Mergea un bătrânel

Mergea un bătrânel spre adunare.

Trecea încet prin văile aurii
Și el citea cu-n fel de-nfiorare
Scriptura sfântă, cartea din vecii.

Și cum mergea și se oprea deodată

Tot răscolind prin psalmi și prin profeți
Un om bogat cu firea-ndestulată
Îl înfruntă râzând cu ochi șireți.

Bătrâne, văd că ești un om cu carte,

Ești plin de-nvățătură până-n dinți,
Și, tot citind, gândești că după moarte
Te-or așeza ispravnic pentru sfinți.

Măi omule, zadarnică ți-e truda,

Cum, tu în rai, tu rob din neam în neam?
Nu intră, bre, în slavă, caracuda,
Ci, cei bogați, un Iov, un Avraam.

Tu, dacă mori, te-or duce pe trei scânduri,

Fără slujire, fără lumânări,
Eu pun alai de preoți, rânduri, rânduri,
Cu rugăciuni spre sfintele-ndurări.

Ce poți tu da pentru pomeni, răspunde?

Și pentru parastasul tău cât dai?
Eu dau oricât, că, uite, am de unde,
Și-atuncea, tu sau eu ajung în rai?
Stăpâne, să mă ierți de îndrăzneală,
Dar dumneata cunoști mai mult ca noi.
Dar raiul nu-i pe bani, nu-i pe tocmeală,
Și bani în rai n-ar fi decât gunoi.

Că toți murim, acesta ne e datul,

Dar iată că 'naintea lui Hristos,
Oricâte pungi aș stăpâni, bogatul
Nu-i alta doar decât un păcătos.

Și nu s-a dat sub cer decât un Nume,

Decât o slujbă și decât un vad,
Fără iertarea lui Hristos anume,
Nu poți intra, să știi, decât în iad.

Mă, pui de rob, nu ți-ai trecut măsura?

Te crezi om înțelept și cărturar
C-ai buchinit și tu pe brânci Scriptura,
Și te-ai făcut duhovnic din plugar?

Ia cugetă, bătrâne, cum adică,

Vrei să mă legi cu proștii-ntr-un mănunchi?
Eu, muntele, să-nvăț de la furnică?
Eu, leul, să mă târâi pe genunchi?

Nu vezi, la răsărit, la soare-apune,

La miazănoapte și la miazăzi,
Pământ și ape ale cui sunt, spune?
Sunt ale tale sau a cui or fi?
Stăpâne, cât cuprinde-n zări, departe,
Nimica nu-i al meu, dar nici n-aș vrea.
Că, uite, mie-mi spune-această Carte
Că eu am mult mai mult ca dumneata.

A dumitale-i brazda asta multă,

Al dumitale-i bolovanul greu,
A dumitale-i valea, dar ascultă:
Privește cerul, ceru-ntreg e-al meu!
ÎNCERCAREA CREDINŢEI
Încercările credinţei sunt aceleaşi vechi mijloace
Prin care primim în suflet linişte în dar şi pace.
Dumnezeu e Suveranul ce decide uneori
Ca să trecem prin necazuri sub un cer ce-i plin de nori.

Scopul Său nu-i prea vizibil, nu-l vedem la suprafaţă

Însă în final de criză învăţăm multe în viaţă.
Biblia ne spune multe când credinţa-i la-ncercare
Şi vedem că-n viaţa noastră multe nu mai au valoare.

Într-o cernere adâncă nu mai suntem cei de ieri

Plini de fală şi mândrie cu gândul doar la averi.
Dumnezeu vrea să despartă aurul de-acel argint
Prin care amicii lumii ne înşală şi ne mint.

Dumnezeu e Adevărul prin Domnul Isus Hristos.

De-L primim în lumea asta într-un trai evlavios
Vom şi suferi prigoane pentru crezul nostru sfânt.
Dar vom fi legaţi mai lesne doar de cer, nu de pământ.

Ca-ncercarea s-o-nţelegem să privim fix la Isus

Care pentru-o bucurie ce din cer I s-a adus,
A dispreţuit ruşinea şi-a luat crucea de nevoi
Pân’ la capăt să plătească ispăşirea pentru noi.

Era Mielul pentru jertfă chiar de Tatăl pregătit

Ca întregii lumi s-arate cât de mult El ne-a iubit.
Înainte de jertfire Tatăl L-a testat atent
Cum şi pe noi Duhul slavei ne observă-ntr-un moment.
E momentul încercării când credinţa e pe-altar
Cum lui Avraam odată i-a fost Moria Calvar.
Domnul ştie mai nainte rezultatul încercării.
Însă noi îl vom cunoaşte doar prin fapta dedicării.

Domnul nostru nu primeşte jumătatea de măsură.

Ci ne vrea doar pe de-a-ntregul cum se spune în Scriptură.
Haideţi dar cu mulţumire să primim toţi încercarea
Ştiind că prin biruinţă vom primi iar îndurarea.
Încercarea
Încercarea e o taină ce adesea-i neștiută
Chiar de nu îi vezi menirea, tu înțelege căci te-ajută
Încercarea n-are scopul de-a te da din drum deoparte
Ci-ncercarea îți păstrează toate căile curate.

