mai hain strlucit! Ce frumoas tren are! i ce croial minunat! Fiecare se ferea, ca nu cumva s se bage de seam c el nu vede nimic; s-ar fi dat de gol numaidect c-i prost i ca-i nevrednic de slujba lui. Niciodat hainele mpratului nu strniser o mai mare admiraie.

- Dar eu vd c n-are haine deloc, zise un copil mic. - Doamne, ascult glasul nevinovei! opti tatl lui. i ndat rosti i mulimea cuvintele copilului. - Este un copila care spune c mparatul n-are haine deloc. - N-are haine deloc! strig n sfrit norodul. mpratul fu grozav de jignit, cci i se pru c avea dreptate. Aa era. Totui se socoti n gnd i i lu hotrrea: "Orice-o fi, trebuie s-o duc de-acum pn la sfrit!" i i ridic apoi cu mai mult mndrie, capul; i curtenii ineau nainte, cu respect, trena care nu era.

43.Frumoasa din Padurea Adormita

A fost odata ca niciodata, pe un taram indepartat, un rege si-o regina binecuvantati cu o fetita. Ei o botezara AURORA, ce inseamna rasarit, caci frumusetea ei stralucea precum soarele diminetii. Pentru a sarbatori acest eveniment, regele dadu un mare bal.Primii sosira Regele Hubert si mezinul sau Printul Philip. - Copilul tau este o adevarata comoara! exclama Regele Hubert. Poate ca, peste ani, ea si fiul meu se vor casatori, si atunci regatele noastre se vor uni pentru totdeauna! Tatalui Aurorei, Regele Stefan, ii placura spusele lui Hubert, asa ca anunta pe toata lumea ca mana Aurorei era promisa Printului Philip. Chiar in acel moment sunara trompetele pentru a anunta sosirea celor trei ursitoare bune - Flora, Fauna si Merryweather. - Am venit sa-i aducem darurile micutei noastre printese! spuse Flora. Darul meu e frumusetea! - Eu ii daruiesc o voce neasamuita! rosti Fauna. Apoi sosi si cea mai mare dintre ursitoare, Merryweather, sa lase darul sau. Dar inainte ca Merryweather sa rosteasca urarea, sala balului fu inecata de fum. Din el tasni vrajitoarea cea rea Maleficient.

- Cum indraznesti sa nu ma inviti si pe mine la aceast eveniment important!? striga ea, furioasa. - Iata darul meu pentru pretuita voastra printesa! Aplecandu-se peste micuta faptura, rosti: - Inainte ca soarele sa apuna, la cea de-a saisprezecea aniversare, te vei intepa intrun fus si vei muri! blesteama ea fetita. Apoi, fluturandu-si perelina, Maleficient se facu nevazuta. - Vai, ce ne facem acum? rosti Regina, cu lacrimi in ochi, in timp ce-si strangea protector pruncul la piept. - Nu te ingrijora! incearca Flora s-o linisteasca. Merryweather inca nu i-a oferit darul sau micutei printese. - Nu e atat de puternica incat sa rupa vraja lui Maleficient, dar cu siguranta poate so mai indulceasca putin! Atunci Merryweather trase adanc aer in piept, flutura bagheta sa magica deasupra capului micutei printese si spuse: - Nu vei muri, ci te vei cufunda intr-un somn adanc! Blestemul acesta se va rupe numai cand iubitul tau iti va darui un sarut! Regele porunci atunci sa fie arse toate fusele din intregul regat. Cele trei zane stiau insa ca aceasta masura nu va impiedica blestemul lui Maleficient. Asa ca se transformara in trei tarancute si o luara pe Aurora s-o creasca si s-o educe ca pe propia lor fiica, departe de castel. Pentru ca nimeni sa nu afle adevarata identitate a fetei, zanele ii schimbara numele in Rose si se stabilira intr-o micuta cabana, ascunsa adanc in padure. - Maleficient n-o va cauta aici! spusera ele hotarate.Dupa care jurara ca nu vor dezvalui nimanui adevarata identitate a printesei. Timp de saisprazece ani, ascunzatoarea printesei ramase un secret. Sub ingrijirea celor trei prietene bune Rose crescu, devenind o tanara neasemuit de frumoasa. Era amabila si generoasa si-si incepea fiecare zi cantand cu voiosie, astfel incat toate animalele din padure erau indragostite de cantecele ei.Intr-o zi, in timp ce Rose culegea mure si canta, un tanar print trecu pe acolo. Speriata, Rose scapa cosul din mana si incepu sa fuga. - Nu te speria ! striga printul. Nu-ti fac nici un rau! Voiam doar sa te aud cantand. Ai o voce atat de frumoasa! Chipul printului era atat de cunoscut... era chiar printul ce-i aparea adesea in vis. Asa incepu sa-i cante si dansara fericiti unul in bratele celuilalt. - Cred ca este indragostita! spuse batrana bufnita celorlalte animale de langa ea. Cand ajunse acasa, cele trei zane se adunara in jurul ei. - Astazi inplinesti saisprazece ani si trebuie sa-ti spunem ceva extrem de inportant! exclama Flora.

Dar inainte de a apuca sa-i spuna marea veste, Rose incepu sa le povesteasca despre tanarul pe care tocmai il intanlise. - Vai, nu ! Asta nu e bine! striga Fauna. Pentru ca, vezi tu...tu esti Printesa Aurora, iar mana ta este deja promisa! In acea noapte, dupa cum planuira, cele trei zane o dusera pe aurora la castelul tatalui sau pentru a sarbatori ziua de nastere a fetei. Maleficient descoperi ca Aurora se afla la castel si arunca o vraja asupra ei. Fermecata, printesa merse direct intr-o camera in care se afla un fus. Aurora se inteapa la un deget si cazu la pamant intr-un somn adanc. Cand cele trei zane se intorsera in camera in care o lasasera pe Aurora, ea nu mai era de mult acolo.O gasira adormita langa un fus...Atunci isi dadura seama ce se intamplase. - Regele si Regina vor fi distrusi! se vaita Fauna. - Nu si daca ii adormim pe toti pana cand se trezeste Aurora! replica Flora. Asa ca cele trei zane au zburat prin tot regatul si, fluturand baghetele lor magice, ii adormira pe toti. Cand se pregateau sa-l adoarma pe Regele Hubert, il surprinsera stand de vorba cu Regele Stefan. Acesta ii povestea cum fiul sau, Printul Philip, intanlise o frumoasa fata in padure cu care vroia sa se casatoreasca. Deci baiatul de care se indragostise Aurora era chiar Printul Philip... Cele trei zane plecara in cautarea Printului Philip si-i povestira cele intamplate. Ii daruira Scutul Curajului si Sabia Adevarului si-l trimisera s-o omoare pe Maleficient. Printul Philip se napusti asupra lui Maleficient care se transformase intr-o bestie hidoasa. Era acum un dragon imens si scuipa flacari. Philip ridica scutul si-o provoca la lupta. Dar caldura flacarilor era mult prea mare, asa ca fu nevoit sa bata in retragere, pana cand ajunse pe marginea unei prapastii. Atunci, exact cand dragonul se pregatea sa-i dea ultima lovitura, printul ii strapuse inima cu Sabia Adevarului. Cele trei ursitoare il condusera pe Philip pana in camera din turnul castelului, unde dormea Aurora. Printul Philip ingenunche in fata ei si-o saruta cu multa dragoste. Genele ei tremurara usor, vraja se rupse, iar tanara printesa zambi din nou. Si-o data cu ea, reveni la viata intregul regat. Cei doi indragostiti se casatorira chiar in acea seara, iar petrecerea continua pana tarziu in noapte. Cand mirii incepura sa danseze, toti isi dadura seama ca Printul Philip si tanara Printesa Aurora vor trai fericiti pana la adanci batraneti.

44.Fetia cu chibriturile

Era un ger grozav; ningea i ncepuse a nnopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul acela i pe ntunericul acela, mergea pe strad o biat feti cu capul gol, i cu picioarele goale. Avusese ea doar nite papuci cnd plecase de-acas, dar nu-i folosiser mult: erau nite papuci mari, pe care mama ei i rupsese aproape, i erau aa de largi pentru ea, nct mititica-i pierdu grbindu-se s treac o strad, unde ct p-aci era s fie strivit ntre dou trsuri. Unul din papuci nici nu-l mai gsise, iar cellalt l luase un biat care zicea c vrea s fac din el leagn pentru copilul lui, cnd o avea i el unul. Fetita mergea cu picioarele ei goale, rosii-vinete de frig; si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic, si n-avea prin urmare nici un ban; si-i era foame si frig tare. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai, care se incretea frumos pe langa ceafa, dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Luminile straluceau pe la ferestre, miros de fripturi se raspandea in strada; era ajunul Anului Nou, iata la ce se gandea ea. Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case, din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. Isi stranse piciorusele sub dansa. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult, si totusi nu-i venea sa se duca acasa; aducea inapoi toate chibriturile, si nici un banut macar. Tatal sau are s-o bata; si afara de asta, si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie, cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. Dac-ar indrazni sa scoata unul, numai unul din cutie, sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni, si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica, tinu manuta deasupra flacarii. Ce lumina ciudata. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier, care avea deasupra un capac lucios de arama. Inauntru ardea focul si era asa de cald; dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele; flacara se stinse si soba pieri; fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana Harscai un altul, care se aprinse, straluci, si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa

acoperita c-o fata alba, pe care sclipeau portelanuri subtiri; in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut; si, lucru de necrezut, deodata gasca sari de pe masa, si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros. Mai aprinse inca unul. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun; e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi, si poze de tot felul, ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor, pareau ca-i zambesc. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus, tot mai sus, si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer. "A murit cineva", isi zise micuta; caci bunica ei, care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia, ii spusese adesea: "Cand cade o stea, un suflet se inalta la Dumnezeu". Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare, in mijlocul careia era bunica ei in picioare, si era asa de stralucitoare, o privea bland si duios!

- Bunica, striga fetita, ia-ma cu tine. Cand s-o stinge chibritul, stiu ca n-o sa te mai vad. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei, ca si soba de fier, ca si gasca fripta, ca si frumosul pom de Craciun. i aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie, caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. Se facu o lumina ca ziua. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa, asa de mare. Ea lua pe fetita in bratele ei, si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea, asa sus, asa sus, si nu mai era acolo nici frig, nici foame, nici griji; erau la Dumnezeu. Dar in coltul dintre cele doua case, cand se lumina de ziua, zacea jos fetita, cu obrajii rosii, cu zambetul pe buze... moarta, moarta de frig, in cea din urma noapte a anului. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsa. "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata, sin ce stralucire intrase impreuna cu bunica, in ziua Anului nou.

45. Degeica

Era odat o biat femeie srac; ea tria singur i grozav dorea sa aib un copil pe lng dnsa, care s-i fie sprijin la btrnee. Se duse ntr-o zi n pdure, acolo ntlni o zn creia-i spuse psul ei. Aceasta-i dete un bob de orz, zicndu-i: - Asta nu-i orz, de cel care creste pe camp si-l mananca gainile. Pune-l intr-un ghiveci de flori si asteapta. - i multumesc, zise femeia, si cum se intoarse acasa, isi sadi bobul de orz. In curand rasari din pamant o floare mare, frumoasa, ce semana c-o lalea imbobocita. "Ce floare minunata!" zise femeia sarutand foile rosii si galbene; si-n clipa aceea floarea se deschise cu zgomot mare. Acum se vede bine ca-i o lalea adevarata; sinauntrul ei, pe fundul verde sedea o fetita mica, mica de tot si draguta, numai cat degetul cel mic de inalta; ii dadu numele de Degetica. Dintr-o coaja de nuca lustruita frumos ii gati leagan, foi de viorele ii puse in loc de saltea, si o inveli cu o foaie de trandafir. Dormea in timpul noptii, si ziua se juca pe masa, unde femeia punea o farfurie cu apa, inconjurata de-o cununa de flori. In farfurie plutea o foaie mare de lalea, pe care Degetica putea sa stea, si sa se plimbe de la o margine la alta cu ajutorul a doua fire albe de par de cal, ce-i tineau loc de vasle. Nu se putea inchipui ceva mai dragalas ca fetita asta; s-apoi stia sa si cante, si avea un glas asa de dulce, cum nu se mai auzise pe fata pamantului. Intr-o noapte, pe cand ea dormea, o broasca urata intra in odaie printr-o spartura a ferestrei. Si uraciunea asta sari pe masa unde dormea Degetica, invelita cu foaia ei de trandafir. - Ce frumusica sotie ar fi asta pentru baiatul meu, zise broasca. Si insfacand coaja de nuca, iesi pe aceeasi fereastra, ducand si pe Degetica afara in gradina. Pe acolo curgea un parau, care in trecerea lui atingea o mlastina. In mlastina asta locuia broasca si cu fiul ei. Slut si murdar, semana leit cu mama lui. "Coac! Coac! Vrekke-ke-kex"! incepu el a striga, cum zari pe dragalasa fetita in coaja de nuca. - Nu vorbi asa tare! O s-o trezesti, zise broasca. Ar putea sa ne scape inca, e asa de