Încercarea e o şcoală unde-nveţi despre Hristos,

Când te afli-n încercare n-ai să te mai uiţi în jos.
Ea-ţi ridică-ntruna ochii către Dumnezeul tău
Şi te-ajută să pricepi cât de mare-i harul Său.

Încercarea e-un examen aplicat pentru credinţă,

Ce se cere-n încercare este-o mai mare silință,
Iar dacă-n acest examen ai trecut cu nota zece,
În memoriile din ceruri nota-aceasta se va trece.

Încercarea te învaţă să te vezi aşa cum eşti,

Doar atunci la încercare vezi ce faci, nu ce vorbeşti.
Ea e valea ce-ţi probează cât de mare ţi-e dorinţa,
Şi aici e locul unde poţi să-ţi dovedeşti credinţa.

Încercarea e cuptorul care arde tot ce-i rău,

Este locul unde Domnul curăţeşte vasul tău.
Nu fi trist atunci când focul te încearcă, dacă crezi,
Ci încrede-te în Domnul ca în foc să nu te pierzi.
Încercarea te sculptează ca să fii un vas frumos,
Ea te-ajută şi te-nvaţă să ai chipul lui Hristos.
Încercarea îţi dă formă... şi-ai să vezi că vasul tău
Va primi după-ncercare untdelemn din Duhul Său.

Încercarea este pomul ce rodeşte-n tin` răbdare

Căci răbdarea creşte-acolo unde e și încercare.
Nu privi la valul mare ce se-ndreaptă către tine;
Ci priveşte doar la Domnul şi la braţul ce te ţine.

Încercarea este calea spre maturitatea ta,

Dacă rabzi în încercare vei primi răsplata Sa.
Tu iubeşte încercarea căci ea-ţi este ca un har
Şi mai leapădă cârtirea ce-o aduci pe-al Său altar.
O, frate drag...
O, frate drag, te văd ades cum sângeri
Şi simt că-n tine duhul plânge frânt
Sub suferinţe, lovituri, înfrângeri,
După-ndurarea Domnului Cel Sfânt.

Dar braţul Lui nu s-a scurtat s-ajute,

Urechea Lui e-aceeaşi cum o ştii
Şi carul Lui e pregătit de lupte
Acelaşi azi ,ca ieri şi-n veşnicii!

O, vasul Lui nu naufragiază!

Te poartă spre limanul năzuit.
De eşti în El ca fiu ceresc cutează!
Vei izbândi curând, desăvârşit!

Găsitu-te-a El vrednic de-ncercare.

De-ai fi scutit de ea, nu I-ai fi fiu.
Şi-un fiu ceresc în încercări nu moare,
Ci iese mai frumos, mai sfânt, mai viu.

Veghează, dar, căci veşnici nu sunt norii!

Nu simţi tu biruinţa-naintând?
Nu ştii că mai-nainte de-a fi zorii
Mai neagră este noaptea ca oricând?

Eu îţi vestesc că vine dimineaţa,

Că umbrele se subţiază, fug!
Doar Domnul a venit s-aducă Viaţa
Ca oile s-o aibă din belşug.
Nu vei sfârşi înfrânt de suferinţă
Şi nu vei fi strivit de-al ei tumult!
Cum eşti înfrânt şi plin de umilinţă
El te iubeşte cu atât mai mult.

Eşti scris în palma Lui cu semn de cuie

Destinul tău nu-i unul efemer.
Nu dispera, cât rugăciunea suie,
În Numele lui Isus, către cer.

O, frate drag, c-o clipă mai devreme

Slăveşte izbăvirea Celui Viu
Acuma e a laudelor vreme,
Căci după izbăvire... e târziu.

Adu acuma sfinte osanale

Spre Cel ce marea o preface-n drum!
Ridică-te pe umilita cale
Şi fă din "mâine" - un glorios "acum"!
Am obosit

Am obosit, Părinte, de-atîta alergare,

Simt cum puterea vieţii se duce tot mai mult,
Şi-aştept odihna care o voi primi Acasă
Cînd voi lăsa şi truda, şi-al apelor tumult.

Abia mai pot, o, Doamne, să urc cărarea vieţii,

Trăgîndu-i după mine pe-ai mei pe calea Ta,
Dar vreau să-i duc cu mine, cu toată greutatea,
Căci despărţirea noastră ar fi cu mult mai grea.

Şi simt în mine dorul să zbor spre Cerul Slavei

Descătuşat de lutul în care m-ai sădit,
S-ajung la Tine, Doamne, în cea mai mare grabă,
Şi prăbuşit, Isuse, să-Ţi spun: Am ostenit...

Mi-e dor de clip-aceea ca de izvorul vieţii,

Apropie-ntîlnirea, o, Mirele meu drag,
Că eu aştept cu trupul pătruns de oboseală,
Să trec, cu osteniţii, al biruinţei prag.

Dar ştiu că alergarea eu încă n-am sfîrşit-o

Şi nici lucrarea sfîntă la care m-ai chemat.
De-aceea, o, trimite-mi din apele-ndurării
Încă un strop din harul pe care mi l-ai dat.
Să pot să merg, Isuse, cu Tine tot Calvarul,
Urcînd cu stăruinţă pe drumul preţios,
Ca, sus cînd voi ajunge, să-mi spui cu bunătate:
"Vino acum acasă, rob bun şi credincios!"
Revenirea Lui cea mare
Ți-ai pus întrebarea în inima ta:
Oare cum va fi când va reveni Mesia?
Când va veni Fiul lui Dumnezeu,
Te-ai gândit cum va fi dragul meu.

Te-ai gândit sau nu te interesează,

Și îți vezi de viața ta păcătoasă!
Trăiești departe de Dumnezeu,
Departe de Duhul Său.

Ori cum tu ai trăi,

Domnul Isus va reveni,
Hristos în curând va apărea,
Ca să judece lumea.

Cum te găsește venirea Sa,

Departe de El de salvarea Sa!
Departe de Dumnezeu care nu ți-a păsat niciodată,
Sau așteptând pe Domnul Isus să pleci acasă.

Prietene marele moment va veni,

Domnul va reveni,
A doua oară se va arăta,
Dar cu tine ce va fi atuncea.

Dacă ești departe de Dumnezeu,

Nu mai sta vino la Fiul Său!
Nu mai amâna nici un pic,
De ce să fi departe de El când vine după poporul iubit.
Vino la Isus căci te așteaptă,
Și când va veni vei avea o răsplată,
Dumnezeu te va răsplăti,
Cu viață veșnică în veșnicii.

Nu mai aștepta,
Domnul te așteaptă acuma!
Împacă-te cu Dumnezeu,
Ca să te ia când vine Fiul Său.

Căci degeaba stai așa în nepăsare,

Departe de slava viitoare,
Degeaba doar ai auzit,
Și nu faci nimic să fi mântuit.

Degeaba ști căci vine Dumnezeu,

Și tu stai împietrit dragul meu,
Iubești lumea în continuare,
Cu poftele și ale ei păcate.

La nimic nu îți va folosi,

Căci toate le ști!
Și nimic mai mult,
Îți vezi în continuare de al tău drum.

Ști în inima ta,

Căci va veni Isus cândva,
Dar doar atâta dragul meu,
Rămâi la știrea căci vine Dumnezeu.
Dacă nu te pocăiești acuma,
O să îți pară rău atuncea!
Degeaba atuncea vei vrea,
Nimic nu se mai poate când se va arăta.

Degeaba strigi atuncea după Dumnezeu,

Nu va mai fi nici o speranță în dreptul tău,
Acuma și aicia mai poți face ceva,
Până nu vine Domnul din slava Sa.

O prietene vine Dumnezeu,

Și tu nu ai primit pe Fiul Său!
Vine Domnul a doua oară,
Și tu ești tot de gheață.

În loc să îți pară rău,

Pentru tot păcatul în dreptul tău,
Tu trăiești în continuare,
O viață departe de salvare.

Tu trăiești viața ta,

Căci e mai bun păcatul acuma!
În loc să lași lumea păcătoasă,
Și să te pregătești pentru Cel din slavă.

Scurt timp mai este și Domnul va reveni,

Întreabă-te unde vei fi?
Când trâmbița va răsuna,
Unde vei fi dragul meu atuncea.
Te vei ascunde în casă,
Vei fugi degrabă,
Vei privi în sus la ce se va întâmpla,
Unde vei fi atuncea.

Dar cel mai bine în dreptul tău,

E să fi împăcat cu Dumnezeu!
Nu contează unde te vei afla,
Ci să fi împăcat cu El atuncea.

Să fi pregătit pentru Dumnezeu,

Și pentru Raiul Său,
Asta e cel mai important,
Până nu vine Fiul Celui Preaînalt.

O trezește-te din viața ta murdară,

Și caută pe Dumnezeu cât mai degrabă!
Nu aștepta venirea Sa,
Să fi departe de El atuncea.

Nu aștepta să revină Isus,

Ci cheamă-l în inima ta și fi supus,
Și va fi bine de tine dragul meu,
Când se va ivi Fiul lui Dumnezeu.

Dacă nu vei asculta,

Ori cum El se va arăta!
Dar îți spun adevărat:
Sfârșitul tău va fi în Iad.
Departe de fața lui Dumnezeu,
Departe de Fiul Său,
Departe de Împărăția Sa,
În Iad pentru totdeauna.

Nu e o poveste de imaginat,
Ci e adevărul adevărat!
Totul depinde de tine dragul meu,
Și cum te raportezi la Dumnezeu.

Ce vei face până El va reveni,

Tu în dreptul tău decizi să ști,
Tu decizi dacă vei fi cu Dumnezeu,
Sau departe în Iad tot mereu.

E alegerea ta,
Tu decizi acuma!
Tu decizi dragul meu,
Destinația finală a sufletului tău.
Chemat în slujbă
Îngenunchiat, plin de uimire,
privea-Avraam spre cer în noapte
mulţimea cea de constelaţii,
ce nime-a număra nu poate.