usoara, ca un fulg de lebada. S-o punem pe-o foaie lata de lipan, in mijlocul apei. O sa fie acolo ca pe-un ostrov si n-are sa poata fugi. In vremea asta, noi sa gatim in fundul baltii odaia cea mare, care o sa fie locuinta voastra. Apoi broasca sari in apa si porni s-aleaga o frunza mare de lipan prinsa de mal, si aseza pe ea coaja de nuca in care dormea Degetica. Cand se trezi biata fetita si vazu unde se afla, incepu a plange cu amar; de jur imprejur era numai apa, cum sa se mai intoarca ea pe uscat? Broasca, dupa ce imppdobi odaia din fundul iazului cu papura si floricele galbene, veni cu odorul ei sa ia patutul micutei, sa-1 duca in odaia pregatita. Se inclina inaintea fetitei zicandu-i: "Iti prezint pe fiul meu, viitorul tau sot. V-am pregatit o locuinta de toata frumusetea, in fundul baltii." - Coac! Coac! Vrekke-ke-kek! adauga fiul. Apoi luara coaja de nuca si se departara; biata Degetica, ramasa singura pe frunza ei verde, incepu sa planga cu hohot, gandindu-se la broasca uricioasa si la soarta ce-o astepta. Auzisera insa si pestisorii cele ce spusese broasca, si vrura sa vada si ei pe Degetica. Si cum o vazura, li se paru atat de draguta, incat socotira c-ar fi o mare nenorocire pentru dansa, sa ia de sot pe fiul broastei. Nunta asta nu trebuia sa se faca! Se adunara cu totii in jurul frunzei, si cu dintisorii lor taiara codita ce-o tinea de mal; frunza desprinsa, duse pe Degetica departe, pe rau, asa ca broastele n-o mai puteau ajunge. Ea trecu astfel prin multe locuri frumoase, si pasarelele prin tufisuri cantau cand o vedeau: "Ce mai fetita dragalasa! Ce mai fetita dragalasa!" Frunza plutind mereu tot inainte, tot mai departe, Degetica facu o adevarata calatorie. Pe cand mergea ea asa, un fluturas alb incepu a zbura in jurul ei, si la urma se aseza chiar pe frunza, nemaiputandu-si lua ochii de la asa minune. Degetica, vesela ca scapase de uricioasa broasca, se bucura de frumusetea locului si de privelistea apei ce stralucea ca aurul in bataia soarelui. Isi lua cingatoarea, lega un capat de aripa fluturasului, pe celalalt de frunza, si astfel putu inainta mai repede. Dar iata ca trecu un carabus, care, zarind-o, o prinse din zbor si se opri cu ea intr-un copac. In vremea asta frunza de lipan luneca inainte pe rausor, dusa de fluturasul care nu se mai putea desprinde de ea. Dumnezeu stie numai spaima ce-o cuprinse pe biata Degetica, cand fu luata de carabus si dusa pe copac! Ea insa plangea acum pe fluturasul alb pe care-1 legase de frunza, si se gandea ca el o sa moara de foame, daca nu s-o putea desface. Carabusului nu-i pasa nimic de toate astea; el o aseza pe frunza cea mai mare din

copac, o ospata cu sucul florilor, si, cu toate ca ea nu semana deloc a carabus, ii lauda foarte mult frumusetea. In curand toti carabusii din copac venira s-o vada. Fetele carabusilor insa, vazando, isi miscara antenele zicand: - Ce mai lucru! N-are decat doua picioare. - Si nici antene n-are, adauga una; E slaba, subtire, si seamana cu omul. O! Ce urata e! Degetica insa era fermecatoare; si carabusul care-o adusese, cu toate ca o gasea frumoasa, dar auzind pe ceilalti ca-i scornesc fel de fel de cusururi, i se paru si lui pe urma ca-i urata, si nu mai vru s-o tina. O dete jos din copac, si o aseza pe-o floare de cicoare. Degetica incepu a plange de suparare, ca fusese izgonita de carabusi pentru uratenia ei; si doar ea era minune de frumoasa. Ramasa singura in padure, isi petrecu acolo toata vara. Din firicele de paie isi impleti un patut pe care-l anina sub o frunza de brusture, ca sa fie ferita de ploaie. Cu sucul florilor se hranea, si setea si-o alina band roua ce cade dimineata pe frunze. Asa trecura vara si toamna; dar iata ca sosi iarna, iarna cu zapada si frigul ei. Toate pasarelele, care-o desfatasera cu cantecele lor, plecasera-n alte tari, copacii nu mai aveau frunze, florile erau vestejite, si frunza de brusture care-o adapostea se suci, neramanand din ea decat un cotor uscat si galben. Frigul chinui cu atat mai mult pe Degetica, cu cat acum si hainele ei erau aproape numai zdrente. Intr-o noapte incepu a ninge, si fiecare fulg ce cadea asupra-i era pentru ea ca o lopata de zapada. Se-nvelise, biata, c-o frunza uscata, dar ce caldura sa-i tina asta; si acum era aproape sa moara de frig. Langa padure era o intinsa miriste de grau; nu se vedea decat paisul ramas deasupra pamantului inghetat. Degetica porni intr-acolo; aceasta era pentru ea o uriasa padure de strabatut. Ajunse zgribulita de tot, la vizuina unui soarece de camp. Intra pe-o gaurica mica, sub paie; soarecele era batran si avea o locuinta foarte buna; o odaie plina numai cu graunte de tot felul, o bucatarie si o sufragerie frumoasa. Degetica veni la usa ca cersetoare si ceru sa-i dea si ei un bob de grau, ca de doua zile n-a mancat nimic.

- Saracuta de tine, zise soarecele, care avea o inima buna, vino de mananca si tu cu mine in odaia mea; este cald aici. Si prinzand soarecele dragoste de Degetica ii zise: - i dau voie sa stai toata iarna aici; da cu tocmeala sa-mi tii totdeauna odaia curata, si sa-mi spui povesti frumoase; ma prapadesc dupa ele. Degetica primi cu bucurie invoiala si n-avu a se plange de nimic. - O s-avem musafiri, zise intr-o zi soarecele: vecinul meu are obicei sa vina la mine o data pe saptamana. El e mult mai bogat decat mine; are odai mari si poarta o blana frumoasa de catifea. Daca ar vrea el sa te ia de sotie ai fi foarte fericita; sa-i spui povestile tale cele mai frumoase. Degetica insa nu prea avea pofta sa se marite cu bogatul vecin care nu era decat un sobol. Imbracat in blana-i de catifea neagra, veni sa-si faca vizita. Se luara intai de vorba despre bogatiile si despre invatatura lui; dar sobolul vorbea rau de soare, de flori, ca el niciodata nu le vazuse. Degetica ii canta o multime de cantece, intre altele: "Zboara carabus, zboara, zboara!" si "Cand vine in camp calugarelul". Sobolul incantat de glasul ei, isi arata numaidecat dorinta de a se casatori c-o persoana asa de bine inzestrata, dar de hotarat nu hotari inca nimic, fiindca era foarte chibzuit. Sobolul ca sa faca placere fetitei si soarecelui, ii pofti sa se plimbe printr-o hruba lunga ce sapase de curand, pe sub pamant, intre cele doua locuinte; si le spuse sa nu se sperie de-o pasarica moarta, pe care au vazut-o in drumul lor. Si-ntaia oara cand soarecele si Degetica venira sa faca plimbarea asta, sobolul le iesi inainte tinand in dinti un putregai din care iesea o lumina alba care inchipuia un felinar. Cand ajunsera la locul unde era pasarica moarta, sobolul sparse putin tavanul hrubei, si o raza de lumina strabatu de-afara; in fata lor statea intinsa o randunica, desigur moarta de frig, cu aripile stranse, cu capul si picioarele ascunse sub pene. Vederea asta mahni sufletul fetitei; ea care iubea atat de mult pasarelele ce-o inveseleau toata vara cu cantecele lor! Dar sobolul impinse cu laba pe randunica, zicand: - N-o sa mai fluiere de-acum! Ce mare nenorocire sa te nasti pasare! Slava Domnului, niciunul dintre neamurile mele n-o sa aiba o soarta asa de ticaloasa. O

astfel de faptura n-are alta avere decat acelasi si acelasi cirip, cirip! si cand vine iarna moare de foame. - Cuminte graiesti! raspunse batranul soarece; acest ciripit nu aduce nimic; e tot ce trebuie ca sa pieri de foame: si cu toate astea sunt unii care-si fac o fala numai ca stiu sa cante. Degetica nu zise nimic; dar cand soarecele si sobolul se intoarsera cu spatele, ea se apleca incetisor asupra pasaricii si dand la o parte penele capului, ii saruta ochii inchisi. "Poate ca-i tocmai aceea care canta asa de dragut pentru mine asta vara, se gandi ea; biata pasarica, tare mi-e mila de tine!" Sobolul dupa ce astupa spartura pe care-o facuse in tavan, isi petrecu musafirii pana acasa. Neputand dormi deloc noaptea aceea, Degetica se scula si impleti un covoras din firicele de paie, si repede se duse de-l intinse peste pasarica moarta. Apoi ii puse de-o parte si de alta un smoc de lana ce gasise la soarece, parca i-ar fi fost teama ca nu cumva raceala pamantului sa faca rau trupului neinsufletit. - Adio, pasarica frumoasa, adio! Iti multumesc pentru cantecul tau care ma fericea atat de mult asta vara, cand puteam sa ma bucur de verdeata si sa ma incalzesc la soare. Si isi rezema capul pe inimioara randunelei; dar deodata se scula speriata, simtise o miscare usoara, incepuse a bate inima pasarelei, care nu era moarta ci numai amortita de frig. Caldura o reinviase. Toamna, cand se duc rindunelele in tarile calde, daca intarzie vreuna pe drum, frigul o culca la pamant, ea pare moarta si zapada o inveleste. Degetica tremura inca de spaima; pe langa ea, care nu era mai inalta decat degetul cel mic, randunica parea un urias. Totusi ea nu-si pierdu cumpatul, stranse bine lana imprejurul pasaricii, se duse repede s-aduca o frunza de menta cu care senvelea ea, si i-o puse pe cap. In noaptea urmatoare ducandu-se iar la bolnava ei, o gasi cu viata, dar era atat de slaba, meat abia o clipa deschise ochii sa vada fetita, care tinea in mana, ca sa-i dea lumina, o farama de putregai lucitor. - Iti multumesc, dragalasa copilita, zise pasarica; tu m-ai incalzit. Peste putin timp am sa capat puteri, si-am sa zbor la soare.

- E frig tare afara, raspunse Degetica; ninge, ingheata, mai stai in patutul tau, o sa am eu grija de tine. Apoi ii aduse apa intr-o frunzisoara. Pasarica o bau, si-i povesti cum rupandu-si o aripa intr-un tufis de maracini, nu s-a mai putut tine de celelalte pasari cand au plecat in tarile calde. Atunci a cazut la pamant si din clipa aceea nu-si mai amintea nimic din ce i se-ntamplase. Toata iarna Degetica, fara stirea soarecelui si a sobolului, ingriji cu multa dragoste pe randunica. Cand sosi primavara si soarele incepu a incalzi pamantul, pasarica isi lua ziua buna de la fetita, care-i redeschise in tavan spartura facuta de sobol. Randunica ruga pe fetita sa mearga impreuna cu ea in padurea inverzita. Degetica insa stia ca plecarea ei o sa faca mare suparare batranului soarece. - Nu, zise ea, nu pot merge. - Adio dar, adio dragalasa copilita! raspunse randunica, luandu-si zborul spre soare. Degetica o privi zburand, si avea lacrimile in ochi; ii era asa de draga pasarica! "Cirip! cirip!" mai zise o data randunica si nu se mai vazu. Si Degetica era cu atat mai mahnita, cu cat ea nu putea iesi sa se bucure de razele soarelui. Graul crestea acum deasupra locuintei soarecelui, si pentru fetita, numai cat degetul cel mic de inalta, se parea ca-i o padure mare. -In vara asta, trebuie sa-ti lucrez zestrea, ii zise soarecele, caci plicticosul sobol ceruse mana fetitei. Si ca sa te mariti cu sobolul trebuie sa fii si tu mai bine chivernisita din rufarie si din haine. Mititica fu silita sa-si ia furca-n brau, si soarecele mai lua cu ziua inca patru paianjeni, care torceau si teseau fara incetare. In toate serile venea sobolul si le vorbea de neajunsurile verii, care usuca pamantul si-l face de nesuferit. Asa ca si nunta n-au s-o faca decat mai pe toamna. In vremea asta Degetica in toate zilele venea pana-n usa vizuinii, la rasaritul si la apusul soarelui, si se uita si ea printre spicele batute de vant la cerul albastru, bucurandu-se de frumusetea de afara si gandindu-se la randunica iubita; dar randunica era departe, poate ca n-o sa mai vina niciodata. Sosi si toamna, si Degetica isi gatise zestrea.