Îi mai suna încă-n timpane:

-Vei fi un neam nenumărat,
din tine vor ieşi popoare,
vei fi strămoş de împărat!

Vei fi un stâlp în generaţii,

un început fără sfârşit,
ai fost ales să stai în frunte,
fiind numit neprihănit!

...Apoi, ca pulberea din mare,

ca bolta greu de numărat,
se ridică prin vremi Israel
să împlinească ce-a fost dat.

Se ridică apoi şi Moise-

un alt Avraam demn de urmat,
ce străbătu pustiul mare
şi-adâncul mării pe uscat.

Se ridică viteaz Iosua

mergând smerit prin biruinţă,
căci el văzuse Canaanul
doar prin răbdare şi credinţă.

S-au ridicat atâţi prin vremuri

să ducă steagul Celui Sfânt,
ades prin chinuri şi batjocuri
şi vai, de multe ori plângând.
***
Azi, eşti chemat şi tu în slujbă,
deci pune mâna pe drapel,
ridică-l tot mai sus, şi-atuncea
vei birui mereu cu El.

În strâmtorări şi în necazuri
să ai a lui Avraam credinţă,
şi-atuncea prin neprihănire
vei fi condus la biruinţă.

Să fii ştiut om blând ca Moise,

să plângi ca el pentru popor,
când mijloceşti în rugăciune
să mişte muntele Tabor.

Să fii viteaz ca şi Iosua

mergând mereu prin biruinţă,
căci Canaanu-ţi stă în faţă
deci cucereşte-l prin credinţă!

Am vrea să mergi în pas cu Domnul,

să fii exemplu în popor,
să guşti esenţa pildei Sale
de-a fi o turmă şi-un Păstor.

Şi zi de zi să fii mai vrednic

de slujba care-ai fost chemat,
căci Duhul Sfânt este cu tine
şi El te-a binecuvântat!
Iată, iată vin curând!

Mi-a șoptit un gând fugar că se poate ca la noapte

Să te-ntorci Isuse Bun... să vii iarăși pe pământ!
M-am cutremurat o clipă... oare casa mi-e curată?
Oare am ulei în vase și e alb al meu veșmânt?
Dacă ai veni la noapte m-ai găsi în rugăciune
Și pe-altar ar fi cărbunii mai fierbinți ca niciodată?
Oare mâinile curate s-ar întinde către Tine
Și-aș striga cu-a mea ființă: Plecăciune... Ava Tată?
Pe genunchi m-aplec degrabă și îmi fac o cercetare:
Haina, iată mi-e pătată de umblarea mea prin lume,
Lacrimile sunt puține... rugăciunile prea scurte
Și credința e prea mică când pe Domnu-L strig pe Nume!
Nu e bine... timpul trece... noaptea mantia-și îmbracă...
Iau Cuvântul și-L deschid... Doamne, oare nu-mi vorbești?
Spune-mi când Te vei întoarce să-Ți răpești mireasa sfântă
Să o duci la braț cu Tine către slăvile cerești?
”Iată... iată vin curând!” Ochii prind a lăcrima:
Doamne, stai măcar o clipă... mai întârzie puțin
Am să spăl veșmântul bine și voi cumpăra ulei
Să am îndestul Părinte pentru vremuri care vin!
Glas de păsări se aude... soarele de dimineață
A pătruns în odăiță... ce lumină minunată...
A fost totul doar un vis dar ce vis adevărat
Ce îmi va rămâne-n minte și nu-l voi uita vreodată!
Mă cobor din patul cald și m-aplec în rugăciune:
Mulțumesc Părinte Bun că din nou Tu mi-ai vorbit
Dă-mi putere Domnul meu să Te-aștept ca o mireasă
Plină de iubire sfântă cu veșmântul ei albit!

Doamne fă o cercetare !
Doamne, fă o cercetare
Azi in a Ta adunare
Vezi câți dintre cei prezenți
Sunt cu inima atenți
La Cuvânt sau la cântare
Pe genunchi sau in picioare
Câți mai vor ca să asculte
Glasul Tău și să-l disfrute

Doamne, vrem ca-n Casa Ta

Să domnească liniștea
Duhul Sfânt să ne atingă
Inima să ne străpungă

Să ne facă conștienți
Si de tine dependenți
Vrem de Tine apropiere
Doamne, dă-ne azi putere

Fapte de-a înfăptui

In jur, dragoste a oferi
Supunere si ascultare
De Cuvântul Tău cel mare

De nu-s pe cărarea-ngustă
Doamne, astăzi Tu mă mustră
Ia-mă astăzi in primire
Și fă-mi și o șlefuire

Azi de Tu mă vei certa

Eu aminte voi lua
Calea mea voi îndrepta
Voia Ta voi accepta

Voi veghea Doamne mai mult

Din Tine voi face scut
Adăpostul si cetățuia mea
Cât timp suflare voi avea

Pe unde ne am pierdut ?
Venim cu mulțimea
Isus in casa Ta
Dar inima noastră
Nu mai este a Ta

Cuvântul nu ne place
Cântarea ne displace
Pe scaun doar murmurăm
Ce-am pățit? De ce oftăm?