- Peste patru saptamani facem nunta! zise soarecele. Si biata fetita incepu a plange, ca ea nu voia deloc sa se marite cu ursuzul de sobol. - Ce prostie! striga soarecele; ia sa nu fii asa de incapatanata, ca pe urma te musc cu dintii mei cei ascutiti. Ar trebui sa te simti foarte fericita ca te ia de sotie un domn asa de falnic, care poarta o blana de catifea neagra, cum nici imparateasa nu are la fel. Mai bine multumeste lui Dumnezeu ca gasesti o bucatarie si o pivnita asa de plina cu de toate. Dar iata ca sosi si ziua nuntii. Sobolul se infatisa ca sa ia pe Degetica si s-o duca sub pamant, unde niciodata nu era sa mai vada lumina soarelui, fiindca sotul ei nu-l putea suferi. In locuinta soarecelui tot mai putea veni pana-n usa sa se bucure de lumina. - Ramani cu bine, soare frumos! zise ea cu-n aer mahnit, ridicand manutele in sus, ramai cu bine! Ca eu sunt osandita sa traiesc de-acum inainte in intuneric, lipsita de razele tale. Apoi facu cativa pasi afara din casuta; graul era secerat, nu mai ramasese decat paisul. - Adio, adio! zise ea sarutand o floricica rosie, daca vreodata vei vedea pe randunica mea, sa-i spui ca ma gandesc la ea. - Cirip! Cirip! auzi ea cantand langa dansa. Ridica ochii si-o vazu. Randunica nu mai putu de bucurie cand zari pe Degetica; cobori repede ciripind mereu Cirip! Cirip! si se aseza langa binefacatoarea ei. Aceasta-i povesti cum trebuie sa se marite cu uriciosul de sobol, care locuia sub pamant, unde niciodata nu strabate soarele. Si spunand toate astea, siroaie de lacrimi curgeau din ochii ei. - Vine iarna, zise randunica, eu trebuie sa plec in tarile calde; vrei sa vii cu mine? Te vei sui pe spinarea mea, te prinzi cu cingatoarea ta de mine; si vom zbura departe de uriciosul tau sobol, si de locuinta-i intunecoasa, dincolo de munti, unde soarele straluceste mai frumos ca aici, unde vara si florile nu se trec niciodata. Haide, vino cu mine, scumpa fetita, tu care mi-ai scapat viata cand zaceam in intuneric, pe jumatate moarta de frig.

- Da, da, merg cu tine! zise Degetica. Si se sui pe spatele pasarelei, lega cingatoarea ei de o pana mai mare, si astfel trecura pe deasupra padurii, a marii si a muntilor inalti acoperiti cu zapada. Degeticii ii era frig; atunci se vari in penele calde ale pasarelei, lasandu-si numai capsorul afara, ca sa poata vedea frumusetile ce-i lunecau pe dinaintea ochilor. Si ajunsera astfel intr-o tara calda, unde vita cu struguri dulci creste pe margina santurilor, unde sunt paduri intregi de lamai si de portocali, unde felurite flori, care de care mai minunate, raspandesc cele mai dulci miresme. Pe drumuri, copiii se jucau cu fluturi mari pestriti. Randunica se opri pe marginea unui lac albastru, langa un palat de marmura, inconjurat de coloane mari ce sprijineau largi bolti de vita. Pe sub streasina erau nenumarate cuiburi. Unul din aceste cuiburi era al randunicii. - Iata si locuinta mea, zise pasarica; tu insa n-ai sa poti sta aici; alege-ti o floare care-ti va placea si eu te voi aseza acolo; o sa-mi dau toata silinta ca sa nu-ti lipseasca nimic. - Cu bucurie! raspunse Degetica, batand din manutele ei. Flori mari albe cresteau printre franturile unei coloane rasturnate; randunica puse fetita acolo, intr-o floare, pe una din cele mai largi frunze. Degetica in culmea fericirii, era uluita de toate frumusetile ce-o inconjurau. Dar iata ceva care-o mira mai presus de toate: un omulet mic de tot, alb si straveziu ca sticla, statea pe o floare inalta cat degetul; el avea pe cap o coroana de aur, si la umeri aripi stralucitoare. Era Duhul florilor, si fiecare floare era locuinta unei perechi de asemenea mici fapturi cu chip omenesc; iar el, Domn era, peste intreg poporul acesta. - Doamne, ce frumos e! zise incet Degetica randunelei. Printisorul asta, cand vazu pasarea, uriasa pentru el, se sperie intai, dar cum zari pe Degetica i se mai puse inima la loc. I se paru cea mai frumoasa fiinta din lume. Ii puse coroana de aur pe cap, o intreba cum o cheama, si daca vrea sa fie sotia lui. Ce sot era acesta, pe langa fiul broastei, ori pe langa sobolul cu blana de catifea neagra! Primind sa fie sotia lui, ea se facea Zana florilor! Se invoi deci, si-n curand

incepura a iesi din fiecare floare cate un domn si o doamna, mititei ca si ea, si care veneau sa-i faca daruri. Nimic n-o bucura mai mult, ca o pereche de aripi stravezii care fusesera mai inainte ale unei gaze albe. Prinse numaidecat aripile de umerii ei si incepu sa zboare de la o floare la alta. In vremea asta randunica in cuibul ei, canta cele mai vesele si melodioase cantece de nunta, insa trista in sufletul ei ca trebuia sa se desparta de fetita. - De-acum inainte, n-o sa te mai cheme Degetica, ii zise Duhul florilor: noi iti vom zice Maia. - Adio, adio! zise randunica luandu-si zborul spre Danemarca. Acolo cum sosi, isi regasi vechiul cuib deasupra ferestrei celui care a scris povestea asta si care-i astepta reintoarcerea. Cirip! Cirip! incepu ea, si astfel afla el povestea. 46. Alba ca Zapada de Fratii Grimm

A fost odata o imparateasa si intr-o iarna, pe cand zapada cadea din inaltul nemarginit al cerului, in fulgi mari si pufosi, craiasa sta intr-un jilt si cosea langa o fereastra cu pervazul b9t3819bc31czd negru, de abanos. Si cum cosea ea asa, aruncindu-si din cand in cand privirile la ninsoarea ce se cernea de sus, se intimpla sa se intepe cu acul in deget si trei picaturi de singe cazura in zapada. Rosul singelui arata atit de frumos pe albul zapezii, ca imparateasa ramase incintata si gindi in sinea ei: Ce n-as da sa am un copil alb ca zapada, rosu ca singele si cu parul negru ca abanosul!" Trecu timpul, dar nu prea multisor, si imparateasa nascu o fetita alba ca zapada, rosie ca singele si cu par negru ca abanosul. Si-i dadu numele de Alba-ca-Zapada ... Dupa ce o aduse pe lume, imparateasa muri. Cum trecu anul, imparatul isi lua alta sotie. Femeia asta era cadra de frumoasa, dar nespus de trufasa si mindra, si n-ar fi ingaduit nici in ruptul capului s-o intreaca alta in frumusete. Avea o oglinda fermecata si ori de cite ori se privea intr-insa, nu uita s-o intrebe: Oglinjoara din perete, oglinjoara, Cine e cea mai frumoasa din tara? Si oglinda raspundea: Maria ta esti cea mai frumoasa din intreaga tara! Imparateasa zimbea fericita, fiindca stia ca oglinda graieste numai adevarul.

Vezi insa ca Alba-ca-Zapada crestea si se facea pe zi ce trece tot mai frumoasa; si cand implini sapte ani, era o minunatie de fata: frumoasa ca lumina zilei. Si frumusetea imparatesei incepu a pali inaintea ei. Si intr-o buna zi, cand imparateasa intreba oglinda: Oglinjoara din perete, oglinjoara, Cine e cea mai frumoasa din tara? Oglinda-i raspunse: Frumoasa esti craiasa, ca ziua luminoasa, Dar Alba-ca-Zapada e mult mai frumoasa! La auzul acestor vorbe. Imparateasa se inspaiminta grozav si de pizma si ciuda odata se ingalbeni si se-nverzi, de ziceai ca-i moartea. Din clipa aceea, ori de cite ori o zarea pe Alba-ca-Zapada simtea ca-i plesneste fierea de ciuda; si azi asa, miine asa, pana ce incepu s-o urasca de moarte. Pizma si ciuda cresteau in inima ei ca buruiana cea rea si se cuibarisera atit de adinc, ca imparateasa nu-si mai gasea pace nici ziua, nici noaptea, in cele din urma chema un vinator si-i porunci: Ia fata asta si du-o in adincul padurii, ca nu rabd s-o mai vad in fata ochilor!. Omoar-o si, drept marturie ca mi-ai implinit porunca, sa-mi aduci plaminii si ficatul netrebnicii! Vinatorul nu iesi din vorbele imparatesei si se afunda cu Albaca-Zapada in padure; dar cand scoase jungherul de la briu si se pregatea sa-i strapunga inima nevinovata, sarmana copila incepu sa planga in hohote si sa se roage: Vinatorule draga, cruta-mi viata si-ti fagaduiesc c-o sa-mi pierd urma in salbaticia asta de codru si n-o sa ma mai intorc niciodata acasa! Si pentru ca Alba-ca-Zapada era atit de frumoasa, vinato-rului i se facu mila de ea si-i spuse: Daca-i asa, fugi de te ascunde, fetita draga, unde nu calca picior de om! Iar in sinea lui gindea: Biata de tine, pana la urma tot or sa te sfisie fiarele salbatice! ..." Totusi, parca i se luase o piatra de pe inima ca nu trebuise sa-si minjeasca miinile cu singe nevinovat. Si cum tocmai atunci trecea in fuga pe acolo un pui de mistret, il injunghie si, sco-tindu-i plaminii si ficatul, le duse imparatesei drept marturie ca i-a implinit in totul dorinta. Imparateasa ii porunci bucatarului sa le gateasca de indata, cu sare si tot felul de mirodenii, si atit de neagra era la suflet, ca nu se dadu indarat sa le manince, incredintata fiind ca maninca plaminii si ficatul fetitei. Biata copila ramasese singura-singurica in padurea cea ne-sfirsita, si era atit de infricosata, ca privea la multimea frunzelor de pe copaci, ca si cand si de-acolo ar fi putut sa se iveasca vreo primejdie si nu stia in ce chip si-ar putea gasi scaparea . . . Intr-un sfirsit, incepu sa alerge si gonea intruna peste bolovani colturosi si printre maracini, iar fiarele salbatice treceau in fuga pe dinaintea ei, dar nu-i faceau nici un rau. Alerga ea asa, cit o mai tinura picioarele, si-n geana amurgului dadu cu

ochii de o casuta si intra inauntru sa se odihneasca. In casuta, toate lucrurile erau mititele, dar atit de gingase si sclipind de curatenie, ca-ti era mai mare dragul sa le privesti. Pe o masuta acoperita cu o fata de masa alba erau rinduite sapte talere mici si langa fiecare taler se afla cite o lingurita, o furculita, un cutitas si-o cupa cit un degetar. Iar de-a lungul unui perete se insirau sapte patuceane asternute cu cearsafuri albe ca neaua Cum era tare flaminda si insetata, Alba-ca-Zapada ciuguli cite un pic din fiecare taler, ciupi cite o farimita de piine si sorbi din fiecare cupa cite o inghititura de vin, fiindca nu voia sa ia toata mancarea numai de la unul singur. Si fiindca se simtea grozav de obosita, dadu sa se culce intr-un patut, dar nici unul nu i se potrivea: unul era prea lung, altul prea scurt si abia ultimul patut se nimeri sa fie pe masura ei. Fata se culca in el si adormi. Cind se intuneca de-a binelea, sosira si stapinii casutei. Erau cei sapte pitici, care sfredeleau muntii, scormonind in maruntaiele lor pentru a scoate la lumina tot soiul de metale. Ei aprinsera cele sapte luminarele si, de indata ce se facu lumina in casuta, isi dadura seama ca cineva strain cotrobaise peste tot, fiindca lucrurile nu se mai aflau la locul lor, asa cum le lasasera la plecare. Si atunci primul pitic zise: Cine a stat pe scaunelul meu? Al doilea urma: Cine a mancat din talerul meu? Al treilea: Cine a muscat din piinisoara mea? Al patrulea: Cine a luat din legumele mele? Al cincilea: Cine a umblat cu furculita mea? Al saselea: Cine a taiat cu cutitul meu? Al saptelea intreba si el: Cine a baut din cupa mea? Primul pitic cauta in jur mai cu luare aminte si pe data vazu o mica adincitura in patucul lui. Cine s-a culcat in patutul meu? se minuna el. Ceilalti alergara intr-o goana la patuceanurile lor si incepura sa strige care mai de care: Si-n patutul meu a stat cineva! Dar cand cel de-al saptelea se apropie de patucul sau, dete cu ochii de Alba-caZapada care dormea in el adincita in somn. li chema pe ceilalti si cu totii venira in graba, scotind strigate de uimire. Apoi indreptara spre Alba-ca-Zapada lumina celor sapte luminarele si ramasera s-o priveasca. Doamne, Dumnezeule apucara ei sa strige tare frumoasa mai e copila asta! Si atit de bucurosi erau, ca nu se indurara s-o trezeasca, ci o lasara sa doarma mai departe in patut. Iar cel de-al saptelea pitic dormi cite un ceas in patul fiecaruia, si asa trecu noaptea. cand se lumina de zi, Alba-ca-Zapada deschise incetinel ochii si, vazindu-i pe cei sapte pitici, se sperie rau. Dar ei se aratara prietenosi si incepura s-