Suntem tot mai obosiți

Mai vlăguiți, mai trudiți
Putere nu mai avem
Cuvântul Sfânt să-l ascultăm

Multe gânduri te frământă

Satan stă si el la pândă
Când te vede vulnerabil
Planul lui este valabil

Când te vede abătut

Îți mai dă un amănunt
Starea ta de dinainte
Tot mai rea o să se prezinte

Unde-ți este dar tăria

De unde-ți iei bucuria?
L-ai pierdut tu pe Isus
Inima unde ți s a dus?

La ce lucruri te gândești?
Timpul tu il irosești
Cu Isus nu mai aduni
Trăiești doar in tensiuni

Revino-ti dar in fire

Astăzi vreau să-ți dau de știre
Fără de Isus pe cale
Suntem in stări vegetale

Isus așteaptă să te ridici

Cu toată puterea să te implici
Cuvântul Lui să-l duci mai departe
Ca toți de mântuire să aibă parte

Nu mai sta si dormita

Ridică-te azi prin puterea Sa
El iti va da resursele necesare
Ca să înaintezi pe cale
Fără Hristos, aș fi sărac

Când știu ce bun a fost Hristos

Și cât de mult m-a ajutat
Când știu cât a fost de milos
Și de unde m-a salvat,
Ar fi prea trist să nu Îl vreau,
Ar fi ceva de condamnat.
De-aceea fără El nu stau,
Și-n inima L-am acceptat.

Nu vreau o viață fără El,

Nu vreau să fiu un lepădat.
Eu vreau să fiu răpit la cer
La Nuntă să fiu invitat.
Degeaba aș avea averi,
Fără de El, aș fi sărac
Aș rătăci pe nicăieri
Și aș ajunge-un depravat.

Nimic nu-mi poate oferi

O bucurie și-o-mplinire.
Căci fără de Hristos ar fi
Numai o tristă amăgire.
Pe lumea aceasta nu există
Trăire fără de Hristos.
Trăirea fără El, e tristă,
Iar sufletul e gol, hidos.
Cum trupul meu cere mâncare
Să poată funcționa corect,
Și sufletul nevoie are
De Creatorul Sfânt și drept.
Altfel, chiar de în trup am viață
Dar sufletul meu ar muri
Aș fi un trist, fără speranță,
Și cu iluzii m-aș hrăni.

Dacă prezența Lui Hristos

Nu e cu mine-ntotdeauna,
Nimic nu mi-ar fi de folos,
Căci m-ar birui furtuna.
De-aceea Îl iubesc pe El,
Căci e cu mine-n orice vreme,
Și prin Cuvânt, Cerescul Miel
Și azi îmi spune: „Nu te teme”

Mă-ncred în El și Îl doresc
Cu sufletul și cu ființa,
Căci doar prin El, eu azi trăiesc
Și doar prin El am biruința.
Îl voi sluji și-L voi urma
Necontenit și fără teamă,
De mâna Lui m-oi ancora,
Căci El mi-a fost Tată și Mamă.
A biruit credinţa vie

Când citim despre Avraam,

Despre-a lui credincioşie,
De ieşirea lui din Ur
Şi de-a lui călătorie,
Ne surprinde-n mod plăcut
Sfânta lui fidelitate:
A răspuns cu drag chemării
De-a păşi-n eternitate.

O, ce multe învăţăm
De la cel ce e numit
Tatăl celor credincioşi
Om cucernic, om smerit!
A luat în serios
Şi credinţa şi umblarea
Şi de-aceea Dumnezeu,
I-a dat binecuvântarea.

Multe sunt acele fapte

Ce aduc o confirmare
Despre-al lui ataşament,
Despre-a lui credinţă tare;
Ne vom limita la una
Desigur de toţi ştiută,
E jertfirea lui Isaac,
E atât de cunoscută!
Îl vom urmări acum
Pe Avraam mergând spre munte:
Domnul i-a cerut o jertfă
Nu putea să nu asculte.
"O, dar jertfa-i un copil"
Zice raţiunea-n noi.
"Tată, pentru sacrificiu
Avem iezi şi miei şi boi...

Unde s-a mai pomenit

O aşa aspră cerinţă?
Parcă s-o îndeplineşti
Nu e...nu e cu putinţă!
Cere-mi, Doamne, altceva,
Cere-mi turma de mioare
Sau recolta abundentă
Din fertilele ogoare...

Mi l-ai dat la bătrâneţe

Pe Isaac, întâi născut.
El îmi va fi ajutorul
În ţinut necunoscut;
Cere-mi aurul ce-l am
Ţi-l voi da cu bucurie
Să duc fiul la altar
Parcă este nebunie."

Aşa zice raţiunea,

Dar credinţa-i neînvinsă
De firea nerăstignită.
Ea nu poate fi atinsă
Ea învinge-ntotdeauna
Valuri mari de ezitare
Şi munţi mari de îndoială
Şi-o perfidă derutare...

Ea străbate prin furtună

Şi prin negura cea deasă
De cei necredincioşi
E atât de ne-nţeleasă,
E o taină şi-o comoară,
E liantul minunat
Ce ne leagă de Mesia
Şi de Plaiu-İ luminat...

Cine i-a gustat dulceaţa

Se leagă de ea puternic,
Nu mai vrea paharul lumii
Nu mai vrea amic nemernic
Straiul ei îl poartă-ntruna
Şi de plouă şi de ninge
E o flacără sublimă
Niciodată, nu se stinge.

Dar credinţa ce e slabă

(În sensul că e pasivă)
Află scuze şi motive
E-o credinţă uscăţivă
Cu ea nu ajungi departe
Spre cerescul Canaan
Ci e iute biruită
Chiar de cel mai mic duşman.
Şi Avraam putea găsi
Scuze să rămân-acasă
Când Părintele i-a zis
"Adu-mi jertfa cea aleasă"
Dar acea flacără vie
Ce-l unea cu Creatorul
L-a sculat în zorii zilei
Şi şi-a pregătit odorul...

"Ne vom duce la un munte"

Zise tatăl către fiu
"Să ne închinăm acolo
Unui Dumnezeu ce-I viu
Pentru noi cuvântul Lui
E puterea ce ne ţine
Este ghidul vieţii noastre
Pentru-a face tot ce-i bine...

Important e, fiul meu

S-ascultăm ce Tatăl spune,
Să răspundem bucuroşi
Cu cântec şi rugăciune
El ne dă orientarea
Prin a lumii pribegie
El ne-mpodobeşte traiul
Cu avânt şi energie...

Chiar când uneori se pare

Că cerinţa-i deplasată
El ştie ce este bine,
El – neprihănitul Tată,
El e pavăză şi stâncă,
El e-a noastră temelie
Tot ce facem pentru El
S-o facem cu veselie."

Şi-au pornit spre locul jertfei

Indicat de-al lor Părinte
Starea lor interioară
S-o descrie nu-s cuvinte
Şi-au călătorit trei zile
Şi-au ajuns spre înserare
Dar acolo fiul puse
Tatălui o întrebare:

"Unde vom găsi noi mielul

Pentru-al jertfei act, o, tată?
E o ardere de tot
Ce-i în ceruri aşteptată"
"Vei vedea astăzi minuni"
Zise-Avraam încrezător
"El este Iehova-lire
Este-al nostru viitor...

El ne va purta de grijă
O, ce Tată iubitor
În acele situaţii
Când se vede numai nor
De am fi-n cuptor aprins
Sau în groapa deznădejdii,
Sau în mijlocul urgiei,
Sau în valea cu primejdii,

De-ar veni nămeţi de ură

Gata, gata să ne-nghită
De ne-ar da numai prigoane
Omenirea rătăcită
El va fi de partea noastră
Să-L slujim cu mulţumire
El e stânca izbăvirii,
El este IEHOVA-LIRE!"

Şi-a clădit apoi altarul

Din lemne în spate-aduse
Şi pe fiul preaiubit
Deasupra pe lemne-l puse
Parcă te cuprind fiori
Când citeşti ce s-a-ntâmplat
Cum feciorul era gata
Ca să fie înjunghiat...

Dar în clipa cea mai grea

Când a ridicat cuţitul
Ce să vezi? Dintr-un tufiş
Se aude behăitul
Şi-un berbece se căznea
Capul să-şi elibereze
Iar al Cerului sfânt sol
A-nceput să cuvânteze:

"O, Avraame, Ceru-ntreg

Îşi exprimă bucuria
Căci Stăpânul nostru veşnic
Ţi-a testat credincioşia
Şi ţi-a dat suprema notă
Tu de El eşti ataşat
Mergi cu fiul tău acasă
Şi slujiţi-L necurmat...
Şi ai dovedit, Avraame
Că-L iubeşti pe Domnul vieţii
Mai mult ca pe fiul tău
Dat la anii bătrâneţii
Mergi acasă şi trăieşte
Prin credinţă anii daţi,
Ani de pace sufletească
Unui trai sfânt, dedicaţi."

***
De avem credinţă vie
Cum avut-a şi Avraam
Ne vom ataşa puternic
De acei din sfântul neam
Îl vom crede pe cuvânt
Pe Cel ce-a creat natura
Şi vom împlini cu drag
Ce ne spune ea, Scriptura..,

Şi vom crede în minuni

Şi le vom vedea-mplinite
Pe Stăpân Îl vom cinsti
Din inimi neprihănite
Vom vedea cum furnizează
Soluţii în încercări,
Cum ne scoate din strâmtoare,
Cum ne dă încurajări...

Vom străbate drumul vieţii

Cu încredere deplină
Şi vom căuta să fim
Mărturie şi lumină
Şi vom trece prin necazuri
Fără murmur sau cârtire
Şi nicicând nu ne-om abate
De la starea de slujire...