o intrebe cu blindete: Cum te cheama, fetito? Alba-ca-Zapada raspunse ea. Si cum se face ca ai ajuns in casuta noastra? o mai intrebara ei. Atunci Alba-caZapada le povesti de-a fir-a-par totul: cum maica-sa vitrega a pus s-o omoare, dar vinatorul se indurase de ea si-i lasase viata, si cum gonise toata ziulica prin padure, pana ce daduse peste casuta lor. Dupa ce o ascultara fara sa scape vreun cuvintel din istorisirea ei, piticii ii zisera: Daca te invoiesti sa vezi de gospodaria noastra, sa gatesti, sa faci paturile, sa cosi, sa speli, sa impletesti si sa tii totul in buna rinduiala si curatenie, apoi poti ramine la noi si n-o sa duci lipsa de nimic. Da, primesc cu draga inima! raspunse Alba-ca-Zapada, si de atunci ramase la ei. Ea ingrijea acum de toate treburile casei, si-n fiecare dimineata piticii plecau in munti sa scoata aur si tot soiul de alte metale si, cand se intorceau seara acasa, gaseau mancarea gata aburind pe cuptor. Peste zi, fata raminea singura-singurica si, din aceasta pricina, piticii cei buni avusesera mereu grija s-o povatuiasca: Pazeste-te de mastera, ca n-o sa-i fie greu defel sa afle ca esti la noi! Si cine stie ce pune iar la calp! Nu cumva sa lasi pe cineva sa intre in casa! Iar imparateasa, fiind incredintata ca mancase plaminii si ficatul fiicei ei vitrege, se credea iarasi cea mai frumoasa femeie de pe lume. Si intr-o zi, apropiindu-se de oglinda, o intreba : Oglinda din perete, oglinjoara, Cine e cea mai frumoasa din tara? Atunci oglinda ii raspunse: Frumoasa esti, craiasa, ca ziua luminoasa, Dar colo, ascunsa-n munti, Sta Albaca-Zapada, la cei pitici carunti Si-i mult, mult mai frumoasa!... Imparateasa se sperie din cale-afara, fiindca stia prea bine ca oglinda nu minte. Sisi dadu pe data seama ca vinatorul o inselase si ca Alba-ca-Zapada era inca in viata. incepu ea atunci sa se framinte si sa chibzuiasca in ce chip ar putea s-o piarda din nou caci, atita vreme cit nu era cea mai frumoasa din toata imparatia, pizma ii chinuia sufletul fara ragaz si n-avea clipa de liniste. In cele din urma nascoci ceva: isi vopsi fata si se imbraca intocmai ca o batrina negutatoreasa, ca nimeni n-ar mai fi putut s-o recunoasca. Schimbata astfel la infatisare, o porni peste cei sapte munti si, intr-un sfirsit, se pomeni in fata cascioarei celor sapte pitici. Batu la usa si striga din toata puterea: De vinzare marfa frumoasa, de vinzare! Alba-ca-Zapada isi arunca o privire pe geam si intreba: Buna ziua, tusica draga, da ce ai matale de vinzare?

 Maxfa buna si frumoasa! se grabi sa-i raspunda negutatoreasa. Cingatori de toate culorile. Si vicleana scoase una, impletita din matase pestrita. Se vede cit de colo ca-i femeie de treaba gindi fata asa ca n-am de ce sa n-o las inauntru! Ca doar n-o fi foc!..." Trase zavorul, o pofti sa intre si-i cumpara cingatoarea cea frumoasa. Vai, ce pocit ti-ai pus-o, fetito! Ia apropie-te, sa te gatesc eu cu ea, asa cum se cuvine! o imbie cu blindete femeia. Alba-ca-Zapada n-avea de unde sa banuiasca c-ar paste-o vreo primejdie si o lasa sa-i puna cingatoarea. Dar babusca o incinse repede cu ea si-o strinse atit de tare, ca fetei i se taie rasuflarea si cazu jos ca moarta. Ei, de-acum n-o sa mai fii tu cea mai frumoasa! hohoti imparateasa si o sterse repede pe usa. Nu mai trecu mult si, spre seara, venira acasa cei sapte pitici. Si cum se mai speriara, bietii de ei, cand o gasira pe iubita lor Alba-ca-Zapada zacind la pamint, fara simtire, de parc-ar fi fost moarta! O ridicara de jos si, vazind cit de strins ii era mijlocul, taiara in doua cingatoarea. Fata prinse a rasufla iar si incetul cu incetul isi reveni in simtiri. Le povesti ea piticilor toate cite s-au intimplat si acestia ii atrasera din nou luarea-aminte: Negutatoreasa ceea nu era alta decat haina de imparateasa. Fereste-te, barem, de-acu incolo, fata draga, si nu mal lasa pe nimeni sa intre cand nu suntem noi acasa! Si tare multa dreptate aveau, ca femeia cea neagra la inima nici nu astepta sa treaca bine pragul palatului si se si duse glont la oglinda si-o intreba: Oglinjoara din perete, oglinjoara, Cine e cea mai frumoasa din tara? Iar oglinda pe data ii raspunse: Frumoasa esti, craiasa, ca ziua luminoasa, Dar colo, aseunsa-n munti, Sta Alba-ca-Zapada, la cei pitici carunti, Si-i mult, mult mai frumoasa! . . . Imparateasa ramase ca stana de piatra cand auzi asta si simti ca-i navaleste tot singele-n cap, ca un virtej, de cita spaima si minie clocotea in ea. Va sa zica, tot nu scapase de Alba-ca-Zapada, tot vie era netrebnica asta!.. . Ei bine, de data asta moi stradui sa nascocesc ceva fara gres, ca sa-ti vin de-a bine-lea de hac!" Si cum la farmece si vraji n-o intrecea nimeni, haina de imparateasa mesteri un pieptene otravit. Dupa aceea isi schimba hainele si lua infatisarea unei batrine girbovite de ani. Si iarasi o porni peste cei sapte munti, la cei sapte pitici carunti. Ajungind ea la casuta lor, ciocani in usa si striga: Marfa buna de vinzare, marfa buna! Alba-ca-Zapada cata afara pe geam si spuse: Vezi-ti de drum, femeie, ca n-am voie sa las pe nimeni inauntru!

 Da de privit, cred ca ai voie sa privesti, nu-i asa? ... Si scotind pieptenele cel otravit, il tot plimba pe sub ochii fetei. Atit de mult ii placu pieptenul, ca Alba-caZapada se lasa amagita si deschise usa. Dupa ce se invoira din pret, batrina o momi cu cele mai dulci vorbe: Ia vino incoa la baba, sa te pieptene, ca sa fii si tu o data pieptanata ca lumea!... Biata Alba-ca-Zapada nu se gindi la nimic rau si se lasa pieptanata. Dar de-abia ii trecu babusca pieptenele prin par, ca otrava si incepu sa lucreze prin toate madularele, aratindu-si puterea ucigatoare si biata copila cazu jos, fara viata. Acu s-a sfirsit cu tine, frumoasa frumoaselor!... rinji la ea femeia cea haina, si-n timp ce grabea sa se indeparteze de acele locuri, sufletul ei negru clocotea de-o bucurie draceasca. Dar spre norocul fetei, inserarea cobori curind si cei sapte pitici sosira acasa. De indata ce-o vazura pe Alba-ca-Zapada zacind fara viata, banuira ca mastera trebuie sa fi pus iar ceva la cale si, cercetind copila cu grija, dadura peste pieptenele cel otravit. Cum i-l smulsera din par, Alba-ca-Zapada isi veni in fire, ca si cand ar fi dormit numai nitelus, si prinse a le povesti cele intimplate. Dimineata, piticii o sfatuira din nou sa fie cu ochii in patru si sa nu mai deschida usa nimanui, fie ce-o fi, si apoi se dusera la treburile lor. In ast timp, imparateasa ajunsese la palatul ei si, asezin-du-se in fata oglinzii, se grabi s-o intrebe: Oglinjoara din perete, oglinjoara, Cine e cea mai frumoasa din tara? Si oglinda ii raspunse ca si altadata: Frumoasa esti, craiasa, ca ziua luminoasa, Dar colo, ascunsa-n munti, Sta Albaca-Zapada, la cei pitici carunti, Si-i mult, mult mai frumoasa! . . . Auzindu-i spusele, imparateasa incepu sa tremure toata si sa clocoteasca de minie. Netrebnica asta trebuie sa moara, chiar de-ar fi sa platesc moartea ei cu pretul vietii mele!" Se strecura apoi intr-o odaita dosnica, in care nu calca picior de om, si amesteca de ici, amesteca de colo, pana ce plamadi un mar otravit. La infatisare, marul era nespus de frumos: alb ca spuma, pe o parte, si rumen pe alta, ca oricine lar fi vazut i se trezea numaidecat pofta sa-l manince. Dar cine ar fi apucat sa muste numai o data din el zile multe nu mai avea si cadea mort pe loc. Dupa ce sfirsi de mestesugit marul, imparateasa isi boi fata si se imbraca in straie de taranca. Si schimbata astfel, trecu peste cei sapte munti, grabindu-se sa ajunga la cas- cioara celor sapte pitici. Aci batu la usa, dar Alba-ca-Zapada scoase capul pe fereastra si spuse: Nu pot lasa pe nimeni sa intre, ca nu-mi dau voie piticii ! Alta paguba sa n-am! raspunse taranca. Slava domnului, gasesc eu musterii pentru merele mele! Da pana una-alta, hai de ia si tu unul, ca nu-i pe bani! . . . Nici nu ma gindesc sa-l iau raspunse Alba-ca-Zapada n-am voie sa

primesc nimic. Ce, te temi sa nu mori cumva otravita? . . . strecura ea, cu viclenie, intrebarea. Fii pe pace, copilito! . . . Iaca, tai marul in doua: bucata asta rumena maninc-o tu, iar pe cealalta oi manca.-o eu. Dar vezi ca marul era cu mestesug facut, ca numai partea cea rumena era otravita. Alba-ca-Zapada rivnea de nu mai putea sa guste o data din mar, si, cand o vazu pe taranca muscind din el, nu mai putu rabda si, intinzind mina pe fereastra, lua jumatatea cea inveninata. Dar n-apuca sa-nghita decat o imbucatura, ca si cazu jos fara suflare. Imparateasa ii arunca priviri ca de fiara si, beata de bucurie, striga printre hohote de ris: Alba-ca-Zapada, rosie ca singele si neagra ca abanosul, de-acu piticii n-or mai putea sa te invie! ... Pleca de acolo cit putu de repede si, cand ajunse la palat, intreba iar oglinda: Oglinjoara din perete, oglinjoara, Cine e cea mai frumoasa din tara? Si deodata auzi vorbele dupa care tinjise atit: Maria ta e cea mai frumoasa din intreaga tara! Abia acum isi gasi linistea inima ei cea pizmasa, pe cit poate fi linistita o inima pizmasa ... In faptul serii, cand piticii se intoarsera acasa, o gasira pe Alba-ca-Zapada zacind pe jos, fara pic de suflare. Era moarta ca toti mortii. O ridicara, cautind sa vada daca nu gasesc vreun lucru inveninat, ii desfacura cingatoarea, o pieptanara, o spalara cu apa si cu vin dar totul fu zadarnic. Copila cea draga era moarta ca toti mortii si moarta ramase! . . . Atunci o asezara pe o nasalie si, stringindu-se toti sapte in jurul ei, plinsera amar si-o jelira trei zile incheiate. Vrura dupa aceea s-o ingroape, dar fata arata atit de frumoasa, de parca s-ar fi aflat doar in somn, si-n obraji a.vea aceiasi bujori rosii dintotdeauna, asa ca piticii nu se indurara s-o coboare in pamint. Nu, in adincul cel negru al pamintului nu o putem cobori! Ar fi mare pacat! . . . graira care mai de care si, asternindu-se pe munca, ii facura un sicriu de clestar, ca sa poata fi vazuta de oriunde te-ai uita la ea. O culcara apoi inauntru si deasupra ii scrisera numele cu slove de aur, precum si ca a fost fiica de imparat. Apoi urcara sicriul pe-un virf de munte, de-l asezara acolo, si de fiecare data raminea cite unul de veghe. Vietatile padurii incepura a veni si ele s-o jeleasca; mai intii se arata o buha, apoi un corb, si-n urma acestora, o hulubita. Si asa ramase Alba-ca-Zapada multa, multa vreme in sicriul ei de clestar si nimic nu-i stirbea din negraita frumusete. Parea ca-i vie si doarme, ca era tot asa de alba ca zapada, de rosie ca singele si cu parul negru ca abanosul. Si s-a intimplat ca un fecior de crai sa se rataceasca in padurea aceea si, dind peste casuta piticilor, sa le ceara gazduire peste noapte. y5d673yk66mop

A doua zi, cand o porni la drum, vazu sicriul din crestetul muntelui si pe frumoasa Alba-ca-Zapada si citi cu nesat ce sta scris deasupra, cu slove de aur. Si cum privea ca vrajit si nu se putea desprinde de locul acela, incepu a-i ruga pe pitici: Dati-mi mie sicriul si-o sa va dau in schimb tot ce vi-o pofti inima! Dar piticii ii raspunsera: Nu ti-l dam nici pentru tot aurul din lume. Daca vazu asa, feciorul de imparat ii ruga cu si mai multa staruinta si ardoare: Atunci indurati-va si mi-l daruiti, ca de cand i-am zarit chipul, nu mai pot trai fara ca s-o vad pe Alba-ca-Zapada. Si v-asigur c-o voi cinsti mereu si-o voi pazi ca pe faptura care mi-e cea mai scumpa pe lume! Auzindu-l cu cit foc vorbea, inimosii pitici se indurara de el si-i daruira sicriul. Feciorul de imparat isi chema slugile si le porunci sa ia cosciugul pe umeri si sa-l urmeze. Si cum mergeau ei asa, se intimpla ca unul dintre slujitori sa se poticneasca de-o buturuga si, din pricina zdruncinaturii, bucatica de mar pe care o inghitise Alba-ca-Zapada ii sari afara din gitlej. O clipita doar sa fi trecut si domnita deschise ochii, ridica usurel capacul sicriului si se scula in capul oaselor. Si era din nou vie., de parca s-ar fi trezit tocmai atunci din somn. Vai, doamne, unde ma aflu? striga ea nedumerita. Cu ochii razand de bucurie, feciorul de imparat se apropie de dinsa si-i spuse: Cu mine esti, cu mine! ... y3e734yj22vhc Si-i povesti toate cite s-au intimplat. Iar la sfirsit, adauser Imi esti mai draga decat orice pe lumea asta si, de te-ai invoi sa ma insotesti la curtea tatalui meu, bine-ar fi, ca ard de dorinta sa-mi fii sotie. Alba-ca-Zapada ce era sa mai spuna, ca si ei ii cazuse drag . .. Porni impreuna cu el si facura o nunta de se duse vestea, cu mare alai si voiosie. La nunta o poftira si pe mastera cea haina, ca de, tot o socoteau un fel de ruda . . . Dupa ce s-a gatit ea cu vesmintele cele mai de pret, s-a apropiat de oglinda si a intrebat-o: Oglinjoara din perete, oglinjoara, Cine e cea mai frumoasa din tara? Si oglinda pe data i-a raspuns: Frumoasa esti, craiasa, ca ziua luminoasa, Dar tinara domnita e mult, mult mai frumoasa! ... Atunci dracoaica de femeie incepu sa blesteme de ciuda si sa urle ca scoasa din minti, si deodata simti ca i se face frica, dar o frica atit de ingrozitoare, ca nu stia ce sa mai faca si-ncotro s-o apuce. La inceput se codi sa mearga la nunta, dar, cum nu-s gasea o clipa de liniste, gindi ca trebuie neaparat s-o vada pe tinara imparateasa. Si de cum pasi in sala tronului, dadu cu ochii de Alba-ca-Zapada si, recunoscind-o, inlemni de spaima si ramase teapana. ca o momiie.

Spaima pusese stapinire pe toata faptura ei; din pricina asta, imparateasa se uritea vazind cu ochii. Si atit de pocita se facu, ca nici ea singura nu mai cuteza sa se priveasca in. oglinda. Isi lua lumea in cap si o tinu tot intr-o goana, pana se pierdu in adincul padurii salbatice, ca sa-si ascunda acolo uritenia. Si de atunci, nici unui om nu-i mai fu dat s-o vada si nimeni nu mai stiu ceva despre soarta ei. Iar Alba-ca-Zapada trai in bucurie si fericire, impreuna cu tinarul imparat, si, daca n-or fi murit, cu siguranta ca mai traiesc si-n zilele noastre ... 47.INIMA TA ntr-o zi, un tnar s-a oprit n centrul unui mare oras si a nceput sa Le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din mprejurimi. Nu dupa multa vreme, n jurul lui s-a strns o mare multime de oameni si toti i admirau inima care era ntr-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tnarul era foarte mndru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Cnd deodata, de multime s-a apropiat un batrnel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine: - Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele Oamenii din multimea strnsa n jurul tnarului au nceput sa-si ntoarca privirile spre inima batrnelului. Pna si tnarul a fost curios sa vada inima ce ndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pna departe. Dar era plina de cicatrice,locuri unde bucati din ea fusesera nlocuite cu altele care nu se potriveau chiar ntru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrnului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc n loc lipseau bucati ntregi din inima concurenta, rani larg deschise, nca sngernde. "Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", si sopteau uimiti oamenii. Tnarul, dupa ce examinase atent inima batrnelului, si-a ridicat privirea si i-a spus rznd: - Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe cnd a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere. - Da, a spus blnd batrnelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o

bucata din inima mea si i-o dau omului de lnga mine, care adesea mi da n schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste n locul ramas gol n inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramn margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece mi amintesc de dragostea pe care am mpartasit-o cu cel de lnga mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic n schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica ntotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sngereaza nca si ma dor, ele mi amintesc de dragostea pe care o am pna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca ntr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. ntelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? - a ncheiat cu glas domol si zmbet cald batrnelul. Tnarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat n lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrnel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu mini tremurnde. Batrnul i-a primit bucata pe care a pus-o n inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a inima tnarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase. Tnarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca n inima cndva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrnelului. Cei doi s-au mbratisat, si-au zmbit si au pornit mpreuna la drum. Ct de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima ntreaga n piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete...

48.Gradinarul si discipolul

A fost odata un gradinar care era foarte priceput. Atit de priceput incit ii mersese vestea si in tinuturile invecinate, si multi dintre parinti isi trimiteau odraslele la el ca sa invete mestesugul. Gradinarul ii primea si ii invata cu bucurie, iar discipolii sai reuseau dupa un timp sa cultive plante la fel de frumoase si de sanatoase ca si ale maestrului lor.

intr-o zi a venit la el un tinar foarte dornic sa invete arta gradinaritului. Batrinul l-a primit, l-a pus intr-o grupa de incepatori si s-au apucat de treaba. Cu totii munceau cu spor si voie buna, iar dupa o vreme au inceput sa apara primele rezultate. Micile plantute care se iveau din pamint erau la fel de frumoase si de sanatoase ca si cele ale gradinarului, cu o singura exceptie. Plantele ingrijite de tinarul nostru pareau bolnave si neajutorate. Desi atit gradinarul cit si tinarul le acordau o atentie speciala, rasadurile o duceau din ce in ce mai prost pe zi ce trecea. intrigat, batrinul a luat o torta si s-a furisat linga stratul respectiv dupa apusul soarelui, asezindu-se la pinda. Nu mult dupa miezul noptii el a zarit o silueta in intuneric apropiindu-se de strat. A aprins torta si a sarit din ascunzis surprinzindu-l pe hot. Mare a fost mirarea batrinului cind a vazut ca cel prins era chiar discipolul, care nelinistit de evolutia plantelor sale venea in fiecare noapte sa verifice daca radacinile au mai crescut sau nu.

49.Mentorul chinez Un tinar luptator in vechea si indepartata China isi pierduse toata increderea in sine in urma incercarilor vieii si a rzboaielor la care a participat. Era suparat tot timpul. Cind se afla in public avea manifestari arogante si era iute la minie chiar si in preajma prietenilor sai care incercau sa-l consoleze. O frica nemarturisita ii patrunsese in oase. Tot felul de intrebari despre viaa si moarte il bintuiau. intr-una din acele zile negre din viaa lui prietenii sai l-au indemnat sa mearga la un mare maestru care locuia in munti si sa ii puna lui acele intrebari la care ei nu-i puteau raspunde. Razboinicul a plecat. Cind a ajuns la coliba maestrului a vazut ca acesta era de fapt un batrinel uscativ si cu privirea blinda. Tinarul i-a spus pe un ton aspru: Batrine ! Am auzit ca esti intelept si ai raspuns la orice intrebare. Vreau sa stiu care este diferena dintre iad si rai. Pe acelasi ton, maestrul i-a raspuns: Ti-ai petrecut toata viata luptind. Esti prea prost ca sa faci diferenta dintre cele doua. Iute la minie, razboinicul a scos sabia si invirtind-o prin aer s-a repezit catre batrinul care statea nemiscat. Lama taioasa s-a oprit la doua degete de gitul maestrului Apoi s-a retras. Batrinul a ramas in continuare neclintit. Apoi a spus:

asta este iadul ! Luptatorul a facut ochii mari si cu voce tremurinda a zis: Ti-ai riscat viata ca sa-mi arati ce inseamna iadul??? Erai la un pas de moarte si nici macar nu ai clipit Iar acesta este raiul, i-a raspuns maestrul.

50.Cea mai frumoasa parabola despre dragoste Se spune c a existat odat un arbore btrn i maiestuos, cu ramurile ntinse spre cer. Cnd nflorea, fluturi de toate formele i culorile veneau de pretutindeni i dansau n jurul lui. Cnd fcea fructe, psri din ri ndeprtate veneau s guste din ele. Ramurile sale artau ca nite brae vnjoase. Era minunat.Un bieel obinuia s vin i s se joace sub el n fiecare zi, iar copacul s-a obinuit cu el i a nceput s-l iubeasc. Ceea ce este mare i btrn se poate ndrgosti de ceea ce este mic i tnr, cu condiia s nu fie ataat de ideea c el este mare, iar cellalt mic. Copacul nu avea aceast idee, aa c s-a ndrgostit de biat. Egoul ncearc ntotdeauna s iubeasc ceea ce este mai mare dect el. Pentru adevrata iubire, nimic nu este ns mare sau mic. Ea i mbrieaz pe toi cei de care se apropie. Aadar, copacul s-a ndrgostit de bieelul care venea n fiecare zi s se joace sub el. Ramurile sale erau foarte nalte, dar el i le apleca, pentru ca biatul s le poat atinge pentru a-i mngia florile i pentru a-i culege fructele. Iubirea este ntotdeauna gata s se ncline; egoul, niciodat. Dac ncerci s te apropii de un ego, acesta se va nla i mai mult, devenind att de rigid nct s nu-l poi atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care st pe tronul puterii, este considerat a fi mare. Aadar, ori de cte ori venea copilul, arborele i pleca ramurile. Cnd micuul i mngia florile, btrnul copac se simea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este ntotdeauna fericit atunci cnd poate drui ceva; egoul nu este fericit dect atunci cnd poate lua ceva de la altcineva. Biatul a crescut. Uneori, dormea n poala copacului, alteori i mnca fructele, sau purta o coroan mpletit din florile sale. Se simea atunci de parc ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac ntotdeauna s te simi ca un rege, n timp ce ghimpii egoului te fac s te simi mizerabil. Vznd cum biatul poart o cunun din florile sale, dansnd cu ea, copacul se simea fericit. l aproba cu ramurile sale; cnta n btaia vntului. Biatul a crescut i mai mult. A nceput s se caere n copac, legnndu-se pe ramurile sale. Ori de cte ori se odihnea pe ele, copacul se simea fericit. Iubirea este ntotdeauna fericit

atunci cnd altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit dect atunci cnd altcineva l reconforteaz.. Timpul a trecut, iar biatul a nceput s fie apsat de alte ndatoriri. Avea ambiiile lui. Trebuia s i treac examenele, s i fac prieteni De aceea, a nceput s vin din ce n ce mai rar pe la copac. Acesta l atepta ns cu o nerbdare din ce n ce mai mare, strigndu-i din adncurile sufletului su: Vino, vino. Te atept. Iubirea i ateapt ntotdeauna obiectul afeciunii sale. Ea nu este altceva dect o continu ateptare. Cnd biatul nu venea, copacul se simea trist. Singura tristee pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea mprti cu altcineva, de a nu se putea drui. Atunci cnd se poate drui n totalitate, iubirea este fericit. Biatul a crescut i mai mult, iar zilele n care trecea pe la copac au devenit din ce n ce mai rare. Toi cei care cresc n lumea ambiiilor i gsesc din ce n ce mai puin timp pentru iubire. Biatul a devenit ambiios i prins n afacerile sale lumeti. Ce copac? De ce ar trebui s-l vizitez? ntr-o zi, pe cnd trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: Ascult! Te atept n fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine. Biatul i-a rspuns: Ce poi s-mi oferi, ca s trec s te vd? Eu mi doresc bani. Egoul este ntotdeauna motivat: Ce poi s-mi oferi pentru ca s vin la tine? A putea veni, dar numai dac ai ceva de oferit. Altminteri, nu vd de ce a face-o. Egoul are ntotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezint propria sa rsplat. Uimit, copacul i-a spus biatului: Nu vei mai veni dect dac i voi oferi ceva? i ofer tot ceea ce am. Iubirea nu ine niciodat nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se druiete necondiionat. Din pcate, nu am bani. Aceasta este o invenie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. n schimb, suntem fericii. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastr i rcorete pe cei nclzii. Cnd bate vntul, dansm i cntm. Dei nu avem bani, psrelele se cuibresc pe ramurile noastre i ciripesc vesele. Dac ne-am implica i noi n afaceri financiare, am deveni la fel de nrii i de nefericii ca voi, oamenii, care suntei nevoii s stai prin temple i s ascultai predici despre iubire i despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, cci trim tot timpul aceste stri. Nu, noi nu avem nevoie de bani. Biatul i-a spus: Atunci, de ce s vin la tine? Nu am de gnd s merg dect acolo unde pot obine bani. Am nevoie de bani. Egoul cere ntotdeauna bani, cci banii nseamn putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.