Vom învinge multe piedici

Întâlnite pe cărare
Şi vom rezolva probleme
Cu iubire şi răbdare
Vom putea-nfrunta păcatul
Şi vom fi biruitori
Nicicând la nevoia lumii
Nu vom fi nepăsători.

După dragoste-i credinţa

Nu putem a le desparte
Doar cu ele vom ajunge
Până dincolo de moarte.

A decedat la adunare

Încercăm azi să-nţelegem

Ce ne spune-acest pasaj
El vorbeşte de-o-ntâmplare
Dintr-o casă cu etaj
Cartea Sfântă e izvorul
Ce ne dă clarificări
E-un izvor de apă vie
Uneori ne dă mustrări.

Necesar e a parcurge
Textul indicat mai sus
Toţi acei ce Îl slujiţi
Cu credinţă pe Isus
Vă veţi întâlni cu Pavel
Marele misionar
Care-a scris atât de mult
Despre Cer şi despre Har...

A purtat vestea Scripturii

Mai aproape, mai departe,
A spus tuturor prin Duhul
Ce urmează după moarte
Şi-a-nţeles bine chemarea
După ce s-a convertit
Îndemna pe fraţi, surori
La un trai neprihănit.

Fost-a-n Iope şi-n Corint

Şi în Cipru şi-n Cirena
Vizitat-a Listra, Perga,
A ajuns chiar şi-n Atena
Filozofilor de-acolo
Le-a vorbit de Creator,
Şi le-a spus de pocăinţa
Ce se cere tuturor...
Şapte zile-a stat în Troa
În una din misiuni
A organizat şi-acolo
Întruniri cu rugăciuni
Şi-ntr-o zi la actul Cinei
Pavel şi-a lungit vorbirea
Până către miezul nopţii
Toţi îi ascultau vestirea.

(Vă veţi întreba desigur

Cum a fost posibil, oare
Toţi de-acolo să asculte
Aşa lungă cuvântare?
Cum de au avut răbdare?
Cum de nu s-au încruntat?
Cum de nu l-au întrerupt?
Cum de n-au vociferat?

Şi ar fi răspunsuri multe
S-amintim doar câteva:
Dumnezeu în planul Lui
De Pavel se folosea
S-a dus vestea despre el,
Despre-a lui învrednicire
El spunea cu elocvenţă
Ce-i aceea fericire...

Nu lipsit de importanţă
Amintim înc-un aspect
Toţi ascultătorii serii
L-au tratat cu mult respect
Ei erau dornici s-audă
Mesaje cu explicaţii
Ce puteau crea in om
Duhul sfintei dedicaţii...

Ei sorbeau Cuvântul vieţii

Predicat cu elocinţă
Căci primii creştini aveau
O puternică credinţă
Ei erau setoşi s-audă
Mesaje de-nviorare
Despre jertfa cea supremă
Despre pace şi Salvare.)

Dar în timpul cuvântării

(Poate pe la jumătate)
Când apostolul atinse
Puncte foarte importante
Un tânăr ce sta-n fereastră
A căzut pe duşumea
Era clar pentru oricine:
În fereastră el dormea...

Mulţi s-au repezit spre el

Ajutor să îi ofere
Dar când au ajuns acolo
Constatat-au cu durere
EUTIH îşi dase duhul,
A murit în Adunare
O, ce mare tragedie,
O, ce mare întristare!

Liniştit, stăpân pe sine

Merge Pavel spre băiat
Şi cu multă gingăşie
În braţe el l-a luat
Ce să vezi? Minune mare
A-nceput iar să respire
Viaţa revenise-n el
O,ce mare fericire!

Şi-au văzut toţi cei prezenţi

Cine e Stăpân pe toate,
Pe suflarea ce-i în om,
Pe viaţă şi pe moarte
Şi-L cinsteau pe Creator
Dând din inimi proslăvire
Pentru-a Lui mare putere,
Pentru-a Lui dulce iubire.

****

Se desprinde o MORALĂ
Din această întâmplare
Dacă vreţi să nu cădeţi
Răspunsu-i : ASIGURARE
Tânărul n-a stat în bancă
Unde-i locul de şedere
Ci s-a dus la locu-n care
E pericol de cădere.

O cădere pe podea
Cauzează leziuni
Dar căderea de la Har
Face-n suflet stricăciuni
Ne asigurăm şi casa,
Şi avutul şi maşina
Dar eşti sigur, o, creştine
Că vei moşteni Lumina?

Te-ai asigurat că mersul

Va sfârşi-n eternitate
Alături de heruvimi
Şi de Sfânta Trinitate?
Cea mai bun-asigurare
E o viaţă de predare,
E un trai neprihănit
Pe a sfinţilor cărare...

De te-ntreabă cineva
"Sigur eşti de Mântuire?"
Tu răspunde răspicat
"Eu mă duc spre nemurire"
Te fereşte de poziţii
Ce oferă doar capcane
Nu te duce în terenul
Unde-s oştile duşmane...