Copacul s-a gndit mult, dup care a spus: Atunci, culege-mi fructele i vinde-le. n felul acesta, vei obine bani. Biatul s-a luminat imediat la fa. S-a urcat n copac i a cules toate fructele copacului, chiar i pe cele necoapte. n graba sa, i-a rupt crengile i i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simit din nou fericit. Iubirea se bucur chiar i atunci cnd este lovit. Egoul nu este cu adevrat fericit nici mcar atunci cnd obine ceva. El nu poate simi dect nefericire. Biatul nu i-a dat nici mcar osteneala s-i mulumeasc arborelui, dar acestuia nu-i psa. Adevrata sa mulumire s-a produs atunci cnd acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obine bani n schimbul lor. Biatul nu s-a mai ntors mult vreme. Acum avea bani i era foarte ocupat s obin cu ajutorul lor nc i mai muli bani. A uitat cu totul de copac, i astfel au trecut anii. Copacul era trist. Tnjea dup ntoarcerea biatului, la fel ca o mam cu snii plini de lapte, dar care i-a pierdut copilul. ntreaga sa fiin tnjete dup copilul pierdut, pentru a-l strnge la piept i a se uura. Cam la fel tnjea i copacul nostru. ntreaga sa fiin era n agonie. Dup muli ani, biatul, devenit ntre timp adult, s-a ntors la copac. Acesta i-a spus: Vino la mine. Vino i mbrieaz-m. Brbatul i-a rspuns: Termin cu prostiile. Fceam asemenea lucruri pe vremea cnd eram un copil fr minte. Egoul consider iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilreasc. Copacul a insistat: Vino, mngie-mi crengile. Danseaz cu mine. Brbatul i-a rspuns: Termin cu flecreala asta stupid! Acum doresc s-mi construiesc o cas. mi poi oferi o cas? Copacul a exclamat: O cas? Bine, dar eu triesc fr s stau ntr-o cas. Singurii care triesc n case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi triesc liber, n natur. Ct despre oameni, cu ct casa n care triesc este mai mare, cu att mai mici par n interiorul ei. Noi nu trim n case, dar uite ce i propun: mi poi tia crengile, pentru a-i construi o cas cu ajutorul lor. Fr s mai piard timpul, brbatul a luat un topor i i-a tiat crengile copacului. Din acesta a rmas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericit chiar i atunci cnd i sunt tiate membrele de ctre cel iubit. Iubirea nu tie dect s druiasc. Ea este ntotdeauna pregtit s se ofere n ntregime.

Brbatul a plecat, fr s-i mai dea osteneala s arunce n urm mcar o privire. i-a construit casa visat, iar anii au trecut din nou. Copacul, devenit acum un simplu trunchi fr crengi, a continuat s-l atepte. Ar fi vrut s l strige, dar nu mai avea ramuri i frunze care s poat cnta n btaia vntului. Vnturile continuau s bat, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul su a reuit s rosteasc o ultim chemare: Vino, vino, iubitul meu. Timpul a trecut, iar brbatul a mbtrnit. Odat, se afla prin apropiere, aa c a venit i s-a aezat sub copac. Acesta l-a ntrebat: Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dup foarte, foarte mult timp. Btrnul i-a rspuns: Ce poi face pentru mine? A vrea s ajung ntro arndeprtat, s ctig i mai muli bani. Pentru asta, am nevoie de o barc. Fericit, copacul i-a spus: Taie-mi trunchiul i f-i o barc din el. A fi extrem de fericit s devin barca ta i s te ajut s mergi astfel n ara aceea ndeprtat, pentru a ctiga mai muli bani. Dar, te rog, ai grij de tine i ntoarce-te ct mai repede. Voi atepta de-a pururi ntoarcerea ta. Omul a adus un ferstru, a tiat trunchiul copacului, i-a fcut o barc din el i a plecat. Acum, din copac nu a mai rmas dect rdcina, dar el a continuat s atepte cu rbdare ntoarcerea celui iubit. A ateptat mereu i mereu, contient ns c nu mai avea nimic de oferit. Poate c brbatul nu se va mai ntoarce niciodat. Egoul nu se duce dect acolo unde are ceva de ctigat. Odat, m-am aezat lng ciot. Acesta mi-a optit: Am un prieten care a plecat departe i nu s-a mai ntors. M tem s nu se fi necat, sau s nu se fi rtcit. Poate c s-a pierdut n ara aceea ndeprtat. Poate c nici mcar nu mai este n via. O, ct mi-a dori s aflu veti de la el! M apropii de sfritul vieii, aa c tot ce mia mai dori ar fi s aflu veti despre el. Atunci a muri linitit. Dar tiu c nu ar mai veni nici dac mi-ar auzi strigtul, cci nu mai am nimic s-i ofer, iar el nu nelege dect acest limbaj. Egoul nu nelege dect limbajul acceptrii. Iubirea vorbete limbajul druirii. Osho - Cartea despre sex, Editura MIX

51.O bijuterie valoroas i unic Un tnr s-a dus la un btrn nelept pentru a-l ajuta cu un sfat.

 neleptule, am venit la tine pentru c m simt att de mic, de nensemnat, nimeni nu d doi bani pe mine i simt c nu mai am for s fac ceva bun Ajut-m, nva-m cum s fac s fiu mai bun? Cum s le schimb oamenilor prerea despre mine? Fr ca mcar s se uite la el, btrnul i spuse: mi pare ru, biete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personal. Poate dup aceea Apoi, dup o mic pauz, adug: Dac ns m-ai ajuta tu pe mine, atunci poate c a rezolva problema mea mai repede i a putea s m ocup i de tine. Aaa ncntat s v ajut bigui tnrul cam cu jumtate de gur, simind c iari e neluat n seam i amnat. Bine ncuviin btrnul nvat. i scoase din degetul mic un inel i-l ntinse bietanului, adugnd: Ia calul pe care-l gseti afar i du-te degrab la trg. Trebuie s vnd inelul acesta pentru c am de pltit o datorie. E nevoie ns ca tu s iei pe el ct se va putea de muli bani, dar ai grij ca nici n ruptul capului s nu-l dai pe mai puin de un bnu de aur. Pleac i vino cu banii ct mai repede. Tnrul lu inelul, nclec i plec. Odat ajuns n trg, ncepu s arate inelul n stnga i-n dreapta, doar-doar va gsi cumprtorul potrivit. Cu toii manifestau interes pentru mica bijuterie, pn cnd le spunea ct cere pe ea. Doar se apuca s le zic de bnuul de aur, unii rdeau, alii se ncruntau sau i ntorceau imediat spatele. Un moneag i-a explicat ct de scump este un ban de aur i c nu poat s obin un asemenea pre pe inel. Altcineva s-a oferit s-i dea doi bani, unul de argint i unul de cupru, dar tnrul tia c nu poate vinde inelul pe mai puin de un bnu de aur, aa c refuz oferta. Dup ce btu trgul n lung i-n lat, rpus nu att de oboseal, ct mai ales de nereuit, lu calul i se ntoarse la btrnul nelept. Flcul i-ar fi dorit s aib el o moned de aur pe care s-o poat da n schimbul inelului, ca s-l poat scpa pe nvat de griji i, astfel, acesta s se poat ocupa i de el. Intr cu capul plecat. mi pare ru ncepu el dar n-am reuit s fac ceea ce mi-ai cerut. De-abia dac a fi putut lua doi sau trei bnui de argint pe inel, dar nu cred s pot pcli pe cineva cu privire la adevrata valoare a inelului.

 Nici nu-i imaginezi ct adevr au vorbele tale, tinere prieten! spuse zmbitor neleptul. Ar fi trebuit ca mai nti s cunoatem adevrata valoare a inelului. ncalec i alearg la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine ct face. Spune-i c ai vrea s vinzi inelul i ntreab-l ct i-ar da pentru el. Dar, orict i-ar oferi, nu-l vinde. ntoarce-te cu inelul! Flcul nclec i plec n goan Bijutierul examin atent micul inel, l privi atent prin lentila prins cu ochiul, l rsuci i apoi zise: Spune-i nvtorului c dac ar vrea s-l vnd acum, nu-i pot oferi dect 58 de bani de aur pentru acest inel. Cuuum, 58 de bani de aur?!? exclam nucit tnrul. Da, rspunse bijutierul. tiu c-n alte vremuri ar merita i 70, dar dac vrea s-l vnd degrab, nu-i pot oferi dect 58. Tnrul mulumi i se ntoarse degrab la nvat, povestindu-i pe nersuflate cele ntmplate. Ia loc, te rog i spuse acesta dup ce-l ascult. Tu eti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroas i unic. i, ca n cazul lui, doar un expert poate spune ct de mare este valoarea ta. Spunnd acestea, lu inelul i i-l puse pe degetul mic. Cu toii suntem asemenea lui, valoroi i unici, perindndu-ne prin trgurile vieii i ateptnd ca muli oameni care nu se pricep s ne evalueze 52.Psihologia Fericirii - poveste

A fost odat un prin melancolic Tamas, aa se numea. Era un prin mhnit, dup cum l arat i numele: Tamas, n sanscrit, nseamn ntunecat. i prinul acesta mhnit, ngrijora pe cei din jur, cci un prin mhnit face nevroz, iar un prin nevrotic d porunci rele. tim i noi, cci am avut despoi nevrotici i ai vzut ce porunci rele ddeau. n consecin, cei de la curte au ncercat s-l optimizeze. Un nelept de la curte i-a zis c ar putea s fie fericit dac ar mbrca o cma a unui fericit! Iat o sugestie bun: cmaa unui om fericit ar putea s te fac fericit. Gndirea magic judec aa. Prinul deodat s-a nveselit i a trimis soli prin toat mpria ca s gseasc un om fericit i s smulg de pe el cmaa, dndu-i n schimb aur aici e vorba de cumprarea unui simbol, iar simbolurile se vnd scump Aadar, solii au mers s caute cmaa n mpria respectiv, care era plin numai de oameni bombnitori, grbii, amri, necjii, ratnd ofranda, adic avnd venic chipurile crispate. Nu gseau nici un om fericit Prinul Tamas atepta, trimiii nu mai

veneau! n sfrit, unul dintre trimii a ajuns pe undeva unde a gsit un ins foarte vesel. Omul trebluia ceva cntnd prea s fie fericit. Ei bine, trimiii prinului s-au uitat bine la el, au luat aminte cum se poart cu familia i rsfa soia, o alinta, i zicea cuvinte frumoase dei artau a fi cstorii de mult timp. Cu copiii se purta la fel. Acela era omul! Aa c nu mai rmnea dect s-i ia cmaa, simbolul fericirii! S-au repezit la el, i-au tras de pe umeri o hain jerpelit i, cnd s-i smulg cmaa, au constatat c sub haina aceea jerpelit omul nu avea cma! S-au dus atunci rapid la prin i i-au spus cum arta cmaa fericirii: omul fericit era att de srac, nct nu avea cma pe el! Un srac care sufer, care este chinuit de srcia lui, este un om care-i scurteaz viaa. Un srac pe care srcia nu-l doare ns, a dobndit detaare i este un om longeviv i sntos. Cmaa fericirii const n depirea frustrrii i n renunare. Nu degeaba Biblia spune c, dac ai dou cmi, una s-o dai aproapelui. Aa arat cmaa fericirii o trebuin mai puin, scpare de trebuine! 53.Povestea celor trei copaci

A fost odata ca niciodata un deal, si pe dealul acesta cresteau trei copaci inalti. Cum e vorba de o poveste, copacii aveau si ei visurile lor, pe care si le povesteau unul altuia. Primul a spus: -Eu vreau sa fiu transformat in corabie, sa duc pe mare printii si printesele lumii. -Eu, a zis al doilea copac, as vrea sa fiu transformat intr-un sipet care sa tina comorile cele mai mari ale lumii. -Eu, zise ultimul copac, vreau sa ajung cel mai mare si mai falnic copac de pe dealul asta si sa se uite cu respect spre mine toti oamenii. Intr-o zi au venit acolo taietorii de lemne. Primul copac jubila cand a fost taiat, caci se vedea cea mai mare corabie construita vreodata. Al doilea la fel, caci se vedea o lada plina de aur curat. Al treilea era ingrozit, dar a fost si el taiat. Primul copac a fost dus intr-un sat de pescari si transformat in cateva barci de pescuit. Al doilea, in loc de lada cu comori, a fost facut iesle pentru animale. Al treilea a fost taiat in doua bucati si lasat intr-un grajd, vreme de multi ani.

Visurile copacilor pareau sa fi fost sfaramate. Corabiile, comorile si semetia pareau acum atat de departe. Dar Peste ani, o femeie insarcinata nu a avut unde sa nasca si a nascut in ieslea facuta din trunchiul celui de-al doilea copac. Mai tarziu, fiul ei a iesit pe mare intr-o zi cu barcile facute din primul copac si s-a facut furtuna mare. El a spus furtunii sa stea si furtuna L-a ascultat. Dupa o vreme, omul acela a carat in spate lemnele facute din cel de-al treilea copac si a fost rastignit pe o cruce facuta din lemnul acestuia. O iesle poate sa tina cea mai mare comoara, o barca de pescuit poate sa il transporte pe cel mai mare rege, iar doua lemne pot fi copacul cel mai inalt vazut vreodata. Aveti vise ce par a fi sfaramate? Vi se pare ca sunteti intr-o situatie fara iesire? Poate va mai ganditi 54.Povestea lui Rob Rob este tipul de om pe care ti-ar placea sa-l urasti: e intotdeauna bine dispus si are intotdeauna ceva pozitiv de spus. Daca cineva il intreaba cum ii merge, el raspunde: Daca ar fi mai bine de atat, ar fi nevoie de doi oameni pentru atata bine! E un optimist. Daca un coleg are o zi rea, Rob reuseste intotdeauna sa-l faca sa vada partea pozitiva a situatiei. Am devenit curios si intr-o zi l-am intrebat: Nu inteleg, nu este cu putinta sa fii optimist in toate zilele, tu cum reusesti? Rob imi raspunse: In fiecare zi cand ma trezesc, stiu ca am doua posibilitati: Pot sa aleg sa fiu bine dispus sau pot sa aleg sa fiu rau dispus. Si aleg sa fiu bine dispus. Cand mi se intampla ceva rau, pot sa aleg intre a fi o victima sau pot sa aleg sa invat din ce mi s-a intamplat. Si eu aleg sa invat. De fiecare data cand cineva vine la mine sa se lamenteze pentru ceva, pot sa aleg intre a-i accepta plangerile sau pot alege sa-l ajut sa vada latura pozitiva a vietii. Si eu aleg intotdeauna partea buna a vietii. Dar asta nu este intotdeauna asa de usor i-am spus. Ba da, zise Rob, intreaga viata este o problema de optiuni. Cand indepartezi din viata tot ceea ce nu conteaza cu adevarat, totul devine o chestiune de optiuni.

Depinde de tine sa alegi cum sa reactionezi la diverse situatii, tu trebuie sa decizi cum sa-i lasi pe altii sa-ti influenteze atitudinea fata de viata. Tu alegi sa fii bine sau rau dispus. Pana la sfarsit tu esti acela care decizi cum sa-ti traiesti viata. Dupa aceasta discutie am pierdut legatura cu Rob fiindca mi-am schimbat locul de munca, dar adesea ma regaseam gandindu-ma la cuvintele lui atunci optam pentru ceva in viata in loc sa reactionez la evenimente. Apoi am aflat ca Rob a avut un accident groaznic la locul de munca, a cazut de la 18 metri inaltime si dupa o operatie de 8 ore si dupa o indelungata spitalizare a iesit avand o placa de otel in spate. M-am dus sa-l vad si l-am intrebat daca se simte tot atat de bine. Vrei sa vezi cicatricile mele? Dar cum faci sa ramai pozitiv dupa ce ti s-a intamplat? In timp ce cadeam, primul lucru care mi-a venit in minte a fost fetita mea. Apoi in timp ce zaceam pe pamant, mi-am zis ca pot sa aleg intre a muri si a trai. Si am ales sa traiesc Dar nu ti-a fost frica? Atunci cand m-au dus la spital si am vazut expresiile fetelor surorilor si doctorilor, mi-a fost frica fiindca era de parca se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a intrebat daca am alergie si am raspuns: DA! Toti m-au privit si atunci am urlat: sunt alergic la gravitatie! Toti au izbucnit in ras si eu le-am spus: acum operati-ma ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort! Rob m-a invatat ca in fiecare zi avem posibilitatea de a alege sa traim o viata deplina. Si este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie sa traim, si maine ne vom gandi la problemele de maine. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri. 55.O camera in rai Intr-o zi un om a ajuns in Rai, asa cum se intampla adesea. La sosire, a fost intampinat d eun grup de ingeri si i-au fost prezentate toate minunile Raiului. In cursul plimbarii, omul a observat ca exista o camera pe langa care ingerii pluteau iute d efiecare data cand ajungeau la ea. - Ce este in camera aceasta? a intrebat omul. Ingerii s-au uitat unul la altul ca si cum s-ar fi temut de intrebare. In cele din urma, unul dintre ei a facut un pas inainte si a spus cu blandete:

- Nu avem voie sa te impiedicam sa intri, dar, te rog, crede-ne, nu vrei sa intri acolo. Omul incepu sa se gandeasca la ce s-ar fi putut gasi in acea camera. Ce ar fi putut fi atat de oribil, incat ingerii ar fi vrut sa ascunda? Omul sti ca, probabil, ar fi trebuit sa ii asculte pe acestia, dar ii era greu sa reziste tentatiei. Pana la urma, se gandi acesta, sunt doar un om. Mergand incet spre incapere, omul se simti cuprins de spaima si se intreba ce grozavii ar fi putut sa iasa la iveala. Dar, de fapt, camera era plina cu cele mai frumoase lucruri din cate ti-ai fi putut imagina: o casa minunata, lucruri dragute, intelepciune, o familie fericita, prieteni iubitori si bogatii nemasurate. Cu ochii mariti de uimire, omul se intoarse catre ingeri. - Dar de ce nu ati vrut sa intru? Camera este plina cu cele mai frumoase lucruri din cate am vazut vreodata! Ingerii schimbara priviri intristate intre ei, apoi se uitara la om. - Acestea sunt toate lucrurile pe care ar fi trebuit sa le ai pe pamant, dar nu ai crezut niciodata ca le-ai putea avea... 56.Scrisoare de dragoste Dragul meu!

Azi dimineata, cind te-ai trezit din somn, eram linga patul tau, in lumina minunatului rasarit de soare, care a inundat odaia ta. Am sperat in acel moment ca imi vei spune cum se cuvine "Buna dimineata". Dar n-ai facut-o. M-am gindit ca poate era prea devreme si ca de aceea nu m-ai putut observa... Am incercat sa-ti atrag atentia cind, grabit, ai deschis usa si ai plecat. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii, am revarsat asupra ta mireasma dulce a florilor, ti-am murmurat o melodie de dragoste, prin gingasul ciripit al pasarelelor. Ai trecut pe linga mine grabind pasul, fara sa ma iei in seama... Mai tirziu, te-am privit duios, cind mergeai preocupat si discutai aprins cucei cu

care te intilneai. Ah, cit as fi dorit sa schimbi si cu mine citeva cuvinte, dar ai trecut pe linga mine fara sa-mi dai nici o atentie... Dupa-amiaza, fiindca era cald, ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit in fiecare picatura de ploaie. Am strigat din ceruri, cu glas de tunet, doar, doar ma vei auzi cumva. Zadarnic... Apoi am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor si mi-am zis: "Cu siguranta ma va vedea", dar n-ai facut-o, nu m-ai vazut... Seara, la sfirsitul zilei, ti-am trimis un minunat apus de soare, gindind ca ma vei privi. Te-am cautat atit de mult cu privirea miilor de stele stralucitoare, nadajduind ca ma vei vedea, dar am ramas pierduta in nepasarea ta... In sfirsit, noaptea, la culcarea ta, am revarsat peste tine lumina lunii, ca sa-ti amintesc ca eu nu te pot uita. Am nadajduit ca macar acum ma vei observa, inainte de a adormi, dar ai tacut, nu m-ai privit. Si ai adormit... A ta vesnica prietena, Fericirea

57.Metafora creionului Paulo Coelho

Copilul si privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, ntreba: - Scrii o poveste care ni s-a ntmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine? Bunicul se opri din scris, zmbi si-i spuse nepotului: - E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important dect cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cnd vei fi mare. Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta. - Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut n viata mea! - Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste n buna pace cu lumea. Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mna care ne conduce pasii. Pe aceasta mna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui. A doua calitate: din cnd n cnd trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta nseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pna la urma

va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun. A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa ntelegi ca a corecta un lucru nu nseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ngrijeste-te de ce se ntmpla nlauntrul tau. Si, n sfrsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci n viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa ncerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

58.Crengile taiate ale maslinului cel bun Sa ne inchipuim un maslin foarte frumos, cu trunchi puternic si inalt, cu crengi groase si roditoare, cu frunzis verde bogat. Soarele ii surade. Iar frunzele sale, scaldate de lumina soarelui, imprastie straluciri argintii. Radacinile ii sunt adanc infipte in pamantul roditor. In fiece an, da uleiul cel mai ales. Este plin de daruri. Maslin mandru in campie, cum ar spune Inteleptul Sirah. Un altul mai frumos, mai falnic si mai rodnic nu exista nicaieri. O adevarata incantare a ochilor. Atat de frumos, de parca Insusi Dumnezeu l-ar ingriji.

Apoi insa privelistea este cu totul intristatoare. Crengile sale sunt taiate una dupa alta si cad pe pamant. Au fost taiate aproape toate. Vai, ce urat este acum maslinul! Atatea seve zemoase din pamantul rodnic se ridica, dar n-au crengi pe care sa le hraneasca. Deodata, lucrurile iau o alta intorsatura. Departe, pe un deal plesuv, se vede un maslin salbatic. Rau alcatuit, slabanog, sterp, plin de tepi si uscaturi. Cineva insa, caruia ii pasa de el, taie cateva crengi din el si le duce sa le altoiasca pe maslinul cel bun. In curand acestea cresc si se intaresc. Sevele bogate ale pamantului rodnic i-au dat o vioiciune nemaivazuta si o vigoare extraordinara. Paradoxal este faptul ca, in ciuda oricarei reguli, isi schimba firea. Deodata au lepadat orice salbaticie, imblanzindu-se. Deja au devenit crengi firesti ale maslinului cel bun, fiind mai bune decat cele taiate. In curand dau cel mai bun ulei.

59.MAESTRUL A fost odata caniciodata un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj att de minunat nct toata lumea era profund emotionata n fata cuvintelor sale pline de iubire. n multime se afla un om care a ascultat fiecare cuvnt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inima foarte mare. El a fost att de emotionat de cuvintele maestrului nct s-a simtit obligat sa-I invite pe acesta n casa lui. De aceea, cnd

maestrul a terminat de vorbit, el a iesit n fata multimii, l-a privit pe maestru direct n ochi si i-a spus: - Stiu ca esti foarte ocupat si ca toata lumea doreste sa-ti cucereasca atentia. Stiu ca nu ai timp nici macar sa ma asculti, dar inima mea este att de deschisa si simt atta iubire pentru tine nct as dori sa te invit la mine acasa. Doresc sa pregatesc cea mai buna masa pentru tine. Nu ma astept sa accepti invitatia mea, dar am simtit nevoia sa ti-o adresez. Maestrul l-a privit n ochi pe omul nostru, si cu un zmbet fermecator, i-a raspuns: - Pregateste totul. Voi veni. Dupa care a plecat. Auzind aceste cuvinte, bucuria din inima omului nostru a fost fara limite. Aproape ca nu mai avea rabdare sa-si astepte maestrul si sa-I serveasca cu inima plina de iubire. Aceasta era cea mai importanta zi din viata lui: ziua cnd maestrul urma sa fie alaturi de el. A cumparat asadar cele mai bune alimente si cel mai bun vin, precum si cele mai frumoase haine, pentru a le oferi ca o ofranda maestrului. A alergat apoi acasa sa pregateasca totul n vederea vizitei maestrului sau. A facut o curatenie generala n casa, a pregatit o gustare excelenta si a aranjat masa cum a stiut mai bine. Inima lui era plina de bucurie, caci maestrul urma sa vina n curnd. n timp ce astepta cu nerabdare, cineva a batut la usa. S-a repezit sa o deschida, dar n locul maestrului a vazut o batrna. Aceasta l-a privit direct n ochi si l-a spus: - Sunt rupta de foame. Poti sa-mi dai o bucata de pine? Omul nostru se simtea putin dezamagit, dar i-a raspuns femeii: - Te rog, intra n casa. A asezat-o apoi pe locul pe care l pregatise pentru maestrul sau si i-a dat mncarea pe care o preparase pentru acesta. Era nsa nerabdator si abia astepta ca ea sa termine de mncat. Batrna a fost miscata de atta generozitate. Ea i-a multumit omului si a plecat. Atunci, omul nostru a pregatit din nou, n toata viteza, masa pentru maestrul sau. Nici nu a terminat bine, ca cineva a batut la usa. De data aceasta, s-a dovedit a fi un strain care caIatorise prin desert. Strainul l-a privit n ochi si i-a spus: - Mi-e foarte sete. Poti sa-mi dai ceva de baut? Omul s-a simtit din nou dezamagit ca nu era maestrul sau, dar l-a invitat pe strain n casa, l-a pus la masa pe care o pregatise pentru maestru si l-a servit cu vinul pe care intentiona sa-I daruiasca maestrului sau. Cnd strainul a plecat, omul a nceput din nou sa pregateasca totul pentru venirea maestrului. Cineva a batut din nou la usa. Cnd omul nostru a deschis usa, n prag statea un copilas. Acesta l-a privit n ochi si i-a spus:

- Mi-e frig. Poti sa-mi dai o patura sa mi acopar corpul? Omul nostru s-a simtit din nou dezamagit ca nu era maestrul sau, dar l-a privit n ochi pe copil si a simtit cum inima i se ncalzeste de iubire. El a adunat imediat hainele pe care le pregatise pentru maestrul sau si i le-a daruit copilului. Acesta i-a multumit si a plecat. Omul nostru a pregatit din nou ntreaga casa pentru venirea maestrului sau, dupa care l-a asteptat pna foarte trziu. Cnd si-a dat seama ca acesta nu va mai veni, s-a simtit foarte dezamagit, dar dispus totusi sa-I ierte. El sia spus: Stiam foarte bine ca nu trebuia sa ma astept ca maestrul sa vina n acest camin att de umil. Desi el mi-a spus ca va veni, probabil ca ceva mult mai important l-a retinut n alta parte. Maestrul nu a venit, dar cel putin mi-a spus ca o va face, si acest lucru a fost suficient pentru a-mi umple inima de fericire. A pus mncarea si vinul la rece si s-a dus la culcare. Noaptea, el a visat ca maestrul sau a venit acasa la el. Omul era fericit sa-I vada, desi nu-si dadea seama ca viseaza. -Doamne, ai venit! Ti-ai tinut cuvntul! Maestrul i-a raspuns: - Da, am venit, dar am fost de mai multe ori. Cnd mi-a fost foame, tu mi-ai potolit foamea. Cnd mi-a fost sete, tu mi-ai potolit setea. Cnd mi-a fost frig, tu mi-ai dat haine sa ma acopar. Orice faci pentru altcineva, pentru mine faci. Omul s-a trezit cu inima plina de fericire, caci a nteles ce l-a nvatat maestrul sau. Acesta l iubea att de mult nct i-a trimis trei oameni ca sa-I nvete marea lectie, potrivit careia maestrul traieste n toate fiintele vii. Oricnd i daruiti mncare unui om nfometat, ori de cte ori i daruiti apa unui om nsetat, ori de cte ori mbracati pe cineva caruia i este frig, voi i daruiti iubirea voastra Maestrului universal. 60.Povestea omuletului de lemn Max Lucado Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul. Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat. De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.

Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline. Tot stelute primeau si cei talentati; unii puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sari peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una. Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma. Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el. Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta si imediat o sa primeasca bulinute!!! Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv. Merita multimea asta de buline negre, isi spuneau omuletii unii altora. Este clar ca nu e bun de nimic! Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el: Asa este, nu sunt bun de nimic!, isi spunea el. In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui. Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia. Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina, unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat. Ca ea vreau sa fiu, ii trecu prim minte lui Pancinello. Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti! Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta. Nu este mare lucru, ii raspunse ea. In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli. Pe Eli? Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.

Dar de ce? Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal! Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca. Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?, striga el dupa ea. Insa Lucia nu-l mai auzi. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt. Dar nu este drept!, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli. Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe banca de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise: Eu aici nu raman!, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele: Pancinello, tu esti?, se auzi un glas patrunzator. Pancinello se opri. Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine! Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa. Stii cum ma cheama?, il intreba Pancinello. Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat! Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca. Hmm, murmura mesterul ingandurat, in timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello. Se pare ca ai adunat ceva etichete Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun! Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine! Chiar nu-ti pasa? Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita! Pancinello incepu sa rada: Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine? Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet: Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine! Nimeni, niciodata nu-l mai privise astfel pe Pancinello.. . si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine, continua apoi Eli.

Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete, raspunse Pancinello. Stiu, mi-a povestit despre tine. De ea de ce nu se prind etichetele? Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi! Cum adica? Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi? Pai, nu prea Eli zambi. Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine. Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse: Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata! Pancinello nu se opri din mers, dar gandi: Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate! Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina

61.In cutarea fericirii

A fost odat o prines care avea de toate. Ei bine, chiar de toate. Ea locuia ntr-un castel uria. Dup rege i regin, ea era cea mai important persoan din toat ara. Bineneles, fiind prines, ea avea tot ceea ce ar fi fost posibil s visezi. Putei s v imaginai? Dac dorea ceva, tot ceea ce trebuia s fac era s cear i i se ddea. Fiind o prines modern avea toate jucriile moderne aprute. Ea avea o construcie, un palat special construit, de jucrie plin cu ppui Brbie i Ken, i toate accesoriile lor. Tototdat avea ultimele versiuni de jocuri pe computer pe care le juca folosind o plasm mare, ct un perete ntreg n camera ei de joac. i camera ei de joac era cea mai mare din toate camerele familiei ei regale. Mai mult, i pierduse interesul pentru toate acestea, era plictisit, sau se sinea singur. La un moment dat a deschis fereastra camerei sale i a privit afar n strad. Acolo ea a vzut ali copii jucndu-se otronul, rznd, cntnd, sporovind. -De ce toi aceti copii scot sunetele acestea?, a ntrebat prinesa pe bona ei. -Bnuiesc pentru c sunt fericii!, a replicat aceasta din urm. Privind n jos, din nou, la copii prinesa spuse: - Vreau s fiu i eu fericit! Ce m-ar putea face fericit? Bona nu mai fusese niciodat pus ntr-o situaie att de dificil. Numai de ar putea s o duc pe prines jos la copii s se joace, poate aceasta ar nva s rd i s se distreze. Numai de ar putea prinesa s aibe ceva prieteni cu care s mprteasc povestiri, s vorbeasc despre ceea ce simte, sau doar s fac unele lucruri pe care este drgu s le faci cu prietenii. Bona chiar ncepuse s aibe ceva gnduri care ar fi putut s nu fie foarte bune pentru o bon regal. Ea se ntreba dac prinesa s-ar fi bucurat s joace snowball cu ceilali copii pe strad, ori dac aceasta ar rde de alergarea descul n noroi de-a lungul rului i dac poate i-ar murdri rochia ei drgu. Cum ar fi pentru ea dac nu i-ar face griji pentru cum arat sau ce cred ceilali despre ea? Dar, bineneles acestea nu sunt lucruri despre care o bon regeasc s poat vorbi cu o prines fr s-i piard slujba. Mai mult dect att, prineselor nu le este permis s fac astfel de lucruri, nu conteaz ce cred bonele. Deci, ce a spus bona? Ea trebuia s rspund ceva prinesei. Privind n jos i-a vzut pantofii. Probabil era rspunsul si, n final, spuse: -Dac am putea gsi fericirea n regat, ai putea sta n pantofii acelor copii, poate chiar s mergi n pasul lor i cunoti cum este s fii fericit. Prinesa, instantaneu, a cerut unui ntreg battalion s-i caute fericirea n regat. -Cnd o vei gsi s-mi aducei pantofii ei imediat. Grzile regelui au cutat i au cutat.Prinesa nu mai avea ns rbdare, zilele treceau, la fel sptmnile i ea mereu ntreba :

-Nu au gsit fericirea copilriei nc? Unde sunt pantofii pe care mi i-ai promis? Ateptarea o fcea pe prines s-i pun tot felul de ntrebri: -Cum arat pamtofii fericirii?, Se pot nclta? Sunt nite botine elegante? Sau nu sunt de firm? Ce culoare ar putea avea? Roz, roii, bleu, galbeni? Pantofii fericirii trebuie neaprat s fie colorai! Ar putea fi decorai cu flori, nasturi, clopoei? Sau poate or avea luminie cum vzuse la reclamele de la televiziune? Nu mai putea atepta. Ei bine, zile dup zile au trecut i prinesa continua s o ntrebe pe bon: -Cnd mi vor aduce pantofiorii? In cele din urm, ziua sosi. Bona veni n fug n camera prinesei cu veti: -Inlimea voastr, am ceva veti bune i ceva veti rele! Ei bine, spuse bona, e o plcere pentru mine s spun c am gsit fericirea copilriei n tot regatul! -Atunci unde sunt pantofii?, a cerut nerbdtoare prinesa. -Asta este vestea cea rea!, a replicat bona, Fericirea nu are pantofi! Morala: Uneori poi avea probleme i de aceea, te poi simi plictisit sau nefericit i traieti sentimentul de singuratate. Inv s rzi, s te joci i s te distrezi; descopera valorile prieteniei, exploreaza natura fericirii i nv c fericirea este mai mult dect ceea ce posedm. Orice suferin conine n ea smburele transformarii prin activarea resurselor din tine. 62.Ce s-a ntmplat cu domnioara broasc Teresa?

Cnd era mic, toat lumea obinuia s-i spun mica Tessie mormoloaca. Acum, pentru c este mai mare, prefer s i se spun domnioara broasc Teresa.

Domnioara broasc Teresa locuia ntr-un iaz dintr-o ferm. Era mai degrab o tnr broasc aventuroas creia i plcea s exploreze. Unii o descriau ca nsoasa sau bot lipicios. Mama ei adesea i spunea c-i bag nasul unde nu trebuie. Fii atent la vorbele mele!, spunea mama ei, ntr-una din zile vei da de un mare necaz! Dar, Teresa trebuia s exploreze. Ea doar trebuia s descopere lucruri pe care un le tia. Dup toate acestea, era amuzant s prseasc iazul ei i s mearg opind n jurul fermei. Era de asemenea amuzant s vad gini comice scormonind i ciupind ocupate pmntul n calea lor. Ea nu ar fi vrut s fie ca ele. Ea a descoperit c n timp ce vizita cocina de porci, n apropiere a avut ansa s prind una sau dou mute grase. Erau att de multe nct o micare rapid a limbii sale lungi aproape garanta o mas. Intr-una din zile, domnioara broasc Teresa, cunoscut ca Tessie mormoloaca, a simit un miros proaspt de smntn. Urmndu-i nasul, ea a gsit tentantul miros venind dintro gleat. Dorind s guste, a srit n faa ei, dar nu suficient de sus. A ncercat apoi, din nou, punnd n aceasta de pe urm micare tot efortul ei. De data aceasta a reuit, srind drept, alunecnd n crem ca i cnd ar fi czut n ap. Smntn era groas i cldu. Se simea att de bine, mai bine dect notnd n propriul iaz. Mai mult, era bun de but. Aa c i-a scos afar limba sa lung, lipind cu satisfacie de cteva ori. Dar, dup o vreme de joac i but, sentimentele ei i spuneau c ar trebui s s se ntoarc n iaz. Acesta a fost momentul cnd necazurile ei au nceput. Vezi tu, domnioara broasc Teresa nu s-a gndit mai departe. Ea s-a gndit cum s intre n gleat, dar nici nu i-a dat prin minte cum o s ias de acolo. Ambele pri erau abrupte, acoperite de smntn i foarte lunecoase, i ea nu putea s sar dincolo de margine. Era nepenit, se simea neajutorat i nu tia ce s fac. Ea ar fi putut s noate dar, de asemenea, s-ar mai fi putut bucura o vreme, apoi iar fi rezolvat problema. Ea ar fi putut atepta o vreme pn cnd cineva ar fi salvato, dar ar fi putut trece mult timp i dac fermierul ar fi gsit-o acolo, ar fi putut s nu se bucure prea mult gsind o broasc care tocmai a vizitat ferma notnd n gleata cu smntn. Dac ar fi cedat i s-ar fi oprit tentaiei, ar fi putut fi afar acum. O drag, era totul prea dur pentru mica, amrta, domnioar broasc Teresa. Acum tiind ce a fcut, i-a dat seama c singurul lucru pe care-l putea face era s noate. i a nceput s noate n cerc de mai multe ori n crem, fcnd ca broasca, cum numai broatele tiu s fac. A orcit i a orcit pentru foarte mult timp. Domnioara broasc Teresa era hotrt s nu renune. Ea ea nceput s orciasc

din nou pentru nc foarte mult vreme. i n timp ce fcea asta, a constatat c era din ce n ce mai greu s noate prin smntn. La nceput a crezut c doar a obosit, dar n curnd a realizat c acea crem a nceput s se ntreasc. Orcitul i agitaia sa transformau smntna n unt. Cu asta, speranele ei s-au revigorat i a nceput s noate mai tare i mai puternic n cerc, n gleat, pn ce untul s-a format i ea a putut sta pe el i apoi a srit chiar pe marginea gleii. Obosit cum era, cu bucurie s-a rentors la iaz. i n timp ce fcea baie n iaz, splnd untul de pe corpul su, domnioara broasc Teresa gndea despre sine: Intotdeauna mi-a plcut smntna, dar iubescuntul!!! Morala: Cteodat este posibil s te afli ntr-o situaie dificil cnd nici nu te atepi. Pentru simplul fapt c nu te-ai mai confruntat cu o experien asemanatoare nainte, nu tii cum sa procedezi, te afli n ncurctur. Confrunt-te cu noua experien, fii o persoana determinat, exploreaz toate posibilitile i programeaz-te pentru succes n viitor! Aminteste-i: orice problem are o solutie. 63.Iadul i raiul

Un tnr lupttor din vechea i ndepartata Chin i pierduse toat ncrederea n sine n urma ncercrilor vieii i a rzboaielor la care a participat. Era suprat tot timpul. Cnd se afla n public avea manifestri arogante i era iute la mnie chiar i n preajma prietenilor si care ncercau s-l consoleze. O fric nemarturisit i ptrunsese n oase. Tot felul de ntrebri despre via i moarte l bntuiau. ntr-una din acele zile negre din viaa lui prietenii si l-au ndemnat s mearg la un mare maestru care locuia n muni i s i pun lui acele ntrebri la care ei nu-i puteau rspunde. Rzboinicul a plecat.

Cnd a ajuns la coliba maestrului a vazut ca acesta era de fapt un btrnel usciv i cu privirea blnd. Tnrul i-a spus pe un ton aspru: Btrne ! Am auzit ca eti nelept i ai rspuns la orice intrebare. Vreau s tiu care este diferena dintre IAD i RAI. Pe acelai ton, maestrul i-a raspuns: i-ai petrecut toat viaa luptnd. Eti prea prost ca s faci diferena dintre cele dou. Iute la mnie, rzboinicul a scos sabia i nvrtind-o prin aer s-a repezit ctre batrnul care sttea nemicat. Lama tioas s-a oprit la doua degete de gtul maestrului Apoi s-a retras. Batrnul a rmas n continuare neclintit. Apoi a spus: sta este Iadul ! Lupttorul a facut ochii mari i cu voce tremurnd a zis: i-ai riscat viaa ca s-mi ari ce nseamn iadul??? Erai la un pas de moarte i nici mcar nu ai clipit Iar acesta este Raiul, i-a raspuns maestrul.