Nu sta nicicând în fereastră

Ea e mediul ce separă
Lumea care-i înăuntru
De aceea ce-i afară
Locul tău e înăuntru
În sfânta Împărăţie
Nu-ţi dori să ieşi de-acolo
Doar acolo-i curăţie...

Nu sta-n mediul unde vine

O răcoare dinspre umbre
Dumnezeu te vrea în clocot
Ieşi din locurile sumbre
Inima să-ţi fie toată
Doar a Mielului preasfânt
Cu El eşti pe veci unit
Printr-un sacru legământ...

Fă-te membru-n Adunarea

Care suflete-nviază,
Care dă orientare
Celor care deviază
Lasă Duhul să lucreze
Totdeauna-n fiinţa ta
Lasă-te condus de El,
El la Tatăl te-o lua...

Cu aprinsă dedicare
Caută să răspândeşti
Vestea bună a iertării
În credinţă mult să creşti
Împlineşte-ţi datoria
Ce-ai primit-o la predare
Şi menţine-ţi puritatea
Asta e ASIGURARE.

Sunt clipe-n viață care dor

Sunt clipe-n viață care dor,
Când totu-i trist în jurul tău,
Când cauți la oameni ajutor,
Căci totul ți se pare greu. . .
Sunt clipe când însingurat
Te crezi, uitat și părăsit,
Când pare că toți te-au uitat
Și de povara ta te simți strivit. . .

E o stare jalnică, de plâns

Și de o vreme nu mai trece,
Doar deznădejde-n piept ai strâns
Și ești tot mai posac și rece. . .

Depresia te copleșește
Din zori și până la apus,
Ești strâns de ea ca într-un clește
Și nu mai ai nimic de spus. . .

Nimeni nu poate să-nțeleagă

Prin ce treci tu, prieten drag,
Răpus de tot, fără de vlagă,
Nici bani și nici plăceri nu te atrag. . .

E totuși înc-o cale pentru tine

Și-n starea ta ar trebui s-o-ncerci,
Să bați la ușa Celui care ține
În mâna Lui destinul lumii-ntregi.

Doar El îți poate aduce bucuria

Ce ai pierdut-o-n lumea de dureri,
E Singurul ce aduce simetria
Și pacea ce n-o afli nicăieri.

Isus-e Numele Lui Mare,

La El nimic nu-i imposibil!
Nu e ca El nimeni sub soare,
E Unicul și Singurul credibil.
Deschide-ți ochii și privește
În jurul tău și-L vei vedea,
Din orice floare îți zâmbește
Și să te ajute orișicând ar vrea.

Strigă-L pe Nume chiar acum,

Cheamă-L și El va apărea.
Lasă-i Olarului Sfânt huma
Și cu blândețe te va modela.

Sper să-mi citești toată scrisoarea

Și să-mi urmezi sfatul ce-ți dau,
Să-ți schimbi în întregime starea,
Iar eu răsplata de la Creator să-mi iau!

Ca să fii iertat de Domnul

Ca să fii iertat de domnul,

Uita-te în fața lui,
Aţinteşte-ţi azi privirea,
Numai azi în ochii lui.

Ref: Ai milă de mine Doamne,

Dacă tu mă mai iubești,
Astăzi DOAMNE vin la tine ,
Așa cum sunt mă primești.
Nu mai vreau lucruri străine,
Ca să mai fiu robul lor,
În genunchii mă-ntorc la tine,
Ca un fiu risipitor.

Am cerut la oameni milă,

Dar mai jos m-au coborât,
Dar când am venit la Isus,
Pe loc el ma dezrobit.

Cum poți birui păcatul,

Când la masa lui nu stai,
Pentru trup dai lumea-ntreagă,
Dar la suflet tu ce dai.

Pentru trup dai lumea-ntreagă,

Il iubeşti, îl îngrijești,
Pentru suflet rob din tine?
Numai zderenţe-i daruieşti.

Innoieşte-ţi legământul,
De la capăt calea ta,
Astăzi caestete de toate,
Si fă mereu voia sa.

Doamne vin în fața ta

Doamne vin în fața ta,
Tu esti cel ce m-ai salvat,
Din pierzare, din păcat,
Tu mai ridicat.

Rănile mi le-ai legat,

Când eram jos apăsat,
Singurul ce m-ai iubit,
Ai fost tu ISUS.

Ref. Ce ar fi fost Doamne de mine,

Dacă tu nu mă vedeai.
Să te apleci în jos la mine,
Azi nu mai eram.

Ce am făcut eu pentru tine,

Doamne milă ta să am .
Atâta iubire Doamne
N-are nimenea.
Sunt Doamne atât de mic,
Sunt un ABUR pe pământ,
N-am făcut Doamne nimic.
Si tot mai iubit.

Pe pământ tu ai venit,
Pentru mine ai suferit,
Singurul ce m-a iubit,
Ai fost tu ISUS.

Inima tu mi-ai schimbat,

Să iubesc m-ai învățat,
Să trăiesc Doamne curat,
Voia ta să fac.

Paşii mei te vor urma,

ZI de zi te voi chema,
Până voi ajunge sus,
La tine Isus.